nastere

„Mișcarea Greva Nașterii” este deosebit de populară în rândul protectorilor climatici, deoarece aceștia consideră că un copil pune o presiune suplimentară asupra climei și doar că cine nu are copii ajută cu adevărat.

O activistă pentru climă în vârstă de 35 de ani a explicat unei instanțe din Germania că ea s-a sterilizat pentru a nu aduce copii pe această lume. Dar lucrurile nu se opresc aici: activiștii cer o recompensă de 50.000 de euro pentru cuplurile fără copii. Motivul: astfel scad emisiile de CO2, scrie Ziarul Românesc.

Activista a ajuns în fața instanței după ce a blocat circulația pe un drum din Regensburg, Bavaria. Ea a descris în lacrimi motivele sterilizării ei: „Nu pot fi responsabilă de aducerea unor copii pe această lume”.

„Mișcarea Greva Nașterii”, deosebit de populară în rândul protectorilor climatici, susține că o persoană nenăscută ar putea economisi 58,6 tone de CO2 pe an. În comparație, a renunța la mașină înseamnă o scădere a emisiilor de doar 2,4 tone pe an.

Lidera mișcării anticopii este Verena Brunschweiger (42 de ani), care se autointitulează „antinatalistă” și a devenit o icoană a celor care refuză să aibă copii. Cu toată seriozitatea, ea cere 50.000 de euro pentru toți cei care au împlinit 50 de ani și nu au copii. Ca o recompensă pentru protejarea pământului.

De asemenea, mulți bărbați s-au alăturat mișcării și au suferit în mod voluntar o vasectomie. Un tânăr de 35 de ani care este citat de „Zeit” este convins că planeta este deja suprapopulată și nu are nevoie de mai mulți oameni: „Nu mă deranjează dacă mănânc din când în când carne sau îmi permit puțin transportul aerian. La urma urmei, economisesc mult mai mult CO2 dacă nu am copii”, spune el.

Minune medicală în județul Satu Mare. Potrivit informațiilor PresaSM, o femeie, în vârstă de 61 de ani, din comuna Socond, se pregătește să aducă pe lume un bebeluș.

Aceasta a aflat recent că este însărcinată, iar viitorul bebeluș este așteptat și de ceilalți 14 frați ai săi, scrie Presasm.ro.

sătmăreanca mai are trei perechi de gemeni acasă. Femeia se pare că se simte bine, dar medicii vor monitoriza sarcina, pentru a se asigura că atât mama, cât și bebelușul rămân sănătoși.

Sursa: Latrina3

Cosmarul si-a facut datoria s-a reintors in viata Andreei Balan, pentru ca a ajuns de urgenta la spital.

In urma cu cateva zile, artista a ajuns de urgenta la spitalul unde a nascut cele doua fetite, fiind operata de urgenta. Totul s-a intamplat dupa ce s-a trezit intr-o balta de sange, potrivit surselor exclusive SpyNews.

Momente de groaza pentru Andreea Balan care a ajuns din nou pe mainile medicilor. Se pare ca ghinioanele nu se mai termina pentru artista noastra.

Sursele SpyNews din interiorul spitalului au declarat ca Andreea Balan a aparut pe neprevazute la clinica particulara unde a dat nastere Ellei si Clarei, iar in urmatoarea zi a fost operata de urgenta.

VEZI SI: Andreea Balan, in fruntea paradei GAY:„Vă iubesc şi vom lupta împreună pentru iubire, nu sunteţi singuri pe acest drum“

O cunoscută cântăreață de la noi a suferit un stop cardio-respirator chiar în timpul operației de cezariană pe care a suferit-o. Anunțul a fost făcut chiar de către soțul acesteia.

Andreea Bălan a născut, luni, o fetiță superbă, însă operația de cezariană nu a decurs fără probleme. George Burcea, soțul Andreei, a confirmat zvonurile, potrivit cărora artista a suferit un stop cardio-respirator.

„În urma zvonurilor care au tot circulat, doresc să confirm că într-adevăr, Andreea a suferit un stop cardio-respirator. În acest moment, ea este stabilă, iar echipa medicală, care s-a comportat ireproşabil, este alături de noi. Fetiţa noastra, Clara Maria, este sănătoasă şi cântăreşte 3,2 kg. Vă mulţumim pentru mesaje şi vă vom ţine la curent cu starea de sănătate a Andreei. Vă mulţumesc, George Burcea”, a scris George Burcea, pe Facebook. Andreea Bălan a dat naștere celei de-a doua fetițe, prin cezariană. Fetița se va numi Clara Maria. Înainte de naștere, Andreea Bălan mărturist că are emoții foarte mari și că este nerăbdătoare să-și vadă bebelușul și să-l țină în brațe.

Dacă voi avea vreodată un copil, pe Pământ, nu în gând, acesta nu va fi botezat în biserică. În nicio biserică. Atunci când va creşte va decide el, şi numai el, dacă, când şi unde va primi botezul. Eu, parintele lui lumesc, nu am dreptul să hotărăsc asta pentru el.

Tot ceea ce trebuie să fac eu e să-i deschid toate ferestrele prin care poate vedea viaţa, în toata splendoarea ei, şi să-l veghez cu iubire. Alegerea copilului meu va fi, însă, sfântă pentru mine.

Faptul că oamenii dau naştere unor copii, „suflete întrupate“, fără să aibă consimţământul acestora pentru viaţă, nu le dă însă şi dreptul să pună stapânire pe sufletul şi pe trupul lor. Ca părinte, eşti custodele copilului tău, ai obligaţii unilaterale, acelea de a-l iubi necondiţionat, de a-i oferi tot ceea ce poţi mai bun, de a-l sluji, sprijini şi îngriji, fără să-i ceri nimic în schimb, nici măcar obedienţă.

Copilul este proiectul fundamental al unui om, este proiecţia lui în viitor. Este ceea ce am fi putut fi noi, dacă am fi fost el. Datoria părintelui este să fie întotdeauna mai bun cu copilul lui, indiferent cât de buni au fost părinţii lui cu el. Momentul în care pretindem copilului nostru iubire, respect, recunoştinţă, este acela al ratării esenţiale a relaţiei cu el, un păcat de neiertat!

Dacă toate aceste sentimente vin şi dinspre odraslă către tine, părintele lui, este bine, este foarte bine, fără să fie şi dovada absolută că ţi-ai făcut datoria. Dacă toate aceste sentimente vor fi însă îndreptate de către copilul tău către copilul lui, nepotul tău, cu un dram îmbunătăţite, atunci înseamnă că ai fost un părinte bun. Dacă copilul tău va arăta iubire şi semenilor noştri, e semnul că ţi-ai făcut, ca părinte, datoria de-a fi om. Dacă copilul tău va fi însă un om rău, vina îţi aparţine în exclusivitate şi în întregime: fie nu l-ai crescut/educat cum trebuie, fie i-ai transmis gene proaste. Sau ambele.

Eu nu cred că botezul este un act ce ţine de religie, ci de liberul arbitru, un dar oferit de Dumnezeu la naştere fiecărei fiinţe umane, şi înăbuşit – de regulă – din faşă de către toţi aparţinătorii ei. Chiar şi atunci când tradiţional se săvârşeşte la maturitate (cum se întâmplă, de pildă, la adventişti), el nu simbolizează decât un drum nou şi nu garantează nimic altceva decât o iniţiere.

Credinţa în Dumnezeu e ca şi iubirea. Apare – cu adevărat – rar şi se poate pierde lesne. Esenţial este însă să vină din noi, natural, nu să ne fie impusă, (şi) printr-un ritual de un formalism obscurantist, aşa cum e botezul fără consimţământ. Dumnezeu nu-şi selectează copiii după virtuţile şi conformismul părinţilor lor, deci copilul nebotezat nu poartă niciun fel de păcat asupra lui. Cu toţii suntem copiii Lui. Să nu uităm că Mântuitorul s-a botezat la 30 de ani, vârsta care – iată, deloc întâmplator – era îndeobşte considerată ca fiind a deplinei pârguiri a bărbatului (echivalentul a 40 de ani, în prezent, în opinia mea).

Desigur, parinţii şi socrii mei se vor supăra dacă nepotul lor (sau nepoata, dacă ar după mine) nu va fi botezat conform canoanelor, dar îi voi ierta (un act pe care mi-l pot permite în numele copilului meu). Soţia mea nu se va supăra, ci mă va susţine, căci de n-ar fi aşa, n-ar fi – cu adevărat – ea, jumătatea mea. Nimic însă nu poate ştirbi dreptul copilului meu de a alege ce vrea să fie şi nu mă va împiedica să-i arăt astfel respectul meu deplin.

Când se poate întâmpla acest lucru? Când este un om suficient de matur, pregătit să facă singur pasul spre credinţă? Exact atunci când simte imperios nevoia, nici mai devreme, nici mai târziu!

Tot de libertatea copilui meu de a alege şi de obligaţia mea fundamentală de a-i asigura condiţii optime pentru aceasta, ţine şi studierea religiei în şcoală. Niciodată n-aş permite cuiva să impună copilului meu necopt o anumită religie, nici măcar prin sugestie sau în virtutea unei „reguli a majorităţii“. Singura religie dezirabilă înainte de momentul alegerii lui este cea a cunoaşterii cu bun-simţ a diversităţii şi complexităţii lumii. Etica, istoria şi filozofia religiilor, predate de intelectuali cu formaţie umanistă, şi nu de absolvenţi de seminar, contaminaţi inevitabil cu virusul bigotismului, sunt singurele discipline pe care, ca păzitor al sănătăţii sufleteşti a copilului meu neformat încă, le-aş permite, cu entuziasm!

Nu voi ierta niciodată bisericii felul în care se insinuează în sufletele şi minţile noastre, mai mult sau mai puţin fragede, aşa cum nu voi ierta nici discriminarea la care supune femeia, mama tuturor copiiilor noştri. Cine sunt eu ca să pot ierta aşa ceva?

Nu sunt tată şi nici nu am vreun plan în acest sens, cel puţin atât timp cât copilul meu ar fi condamnat să se nască şi să traiască in infernul moral numit România de azi. Nu cred că „meseria“ de părinte se învaţă din mers (în afară de detalii „tehnice“) aşa cum – din nefericire – o fac şi au facut-o, cel puţin până acum, cvasi-majoritatea părinţilor din toată lumea asta. Nu avem voie să experimentăm pe pielea copiilor noştri! Dacă nu ştim dinainte cum trebuie să fim ca părinţi, însemnă ca nu suntem pregatiţi să fim. Îmi pare rău…

Îi rog din inimă pe toţi cititorii care sunt părinţi să fie îngăduitori, să nu ia personal cuvintele mele, să mă ierte! Eu vorbesc – întotdeauna – doar despre mine, nu judec oameni pe care nu-i cunosc. Obligaţiile mele sunt de a-mi judeca prietenii*, instituţiile statului şi – ultimul, dar nu cel din urmă – pe mine.

*conform maximei mele „doar prietenii se judecă“.

Autor: Adrian Munteanu / Adevarul.ro

Iata 15 din cele mai importante schimbari pe care o femeie le are pe durata sarcinii si pe care e bine sa le stie inainte de a porni in marea aventura a vietii sale: graviditatea.

Iti vei judeca partenerul mult mai aspru

Dupa ce afli ca esti gravida, sotul tau nu mai este doar tipul dragut caruia esti dispusa sa ii tolerezi aproape orice, el devine tatal copilului tau. Ori de cate ori te izbesti de dezordinea pe care o lasa in urma lui, te vei panica ca acest om poate ca nu este in stare sa fie suficient de organizat ca sa iti ofere tie si copilului tau stabilitatea dorita. Ori de cate ori il vei vedea tolanit pe canapea uitandu-se la meci fara sa te ajute la treburi, te vei intreba “oare acesta va fi viitorul model masculin al copilului meu?”. Defectele lui vor fi amplificate in mintea ta, desigur doar pentru ca esti gravida si ceva mai pretentioasa decat odinioara.

Dar in egala masura te vei simti mult mai aproape de el

Tu si partenerul tau ati creat impreuna o fiinta umana pe care nu o cunoasteti inca dar care va va lega pe viata. Gandul acesta poate fi infricosator dar in egala masura si foarte plin de entuziasm. Te intrebi: oare bebe va avea ochii lui? El se intreaba: oare bebe va avea zambetul ei? Impreuna va ganditi la concediile viitoare si provocarile pe care le veti trai impreuna: primul dinte, prima zi de gradi, primul 8 martie cand copilul ureaza “la multi ani, mami”. Chiar daca sunteti impreuna de ani buni, asta inseamna sa deveniti o familie. Impreuna. Iar asta iti vine sa iti coplesesti partenerul cu multe imbratisari.

Vei oscila intre a fi excitata sau nu

Intr-un minut esti gata de actiune, sanii sunt mariti, parul iti straluceste, pielea radiaza lumina. Te simti ca Mama Natura, chiar ca o zeita! Iar partenerul tau este cu totul de acord cu acest lucru. In minutul urmator, incepi sa te gandesti la bebelus. Ti se pare ciudat sa faci sex in timp ce bebe inocent este in burta. Daca cumva va fi lovit accidental de miscarile partenerului? Si, in plus, te simti cam obosita. Si grasa. Hmmm…lasam pe maine, poate… da?

Este greu sa nu iti doresti sa fie ori fata ori baiat

Poti sa iti spui de cate ori vrei ca nu conteaza sexul bebelusului, important este sa fie sanatos. Si evident ca este adevarat. Dar in taina tot speri sa fie ori fata ori baiat, in functie de cum iti zboara imaginatia sau cum crezi ca te-ai descurca mai bine. Te gandesti ca nu cumva sa izbucnesti in plans daca copilul va avea sexul opus fata de ce iti doresti. Nu are legatura cu iubirea ta pentru copilul tau. Iti vei adora copilul dar ai fost atasata de o anumita imagine si poti suferi dupa imaginea in sine. Iti va trece, dar cand alte femei vor povesti ca s-a nascut sexul de copil dorit de ele, tot vei avea o mica strangere de inima.

Primele trei luni pot fi grele

Momentul in care afli ca esti gravida este de o fericire foarte mare, mai ales daca ti-ai dorit acest lucru. Dar dupa aceea, devine o provocare sa treci de primele trei luni. Intai, apare raul diminetii. Apoi, exista riscul pierderii sarcinii in primul trimestru – 15% din sarcini sfarsesc asa. Mai mult de 80% din pierderi au loc in primele 12 saptamani. Nu e de mirare de ce multe femei gravide simt ca nu se pot bucura pe deplin de sarcina decat cand se vad cu bine in al doilea trimestru, scrie sfatulparintilor.ro. Daca ai mai pierdut sarcini, vei sta cu inima cat un purice pana treci de primele 12 saptamani, dupa care poti rasufla usurata caci trec riscurile pierderii sarcinii.

Tot in primul trimestru e momentul sa te gandesti la toate acele decizii mai dure: sa decizi ce teste de genetica sa faci, sa te uiti la riscurile implicate, sa te gandesti ce disponibilitate ai sa traiesti cu un copil care se poate naste cu o anormalitate. Toate acestea iti cam iau din bucuria graviditatii. Dupa ce treci de ele, te mai relaxezi un pic.

Nasterea in sine nu este singura parte dureroasa din sarcina

Pe masura ce uterul creste de la dimensiunea unui mar la cea a unui pepene, incep sa apara diverse dureri in corp, unele destul de intense in zona pelviana. Pe unele femei le dor soldurile, altele fac crize de sciatica. Unele simt niste dureri ascutite ca niste taieturi in abdomenul inferior, din cauza durerilor de ligamente, inevitabile din cauza cresterii in marime si greutate a uterului care forteaza ligamentele sa se intinda. Durerea aceasta dureaza cateva minute, apoi trece, dar te poate trezi din somn, deci nu te speria.
Graviditatea devine identitatea ta

La inceput, dupa ce afli ca ai ramas gravida, nu iti vine sa spui tuturor pentru ca nu iti vine sa crezi ca s-a intamplat si esti si superstitioasa. Insa dupa ce incepi sa spui, bebelusul incepe sa ocupe un spatiu propriu in viata ta si a celor din jur. Bebeul devine identitatea ta pentru urmatoarele luni si este unicul subiect despre care ai disponibilitatea sa vorbesti non stop. Nu este nimic rau in asta, insa fii pregatita intrucat de indata ce ti se vede burta, chiar si daca nu vrei, multi din jur vor discuta cu tine numai despre sarcina ta, coplesindu-te cu intrebari pentru care uneori chiar nu ai pic de chef.

Te vei intreba constant daca acea scurgere vaginala este normala

Adevarul este ca nimic din ce vezi pe lenjeria intima nu trebuie sa te surprinda. Va creste o secretie alba laptoasa (leucoree) pentru ca trupul produce mai mult estrogen care duce la mai multe secretii din cervix si peretii vaginali. Aceasta scurgere poate avea un usor miros iar tu crezi ca toti din incapere il depisteaza. Nu uita ca la gravide mirosul oricum este dezvoltat peste medie.
Vei fi obsedata de bataile din picioare ale bebelusului

Cand bebeul nu da cu sutul pentru o perioada mai lunga de timp, te panichezi. Dai tu cu mana in burta, il strigi pe bebe sa dea un semn de viata. Sari intr-un picior, il agiti ca sa raspunda prin deliciosul sut. Cand el raspunde, esti in culmea fericirii. In schimb, sunt momente cand tu dormi si bebeul este in mijlocul antrenamentului la karate, asa iti pare. Aceasta e prima ta lectie importanta despre bebei: rar fac ce vrei tu sa faca si cand vrei tu sa faca.
Constipatia devine o problema serioasa

Din pacate, constipatia isi arata chipul urat in timpul sarcinii. Asigura-te ca mananci suficiente fibre si ca bei litri intregi de apa pe zi ca sa ajuti la miscarea din intestine. Hemoroizii pot sa apara acum din pricina presiunii uterului in crestere. Nu sunt deloc placuti si uneori nu poti scapa de ei pana nu trece sarcina.

Si dupa nastere, drumul la toaleta pentru nevoia mare pare un camp de lupta. Probabil ca iei doctorii antiinflamatoare care cauzeaza constipatie din nou. In plus, toata munca de la nastere a lasat ceva urme in zona… Nu te ingrijora, totul trece dar trebuie sa ai grija de tine si din acest punct de vedere si mai ales sa nu fii luata prin surprindere.

VEZI SI: MASACRU: 22.000.000 de avorturi în România

O fată de 12 ani, din comuna buzoiană Râmnicelu, a devenit mamă în noaptea de Înviere. Fata, care a născut un puradel de 2,8 kilograme, provine dintr-o comunitate de tigani, unde naşterile premature sunt frecvente din cauza refuzului integrarii in societate.

Medicii din maternitatea buzoiană spun ca, atât copila de etnie cât şi plodul sunt sănătoşi, în ciuda faptului că naşterea s-a declanşat spontan iar trupul gravidei era insuficient dezvoltat.

Aceasta este cea mai tănără mama înregistrată anul acesta la unitatea spitalicească buzoiană, insa cu siguranta nu va fi ultima mama minora tiganca in 2015.

INTEGRAREA TIGANILOR – MISIUNE IMPOSIBILA …si bani aruncati aiurea.

Joi, 13 martie, se împlinesc 107 de ani de la naşterea filozofului naţionalist, istoricului, scriitorului şi profesorului Mircea Eliade, una dintre cele mai consacrate personalităţi ale generaţiei de intelectuali interbelici români.

S-a născut în Bucureşti şi încă din adolescenţă a fost interesat de misticism, filozofie şi de lectură. Învaţă italiana, engleza, ebraica şi persana. Ulterior pleacă în India unde studiază limba sanscrită, religia şi tradiţia locului.

De la mijlocul anilor ’30 ai secolului trecut, se apropie de filozoful naţionalist Nae Ionescu şi devine un adept al Mişcării Legionare. Publică în această perioadă o serie de articole politice şi se implică activ în campania electorală din 1937. Din cauza militantismului său este arestat în 14 iulie 1938 din ordinul regelui dictator Carol al II-lea. La vremea arestării tocmai publicase articolul “Provincia și legionarismul” în ziarul Vremea, ministrul de interne, Armand Călinescu, considerând că Eliade ar fi autor de propagandă legionară.

A fost încarcerat timp de trei săptămâni la sediul Siguranței Statului de la Malmaison, timp în care autorităţile fac presiuni la adresa lui Mircea Eliade să se dezică de camarazii săi. Acesta refuză sa o facă şi este transferat la un lagăr provizoriu din Miercurea-Ciuc. Aici starea lui de sănătate se înrăutăţeşte şi este astfel eliberat în 12 noiembrie 1938, după aproape 4 luni.

În aprilie 1940, cu ajutorul lui Alexandru Rosetti, un reputat lingvist și filolog român, este numit Ataşat Cultural în Marea Britanie. După deteriorarea relaţiilor bilaterale româno-britanice, din cauza celui de al Doilea Război Mondial, este transferat în Portugalia, unde va îndeplini aceeaşi funcţie pe lângă ambasada din Lisabona. Îşi păstrează postul atât în timpul Statului Naţional Legionar cât şi în timpul dictaturii militare a mareşaleului Ion Antonescu.

Tot în Portugalia scrie o carte în favoarea “Statului Nou”, un concept filozofic-social aplicat de liderul naţionalist al ţării din acea perioadă, Antonio de Oliveira Salazar.

Paris 1977: Emil Cioran, Eugene Ionesco si Mircea Eliade

În timpul celei de a doua conflagraţii mondiale călătoreşte în Franţa pentru a se întâlni cu prietenul şi camaradul său Emil Cioran. Deasemenea merge la Berlin pentru a avea o întrevedere şi cu Carl Schmitt, un controversat teoretician naţionalist şi profesor de drept. Deasemenea vizitează regulat Spania naţionalistă condusă de generalul Franco.

După ce războiul este câştigat de alianţa dintre Occident şi Uniunea Sovietică, Eliade se mută în Franţa, în 1945. Din 1957 se stabileşte în Chicago, SUA, unde devine profesor universitar de istorie comparată a religiilor. Tot aici se va stinge din viaţă, în 22 aprilie 1986.

De-a lungul vieţii a scris peste 30 de volume științifice, opere literare și eseuri filozofice traduse în 18 limbi și a circa 1.200 de articole și recenzii cu o tematică extrem de variată, foarte bine documentate. Opera completă a lui Mircea Eliade ar ocupa peste 80 de volume, fără a lua în calcul jurnalele sale intime și manuscrisele inedite. Sursa: FrontPress.ro

Astăzi, 25 septembrie 2013, se împlinesct 100 de ani de la naşterea Mariei Tănase, supranumită “regina cântecului popular” sau “Edith Piaf a României”. Repertoriul artistei a însumat aproape 400 de cântece din toate regiunile istorice ale ţării.

S-a născut în 1913 în mahalaua Cărămidarilor din București, fiind al treilea copil al Anei Munteanu, originară din comuna Cârța, județul Sibiu și al florarului Ion Coandă Tănase, din satul oltenesc Mierea Birnicii, de pe valea Amaradiei.

La 17 ani apare pentru prima oară pe o scenă. Cântă în cămine culturale şi în sălile de spectacole ale unor licee. Întrerupe sutiile pentru a munci alături de părinţi.

În 1934 se angajează la Teatrul “Cărăbuş” şi în același an imprimă romanţa Mansarda la casa de discuri “Lifa Record”, aceasta fiind prima imprimare a artistei. Peste doi ani imprimă “Cine iubeşte şi lasă”, un cântec popular cu care va fi asociată peste ani. Mai colaboreză cu mai multe restaurante renumite în acea vreme în Bucureşti.

În 1938 are loc şi debutul radiofonic, acesta fiind începutul ascensiunii Mariei Tănase, cântecele sale ajungând în casele românilor pe calea undelor, istoricul Nicolae Iorga supranumind-o “Pasăre măiastră”.

n 1939 reprezintă România la Expoziţia Universală din New York, alături de George Enescu, prof. Dimitrie Gusti și Constantin Brâncuși.

În timpul Statului Naţional Legionar i se răresc apariţiile publice, din ordinul Ministerului Propagandei. Deasemenea sunt distruse mai multe discuri. Această aversiune a legionarilor faţă de Maria Tănase a fost dată de colaborarea artistei cu regimul dictatorial al regelui Carol al II-lea, vinovat de asasinarea a sute de tineri naţionalişti şi intelectuali.

În 1941 întreprinde şi un turneu în Turcia, fiind arestată la scurt timp de regimul autoritar al mareşalului Ion Antonescu, fiind suspectată de colaborare cu englezii.

După cel de al Doilea Război Mondial cariera Mariei Tănase continuă şi în România comunistă, deşi aceasta a colaborat cu serviciile secrete carliste. Totuşi a fost filată permanent de Securitate.

Se căsătoreşte în 1950 cu juristul Clearch Raul Victor Pappadopulo-Sachelarie iar în 1952 devine profesoară la Şcoala de muzică din Bucureşti. Continuă să imprime discuri la Electrecord.

În primăvara anului 1963, fiind într-un turneu la Hunedoara, află că este bolnavă de cancer la plămâni. Moare la Spitalul Fundeni, pe 22 iunie 1963. Este condusă pe ultimul drum de sute de mii de oameni. Sursa: FrontPress.ro

George Enescu, considerat unul dintre cei mai importanţi muzicieni români, s-a născut în 19 august 1881, în localitatea Liveni-Vârnav din judeţul Botoșani. A fost un mare compozitor, violonist, pedagog, pianist și dirijor de reputaţie mondială. Moare în 4 mai 1955, la Paris.

Miercuri, 3 iulie, s-au împlinit 107 ani de la naşterea Comandantului Mişcării Legionare, Horia Sima, urmaş al lui Corneliu Codreanu la conducerea celei mai mari mişcări naţionaliste interbelice din România.

Scurta biografie

Horia Sima s-a născut la 3 iulie 1906 în București, în familia profesorului Gheorghe Sima, directorul unui liceu bucureștean. După moartea tatălui, va petrece întreaga copilărie în satul Mândra natal al părinților din fostul judeţ Făgăraş (azi parte integrantă a judeţului Braşov).

În 1926 se număra printre cei 19 absolvenţi ai liceului de elită “Radu Negru” din Făgăraş şi şef de promoţie, la bacalaureat obţinînd media maximă. În această perioadă va intra în „Frăţiile de Cruce”, organizaţie naţionalistă cu caracter anticomunist, înfiinţată de Ionel Moţa şi destinată exclusiv educaţiei moral-spirituale a elevilor de liceu.

Aici se va lega sufleteşte pentru totdeauna de alţi fraţi de cruce, caractere deosebite, între care Nicolae Petraşcu din Sâmbăta de Sus şi Virgil Mateiaş din Dridif.

Urmează Facultatea de Litere şi Filosofie (1926-1932), în această perioadă încadrîndu-se în Mişcarea Legionară condusă de Corneliu Zelea Codreanu (octombrie 1927). Va activa în cuibul condus de Andrei Ionescu, implicîndu-se în toate iniţiativele de luptă ale Legiunii.

Din 1932, activează ca profesor de limba română, fiind numit mai întâi la Brad şi apoi la liceul din Caransebeş. Aici se va ocupa de dezvoltarea şi organizarea Mişcării Legionare în zona Banatului, respectiv Torontalul şi Caraşul.

Rezultatele obţinute îl determină pe Corneliu Zelea Codreanu să-l numească, în octombrie 1935, şef al Regiunii legionare a IX-a – Banat, iar în luna următoare să-i evidenţieze activitatea printr-o circulară (2 noiembrie 1935).

După instaurarea dictaturii personale a regelui Carol II şi arestarea majorităţii căpeteniilor legionare, în primăvara anului 1938, din iniţiativa mai multor legionari de frunte, rămaşi nearestaţi, se constituie un grup de organizare şi coordonare a activităţii legionare, grup din care au făcut parte şi Ion Belgea, Radu Mironovici, Iordache Nicoară, Horia Sima şi Ion Antoniu.

La 16 iunie are loc reorganizarea Comandamentului de Conducere a Mişcării Legionare, iar Horia Sima este însărcinat cu refacerea imediată organizaţiilor legionare intrate în clandestinitate şi adăpostirea legionarilor scăpaţi de arestare, urmăriţi de agenţii serviciului Siguranţei Statului.

În noaptea de 29-30 noiembrie 1938 sunt executaţi Corneliu Zelea Codreanu şi alţi 13 comandanţi legionari, din ordinul prim-ministrului Armand Călinescu şi al regelui Carol al II-lea. Asasinatele continuă, victime ale poliţiei politice a regimului carlist căzînd deopotrivă legionarii din lagăre şi fugarii, cum este cazul profesorului Vasile Cristescu, succesorul lui Codreanu la conducerea Legiunii.

Este o perioadă în care Horia Sima locuieşte clandestin la câteva gazde din Bucureşti între care Mircea Nicolau, care îl va însoţi în tot acest timp.

În condiţiile intensificării măsurilor de supraveghere din partea poliţiei politice, o serie de legionari se vor refugia în Germania naţional-socialistă. Aici ei nu vor primi absolut nici un sprijin din partea regimului hitlerist, singurul privilegiu fiind faptul de a fi lăsaţi în libertate.

La Berlin are loc organizarea Comandamentului legionar din Berlin, avându-i ca membri pe Ion Dumitrescu-Borşa, Ion Victor Vojen, Victor Silaghi, Horia Sima, Alexandru Constant şi Constantin Papanace. Lui Sima îi va reveni atribuţia legăturilor cu ţara, datorită filierelor eficiente pe care le stabilise în acest sens atât în Banatul românesc, cât şi în cel de la sârbi.

La 15 august 1939 este însărcinat să plece în România, cu misiunea de a relua legăturile cu organizaţiile legionare.

În ziua de 21 septembrie, premierul Călinescu este asasinat pe podul Elefterie din Bucureşti de un grup de legionari condus de avocatul Miti Dumitrescu. Deşi se predau autorităţilor, cei 9 vor fi executaţi şi expuşi 3 zile în centrul capitalei. Noul prim-ministru, generalul Argeşeanu, la

ordinul lui Carol II, porneşte un nou val de represiuni împotriva legionarilor. În noaptea de 21-22 septembrie 1939 sunt executaţi în toată ţara 252 de membri de frunte ai Gărzii de Fier, trupurile acestora fiind expuse 3 zile pe străzi şi în pieţe publice.

La 26 octombrie, Horia Sima se reîntoarce în Germania, iar în ianuarie 1940 preia conducerea grupului din Berlin, împreună cu Constantin Papanace.

Considerînd că situaţia internaţională creea premizele unei resurecţii politice împotriva regimului carlist, la 5 mai, Horia Sima trece din nou clandestin frontiera iugoslavă, însoţit de câţiva legionari, printre care şi Nicolae Petraşcu. Este arestat în satul Clopodia la 19 mai, fiind trimis sub o pază severă la Bucureşti.

După îndelungi anchete violente în prezenţa generalului Bengliu, a ministrului de interne Mihail Ghelmegeanu şi a lui Nicki Ştefănescu, adjunctul lui Mihail Moruzov şeful Siguranţei, la 14 iunie 1940, Sima este eliberat, sub presiunea conjuncturii externe: capitularea

Franţei şi expansiunea Germaniei în Europa centrală şi vestică. Văzîndu-se tot mai izolat pe plan internaţional, în vederea cosmetizării imaginii regimului şi atragerii simpatiei Berlinului, Carol al II-lea propune lui Horia Sima o participare a Mişcării Legionare, prin câţiva miniştri, în Guvernul Gigurtu. Horia Sima decide implicarea câtorva legionari în guvern, el primind portofoliul Ministerului Cultelor şi Artelor. Neputînd să-şi impună setul de principii esenţiale prin care considera posibilă salvarea statului român, după 4 zile demisionează, începând să lucreze la proiectul mai vechi al resurecţiei populare.

Cedarea fără împotrivire a Basarabiei şi Bucovinei de Nord, la 28 iulie, iar ulterior a Ardealului de Nord, ca urmare a Diktatului de la Viena, la 30 august, au umplut paharul nemulţumirilor populare împotriva regimului totalitar carlist.

Horia Sima lansează un manifest în care cere abdicarea lui Carol. Între 3 şi 5 septembrie, în principalele oraşe ale ţării au loc manifestaţii. Forţele de ordine şi armata încearcă reprimarea manifestaţiilor. Regele îl nu numeşte prim-ministru pe generalul Ion Antonescu, investindu-l cu puteri discreţionare în stat. În zorii zilei de 6 septembrie, Carol II renunţă la tron în favoarea fiului său Mihai, care devine rege al României. În aceeaşi zi, „Forul Legionar”, prin cuvântul lui Corneliu Georgescu (unul din cei 5 întemeietori ai Legiunii), îi încredinţează lui Horia Sima conducerea Legiunii. La 14 septembrie 1940, ia fiinţă Statul Naţional-Legionar Român, prin decret regal. Horia Sima devine vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, premier fiind generalul Antonescu.

În lunile care urmează, divergenţele de vederi dintre Legiune şi gruparea generalului Antonescu se acutizează. În urma vizitei la Hitler, în 17 ianuarie 1940, Antonescu ia decizia înlăturării Mişcării Legionare de la guvernare. El va destitui pe ministrul de interne legionar şi pe prefectul Poliţiei Capitalei, iar ulterior va revoca toţi prefecţii legionari.

Legionarii organizează mari manifestaţii în capitală şi în marile oraşe, baricadîndu-se sediile instituţiilor deţinute, în scopul rezistenţei. La ordinul lui Antonescu, armata asediază instituţiile controlate de legionari şi deschide focul împotriva acestora, precum şi împotriva manifestanţilor prolegionari de pe Calea Victoriei, dezlănţuind un adevărat carnagiu.

Ca urmare a ultimatumului adresat de Hitler şi intervenţiei blindatelor germane de pe teritoriul României în favoarea forţelor fidele generalului Antonescu, Horia Sima ordonă încetarea rezistenţei şi evacuarea instituţiilor deţinute de legionari. În ciuda angajamentelor luate, Antonescu începe represaliile, zeci de mii de legionari fiind arestaţi, şi condamnaţi la închisoare ori executaţi. Horia Sima, împreună cu alţi comandanţi legionari reuşesc să se refugieze în Germania, dar aici sunt imediat arestaţi şi încarceraţi în lagărele de la Buchenwald, Rostock, Dachau, împărtăşind soarta grupurilor politice sau etnice aflate în dizgraţia lui Hitler.

În 1942, Horia Sima evadează din lagăr şi fuge în Italia, încercînd să ia legătura cu Mussolini, în speranţa de a-l convinge că Axa Berlin-Roma s-a înscris pe o cale politică greşită. Prins de autorităţi, este retrimis în lagăr, iar SS-ul recurge la acţiuni de intimidare, încercînd să determine legionarii să se desolidarizeze de Comandantul Legiunii, fără succes însă.

După lovitura de stat din 23 august 1944 de la Bucureşti, legionarii din lagărele germane sunt eliberaţi. Horia Sima organizează un guvern naţional în exil, transmiţînd de la Radio Donau mesaje de mobilizare către români, în vederea unei resurecţii împotriva invadatorilor sovietici. Sub comanda generalului Platon Chirnoagă, înfiinţează o Armată Naţională, ale cărei divizii vor luptadoar în sectoarele de front aferente Armatei Roşii, nu şi împotriva aliaţilor anglo-americani. Acum vor fi paraşutaţi în România numeroşi lideri legionari, cu însărcinarea de a reorganiza Mişcarea şi de a constitui Rezistenţa Naţională Anti-comunistă, lider al Mişcării în ţarăfiind numit secretarul general al acesteia, Nicolae Petraşcu.

După capitularea Germaniei, la 9 mai 1945, Horia Sima şi principalii lideri legionari sunt arestaţi de forţele anglo-americane. Diplomatul român Mihai Fotin Enescu înaintează autorităţilor de ocupaţie americană un memoriu întocmit anterior, la dispoziţia lui Horia Sima, în care prezintă considerentele de ordin doctrinar, istoric şi politic ale apariţiei şi activităţii Legiunii. În urma studierii raportului, precum și ca urmare a discuţiei dintre inginerul Virgil Velescu şi Murphy, secretarul generalului Eissenhower, toţi legionarii sunt eliberaţi, iar Comisia de anchetă a Tribunalului de la Nurnberg exo-nerează de orice vină Mişcarea Legionară, considerînd-o ca neavînd caracter fascist.

Încă din 1945, Horia Sima stabileşte contacte cu Aliaţii, legionarii contribuind la identificarea şi anihilarea grupurilor anarhisto-comuniste infiltrate în zona de ocupaţie americană din Europa.

În 1949, cu acordul preşedinţilor american Harry Truman şi francez Vincent Auriol, între servi-ciile secrete militare americane, franceze şi britanice, şi respectiv Horia Sima, prin intermediul legionarilor Mircea Dimitriu şi Mircea Muşetescu, se stabileşte o colaborare directă. Tineri voluntari legionari vor fi instruiţi în bazele militare americane de pe teritoriul francez şi german, fiind ulterior paraşutaţi, între 1950 – 1953, în România, pentru ransmiterea de informaţii strategice şi organizarea unei forţe de guerillă în condiţiile începerii de către occidentali a unui război pentru eliberarea Europei de est. Paraşutiştii vor fi prinşi şi executaţi, în urma unui proces de răsunet în presa comunistă.

Conştient de pericolul destrămării şi asimilării în statele de rezidenţă a elementelor legionare risipite pe 4 continente, Horia Sima va începe un amplu proces de reorganizare a Mişcării Legionare din Exil. Se vor publica cărţi de istorie şi memorialistică legionară, în româneşte şi în toate limbile de circulaţie internaţională. La iniţiativa Comandantului Mişcării, se vor întreprinde

contacte cu forţele naţionaliste şi anticomuniste din Occident. Ample acţiuni de popularizare a suferinţelor poporului român, a exterminării elitei naţionale în lagărele şi închisorile comuniste, a rezistenţei armate anticomuniste din Carpaţi, campanii mediatice şi ONG de sensibilizare a forurilor internaţionale pentru a interveni prin presiuni în vederea uşurării opresiunii comuniste din ţară, emisiuni filatelice cu subiecte din cele enumerate, organizarea de congregaţii pentru ajutorarea exilaţilor români ajunşi în occident, iată doar câteva din acţiunile desfăşurate de Horia Sima în amarul său exil.

După peregrinări prin Italia şi Franţa, Horia Sima s-a stabilit în Spania, unde a predat la Universitatea din Barcelona în perioada regimului generalului Franco. A trăit permanent într-o încordare şi stare de vigilenţă, fiind neîncetat vizat de KGB, de Securitatea din România socialistă şi de serviciile secrete ale celorlalte state-satelit ale URSS.

Până la moartea sa, în 25 mai 1993, Horia Sima a militat cu pasiune pentru valorile moralei creştine, cele naţionale româneşti şi ale Statului de Drept, fiind promotorul conceptului alianţei dintre Democraţie şi Naţionalism ca garant al stabilităţii şi dăinuirii Europei Unite.

Film documentar HORIA SIMA IN FATA ISTORIEI

http://www.youtube.com/watch?v=GQtZyjrc2O8

DISCURS HORIA SIMA SI MARESALUL ION ANTONESCU

Sursa: FrontPress.ro