Tag Archives: mostenire

TAXA pe moarte. Ce ar vrea să facă OCDE

  Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) a făcut unele recomandări pentru Guvernele interesate de venituri suplimentare. Printre măsurile propuse, OCDE îndeamnă guvernele să majoreze taxele pe moşteniri. Scutirile, excepţiile şi donaţiile pe viaţă fac ca taxele pe moşteniri să reprezinte o sursă minoră de venituri în majoritatea ţărilor şi deseori agravează inegalităţile, susţine OCDE. Un exemplu este SUA, unde doar 0,2% dintre proprietăţi plătesc taxe pe moşteniri iar cele mai bogate 10% dintre gospodării controlează aproape 80% din avuţie. În medie, în rândul statelor membre OCDE, taxele pe moşteniri reprezintă doar 0,5% din veniturile din taxe. Deşi există loc pentru o contribuţie mai mare la finanţele guvernamentale afectate de pandemie, este de aşteptat ca propunerile privind majorarea taxelor pe moşteniri să se lovească de o opoziţie acerbă din partea criticilor, care deseori se referă la taxa pe moşteniri ca la o „taxă pe moarte”. Multe guverne analizează în prezent cum ar putea strânge noi venituri pentru a putea acoperi costul relansării economiilor lor după pandemie. SUA şi Marea Britanie au planuri vizând majorarea taxelor pe companii. OECD susţine că majoritatea moştenirilor evită complet plata taxelor în unele ţări graţie unor scutiri generoase acordate rudelor apropiate şi activelor precum afacerile deţinute de familii. Politicile variază în rândul statelor membre OCDE, pragul până la care se aplică scutirile pentru transferurile de patrimoniu către copii variind între 17.000 de dolari în Belgia şi până la 11 milioane de dolari în SUA. De asemenea, taxele plătite de moştenitori pot fi evitate sau diminuate în unele ţări graţie unor donaţii efectuate în timpul vieţii, care deseori beneficiază de un tratament fiscal mai favorabil. În consecinţă, taxele plătite de moştenitori sunt deseori mai mici rata oficială de impozitare. În consecinţă, OCDE recomandă ca beneficiarii donaţiilor şi moştenirilor să fie taxaţi pentru ceea ce primesc …

Citeste tot articolul

Adevărata moștenire a lui Napoleon

Suntem în toamna anului 1799. Napoleon se afla în Egipt când, aflând de înfrângerile suferite de Franța pe continent, decide să se întoarcă la Paris. Odată ajuns aici, este abordat de către Emmanuel Joseph Sieyès (unul dintre liderii Directoratului care conducea la momentul respectiv Franța), care îi solicită sprijinul pentru o viitoare lovitură de stat. Complotul îi va include și pe Lucien Bonaparte, Roger Ducos, Joseph Fouché și, bineînțeles, pe Talleyrand. Ceea ce Sieyès nu a bănuit a fost că Napoleon avea să se folosească de planul loviturii de stat pentru a obține el însuși puterea. Pe 9 noiembrie (sau 18 Brumar, după noul calendar revoluționar), Bonaparte întoarce lovitura de stat în favoarea sa și forțează demisia guvernului, după care își asigură alegerea ca Prim Consul. Lovitura de stat a fost ulterior legalizată prin înlocuirea Constituției anului III cu una nouă, care punea bazele noului tip de guvernământ, Consulatul, despre care istoricii consideră că reprezintă „anticamera” Imperiului. Să vedem mai întâi care a fost contextul în care Napoleon preia puterea. Suntem, deci, în 1799. În epocă, s-a acreditat ideea că Franța trecea printr-o criză profundă și că avea nevoie de un „salvator”. Însă din punct de vedere economic și militar, Franța nu era atât de slabă precum a susținut ulterior istoriografia. Prin legislația economică adoptată, Directoratul crease o anumită libertate economică benefică pentru revitalizarea Franței, iar din punct de vedere militar, în ciuda noii coaliții antifranceze, situația se redresase parțial. Exista, într-adevăr, o mare problemă, dar la nivel politic-instituțional: Directoratul nu funcționa, el având nevoide de armată pentru a se menține. Lovitura de stat din 18 Brumar La momentul 1799, cea mai puternică opoziție venea din partea regaliștilor, care erau dispuși să susțină coaliția antifranceză dacă aceasta sprijinea restaurația Bourbonilor pe tron. Chiar cu câteva luni înainte de lovitura de …

Citeste tot articolul

Ce și cât moștenesc copiii de la părinți

În momentul concepției, când genele de la tată și mamă se unesc, se alcătuiește ereditatea. Copilul va primi influențe diverse, fiind afectat de diferiți factori de mediu: de hrană, climat, localizare geografică, modelul de cămin și relațiile între vecini, școală, comunitate și nație. Acești factori de mediu determină la o persoana ce anume  să vadă, să audă, să ating, să miroasă și ce să guste. De asemenea, îi pot prescrie ce să învețe sau ce să își amintească și îi furnizează stimuli la care el reacționează emoțional. Există o interdependență mare între ereditate și mediu și aceasta reprezintă o problemă pentru oamenii de știință. Nu se știe sigur, de exemplu, dacă factorii ereditari (genele) sau cei ambientali (mediul, regiunea, țara în care s-a născut) sunt principalii determinanți ai culorii părului, ochilor sau chiar ai dispoziției lui mentale și emoționale. Numeroasele atitudini, deprinderi, trăsături de caracter sunt prevăzute la un individ fiindcă au fost avantajate, încurajate sau doar solicitate de către mediu. In principiu, trăsăturile fizice sunt determinate de ereditate iar cele de personalitate sunt determinate mai mult de mediu. Factorii ereditari La naștere, copilul dispune de un echipament genetic constituit din factori generali și factori individuali. Factorii generali răspund de întregul sistem de trăsături comune speciei și controlează procesul de maturizare morfologică, biochimică și electrogenetică a sistemului nervos. Adică, în gene, există și informația că micuțul va avea două picioare, doi ochi, două urechi, un nas, două mâini. Acestea sunt trăsături comune speciei umane. Factorii individuali sunt cei ce dirijează acele trăsături înscrise în codul genetic în măsură să diferențieze indivizii intre ei, adică în unele gene exista informația ca ochii sa fie verzi, în altele negri, și asa mai departe, în funcție de trăsăturile fizice ale părinților. Ce trăsături moștenim? Primim de la părinți sau bunici: – culoarea ochilor, …

Citeste tot articolul