„Docomentul, stimabile, docomentul!… ”
Indiscutabil, în mass-media centrală, Adrian Cioroianu este o personalitate arhiprezentă. A devenit mai ales cunoscut, când, cu câțiva ani în urmă, a apărut la emisiunea aceea globalizantă și generatoare de mare confuzie și relativism „Mari români”, unde aproape că l-a desființat pe Mareșalul Ion Antonescu, deși rolul său în emisiune era dimpotrivă să-l apere și să-l prezinte publicului într-o lumină pozitivă (s-a comportat asemenea avocatului apărării din procesul-mascaradă al Ceauşeştilor, din decembrie 1989 – n.r.). Mai recent, distinsul domn sau diplomat și istoric (decan al Facultății de Istorie de la Universitatea din București!) îi învață pe români „adevărata istorie” la emisiunea „Cinci minute de istorie”… Mai puțini români îi cunosc însă cărțile, într-o perioadă în care știm bine că și cultura este într-o mare criză. Și totuși, în mod paradoxal, ultima sa carte „Cea mai frumoasă poveste” se bucură de succes. Un aparent succes. De ce spun asta? Pentru că, i s-a făcut în prealabil o enormă publicitate (afișe mari, anunțuri pe internet etc.) iar românii l-au văzut, nu o dată, la televiziune. Retorica sa de „diplomat”, de genul celui de spectacol, îi creează o aură, care atrage ca un magnet în special pe doamne și domnișoare”. Eu unul știam că unui istoric care se respectă, îi șade bine să fie mult mai serios și obiectiv, nu foarte galant, dornic de vanități și laude complet inutile și de o cât mai mare popularitate (pe când a ocupat funcţia de ministru de externe şi-a binemeritat poreclele „Yes-man” şi „Campionul gafelor – n.r.). Dacă ar fi fost ortodox, ceea ce nu cred că e cazul, i-aș fi reproșat dorința această fățișă de slavă deșartă, capcană în care cad din păcate tot mai mulți intelectuali.
Domnul Cioroianu este și unul dintre acei „români” (cum rezultă chiar din scrierile sale!) care încearcă să ne convingă de exterminarea evreilor și holocaustul evreiesc în România!, fie și numai ca „parte a Holocaustului european”. Este cel care s-a filmat recent în fața mormântului lui Corneliu Zelea Codreanu afirmând că acesta a fost un mare criminal (adică, apelând la varianta istoriografiei comuniste!), că, da!, a fost naționalist dar „a căzut în misticism”, că a fost achitat de uciderea prefectului poliției din Iași (fiind de fapt, în autoapărare, acesta este adevărul!) pentru că s-a instrumentat greșit cazul (încadrare juridică eronată), fiind chipurile acuzat de „uneltire împotriva ordinii sociale”…
Întrebarea mea pentru domnul Adrian Cioroianu, care ne spune că „Holocaustul din România este parte a celui european”, este următoarea:dacă evreii au fost într-adevăr exterminați în România – deși știm că, cea mai mare populație evreiască salvată atunci era la noi -, unde sunt dovezile exterminării? Deportarea unor evrei și țigani în Transnistria, pentru a nu mai ataca autoritatea statului român și interesul național, reprezintă exterminare? Au trecut atâția ani și vin acum unii precum Cioroianu cu această nouă teorie a holocaustului din România, pe care l-au împins în față alții, în frunte cu Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului – „Ellie Wiesel” (I.N.S.H.R.-E.W.) și, mai nou, președintele Traian Băsescu, personajul care nu mai are ce pierde în cariera politică. Mai spunea domnul Cioroianu la lansarea ultimei sale cărți, la Pitești, că nu contează cifrele când este vorba despre moartea unor oameni. La întrebarea pusă de mine, de la ce cifră se consideră genocid, s-a eschivat total într-un mod foarte „diplomatic”. Și câte alte întrebări mai aveam de pus… S-au pus altele complet irelevante ca importanță. – De Radu IACOBOAIE – www.art-emis.ro
