nastere

„Mișcarea Greva Nașterii” este deosebit de populară în rândul protectorilor climatici, deoarece aceștia consideră că un copil pune o presiune suplimentară asupra climei și doar că cine nu are copii ajută cu adevărat.

O activistă pentru climă în vârstă de 35 de ani a explicat unei instanțe din Germania că ea s-a sterilizat pentru a nu aduce copii pe această lume. Dar lucrurile nu se opresc aici: activiștii cer o recompensă de 50.000 de euro pentru cuplurile fără copii. Motivul: astfel scad emisiile de CO2, scrie Ziarul Românesc.

Activista a ajuns în fața instanței după ce a blocat circulația pe un drum din Regensburg, Bavaria. Ea a descris în lacrimi motivele sterilizării ei: „Nu pot fi responsabilă de aducerea unor copii pe această lume”.

„Mișcarea Greva Nașterii”, deosebit de populară în rândul protectorilor climatici, susține că o persoană nenăscută ar putea economisi 58,6 tone de CO2 pe an. În comparație, a renunța la mașină înseamnă o scădere a emisiilor de doar 2,4 tone pe an.

Lidera mișcării anticopii este Verena Brunschweiger (42 de ani), care se autointitulează „antinatalistă” și a devenit o icoană a celor care refuză să aibă copii. Cu toată seriozitatea, ea cere 50.000 de euro pentru toți cei care au împlinit 50 de ani și nu au copii. Ca o recompensă pentru protejarea pământului.

De asemenea, mulți bărbați s-au alăturat mișcării și au suferit în mod voluntar o vasectomie. Un tânăr de 35 de ani care este citat de „Zeit” este convins că planeta este deja suprapopulată și nu are nevoie de mai mulți oameni: „Nu mă deranjează dacă mănânc din când în când carne sau îmi permit puțin transportul aerian. La urma urmei, economisesc mult mai mult CO2 dacă nu am copii”, spune el.

Minune medicală în județul Satu Mare. Potrivit informațiilor PresaSM, o femeie, în vârstă de 61 de ani, din comuna Socond, se pregătește să aducă pe lume un bebeluș.

Aceasta a aflat recent că este însărcinată, iar viitorul bebeluș este așteptat și de ceilalți 14 frați ai săi, scrie Presasm.ro.

sătmăreanca mai are trei perechi de gemeni acasă. Femeia se pare că se simte bine, dar medicii vor monitoriza sarcina, pentru a se asigura că atât mama, cât și bebelușul rămân sănătoși.

Sursa: Latrina3

Cosmarul si-a facut datoria s-a reintors in viata Andreei Balan, pentru ca a ajuns de urgenta la spital.

In urma cu cateva zile, artista a ajuns de urgenta la spitalul unde a nascut cele doua fetite, fiind operata de urgenta. Totul s-a intamplat dupa ce s-a trezit intr-o balta de sange, potrivit surselor exclusive SpyNews.

Momente de groaza pentru Andreea Balan care a ajuns din nou pe mainile medicilor. Se pare ca ghinioanele nu se mai termina pentru artista noastra.

Sursele SpyNews din interiorul spitalului au declarat ca Andreea Balan a aparut pe neprevazute la clinica particulara unde a dat nastere Ellei si Clarei, iar in urmatoarea zi a fost operata de urgenta.

VEZI SI: Andreea Balan, in fruntea paradei GAY:„Vă iubesc şi vom lupta împreună pentru iubire, nu sunteţi singuri pe acest drum“

O cunoscută cântăreață de la noi a suferit un stop cardio-respirator chiar în timpul operației de cezariană pe care a suferit-o. Anunțul a fost făcut chiar de către soțul acesteia.

Andreea Bălan a născut, luni, o fetiță superbă, însă operația de cezariană nu a decurs fără probleme. George Burcea, soțul Andreei, a confirmat zvonurile, potrivit cărora artista a suferit un stop cardio-respirator.

„În urma zvonurilor care au tot circulat, doresc să confirm că într-adevăr, Andreea a suferit un stop cardio-respirator. În acest moment, ea este stabilă, iar echipa medicală, care s-a comportat ireproşabil, este alături de noi. Fetiţa noastra, Clara Maria, este sănătoasă şi cântăreşte 3,2 kg. Vă mulţumim pentru mesaje şi vă vom ţine la curent cu starea de sănătate a Andreei. Vă mulţumesc, George Burcea”, a scris George Burcea, pe Facebook. Andreea Bălan a dat naștere celei de-a doua fetițe, prin cezariană. Fetița se va numi Clara Maria. Înainte de naștere, Andreea Bălan mărturist că are emoții foarte mari și că este nerăbdătoare să-și vadă bebelușul și să-l țină în brațe.

Dacă voi avea vreodată un copil, pe Pământ, nu în gând, acesta nu va fi botezat în biserică. În nicio biserică. Atunci când va creşte va decide el, şi numai el, dacă, când şi unde va primi botezul. Eu, parintele lui lumesc, nu am dreptul să hotărăsc asta pentru el.

Tot ceea ce trebuie să fac eu e să-i deschid toate ferestrele prin care poate vedea viaţa, în toata splendoarea ei, şi să-l veghez cu iubire. Alegerea copilului meu va fi, însă, sfântă pentru mine.

Faptul că oamenii dau naştere unor copii, „suflete întrupate“, fără să aibă consimţământul acestora pentru viaţă, nu le dă însă şi dreptul să pună stapânire pe sufletul şi pe trupul lor. Ca părinte, eşti custodele copilului tău, ai obligaţii unilaterale, acelea de a-l iubi necondiţionat, de a-i oferi tot ceea ce poţi mai bun, de a-l sluji, sprijini şi îngriji, fără să-i ceri nimic în schimb, nici măcar obedienţă.

Copilul este proiectul fundamental al unui om, este proiecţia lui în viitor. Este ceea ce am fi putut fi noi, dacă am fi fost el. Datoria părintelui este să fie întotdeauna mai bun cu copilul lui, indiferent cât de buni au fost părinţii lui cu el. Momentul în care pretindem copilului nostru iubire, respect, recunoştinţă, este acela al ratării esenţiale a relaţiei cu el, un păcat de neiertat!

Dacă toate aceste sentimente vin şi dinspre odraslă către tine, părintele lui, este bine, este foarte bine, fără să fie şi dovada absolută că ţi-ai făcut datoria. Dacă toate aceste sentimente vor fi însă îndreptate de către copilul tău către copilul lui, nepotul tău, cu un dram îmbunătăţite, atunci înseamnă că ai fost un părinte bun. Dacă copilul tău va arăta iubire şi semenilor noştri, e semnul că ţi-ai făcut, ca părinte, datoria de-a fi om. Dacă copilul tău va fi însă un om rău, vina îţi aparţine în exclusivitate şi în întregime: fie nu l-ai crescut/educat cum trebuie, fie i-ai transmis gene proaste. Sau ambele.

Eu nu cred că botezul este un act ce ţine de religie, ci de liberul arbitru, un dar oferit de Dumnezeu la naştere fiecărei fiinţe umane, şi înăbuşit – de regulă – din faşă de către toţi aparţinătorii ei. Chiar şi atunci când tradiţional se săvârşeşte la maturitate (cum se întâmplă, de pildă, la adventişti), el nu simbolizează decât un drum nou şi nu garantează nimic altceva decât o iniţiere.

Credinţa în Dumnezeu e ca şi iubirea. Apare – cu adevărat – rar şi se poate pierde lesne. Esenţial este însă să vină din noi, natural, nu să ne fie impusă, (şi) printr-un ritual de un formalism obscurantist, aşa cum e botezul fără consimţământ. Dumnezeu nu-şi selectează copiii după virtuţile şi conformismul părinţilor lor, deci copilul nebotezat nu poartă niciun fel de păcat asupra lui. Cu toţii suntem copiii Lui. Să nu uităm că Mântuitorul s-a botezat la 30 de ani, vârsta care – iată, deloc întâmplator – era îndeobşte considerată ca fiind a deplinei pârguiri a bărbatului (echivalentul a 40 de ani, în prezent, în opinia mea).

Desigur, parinţii şi socrii mei se vor supăra dacă nepotul lor (sau nepoata, dacă ar după mine) nu va fi botezat conform canoanelor, dar îi voi ierta (un act pe care mi-l pot permite în numele copilului meu). Soţia mea nu se va supăra, ci mă va susţine, căci de n-ar fi aşa, n-ar fi – cu adevărat – ea, jumătatea mea. Nimic însă nu poate ştirbi dreptul copilului meu de a alege ce vrea să fie şi nu mă va împiedica să-i arăt astfel respectul meu deplin.

Când se poate întâmpla acest lucru? Când este un om suficient de matur, pregătit să facă singur pasul spre credinţă? Exact atunci când simte imperios nevoia, nici mai devreme, nici mai târziu!

Tot de libertatea copilui meu de a alege şi de obligaţia mea fundamentală de a-i asigura condiţii optime pentru aceasta, ţine şi studierea religiei în şcoală. Niciodată n-aş permite cuiva să impună copilului meu necopt o anumită religie, nici măcar prin sugestie sau în virtutea unei „reguli a majorităţii“. Singura religie dezirabilă înainte de momentul alegerii lui este cea a cunoaşterii cu bun-simţ a diversităţii şi complexităţii lumii. Etica, istoria şi filozofia religiilor, predate de intelectuali cu formaţie umanistă, şi nu de absolvenţi de seminar, contaminaţi inevitabil cu virusul bigotismului, sunt singurele discipline pe care, ca păzitor al sănătăţii sufleteşti a copilului meu neformat încă, le-aş permite, cu entuziasm!

Nu voi ierta niciodată bisericii felul în care se insinuează în sufletele şi minţile noastre, mai mult sau mai puţin fragede, aşa cum nu voi ierta nici discriminarea la care supune femeia, mama tuturor copiiilor noştri. Cine sunt eu ca să pot ierta aşa ceva?

Nu sunt tată şi nici nu am vreun plan în acest sens, cel puţin atât timp cât copilul meu ar fi condamnat să se nască şi să traiască in infernul moral numit România de azi. Nu cred că „meseria“ de părinte se învaţă din mers (în afară de detalii „tehnice“) aşa cum – din nefericire – o fac şi au facut-o, cel puţin până acum, cvasi-majoritatea părinţilor din toată lumea asta. Nu avem voie să experimentăm pe pielea copiilor noştri! Dacă nu ştim dinainte cum trebuie să fim ca părinţi, însemnă ca nu suntem pregatiţi să fim. Îmi pare rău…

Îi rog din inimă pe toţi cititorii care sunt părinţi să fie îngăduitori, să nu ia personal cuvintele mele, să mă ierte! Eu vorbesc – întotdeauna – doar despre mine, nu judec oameni pe care nu-i cunosc. Obligaţiile mele sunt de a-mi judeca prietenii*, instituţiile statului şi – ultimul, dar nu cel din urmă – pe mine.

*conform maximei mele „doar prietenii se judecă“.

Autor: Adrian Munteanu / Adevarul.ro

Iata 15 din cele mai importante schimbari pe care o femeie le are pe durata sarcinii si pe care e bine sa le stie inainte de a porni in marea aventura a vietii sale: graviditatea.

Iti vei judeca partenerul mult mai aspru

Dupa ce afli ca esti gravida, sotul tau nu mai este doar tipul dragut caruia esti dispusa sa ii tolerezi aproape orice, el devine tatal copilului tau. Ori de cate ori te izbesti de dezordinea pe care o lasa in urma lui, te vei panica ca acest om poate ca nu este in stare sa fie suficient de organizat ca sa iti ofere tie si copilului tau stabilitatea dorita. Ori de cate ori il vei vedea tolanit pe canapea uitandu-se la meci fara sa te ajute la treburi, te vei intreba “oare acesta va fi viitorul model masculin al copilului meu?”. Defectele lui vor fi amplificate in mintea ta, desigur doar pentru ca esti gravida si ceva mai pretentioasa decat odinioara.

Dar in egala masura te vei simti mult mai aproape de el

Tu si partenerul tau ati creat impreuna o fiinta umana pe care nu o cunoasteti inca dar care va va lega pe viata. Gandul acesta poate fi infricosator dar in egala masura si foarte plin de entuziasm. Te intrebi: oare bebe va avea ochii lui? El se intreaba: oare bebe va avea zambetul ei? Impreuna va ganditi la concediile viitoare si provocarile pe care le veti trai impreuna: primul dinte, prima zi de gradi, primul 8 martie cand copilul ureaza “la multi ani, mami”. Chiar daca sunteti impreuna de ani buni, asta inseamna sa deveniti o familie. Impreuna. Iar asta iti vine sa iti coplesesti partenerul cu multe imbratisari.

Vei oscila intre a fi excitata sau nu

Intr-un minut esti gata de actiune, sanii sunt mariti, parul iti straluceste, pielea radiaza lumina. Te simti ca Mama Natura, chiar ca o zeita! Iar partenerul tau este cu totul de acord cu acest lucru. In minutul urmator, incepi sa te gandesti la bebelus. Ti se pare ciudat sa faci sex in timp ce bebe inocent este in burta. Daca cumva va fi lovit accidental de miscarile partenerului? Si, in plus, te simti cam obosita. Si grasa. Hmmm…lasam pe maine, poate… da?

Este greu sa nu iti doresti sa fie ori fata ori baiat

Poti sa iti spui de cate ori vrei ca nu conteaza sexul bebelusului, important este sa fie sanatos. Si evident ca este adevarat. Dar in taina tot speri sa fie ori fata ori baiat, in functie de cum iti zboara imaginatia sau cum crezi ca te-ai descurca mai bine. Te gandesti ca nu cumva sa izbucnesti in plans daca copilul va avea sexul opus fata de ce iti doresti. Nu are legatura cu iubirea ta pentru copilul tau. Iti vei adora copilul dar ai fost atasata de o anumita imagine si poti suferi dupa imaginea in sine. Iti va trece, dar cand alte femei vor povesti ca s-a nascut sexul de copil dorit de ele, tot vei avea o mica strangere de inima.

Primele trei luni pot fi grele

Momentul in care afli ca esti gravida este de o fericire foarte mare, mai ales daca ti-ai dorit acest lucru. Dar dupa aceea, devine o provocare sa treci de primele trei luni. Intai, apare raul diminetii. Apoi, exista riscul pierderii sarcinii in primul trimestru – 15% din sarcini sfarsesc asa. Mai mult de 80% din pierderi au loc in primele 12 saptamani. Nu e de mirare de ce multe femei gravide simt ca nu se pot bucura pe deplin de sarcina decat cand se vad cu bine in al doilea trimestru, scrie sfatulparintilor.ro. Daca ai mai pierdut sarcini, vei sta cu inima cat un purice pana treci de primele 12 saptamani, dupa care poti rasufla usurata caci trec riscurile pierderii sarcinii.

Tot in primul trimestru e momentul sa te gandesti la toate acele decizii mai dure: sa decizi ce teste de genetica sa faci, sa te uiti la riscurile implicate, sa te gandesti ce disponibilitate ai sa traiesti cu un copil care se poate naste cu o anormalitate. Toate acestea iti cam iau din bucuria graviditatii. Dupa ce treci de ele, te mai relaxezi un pic.

Nasterea in sine nu este singura parte dureroasa din sarcina

Pe masura ce uterul creste de la dimensiunea unui mar la cea a unui pepene, incep sa apara diverse dureri in corp, unele destul de intense in zona pelviana. Pe unele femei le dor soldurile, altele fac crize de sciatica. Unele simt niste dureri ascutite ca niste taieturi in abdomenul inferior, din cauza durerilor de ligamente, inevitabile din cauza cresterii in marime si greutate a uterului care forteaza ligamentele sa se intinda. Durerea aceasta dureaza cateva minute, apoi trece, dar te poate trezi din somn, deci nu te speria.
Graviditatea devine identitatea ta

La inceput, dupa ce afli ca ai ramas gravida, nu iti vine sa spui tuturor pentru ca nu iti vine sa crezi ca s-a intamplat si esti si superstitioasa. Insa dupa ce incepi sa spui, bebelusul incepe sa ocupe un spatiu propriu in viata ta si a celor din jur. Bebeul devine identitatea ta pentru urmatoarele luni si este unicul subiect despre care ai disponibilitatea sa vorbesti non stop. Nu este nimic rau in asta, insa fii pregatita intrucat de indata ce ti se vede burta, chiar si daca nu vrei, multi din jur vor discuta cu tine numai despre sarcina ta, coplesindu-te cu intrebari pentru care uneori chiar nu ai pic de chef.

Te vei intreba constant daca acea scurgere vaginala este normala

Adevarul este ca nimic din ce vezi pe lenjeria intima nu trebuie sa te surprinda. Va creste o secretie alba laptoasa (leucoree) pentru ca trupul produce mai mult estrogen care duce la mai multe secretii din cervix si peretii vaginali. Aceasta scurgere poate avea un usor miros iar tu crezi ca toti din incapere il depisteaza. Nu uita ca la gravide mirosul oricum este dezvoltat peste medie.
Vei fi obsedata de bataile din picioare ale bebelusului

Cand bebeul nu da cu sutul pentru o perioada mai lunga de timp, te panichezi. Dai tu cu mana in burta, il strigi pe bebe sa dea un semn de viata. Sari intr-un picior, il agiti ca sa raspunda prin deliciosul sut. Cand el raspunde, esti in culmea fericirii. In schimb, sunt momente cand tu dormi si bebeul este in mijlocul antrenamentului la karate, asa iti pare. Aceasta e prima ta lectie importanta despre bebei: rar fac ce vrei tu sa faca si cand vrei tu sa faca.
Constipatia devine o problema serioasa

Din pacate, constipatia isi arata chipul urat in timpul sarcinii. Asigura-te ca mananci suficiente fibre si ca bei litri intregi de apa pe zi ca sa ajuti la miscarea din intestine. Hemoroizii pot sa apara acum din pricina presiunii uterului in crestere. Nu sunt deloc placuti si uneori nu poti scapa de ei pana nu trece sarcina.

Si dupa nastere, drumul la toaleta pentru nevoia mare pare un camp de lupta. Probabil ca iei doctorii antiinflamatoare care cauzeaza constipatie din nou. In plus, toata munca de la nastere a lasat ceva urme in zona… Nu te ingrijora, totul trece dar trebuie sa ai grija de tine si din acest punct de vedere si mai ales sa nu fii luata prin surprindere.

VEZI SI: MASACRU: 22.000.000 de avorturi în România

O fată de 12 ani, din comuna buzoiană Râmnicelu, a devenit mamă în noaptea de Înviere. Fata, care a născut un puradel de 2,8 kilograme, provine dintr-o comunitate de tigani, unde naşterile premature sunt frecvente din cauza refuzului integrarii in societate.

Medicii din maternitatea buzoiană spun ca, atât copila de etnie cât şi plodul sunt sănătoşi, în ciuda faptului că naşterea s-a declanşat spontan iar trupul gravidei era insuficient dezvoltat.

Aceasta este cea mai tănără mama înregistrată anul acesta la unitatea spitalicească buzoiană, insa cu siguranta nu va fi ultima mama minora tiganca in 2015.

INTEGRAREA TIGANILOR – MISIUNE IMPOSIBILA …si bani aruncati aiurea.

Joi, 13 martie, se împlinesc 107 de ani de la naşterea filozofului naţionalist, istoricului, scriitorului şi profesorului Mircea Eliade, una dintre cele mai consacrate personalităţi ale generaţiei de intelectuali interbelici români.

S-a născut în Bucureşti şi încă din adolescenţă a fost interesat de misticism, filozofie şi de lectură. Învaţă italiana, engleza, ebraica şi persana. Ulterior pleacă în India unde studiază limba sanscrită, religia şi tradiţia locului.

De la mijlocul anilor ’30 ai secolului trecut, se apropie de filozoful naţionalist Nae Ionescu şi devine un adept al Mişcării Legionare. Publică în această perioadă o serie de articole politice şi se implică activ în campania electorală din 1937. Din cauza militantismului său este arestat în 14 iulie 1938 din ordinul regelui dictator Carol al II-lea. La vremea arestării tocmai publicase articolul “Provincia și legionarismul” în ziarul Vremea, ministrul de interne, Armand Călinescu, considerând că Eliade ar fi autor de propagandă legionară.

A fost încarcerat timp de trei săptămâni la sediul Siguranței Statului de la Malmaison, timp în care autorităţile fac presiuni la adresa lui Mircea Eliade să se dezică de camarazii săi. Acesta refuză sa o facă şi este transferat la un lagăr provizoriu din Miercurea-Ciuc. Aici starea lui de sănătate se înrăutăţeşte şi este astfel eliberat în 12 noiembrie 1938, după aproape 4 luni.

În aprilie 1940, cu ajutorul lui Alexandru Rosetti, un reputat lingvist și filolog român, este numit Ataşat Cultural în Marea Britanie. După deteriorarea relaţiilor bilaterale româno-britanice, din cauza celui de al Doilea Război Mondial, este transferat în Portugalia, unde va îndeplini aceeaşi funcţie pe lângă ambasada din Lisabona. Îşi păstrează postul atât în timpul Statului Naţional Legionar cât şi în timpul dictaturii militare a mareşaleului Ion Antonescu.

Tot în Portugalia scrie o carte în favoarea “Statului Nou”, un concept filozofic-social aplicat de liderul naţionalist al ţării din acea perioadă, Antonio de Oliveira Salazar.

Paris 1977: Emil Cioran, Eugene Ionesco si Mircea Eliade

În timpul celei de a doua conflagraţii mondiale călătoreşte în Franţa pentru a se întâlni cu prietenul şi camaradul său Emil Cioran. Deasemenea merge la Berlin pentru a avea o întrevedere şi cu Carl Schmitt, un controversat teoretician naţionalist şi profesor de drept. Deasemenea vizitează regulat Spania naţionalistă condusă de generalul Franco.

După ce războiul este câştigat de alianţa dintre Occident şi Uniunea Sovietică, Eliade se mută în Franţa, în 1945. Din 1957 se stabileşte în Chicago, SUA, unde devine profesor universitar de istorie comparată a religiilor. Tot aici se va stinge din viaţă, în 22 aprilie 1986.

De-a lungul vieţii a scris peste 30 de volume științifice, opere literare și eseuri filozofice traduse în 18 limbi și a circa 1.200 de articole și recenzii cu o tematică extrem de variată, foarte bine documentate. Opera completă a lui Mircea Eliade ar ocupa peste 80 de volume, fără a lua în calcul jurnalele sale intime și manuscrisele inedite. Sursa: FrontPress.ro