“Jurnalism înseamnă să publici ceea ce cineva nu vrea să fie publicat. Orice altceva e publicitate.” - George Orwell

DETALII AICI.

moarte

  • muștele moarte ar putea fi transformate într-un material esențial pentru sănătatea planetei

    mustele moarte ar putea fi transformate intr un material esential pentru

    Este greu de crezut, dar cercetătorii de la o universitate din Texas au descoperit că muștele moarte ar putea fi transformate în plastic biodegradabil. Această inovație este valoroasă având în vedere dificultatea în găsirea surselor noi de polimeri biodegradabili, scrie The Guardian.

    „Vreme de 20 de ani, echipa mea a dezvoltat metode pentru a transforma materiale naturale, cum ar fi glucoza obținută din trestia de zahăr sau din copaci, în materiale biodegradabile, adică polimeri digestibili care nu rezistă în timp în mediu. Însă acele produse naturale provin de la resurse care sunt, de asemenea, folosite pentru alimente, combustibil, construcții sau pentru transporturi”, a explicat coordonatorul studiului, Karen Wooley.

    În aceste condiții, unul între experți a sugerat să fie folosite resturile de la fermele de muște „soldat” negre. Larvele acestor muște conțin proteine și alte substanțe nutritive, proprietăți pentru care ele sunt crescute pentru a hrăni animalele. Asta înseamnă că muștele adult sunt mai puțin folositoare, iar după ce mor (durata lor de viață este extrem de scrută), proprietarii le aruncă.

    Wooley și echipa a încercat să folosească carcasele de muște moarte pentru a produce materiale utile din aceste deșeuri. Cercetătorii au descoperit că chitina, o polizaharidă asemănătoare cu celuloza, reprezintă o componentă importantă pentru obiectivul lor, deoarece ea formează și întărește exoscheletul insectelor sau al crustaceelor.

    Creveți și crabii sunt deja folosiți pentru extracția de chitină. Se pare că pudra de chitină provenită de la muștele soldat este mai pură decât cea obținută de la crustacee. Acest lucru înseamnă că pudra din muște nu declanșează alergiile la fructe de mare.

    Astfel, experții au creat un hidrogel care poate absorbi de 47 de ori greutatea lor în apă într-un singuri minut. Produsul rezultat poate reține apa din culturile agricole atunci când sunt inundații, ca ulterior, acest hidrogel să fie eliberat treptat în timpul secetelor.

    „Aici, în Texas, noi suntem constant într-o situație de secetă sau de inundații. Așa că am încercat să mă gândesc cum putem formula un hidrogen care absoarbe foarte multă apă, astfel încât să rezolvăm această problemă”, a mai explicat Karen Wooley.

    De asemenea, oamenii de știință speră ca, în curând, din resturile de muște moartă să creeze policarbonați sau poliuretan care, de obicei, sunt produși din petrochimice.

  • Cine l-a ucis, de fapt, pe Rasputin? Dezvăluiri înspăimântătoare după 103 de ani de mister. Raportul medical al profesorului Kosorotov

    rssz

    În ultima zi de decembrie a anului 1916, în apele înghețate ale Nevei a fost găsit un cadavru. Observând o haină de blană sub gheață, un poliţist a ordonat ca aceasta să fie spartă. Cadavrul înghețat a fost recunoscut imediat – era al lui Grigori Rasputin, „sfântul” sfătuitor al ţarului şi ţarinei – dezvăluie jurnalistul britanic Giles Milton în volumul „Când Hitler a luat cocaină și Lenin și-a pierdut creierul. Din culisele istoriei” (Corint, 2019). Cum amănuntele prezentate de Milton sunt captivante, vi le prezentăm în continuare integral, așa cum au fost ele ordonate chiar de autor.

    „Ţarul Nicolae al Rusiei şi soţia lui, Alexandra, credeau că Rasputin era înzestrat cu puteri aproape magice, în stare să aducă, fie şi temporar, alinare fiului lor care suferea de hemofilie. Însă nu toţi vedeau lucrurile în acest fel. Mulţi îl detestau pe Rasputin, considerându-l un şarlatan nerușinat, care învârtea treburile statului în avantajul propriu. Şi nu puţini ruși din capitală îi doriseră moartea.

    Cadavrul a fost smuls din mormântul său de gheaţă şi dus la Azilul Cesmenski, unde profesorul Dmitri Kosorotov a făcut autopsia. În Petrograd circulau deja zvonuri despre moartea lui Rasputin, zvonuri care, mai târziu, aveau să fie alimentate chiar de către unul dintre ucigaşi. Prinţul Feliks Iusupov*, în al cărui palat murise Rasputin, a recunoscut că a fost implicat în asasinarea acestuia, dar a justificat crima invocând influenţa nefastă pe care Rasputin o avea asupra Rusiei. Iusupov s-a lăudat că, mai întâi, îl otrăvise cu cianură şi apoi îl împuşcase în inimă. „S-a repezit la mine, încercând să mă apuce de gât, şi şi-a înfipt în umărul meu degetele ca nişte gheare de oţel. Ochii îi ieşeau din orbite, sângele i se prelingea de pe buze.”

    De la bun început, au existat motive de îndoială cu privire la relatarea lui Iusupov. Profesorul care a efectuat autopsia a observat că trupul lui Rasputin era mutilat cumplit. „Pe partea stângă are o rană deschisă, cauzată de un obiect tăios ori de o sabie. Ochiul drept este ieşit din orbită şi atârnă pe obraz. […] Urechea dreaptă atârnă şi e sfâşiată. Pe gât are o rană provocată de un laţ făcut din frânghie. Faţa şi corpul victimei prezintă semne de lovituri aplicate cu un obiect flexibil, dar contondent.” Rasputin fusese bătut cu o măciucă grea. Mai oribile erau însă rănile din zona organelor genitale. Picioarele îi fuseseră desfăcute cu forţa şi testiculele îi fuseseră „zdrobite prin folosirea unui obiect similar”.

    Alte detalii observate de profesorul Kosorotov arătau că povestea lui Iusupov era pură fantezie. Nu era adevărat că Rasputin mâncase prăjituri otrăvite, deoarece, la autopsie, nu se găsise în stomacul lui nici urmă de otravă.

    Kosorotov a examinat şi cele trei răni de glonţ de pe trupul lui Rasputin. „Primul a intrat prin partea stângă a pieptului şi a trecut prin stomac şi ficat. Al doilea a intrat prin partea dreaptă a spatelui şi a trecut prin rinichi.” Ambele gloanţe i-ar fi pricinuit, oricum, răni grave, însă al treilea i-a adus moartea: „[Glonţul] a lovit victima în frunte şi a pătruns în creier.” Un amănunt semnificativ furnizat de profesor a fost că gloanţele „proveneau de la revolvere de calibre diferite”.

    În noaptea crimei, Iusupov avea asupra lui un Browning de buzunar, la fel ca un alt complotist, Marele Duce Dmitri**. Vladimir Purişkevici***, şi el de faţă, avea un Savage. Armele respective ar fi putut cauza rănile de la ficat şi rinichi. Proiectilul fatal nu putea să provină însă decât de la un revolver. Experţii în balistică sunt astăzi de acord cu faptul că zgârieturile din jurul rănii coincid cu cele lăsate de un glonţ de plumb fără cămaşă, tras de la mică distanță.

    Toate dovezile indică faptul că a fost vorba despre un revolver de fabricație britanică, marca Webley, de calibrul 11,5 mm, arma aparținându-i lui Oswald Rayner, bun prieten cu Iusupov încă de pe vremea când studiaseră împreună la Oxford. Fără ca altcineva să știe, în afară de micul grup de complotiști, Rayner fusese şi el de față la uciderea lui Rasputin. Trimis în Rusia cu peste un an înainte, acesta era agent al Serviciului Secret de Informaţii (astăzi, MI6).

    Când şi-a scris memoriile, Iusupov s-a exprimat cu reţinere în privinţa lui Rayner. Pomeneşte faptul că s-au văzut în ziua de după asasinarea lui Rasputin, însă pretinde că a fost doar o întâmplare. „M-am întâlnit cu prietenul meu, Oswald Rayner. […] Știa de conspiraţia noastră şi venise să afle vești.” Iusupov s-a întâlnit, într-adevăr, cu Rayner după crimă, dar acesta nu avea nicio nevoie să vină „să afle vești”, deoarece chiar el trăsese glonţul fatal.

    Ulterior, Rayner le-a spus membrilor familiei că s-a aflat în palatul lui Iusupov în noaptea aceea, informaţie care, în cele din urmă, a ajuns în necrologul lui. Scrisorile rămase de la colegii săi aruncă de asemenea o lumină asupra rolului jucat de el. „S-au pus deja câteva întrebări stânjenitoare despre o implicare mai amplă”, scria un agent. „Rayner se ocupă de aceste mărunțișuri de ultimă oră.”

    Zvonurile potrivit cărora un britanic era implicat în uciderea lui Rasputin au ajuns repede la urechile ţarului. Dornic să afle mai multe, Nicolae l-a întrebat pe ambasadorul Marii Britanii dacă Rayner avea vreo legătură cu crima. Ambasadorul a negat că ar şti ceva despre un eventual amestec al lui Rayner. La fel şi Samuel Hoare, şeful biroul britanic de spionaj de la Petrograd. „O acuzaţie revoltătoare”, a spus el, „şi atât de penibilă încât nu poate fi decât o copilărie.” Cu toate acestea, Hoare aflase incredibil de repede despre moartea lui Rasputin, telegrafiind la Londra informația respectivă cu multe ore înainte ca aceasta să fie făcută publică la Petrograd”.

    • Prinţul Feliks Feliksovici Iusupov, conte de Sumakorov-Elston (1887–1967), membru al celei mai bogate familii din Imperiul Rus, era căsătorit cu nepoata de frate a ţarului Nicolae, fiind cunoscut pentru viaţa lui extravagantă şi scandaloasă (n. tr.).

    ** Marele Duce Dmitri Pavlovici Romanov (1891–1941) era văr primar cu țarul Nicolae al II-lea și nepot al țarului Alexandru al II-lea (n. red.).

    *** Vladimir Mitrofanovici Purişkevici (1870–1920), om politic în Rusia ţaristă, cunoscut pentru vederile lui radicale de dreapta, ultranaţionaliste, monarhiste, antisemite şi anticomuniste. Născut în Basarabia, în familia unui nobil sărac, Purişkevici a studiat filologia clasică. A murit în 1920, de tifos (n. tr.).

  • Veste NEAGRĂ în lumea INTERLOPĂ. I-au ADUS PREOTUL. Liderul MAFIOȚILOR a căzut la pat

    nicu maharu

    Veste devastatoare în lumea interlopă. Familia lui Nicu Maharu, diagnosticat cu o tumoră la cap, a chemat preotul acasă, deoarece acesta nu se mai ridică din apt.

    Nicu Maharu trece prin momente grele, după ce în urmă cu doi ani a descoperit că suferă de o boală gravă, care pare să îl macine ușor, ușor. Deși toată lumea era optimistă și se aștepta ca bărbatul să se facă bine, lucrurile stau exct invers, fostul iubit al Simonei Sensual este țintuit la pat, iar familia a chemat preotul, scrie Cancan.

    „Am avut o cădere în urma căreia am paralizat pe partea dreaptă. Am fost foarte rău. Am o tumoră la cap. Cancer!”, a explicat Maharu, care, conform spuselor sale, a încercat tratamente intense pentru a putea să se vindece!

    Din nefericire, fără prea multe rezultate. Se pare că Nicu Maharu a căzut la pat! ”De câteva zile, se simte foarte rău! A venit și preotul acasă! Situația lui este critică”, au spus, potrivit Wowbiz.ro, surse apropiate bărbatului.

    mhr3

    Sursa: EVZ

  • Si-au îngropat fata în urma cu 21 de ani cu sicriul sigilat pentru ca avea SIDA. Acum, după ce au deshumat-o, au avut un șoc. Ce se afla în sicriu e de neconceput

    gh pasca gavrila rus deshumare 3 big

    O întâmplare aparent banala scoate la iveala o poveste terifianta, in judetul Valcea. La 21 de ani de la moartea unei fetite care ar fi avut SIDA, rudele au descoperit ca sicriul acesteia este gol.

    Urmau sa ii aseze osemintele langa tatal sau care s-a prapadit acum. Oamenii au alertat procuratura si se gandesc la toate variantele posibile. Cea mai fericita ar fi aceea potrivit careia fata traieste si a fost adoptata in strainatate. La vremea respectiva, ea ar fi fost pusa in cosciug chiar de la spital, iar rudele au fost sfatuite sa nu-l deschida.

    Inainte sa isi dea ultima suflare, părintele a cerut sa fie îngropat alături de fiica lui, care s-ar fi stins acum 21 de ani. In aceste conditii, rudele au decis sa deschida sicirul copilei, ca sa ii ia osemintele si sa le aseze langa tatal ei. Cand au ridicat capacul, au incremenit. In cosciugul fetei erau doar niste haine de adult.

    Uta Dumitrascu, ruda: „Sosete, lenjerie intima de femei, o panza intinsa si doi papuci, atat a fost in sicriu. Nicio bucatica de os…”

    Elisabeta Zamfira, ruda: „Carpe si atat! Incolo nimic… Erau chiloti de dama si carpe rupte. Atat! Si-n timpul asta, tatal a suferit dupa fata… El a murit cu gandul ca traieste fata.”

    Sotii Dumitrascu au avut cinci copii. Flori, cea mai mica, a fost dusa la Spitalul Victor Babes, din Bucuresti, de mama ei, care i-a spus apoi sotului ca fata are SIDA. Cateva luni mai tarziu, barbatul a fost chemat in Capitala sa ia trupul fetei. Omul a primit un sicriu sigilat.

    Petruta Bughe, ruda: „A sigilat-o pe fata si au zis sa n-o desfaca, ca e bolnava de SIDA. Nu cred ca fata e moarta… Au vandut-o.”

    21 de ani a plans-o Ion pe Flori si, spun ai lui, a crezut mereu ca ea traieste, totusi.

    Dintr-o data rudele se gandesc ca este posibil ca omul sa fi avut dreptate. Si-au amintit ca in acea perioada in comuna au venit mai multi straini care voiau sa cumpere copii. Acum dau vina pe mama fetitei, mai ales ca si sora lui Flori a fost la un pas de adoptie.

    Femeia, care intre timp si-a refacut viata, isi aminteste doar ca niste canadieni au venit sa o infieze pe cea mica.

    Florin Dumitrascu, fratele lui Flori: „Habar n-am avut… Acuma am ramas socat cand am vazut! Pai, eu nu mai existam demult daca aveam SIDA. Nu am luat niciun tratament in viata mea.”

    Politistii au cerut o fotografie de-a fetei. Vor sa o proceseze pe calculator si sa incerce sa afle cum arata acum, ca sa fie data in urmărire.

    Sursa: Bzi.ro

  • A murit IMPARATUL autointitulat al TIGANILOR Iulian Rădulescu / VOI CE PARERE AVETI?

    imparatuliulian
    Imparatul Iulian
    Împăratul autointitulat al tiganilor din România Iulian Rădulescu, a murit, joi, acasă, în Sibiu, anunţul fiind făcut de regele autointitulat al tiganilor, Dorin Cioabă, transmite MEDIAFAX.

    Întrebat de ce a murit Împăratul Iulian, Dorin Cioabă a spus că ştie că era foarte bolnav. „Ştiu că a fost internat şi cred că de luni e acasă. Era foarte bolnav, avea probleme cardiace”, Dorin Cioabă.

    Surse medicale au confirmat că Iulian Rădulescu a fost internat şi, la cererea familiei, a fost externat în urmă cu câteva zile.

    VEZI SI: CLANUL TIGANESC CARPACI cu 144 de CASE istorice, aparat din umbra de generali si servicii secrete

  • Un politician sustine ca tinerii de la Untold merita soarta celor de la Colectiv!

    mihai-seplecan
    Fostul  presedinte al Consiliului Judetean Cluj, Mihai Seplecan, face declaratii cu privire la Untold Festival:

    Intr-o postare pe Facebook  el afirma ca festivalul Untold care se desfasoara zilele acestea “invoca AntiHristul”, iar participantii ar merita soarta tinerilor morti in incendiul din Colectiv.

    “Tinerii frumosi si sclavi au uitat cand urlau dupa Colectiv ca vroiau (sic!) spitale, acum sunt de acord ca megacorporatiile satanico-masonice sa cheltuiasca milioane de euro pe aducerea unor artisti membri illuminati, ei sustinand prin cumpararea biletelor acest megaritual MASONIC. Pai nu isi merita soarta atunci? La acest eveniment se vehiculeaza pe langa invocarea AntiHristului (asta inseamna titlul UNTOLD- pentru cunoscatori) spalarea pe creier, colectarea energiei malefice, manipularea masei si sume enorme de bani”, a postat pe Facebook Mihai Seplecan.

    Politicianul, exclus din PNL in toamna trecuta, continua in aceeasi nota.

    ” (…) Pamantul este locul necuratului majoritatea oamenilor apartinandu-i si servindu-i direct sau indirect, stiind sau nestiind. Sunt oameni, care azi se vad treziti si maine, le observi somnul adanc.

    Ii vezi, cum simpla lor existenta de zi cu zi nu este altceva decat o sustinere etapizata a raului. Apoi, fiecare se uita in stanga si-n dreapta cautand tapi ispasitori de parca si-au spart toate oglinzile din casa. Dementa in masa, livrata prin televizor, ziare, filme, muzica, internet, scoala, cluburi, etc. Apoi, aceste persoane cu sufletul vandut diavolului care iti explica, cum e perfect normal intr-o societate moderna sa intretii relatii sexuale intre persoane de acelasi sex, sa te droghezi, sa fumezi, sa bei peste masura, sa furi, sa minti, etc. In alte tari au legalizat sexul cu animalele, necrofilia si multe altele.

    Si uite asa, ramanem fara barbati si apar tot felul de baietei caraghiosi, fitosi, figuranti. Asa a aparut femeia care este puternica doar cu cracii goi, deschisi si tate puse, botoxata, disperata dupa un batran si burtos potent financiar. Morti ce respira, cam la asta se reduce societatea romaneasca. Ce sa mai zice ce exista in alte tari. Destul de greu de readus la viata acesti roboti. Toate sunt lumesti, trecatoare si desertaciune”, peroreaza Seplecan.

    “Nu judec si nu condamn viata nimanui”, mai sustine el.

    Mihai Seplecan isi incheie postarea transmitandu-le ca celor care il “hulesc” sau il condamna ca “nu doarme in biserica”, dar s-a trezit cu rugaciuni si adoarme cu ele.

  • Ce se întâmplă înainte de a muri? Chimiștii explică ce simți în ultimele clipe de viață

    Odată cu apropierea Halloweenului, studiile despre moarte se aprofundează. Tocmai de aceea, cercetătorii de la American Chemical Society, au realizat un filmuleț care arată exact ceea ce s-ar întâmpla în interiorul corpului cuiva dacă ar fi urmărit de un criminal într-un film de groază.

    Conform publicației The Independent, oamenii de știință spun că experienţa celor care urmăresc un film de groază este similară cu cea de a fi efectiv acolo, cu diferenţa că, în realitate, trăirile ar fi probabil mai intense.

    În primul rând, dacă o persoană este urmărită de un criminal, se activează senzația de frică. Acesta este un mod de alertare a minţii şi a corpului că există un pericol. Urmează ulterior decizia de a se lupta sau de a fuge şi răspunsul este declanşat. Astfel, adrenalina este pompată în organism şi în fluxul de sânge se trimite glucoza.

    Când vine vorba de țipete, acestea vin din instinct, dar au menirea să fie auzite și să încurajeze alte persoane să reacționeze.

    Dacă țipetele nu ajută, apare durerea. Când persoana este rănită neuronii numiţi nociceptori trimit mesaje la creier, iar acestea sunt colectate de talamusul – care, la rândul său, încearcă să determine creierul să facă tot ce poate pentru a opri ca o altă rănire de aibă loc.

    Chiar dacă intervine moartea, creierul mai rămâne activ pentru o bună perioadă de timp. Creierul pare cuprins de un val de activitate finală. Oamenii de ştiinţă nu ştiu încă ce se întâmplă în această etapă sau ceea ce semnifică.

  • AI PATIT SI TU ASTA? Vezi cum să treci peste pierderea unei persoane dragi

    pierderea-unei-persoane-dragi

    În viață trecem prin momente de fericire, îndoială, disperare, dar și tristețe. Deși nu ne simțim niciodată pregătiți să îndurăm sau să depășim pierderea unei ființe dragi, este o situație pe care nu o putem evita. Este necesar să învățăm să renunțăm chiar și la cei mai importanți oameni din viața noastră, dar acesta este un lucru extrem de dificil.

    Există mai multe tipuri de „pierdere”. Te confrunți cu ea atunci când te transferi la o altă școală, când părinții tăi se despart, când îți pierzi locul de muncă, când te muți departe de oamenii pe care îi iubești și altele. Dar una dintre cele mai dureroase și mai greu de suportat pierderi este dispariția unei persoane dragi. Ai auzit probabil de stadiile suferinței care descriu traseul emoțional pe care îl parcurgem cu toții atunci când o ființă apropiată se stinge din viață. Acestea sunt:

    • Negarea: când persoana care suferă o pierdere de acest gen refuză să creadă sau să accepte ceea ce s-a întâmplat.
    • Furia: când persoana respectivă simte o furie imensă în legătură cu întreaga situație.
    • Negocierea: când începe să înțeleagă ce s-a întâmplat și se chinuie să găsească o modalitate de a face față.
    • Tristețea: aceasta este etapa în care conștientizează cu adevărat că pierderea suferită este permanentă și irevocabilă – este unul dintre cele mai critice stadii ale durerii.
    • Depresia: etapa care se întinde pe perioada cea mai îndelungată, fiind și cea mai dificilă și mai greu de depășit.
    • Acceptarea: când depresia dispare treptat, iar persoana îndurerată începe să înțeleagă că viața merge mai departe, în ciuda pierderii suferite.

    Uneori nu este nevoie să trecem prin toate aceste stadii, în ordinea în care sunt prezentate mai sus, dar în general aceasta este evoluția naturală care ne permite să ne apropiem puțin câte puțin de momentul acceptării și depășirii suferinței. Bineînțeles, ne vom aminti întotdeauna de persoana pierdută cu tristețeși nostalgie, dar aceste sentimente devin tot mai puțin dureroase. Timpul este singurul remediu în situațiile de acest gen, dar am dori să-ți oferim și alterecomandări care te-ar putea ajuta să treci peste pierderea suferită și să-ți îmbunătățești starea emoțională.

    Exprimă-ți sentimentele în legătură cu pierderea suferită

    Nu te îngrijora dacă azi ești furios, mâine resemnat, iar poimâine nu te poți opri din plâns. Pierderea unui om drag nu este un eveniment care are loc în fiecare zi, așa căe important să îți exprimi sentimentele, oricare ar fi acestea și să știi că dacă le ții în tine, îți vor provoca și mai multă durere și daune fizice și psihice, întrucât sănătatea mentală este strâns legată de cea a corpului.

    Fă o listă cu toate lucrurile bune din viața ta

    Atunci când ești deprimat, simți că viața ta nu mai are niciun sens sau că ți se întâmplă numai lucruri rele, dar nu este așa. Ține un jurnal sau fă o listă cu toate lucrurile importante din viața ta – persoana iubită, locul de muncă, frații, părinții, prietenii… și nu uita de vorba aceea cu paharul pe jumătate plin sau pe jumătate gol – îți vei da seama că, deși ai pierdut pe cineva drag, au rămas atâtea lucruri în viața ta care îți aduc fericire.

    Încearcă să nu te distanțezi de familie și de prieteni. Ei sunt cei care te iubesc și îți sunt alături în momentele grele. Vorbește-le despre ceea ce simți și dacă acest lucru nu este suficient, caută un psiholog bun care să te înțeleagă și să te ajute să treci peste această durere.

    Nu te pune singur la pământ

    Persoanele îndurerate duc uneori o luptă interioară de ani întregi, alegând să poarte numai negru și refuzând să se bucure de viață și de compania celor din jur. Ai grijă să nu cazi în această capcană, încearcă să te implici în activități care îți ridică moralul, te încurajează sau pur și simplu îți distrag atenția de la suferință și depresie.

    Nu-ți neglija sănătatea

    În perioadele depresive este normal să-ți pierzi dorința de a mânca, de a dormi sau de a te preocupa de felul în care arăți. Dar este foarte important să conștientizezi că ultimul lucru de care ai nevoie în aceste momente este să te îmbolnăvești și să ai parte de alte necazuri, așa că ai grijă de tine, mănâncă bine, dormi, evită alcoolul și tutunul și nu lua antidepresive dacă nu ți-au fost prescrise de medic.

    Ține minte…

    A depăși pierderea unei ființe dragi este greu, dar nu imposibil. Acceptă sentimentele pe care le ai de-a lungul întregului proces și ține cont de sugestiile noastre. Nu uita că scopul tău este de a depăși această durere, amintindu-ți că nu va dura pentru totdeauna.

    Sursa: Doza De Sanatate

    VEZI SI: Își donează premiile de mii de dolari! La doar 13 ani, LAURA BRETAN, „Vocea” de la „Românii au talent”, îmbină perfect arta și caritatea la Chicago…

  • Iisus NU a murit atunci cind a fost rastignit!

    O ipoteza cu conotatii medicale – Iisus nu a murit atunci cind a fost rastignit.

    Moartea pe cruce a lui Iisus din Nazaret a lasat o urma de nesters asupra a milioane de vieti umane. Tristetea de nedescris a sfirsitului si bucuria luminoasa a Invierii lui Hristos constituie piatra de fundament a religiei crestine. Dar iata ca hindusii, persanii si pakistanezii sint ferm convinsi ca Iisus a mai trait multi ani dupa rastignire pe paminturile lor si ca a murit la batrinete in Kasmir.

    Prima mentiune in Coran: a existat un adapost pentru Avatar

    Jesus-on-Cross

    In capitolul 23 al Coranului se gasesc urmatoarele rinduri: Noi (Allah) i-am facut pe fiul Mariiam (Iisus) si pe Mama Sa simbolul umanitatii si le-am dat un adapost la poalele unui munte spalat de un izvor proaspat. Ce inseamna acest citat? Se pare ca, potrivit credintelor musulmanilor, Iisus, impreuna cu Mama Sa Maria, cu apostolul Toma si cu Maria Magdalena, a parasit Palestina dupa ce a inviat si a mers pe drumul parcurs inca din tinerete, drumul catre Orient, catre India.

    Date despre intoarcerea lui Iisus in India se pot intilni nu numai in textele islamice, ci si in cartile sfinte ale persanilor, ale budistilor, hindusilor, evreilor si ale crestinilor gnostici. Aici s-au pastrat insemnari despre viata lunga a lui Iisus in India si despre moartea Sa la Shrinagar.

    Aceasta este capitala veche a Kasmirului, asezata printre riuri la poalele muntelui Himalaya si vizitata in fiecare an de zeci de pelerini. Pentru indieni, El este Avatarul dragostei, adica divinitatea intruchipata in om. Multi crestini care au venit in tinutul unde El si-a gasit linistea de veci au remarcat sentimentul de fericire si luminare care i-a cuprins in apropierea acestor locuri sfinte: Linistea si bucuria ne-au cuprins pentru ca noi tot timpul am simtit in adincul sufletului ca El nu a putut sa moara atit de ingrozitor – cu asemenea cuvinte descriu martorii minunea vederii ultimului adapost al lui Iisus.

    Salvarea rasei umane s-a infaptuit prin singele lui Iisus

    Haideti sa analizam faptele istorice si datele care au ajuns pina la noi, date care privesc circumstantele chinurilor si Invierea lui Iisus. Pentru inceput trebuie sa amintim un articol care a stirnit multe discutii: Salvarea deplina a corpului lui Iisus Hristos. Acesta a fost publicat in presa italiana, la data de 2 iulie 1960, de catre Papa de la Roma Ioan al XXIII si continea un mesaj al Papei catre episcopii catolici. In el se spunea ca salvarea rasei umane s-a infaptuit prin singele lui Hristos, de aceea pentru ispasirea pacatelor omenesti moartea Sa nu este esentiala.

    Ce l-a indemnat pe Papa sa afirme acest lucru? De ce in anul 1960 dupa Nasterea lui Hristos autoritatile spirituale au simtit nevoia de a le comunica credinciosilor ca moartea Mintuitorului nu este o conditie esentiala a salvarii si ca ar fi suficiente varsarea singelui Sau si chinurile indurate pe cruce? Probabil ca cercetarile savantilor din toata lumea au avut asupra parintilor bisericii o influenta foarte serioasa.

    In rindurile urmatoare o sa incercam sa analizam unele dintre aceste fapte. In primul rind, moartea ca urmare a rastignirii survenea de obicei dupa a patra zi de chinuri. Adesea, dupa o zi si jumatate, pedeapsa se considera savirsita, iar criminalul era coborit de pe cruce. Daca cei apropiati reuseau sa ii trateze ranile, cel rastignit continua sa traiasca.

    Dupa trei ore pe cruce, Hristos a intrat intr-o stare de catalepsie

    Numeroase marturii ale martorilor oculari arata ca ranile lui Iisus dupa ce a fost coborit de pe cruce au continuat sa singereze. Orice medic stie ca aceasta este o dovada incontestabila a faptului ca omul este viu. Cind se opreste inima, suvoiul de singe inceteaza sa mai curga, vasele sangvine subcutanate se golesc si nu mai pot singera. Golirea lor este si primul semn al mortii, golire care se manifesta printr-o paloare foarte pronuntata a pielii.

    Pe baza tuturor datelor si scrierilor pe care le au despre rastignirea lui Iisus, expertii au ajuns la o concluzie: dupa trei ore petrecute pe cruce, Hristos a intrat intr-o stare de catalepsie, dar inima lui a continuat sa bata.

    Aceia care au putut sa observe trecerea prin foc sau transa ca de moarte a yoghinilor (in aceasta stare toate procesele vitale sint incetinite pina la niste limite critice, practic neobservabile fara niste aparate extraordinar de sensibile) isi pot imagina starea in care a intrat Mintuitorul atunci cind a fost ranit. Durerile cauzate de loviturile de bici, durerile miinilor strapunse de cuie si spini s-au dizolvat intr-o stare stranie a constiintei.

    Au mai ramas doar loviturile de sulita! Probabil ca acestea au provocat moartea. Cu toate acestea, singele si apa care, potrivit cuvintelor lui Ioan si ale altor martori, au curs din rana facuta de sulita nu aveau cum sa provina de la inima. Atunci cind acest organ vital este lovit direct survine moartea fulgeratoare, iar pierderea de singe este minima. Ranirea unei artere tangente, in schimb, ar fi provocat o hemoragie abundenta, cel ranit ar fi pierdut singe pe parcursul a citeva minute. Rana ar fi continuat sa singereze slab si dupa ce corpul a fost coborit dupa cruce. Probabil ca sulita nu a intrat foarte adinc si nu a atins inima.

    In anul 1969, Vaticanul a poruncit demararea unor cercetari detaliate ale relicvelor sfinte reale care au ramas din acele vremuri. Cercetarile au durat sapte ani si au ajuns la unele rezultatele.
    Pilat din Pont nu a dorit moartea Mintuitorului
    Acum intram in zona presupunerilor si a enigmelor, care de asemenea au o baza destul de stabila – numeroasele marturii ale unor persoane istorice reale si documentele adevarate care au ajuns pina la noi.

    Iata prima presupunere: Pilat din Pont nu a dorit niciodata moartea lui Iisus. Exista citeva dovezi care confirma acest fapt: unul dintre ele este originalul scrisorii trimise imparatului Tiberiu, scrisoare care se pastreaza la biblioteca din Vatican. In aceasta epistola, scrisa in anul 32 de la Nasterea lui Iisus Hristos, el il descrie pe Iisus ca pe o persoana remarcabila, care se gasea deasupra tuturor filozofilor si invatatilor acelor timpuri, si il recunoaste ca pe adevaratul Mesia, Fiul lui Dumnezeu.
    Atitudinea lui Pilat fata de Nazaritean a provocat o stare de agitatie printre iudeii bogati, acestia l-au amenintat ca se vor adresa imparatului, iar din aceste conjucturi politice s-a ajuns la un moment dat la un compromis. Iisus a fost rastignit pe cruce. Neavind puterea sa il scape de chinuri, Pilat din Pont a organizat rastignirea in asa fel incit cel chinuit sa suporte caznele grele la care era supus.

    Pestera din gradina lui Iosif din Arimateea

    Iata mai departe citeva fapte care tin de istoria crestinatatii. Imediat dupa rastignire, Iosif din Arimateea i-a cerut lui Pilat permisiunea sa ia corpul de pe cruce, iar Pilat i-a dat voie, chiar daca cei rastigniti nu erau ingropati in morminte separate sau rudele nu puteau sa ii ia pentru a-i inmorminta. Se pare ca Pilat spera ca Iisus sa mai fie inca in viata.

    Mergind mai departe, aflam ca trupul a fost dus intr-o pestera spatioasa si bine aerisita construita intr-o stinca in gradina lui Iosif din Arimateea. Intrarea in aceasta pestera era blocata cu o piatra foarte mare. Pina in zilele noastre au ajuns insa stiri cum ca din aceasta pestera exista o intrare tainica in casa lui Iosif. Chiar aceasta pestera a servit de adapost pentru familia lui Iosif in perioadele cu probleme sociale.

    CITESTE RESTUL ARTICOLULUI PE CYD.RO
  • AVIZ CONSUMATORILOR FAST-FOOD: Cea mai grasa femeie din Romania a fost inmormantata cu macaraua. – VIDEO

    O femeie din Romania, care cantarea nu mai putin de 380 de kilograme, a fost inmormantata acum cateva zile cu… macaraua.

    macaraua-mort

    Ecaterina Moldovan, din Cavnic, judetul Maramures, care, potrivit Vocea Transilvaniei, era cea mai grasa femeie din Romania, a pierdut lupta cu kilogramele acum cateva zile si a murit la varsta de 46 de ani.

    Organizarea ceremoniei de inhumare s-a dovedit a fi o misiune complicata pentru familie, cu cheltuieli exorbitante. Sicriul a fost realizat de o firma din Satu Mare, adica la aproape 100 de kilometri distanta de Cavnic. “Am cautat peste tot, dar numai o firma din Satu Mare a putut sa faca un sicriu atat de mare“, a spus Claudiu, sotul Ecaterinei.

    De asemenea, familia a platit pentru o masina mare ca sa sicriul de un metru si jumatate inaltime la cimitir, iar in mormant a fost coborat de o macara.

    Sotul Ecaterinei spune ca aceasta s-a luptat sa slabeasca, insa toate eforturile au fost in zadar.

    ecaterina-grasa

    Ecaterina nu a fost mereu supraponderala. De fapt, pana acum 6 ani, cand a suferit o interventie chirurgicala banala, ea cantarea aproximativ 70 de kilograme. Insa aceasta operatie a dat-o complet peste cap, spune familia.

    Cu putin timp inainte de a muri, Ecaterina a spus: “Abia pot sa respir si obosesc numai si daca imi misc mainile“. Claudiu a adaugat: “A vrut sa slabeasca, dar a fost o batalie inutila. La un moment dat parea ca se ingrasa numai si daca se uita la mancare“.

  • Frica de moarte

    moarte_67364200

    Majoritatea oamenilor au o frică omniprezentă și omnipotentă. Frica de moarte. O găsim la aproape toți oamenii. Uneori în mod conștient, de cele mai multe ori în mod inconștient. Dar ea este un lucru comun. Și mă întreb de ce? De ce oamenii se tem de singurul lucru cert din viața lor?

    La urma urmei toți se tem de necunoscut. Incertitudinea generează frică. Dar nu există nimic mai cert decât moartea. Ea este o destinație finală. Sfârșitul unei povești. Și știm despre ea că ne așteaptă pe toți. Ieșirea dintr-un tunel numit viață.

    Poate frica se datorează incertitudinii despre ce urmează morții ? Dar ce folos are o astfel de incertitudine ? Odată ce suntem morți fie trăim într-o lume spirituală, fie nu mai suntem. În oricare scenariu moartea nu ne afectează cu nimic. Ea vine ca ceva natural, iar ce urmează nu ne afectează.

    Tocmai de asta nu ar trebui să ne temem de ea. Nici să o dorim. Ambele sunt niște prostii. Poziția omului rațional, a omului creator, față de moarte trebuie să fie una simplă. Împăcarea și acceptarea ca o etapă naturală a vieții. Un pas firesc pentru orice individ.

    În artă există o imagine adesea întâlnită. Memento Mori. Vedem o mulțime de picturi cu personalități politice și religioase care au ales să se înfățișeze astfel. De ce ? Tocmai pentru a arăta că sunt conștiente de acel moment inevitabil și sigur, momentul morții. Și că nu se tem.

    Cucerind frica de moarte omul se eliberează. Se eliberează de sub un jug irațional și este capabil să-și trăiască din plin viață. Este capabil să exceleze pe drumul pe care și l-a ales în viață. Dar cât timp această frică domină

    Astfel acceptarea morții este egală cu acceptarea vieții. Este o eliberare de un sentiment irațional, animalic, care a condus ființa umană spre ruină. Un om împăcat cu destinul final al vieții este un om liber să evolueze și să fie fericit. Un om predispus succesului. Cu alte cuvinte un om împlinit. – Articol de Alexandru Suditoiu

  • Suicidul la tineri – urgenţă la nivel global

    suicid

    La tinerii între 15 şi 29 de ani, sinuciderea reprezintă a doua cauză de deces

    Pentru prima dată, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a elaborat un raport intitulat “A preveni suicidul, un imperativ mondial” şi declară acest fenomen o problemă de sănătate publică, urgenţă la nivel global.  Deşi suicidul poate fi prevenit, totuşi, în lume, la fiecare 40 de secunde, un om se sinucide şi mulţi semeni încearcă să-şi ia zilele. Or se ştie că tentativa de suicid reprezintă principalul pas premergător sinuciderii. 75% dintre sinucideri se înregistrează în ţările cu venituri mici şi mijlocii. Fenomenul este valabil în orice regiune geografică şi pentru toate categorile de vârstă. Peste 800.000 de persoane se sinucid anual. Suicidul reprezintă a doua cauză de deces la tinerii între 15 şi 29 de ani. Potrivit OMS, suicidul este actul prin care un om îşi pune capăt zilelor. Tulburările psihice (depresie, tulburări de personalitate, dependenţa de alcool sau schizofrenia etc.), tulburările neurologice, cancerul şi infecţia cu HIV sunt factori care măresc riscul de suicid. Ingestia de pesticide, spânzurarea şi armele de foc sunt printre metodele de suicid cele mai frecvente. Raportul OMS mai subliniază că expuşi acestui risc major sunt şi persoanele implicate în conflicte, catastrofe, sunt victime ale violenţei şi maltrării, au trăit experienţe decesului unor persoane dragi, sunt copleşite de sentimentul de izolare. Rata de suicid este mare şi în grupurile vulnerabile, confruntate cu discriminări constante, cum sunt refugiaţii, lezbienele, homosexualii, prizonierii etc.




    Raportul OMS  arată că puţine ţări au inclus prevenţia suicidului printre priorităţile medicale şi doar 28 de ţări au declarat că au dotări şi o strategie naţională de combatere a acestui fenomen. OMS insistă pe necesitatea sensibilizării comunităţilor privitor la suicid, subiect considerat încă tabu. De asemenea, avertizează că, la nivel global, există o lipsă de date privitoare la suicid şi tentative de suicid. La ora actuală, doar 69 de state membre OMS beneficiază de un sistem de înregistrare corectă a datelor de stare civilă,  în aşa fel încât să poată fi folosite în mod direct pentru estimarea ratelor de suicid.

    OMS face şi  o serie de recomandări pentru prevenirea şi diminuarea dimensiunilor acestui fenomen: * reducerea accesului la pesticide, arme de foc, unele medicamente etc. * abordarea suicidului în mod responsabil,  în media * combaterea alcoolismului * depistarea precoce, tratamentul şi acordarea de asistenţă medicală persoanelor cu tulburări psihice sau tulburări legate de folosirea unor substanţe psihoactive,  suferide de dureri cronice etc. * formarea unui personal capabil să evalueze în cazul persoanelor din jur a  comportamentul suicidar * monitorizarea persoanelor care au trecut printr-o tentativă de suicid. Potrivit Alianţei de Prevenţie a Suicidului, în România, “în fiecare an, se înregistrează aproximativ 13 decese prin sinucidere la 100.000 locuitori, situându-ne pe locul trei în ierarhia circumstanţelor de moarte violentă”.

     

  • Istoria pedepsei capitale

    death-penalty-2-350x268

    Omorârea cu pietre (lapidarea), prin strivire, prin eviscerare şi sfâşiere în patru, prin ardere pe rug, spânzurare şi răstignire, iată pedepsele îndelung testate şi extrem de violente concepute de om pentru a pune capăt vieţii semenilor săi.

    În prezent, pedeapsa cu moartea este rezervată infracţiunilor grave, precum crima cu premeditare, trădarea, spionajul sau violul. Iar când pedeapsa chiar este pusă în aplicare – cam una din 30 de condamnări capitale în Statele Unite -, metodele de execuţie folosite în statele occidentale sunt: prin împuşcare de către un pluton de execuţie, prin spânzurare, gazare, electrocutare pe scaunul electric şi injecţie letală – toate acestea fiind metode relativ rapide.

    În Antichitate şi în Evul Mediu, moartea era pedeapsa aplicată pentru mult mai multe infracţiuni, unele chiar triviale prin prisma standardelor moderne. În India puteai fi condamnat la moarte pentru împrăştiere de zvonuri mincinoase, pentru uciderea unei vaci sau pentru furtul unui elefant imperial. În Egipt, în perioada de vârf a idolatriei pisicilor, rănirea unei pisici se pedepsea cu moartea. Iudeii au impus pedepasa cu moartea pentru înjurături. Babilonienii, pentru vânzarea de bere stricată. Asirienii, pentru frizerii ce tundeau prost, de vreme ce coafurile stilate erau însemne ale rangului.

    Vreme de multe secole, Biserica creştină a ars ereticii de vii, păstrând definiţia ereziei suficient de flexibilă pentru a-i include pe inamici, pe prieteni sau pe oricine avea o idee cu adevărat creatoare. Mai târziu, în America colonizată, femeile vârstnice excentrice erau înecate din cauza privirii “demente”, posedării unei pisici negre sau dacă se presupunea că ar avea o mătura mai uşoară ca aerul. Tinerele aveau aceeaşi soartă ca urmare a comportamentului sexual indiscret.

    Cea mai veche condamnare la moarte păstrată până în prezent este conţinută în papirusurile de la Amherst, o serie de liste ale proceselor oficiale din Egipt, datând din jurul anului 1500 î. Hr. Infractorul era un adolescent, infracţiunea sa era înregistrată simplu drept “magie”, iar felul morţii era lăsat la latitudinea sa (prin otrăvire sau înjunghiere), călăul fiind chiar el. Cadavrul său urma să fie cedat familiei pentru a fi înmormântat.

    Această sentinţă era destul de sofisticată prin comparatie cu prima pedeapsă capitală înregistrată în Europa: în Anglia secolului al V-lea î.Hr., condamnaţii la moarte erau aruncaţi într-o mlaştină; o poziţie fără scăpare, ce elimina cheltuielile de înmormântare.

    La Roma, în aceeaşi perioadă, un cetăţean putea fi executat pentru multe infracţiuni grave, dar şi pentru aspecte mai triviale, după cum se explica în cele Douăsprezece table de legi: pentru “publicarea de pamflete”, pentru intonarea unor “cântece insultătoare” la adresa unor înalţi funcţionari, pentru “înşelarea unui client de către patron” şi pentru “tulburarea liniştii din cetate în timpul nopţii” – toate acestea fiind, în prezent, distracţii obişnuite.

    Încă din cele mai vechi timpuri, uciderea cu cruzime, în public, a unui infractor, a fost considerată un mod de intimidare a posibililor răufăcători. O moarte în chinuri era modalitatea supremă de a induce teroare în rândul oamenilor pentru care lupta zilnică pentru supravieţuire era aprigă. “La executarea criminalilor”, scria oratorul roman Quintilian, în secolul I, “se vor alege locurile cele mai publice, unde va veni cel mai mare număr de spectatori, astfel ca ei să fie cuprinşi de cea mai puternică teamă de pedeapsă”. În aceeaşi perioadă, Seneca, filosoful şi omul de stat roman, argumenta că “efectul produs de pedepse va fi cu atât mai mare asupra reformării altora, cu cât ele sunt mai publice”.

    Din nefericire, istoria a dovedit în mod repetat faptul că execuţiile publice nu au dus niciodată la scăderea incidenţei infracţionale. În Anglia, spânzurătorile deveniseră locul de desfăşurare al bâlciurilor, al beţiilor şi al distracţiei familiale săptămânale – în timp ce hoţii de buzunare lucrau printre spectatori.

    Spre deosebire de situaţia actuală, în antichitate, pedeapsa trebuia să fie pe măsura crimei, adesea într-o filiaţie bizară. În Babilonia, dacă o casă prost construită se prăbuşea şi ucidea proprietarul, arhitectul era executat. Dacă acea casă se prăbuşea ucigându-l pe fiul proprietarului, cel executat era fiul arhitectului. În schimb, dacă mureau soţia sau fiicele proprietarului, arhitectul era doar amendat! În India antică, un bărbat care avaria un baraj, provocând o scurgere gravă, era înecat lângă locul avariei. Furtul unei săbii era pedepsit cu moartea cu ajutorul armei furate. Unui condamnat de rang înalt, i se permitea adesea să aleagă modul în care va sfârşi, fie alegându-şi călăul (ca în cazul lui Anne Boleyn, care a trimis la Calais după călăul care mânuia securea cel mai iute), fie bând otravă în prezenţa familiei şi a prietenilor săi (cum a făcut Socrate).

    Vreme de peste o mie de ani, spânzurarea a fost considerată o metodă înjositoare de a plăti pentru greşeli. Pe de altă parte, decapitarea era modul cel mai onorabil în care un infractor putea ispăşi. În mod deloc surprizător, spânzurarea a fost cea mai răspândită metodă de execuţie de-a lungul istoriei: numai în timpul domniei lui Henric al VIII-lea al Angliei (1509-1547) au fost organizate peste 65 000 de spânzurări, toate fiind reprezentaţii publice şi umiliri personale. De Charles Panati, Cartea sfârşiturilor, Ed. Orizonturi, Bucureşti, 2005, pag 110-112 via Istorii regasite

  • TOP 7 cele mai stupide morti ale unor personaje celebre

    death

    Un razboinic mort in noaptea nuntii si un dramaturg ucis de testoasa intra in topul celor mai stupide morti din istoria umanitatii.

    1. Attila Hunul: Una dintre cele mai negre prezente din istorie, Attila si-a condus armata catre glorie in Asia din Mongolia pana la marginea Imperiului Rus. Hunii au facut ravagii – au parjolit si distrus sate intregi in drumul lor spre dominatie totala.

    Cum a murit? I-a sangerat nasul in noaptea nuntii. In 453 AD, Atilla s-a insurat cu o fata tanara pe nume Ildico. In ciuda reputatiei sale de luptator feroce, cand venea vorbea de banchet, Attila manca si bea putin. In seara nuntii a facut exces si s-a indopat cu bautura si mancare. In timpul noptii a inceput sa-i sangereze nasul, dar Attila era prea beat sa observe. A murit inecat in propriul sange.

    2. Tycho Brahe: Un important astronom danez din secolul 16. Cercetarile sale i-au permis lui Isaac Newton sa descopere teoria gravitatiei.

    Cum a murit? N-a ajuns la timp la baie! In secolul 16, era considerata o insulta sa pleci de la masa in timpul banchetului. Brahe era recunoscut ca un mare bautor cu probleme la vezica. N-a ajuns la baie inainte sa inceapa banchetul, dar nici nu s-a abtinut de la bautura. Pentru ca era prea politicos sa se ridice de la masa, lui Brahe i-a explodat vezica. A murit 11 zile mai tarziu in chinuri groaznice.

    3. Horace Wells: Pionier al anesteziei in anii 1840.

    Cum a murit? S-a sinucis cu anestezice. In timp ce experimenta folosirea a diferite gaze ce ar ajuta la anestezie, Wells a devenit dependent de cloroform. In 1848 a fost arestat pentru ca aruncat acid sulfuric peste doua femei. Intr-o scrisoare redactata in inchisoare a dat vina pe cloroform pentru problemele sale. Patru zile mai tarziu a fost gasit mort in celula. S-a anesteziat cu cloroform si si-a taiat femurul cu o lama.

    4. Francis Bacon: Una dintre cele mai influente minti ale secolului 16. Filozof, scriitor, om de stiinta, despre Bacon se zvoneste chiar ca ar fi scris cateva din piesele lui Shakespeare.

    Cum a murit? Indesand zapada intr-o gaina! Intr-o dupa-amiaza din 1626, Bacon urmarea o furtuna de zapada si a fost lovit de ideea ca poate zapada ar putea fi folosita pentru a conserva carne in acelasi mod in care sarea era folosita. Bacon a cumparat o gaina, a ucis-o si apoi a incercat sa o umple de zapada. Gaina n-a inghetat, in schimb Bacon a murit de pneumonie.

    5. Jerome Irving Rodale: Parintele spiritual al miscarii pentru mancarea organica si creator al trustului de presa Rodale.

    Cum a murit? In timpul unui show de televiziune! Rodale s-a laudat toata viata ca va trai pana la 100 de ani doar daca “nu ma va strivi un taximetrist dependent de zahar”. A murit insa la 72 de ani. Un atac de cord l-a ucis in timp ce participa la inregistrarea unui talk-show. Emisiunea n-a fost difuzata niciodata.

    6. Eschil: Dramaturg grec cu 500 de ani inainte de Hristos. Multi istorici il considera parintele tragediei grecesti.

    Cum a murit? Un vultur i-a scapat o testoasa in cap! Legenda spune ca testoasele erau ridicate de vulturi, care pentru a le putea manca le dadeau drumul de la inaltime sperand sa le sparga carapacea de stanci. Unul dintre vulturi l-a confundat pe Eschil cu o stanca (pentru ca era chel) si i-a aruncat lui in cap testoasa!

    7. Jim Fixx: Autorul best-seller-ului “Cartea completa a alergarii” ce a pornit nebunia joggingului in anii 70.

    Cum a murit? A facut atac de cord… in timp ce facea jogging! Fixx a plecat in obisnuita sa cursa de dimineata cand a fost doborit de un masiv atac de cord. Investigatiile legistilor au aratat ca arterele coronariene erau blocate in proportie de 70, 80 si 99%.

    N-a prins topul, dar merita o mentiune: Dansatoarea Isadora Duncan a murit cu gatul rupt in timp ce-si conducea decapotabila. Esarfa ei era atat de lunga incat s-a prins in roata din spate a masinii si a strangulat-o pe Isadora. Sursa:  Crime Time

  • DISPARIȚIE transformată în MOARTE SUSPECTĂ. Olimpicul din Bacău, dispărut acum o lună, a fost găsit mort

    tanar1

    Trupul lui Andrei Cobuz, olimpicul dispărut de acasă de la începutul lunii aprilie, a fost observat plutind pe râul Bistriţa, la 10 kilometri de oraşul Bacău.

    Un paznic a observat în această dimineaţă trupul plutind pe râu şi a sunat la 112. Iniţial, băiatul a fost recunoscut după haine, ulterior, a fost găsit şi buletinul său, anunţă Digi24.

    Trupul neînsufleţit a fost dus la Institutul de Medicină legală pentru efectuarea necropsiei. Andrei Cobuz, din Bacău, a dispărut de acasă în 2 aprilie. Ultimul semn pe care băiatul de 18 ani l-a lăsat a fost un mesaj trimis unui coleg de clasă, în care îl întreba ce notă a luat la un test dat la matematică. Tânărul şi-a închis apoi telefonul şi nu a mai fost de găsit. El urma să participe la faza naţională a olimpiadei de informatică.

    Anul trecut el luase locul trei pe ţară la concursul de informatică. Cel mai bun prieten al băiatului le-a spus poliţiştilor că Andrei şi-ar fi luat lumea în cap pentru că părinţii îi spuneau continuu că nu învaţă destul.

  • Șeful Jandarmeriei Române, implicat în moartea unei persoane

    Numele-generalului-Mircea-Olaru-apare-în-scandalul-mușamalizării-unei-anchete

    Un muncitor a murit, în timp de demola o anexă a casei părintești a generalul Mircea Olaru

    Numele generalului Mircea Olaru apare în scandalul mușamalizării unei anchete

    Raport informativ care aruncă în aer MAI

    De abia capatuit cu inca o stea de general pe epoleti, Mircea Olaru lucreaza din greu la reorganizarea Jandarmeriei Romane. Ramane insa de vazut si daca va avea timp de pus pe roate noua Directie Antiterorista, un adevarat SRI paralel care ar urma sa apara pe organigrama IGJR, la sfatul consilierului sau, generalul Adrian Romanica, conform site-lui ENational.ro

    Si asta pentru ca, in perioada urmatoare, generalul Mircea Olaru ar putea da explicatii cu privire la un incident terifiant, soldat cu moartea unui om si petrecut tocmai in ograda sa. La propriu. Este vorba despre mai multe note informative care privesc savarsirea unor posibile fapte de coruptie de catre un procuror, iar una din pistele verificate acum se refera si la musamalizarea unui accident de munca in care apar atat numele actualului comandant al Jandarmeriei Romane, cat si al fratelui acestuia.

    Fără aviz

    Din informatiile intrate in posesia noastra, nefericitul episod ar fi avut loc in timpul concediului de odihna petrecut de catre generalul Mircea Olaru, pe atunci comandant al IJJ Galati, in comuna Nicoresti, sat Fantani, in vecinatatea locului de munca al fratelui sau, Marian Olaru, care era sef de post. De altfel, acesta din urma a facut obiectul unor anchete interne privind sprijinirea unor infractori suspectati de sustragere de produse petroliere, dar asta este cu totul alta poveste. Revenind la concediul de odihna al generalului Olaru, dupa cum se sustine in respectivele note informative intrate in posesia noastra, acesta ar fi inceput sa demoleze o anexa a locuintei parintesti, fara a avea insa avizul Primariei in acest sens.

    Executat în beci

    Iar pe santierul astfel improvizat, unul dintre muncitori, V.M., a fost strivit de o placa de beton care sustinea tavanul beciului, in cele din urma survenind decesul acestuia. Ce-i drept, nu se precizeaza si daca respectivul barbat lucra acolo cu acte in regula sau era un simplu zilier care castiga si el o paine la negru. Exista insa indicii ca mai multi martori oculari sunt dispusi in continuare sa depuna marturie nu doar despre veridicitateea acestor informatii, dar si despre faptul ca la fata locului s-ar fi deplasat atat un agent de politie, fost subordonat al lui Mircea Olaru la IJJ Galati, cat si un ditamai prim-procurorul!

    Picat pe tehnică

    De altfel, acesta din urma s-ar afla de mai multa vreme in vizorul structurilor anticoruptie, el picand chiar pe tehnica in timpul unui filaj facut cu mandat, iar stenogramele interceptarilor telefonice care il privesc pe acesta, dintre care unele au intrat si in posesia noastra, sunt pur si simplu incendiare. Iar la „mapa profesionala” a magistratului, cunoscut drept unul dintre cei mai buni prieteni ai actualului sef al Jandarmeriei Romane, a fost trecuta si o „bila neagra” cu privire la modul cum acesta a gestionat cazul incidentului de la lucrarile de constructii neautorizate, soldat cu decesul victimei V.M.

    Legea tăcerii

    Fiind vorba despre un subiect atat de sensibil, cu privire atat la moartea unui om, cat si la implicarea unor importanti oameni cu functii de conducere in MAI si Parchet, am solicitat sprijinul chiar sefului Jandarmeriei Romane pentru a lamuri aceste informatii socante. Insa, in ciuda demersurilor noastre  incepute inca de la jumatatea saptamanii trecute, nu am primit niciun raspuns oficial. – Sursa: Enational

  • Scrisoarea adresată ÎNAINTE DE MOARTE poporului român

    ARHIMANDRITUL-IUSTIN-PÂRVU

    Scrisoarea părintelui ARHIMANDRITUL IUSTIN PÂRVU

    ”Popor român!

    Îţi scriu pentru că sper ca măcar acum, să îţi aminteşti cine ai fost, cine eşti şi poate aşa vezi încotro te îndrepţi!

    Eşti singurul popor european care trăieşte încă acolo unde s-a născut.
    Nu o spun eu, o spune istoria popoarelor. O fi mult, o fi puţin, nu ştiu – dar ştiu că eşti unic în Europa, această Europă care te loveşte, te jigneşte şi te umileşte.
    De ce o laşi să facă asta, când tu eşti singurul popor născut, crescut şi educat în graniţele sale?
    Eşti primul popor din lume care a folosit scrierea. Nu o spun eu, o spun tăbliţele de la Tărtăria şi o recunosc toţi cei care le-au studiat.
    Acum 7000 de ani, când alţii nici nu existau ca popor, pe aceste meleaguri locuitorii scriau, pentru a ne lăsa nouă mândria de a fi prima civilizaţie care se semnează pe acest pământ.
    Scrierea sumeriană a apărut 1.000 de ani mai târziu şi totuşi mulţi se fac că nu văd şi nu recunosc adevărul.
    Cât timp o să te laşi neglijat?
    Ai fost singurul popor pe care nici o putere din lume nu l-a cucerit chiar dacă ai fost împărţit, despărţit şi asuprit de mai multe imperii.
    Nici unul nu a putut să te cucerească cât ai fost unit, nici romanii care au stăpânit doar o parte din vechea Dacie, cealaltă fiind stăpânită de Dacii liberi, nici turcii care nu au reuşit niciodată să îţi transforme teritoriul în paşalâc.
    Toate marile înfrângeri s-au bazat pe trădare.
    NIMENI NU A REUŞIT SĂ TE SUPUNĂ CÂT AI FOST UNIT.
    De ce te laşi dezbinat?
    Ai fost scut creştinătăţii, când întreaga Europă tremura de teama islamului.
    Sângele tău a salvat Europa iar românul Iancu de Hunedoara a salvat Viena şi întreaga Europa de furia semilunii.
    Acum, tu popor de salvatori ai creştinismului, eşti tratat ca un paria.

    Când îţi vei revendica drepturile?

    Din tine au apărut: Eminescu, Enescu, Brâncuşi, Gogu Constantinescu, Vuia, Vlaicu, Coandă, Petrache Poenaru, Nicolae Teclu, Spiru Haret, Herman Oberth, Conrad Haas. Dar ce păcat, cei mai mulţi şi-au pus minţile sclipitoare în slujba altor ţări pentru că acasă nu i-a ascultat nimeni.
    De ce ai lăsat să se întâmple asta?
    Astăzi, popor român pentru tine se rescrie istoria.
    Cum vrei să se facă asta? Cum vrei să te vadă cei ce îţi vor urma?
    Astăzi, ca şi pe vremea fanarioţilor, domnitorul şi divăniţii nu au nici o legătură cu tine. Sunt străini de interesele şi dorinţele tale, tot ce doresc este să stea cât mai mult în funcţie şi să câştige cât mai mult.
    Tu taci !!!
    Astăzi, ca şi pe vremea cuceririi romane, bogăţiile tării, aceleaşi mine de aur, argint sare, mierea acestui pământ, sunt exploatate de alţii cu braţele tale şi se duc pentru a umple vistieriile străinilor de neam.
    Tu taci !!!
    Astăzi, ca şi pe vremea asupririi austro – ungare, drepturile românilor sunt călcate în picioare, iar cei puţini fac legea pentru cei mulţi.
    Tu taci !!!
    Astăzi, ca şi în vremuri de restrişte, românii pleacă din ţară, să muncească, sau să îşi vândă inteligenţa, pentru că ţara lor nu are nevoie de ei.
    Câţi dintre ei sunt viitorii Brâncuşi, Coandă, Conrad Haas, te-ai gândit la asta ?
    Conducătorii acestei ţări au nevoie de slujbaşi proşti, lipsiţi de educaţie, lipsiţi de caracter, lipsiţi de voinţă, lipsiţi de coloană vertebrală, ca să îi poată îndoi şi face figurine de plastilină din ei.
    Tu taci !!!
    Astăzi, ca şi pe vremea bolşevismului, la mare preţ sunt trădătorii, linguşitorii, vânzătorii de neam şi conştiinţă, traseiştii politici, gata să calce pe cadavre pentru a parveni şi a îşi păstra privilegiile.
    Tu taci !!!
    Astăzi, parlamentul şi guvernul ţării, divăniţii de azi, arendează pământurile şi întreprinderile “nerentabile” la indicaţiile unor străini de neam cărora le cântă osanale, unor arendaşi străini, spunând că asta se numeşte privatizare. Pentru aceste arende, ei primesc peşcheşul, iar ţara rămâne pe butuci.
    Tu taci !!!
    Astăzi, urmele civilizaţiei străbunilor voştri sunt şterse, pentru ca fiii tăi să nu mai ştie niciodată cum au apărut ei pe acest pământ, cine le sunt strămoşii şi care le sunt meritele. Vechile situri arheologice sunt distruse, se construiesc şosele experimentale peste ele, Sarmisegetuza, Grădiştea, Munţii Buzăului, sunt vândute sub pretextul impulsionării turismului, unor privaţi care, habar nu au că în pământul pe care îl calcă zace istoria ta încă nedescoperită.
    Tu taci !!!
    Elemente din tezaurul ţării, sunt trimise “la expoziţie” în afara ţării şi uită să se mai întoarcă, iar cei ce le-au scos, nu dau nici un răspuns, se fac că au uitat de ele.
    Tu taci !!!
    Arhivele tării sunt cedate printr-o lege a arhivelor, străină de interesele naţionale, celor ce vor să scoată din mintea românilor ideea şi dovezile de unitate naţională.
    Tu taci !!!
    Slujbaşii ţării, căftăniţii, vând la preţ de piatră seacă şi fier vechi, bunurile realizate de tine, sub oblăduirea şefilor lor, împart banii, apoi sunt “judecaţi” de ochii lumii şi primesc pedepse cu suspendare, adică “mulţumesc, la revedere, te mai chemăm noi când avem nevoie de serviciile tale”.
    Tu taci !!!
    Oştirea ţării este batjocorită, decimată, dezarmată, pusă în slujba altora, copiii tăi mor pe pământuri străine, iar Hatmanul Suprem vine în faţa ta şi spune că suntem într-o mare încurcătură, vom fi nevoiţi să împrumutăm avioane străine pentru a ne asigura siguranţa aeriană, de parcă asta s-a întâmplat peste noapte şi nu este urmarea politici sale dezastruoase, de parcă nimic din ceea ce se întâmpla românului azi nu i se datorează lui.
    Tu taci !!!
    Dispar din instituţii ale statului arhive cu invenţii şi inovaţii de interes strategic privind cercetarea nucleară. Cei puşi să le păzească nu păţesc nimic, iar cei ce trebuie să investigheze, spun că nu e nimic deosebit.
    Tu taci !!!
    Şi se fură voturile, iar comisia care trebuia să investigheze pe cei care au fost prinşi cu vot dublu, nu dă nici un răspuns, deşi există dovezi că ai fost furat şi voinţa ta răsturnată.
    Tu taci !!!
    În divan, se fură la 2-3 mâini, unii chiulesc, alţii se fac că lucrează, iar alţii mânuiesc legile după bunul plac, în văzul tuturor şi nu li se întâmplă nimic.
    Tu taci !!!
    Sistemul educaţional se reduce la bani, bani la înscriere, bani la examene, bani la absenţe, bani la promovare, bani la angajare, bani la reexaminare. Copiii tăi nu mai ştiu nici cum îi cheamă dacă nu se uită pe internet sau nu primesc un SMS.
    Tu taci !!!
    Dacă te îmbolnăveşti, nu ai unde să te duci, s-au închis spitalele, s-au scumpit medicamentele, trebuie să mergi dacă eşti operat cu faşele şi anestezicul de acasă, altfel mori neoperat sau deschis şi neînchis. Intri în spital pentru o unghie lovită şi ieşi cu 10 boli pe care nu le aveai la intrare.
    Tu taci !!!
    Un copil de 15 ani, român sportiv, este bătut de colegii de echipă maghiari, pentru că e român, chiar de Ziua Naţională a României. Nu se întâmplă nimic. Ceva mai târziu, Hocheiştii Naţionalei României (de naţionalitate maghiară) la un meci cu selecţionata Ungariei, tac când se intonează Imnul României, dar cântă cu foc imnul Ungariei şi pe cel al Ţinutului Secuiesc, imn care nu avea ce căuta la o manifestare oficială.
    Toţi tac !!!
    Tu taci !!!
    Guvernanţii nu fac altceva decât să te jupoaie, îţi bagă mâna în buzunar şi îţi iau banii, pentru că eşti prea bogat în viziunea lor, sau nu meriţi ce ai câştigat, iar ţara nu are bani. Se împrumută lăsându-te dator pe sute de ani, fără să le pese ce vor face şi de unde vor plăti datoriile cei ce le vor urma.
    Tu taci !!!
    Duşmanii tăi, cei ce vor să te vadă dispărut pentru a îţi lua locul, îţi impun ce să mănânci, ce să bei, ce medicamente să iei, fac experimente cu tine, te folosesc drept cobai cu avizul şi ajutorul trădătorilor din fruntea ţării, care le aplică legile într-un Codex Alimentarius care te duce la pieire.
    Tu taci !!!
    Parlamentarii îşi votează legi speciale, se protejează împotriva judecăţii pentru hoţiile şi prostiile pe care le fac, se acoperă cu legi făcute numai pentru ei, şi fură acoperindu-se unul pe altul.
    Tu taci !!!
    Preşedintele ţării îşi exprimă oficial acordul de modificare a Constituţiei ţării, la cererea unor străini, care îşi urmăresc propriile interese, fără a consulta măcar parlamentul, dar să te mai consulte pe tine…
    Tu taci !!!
    Un român plecat de acasă, descoperă peste hotare că ţara lui are de recuperat o sumă mare de bani de la alt stat. Ce fac parlamentarii români? Refuză să investigheze cazul, pentru că nu vor să îi supere pe cei ce îi ţin pe jilţuri, fără să le pese de interesul naţiunii, trădând jurământul făcut la investire.
    Tu taci !!!
    ASTA SE ÎNTÂMPLĂ ASTĂZI, POPOR ROMÂN, ŞI TU TACI !!!
    Dacă ar fi ca tot ceea ce se întâmplă să se răsfrângă numai asupra ta, românul de azi, nu ţi-aş scrie un cuvânt. Te-aş lăsa să lâncezeşti, să dormi până se aşterne praful peste tine şi mătura istoriei te va scoate afară din mintea celor ce vor urma, ca pe o întâmplare neplăcută.
    Dar tu popor român de azi, eşti legat de cel de ieri şi de cel de mâine şi odată cu tine piere nu numai trecutul, dar şi viitorul acestui neam.

    Cât o să mai taci ?

    Trezeşte-te, popor român, trezeşte-te român adormit şi nu lăsa să se şteargă dintr-o trăsătură de condei, tot ce ti-au lăsat părinţii, nu îţi lăsa copiii pe drumuri, sclavi ai celor ce nici nu existau pe când tu ştiai să scrii.”
    Părintele Arhimandrit Justin

  • Sa MORI existand pe harta! Cat mai exista oare din Romania?

    Cât mai există oare din România, aşa cum ne-o proiectăm în imaginaţia noastră? Să spunem, mai întâi, instituţional? În această zonă, România este în derivă, în scufundare lentă şi ireversibilă. Contracte strategice care dispar pentru a proteja interese personale în dauna celor naţionale; resurse minerale oferite sponsorilor politici în dezinteres faţă de protecţia socială şi faţă de protecţia mediului; o ţară cu regi şi împăraţi de trib care-şi dispută grotesc coroane şi sceptre, însă, dincolo de simboluri şi butaforii, avem realitatea demografică a unei forţe demografice substituente corpului naţional şi foarte activă în fraudarea economiei albe prin expandarea economiei negre.

    doliu-tricolorCât mai există oare din România activă, regenerantă demografic?! Topirea demografică a României este cu dublu sens şi dublă proiecţie de viitor, pe negativ:

    1. Implozia demografică este atât în privinţa scăderii numărului de locuitori, cât şi în privinţa deprofesioanalizării agresive a categoriilor active de populaţie. Hemoragia de profesionişti şi calificaţi, de la medici la strungari, de la economişti şi IT-işti la zidari şi instalatori, este sprijinită deliberat prin politici de subfinanţare şi eliminarea oricărui orizont de aşteptare. Apoi nu-i de mirare creşterea populaţiei vârstnice, rămasă pe loc, în raport cu populaţia activă, tot mai hotărâtă să plece. Împingerea vârstei de pensionare pentru femei la 65 de ani este rezultatul sărăciei care ne aşteaptă şi al îndatorării peste măsură de către clasa politică a poporului român, prin împrumuturi externe.

    2. Superficializarea şi astfel vulnerabilizarea demografiilor active prin subfinanţarea şi eterna reformare a educaţiei, cercetării şi sănătăţii, dar şi marginalizarea profesionalismului acolo unde îndrăzneşte să reziste în interiorul graniţelor naţionale. În zonele decidente ale politicii avem o rotaţie cotinuă de derbedei, în vreme ce profesioniştii sunt ţinuţi în zona gri a societăţii.

    Cât mai există oare din România demnă, pregătită de reacţie faţă de sudălmi şi ameninţări? Această Românie a încetat să existe. O ţară ameninţată verbal, articulat şi în mod repetat de extremişti maghiari, veniţi chiar şi dincolo de graniţe, fără să urmeze nici un fel de repercusiuni imediate, este o ţară care a încetat să mai existe pe harta politică! Din acest punct de vedere ne-am pierdut ţara iar pe harta Europei avem acum un mare gol carpatic, un vid de putere care-şi aşteaptă noul stăpân. Sau noii stăpâni care să şi-o împartă frăţeşte ca pe o pradă oferită prin trădare din interior.

    România moare încă existând pe hartă, sub ochii noştri! Ea mai respiră pentru un timp! Cât timp? Probabil pentru mai puţin de o generaţie. România este pe deplin feudalizată fiind sub puterea unor sponsori, care şi-au împărţit teritoriul naţional şi sferele de influenţă în zona resurselor şi a zonelor economice, şi a căror putere este legitimată politic de clienţii politici sponsorizaţi cu fiecare prilej electoral.

    Poporul este împins treptat spre o scară inferioară de manifestare, aceea de populaţie votantă subordonată feudal stăpânului din teritoriu. Deja satul românesc nu mai respiră de sub mantaua Gogol-ilor politici. Lipsa de reacţie a maselor, dezinformarea şi manipularea acestora de sforarii de talk show, stipendiaţi de tabere aparent adverse, dar care, în realitate şi deplin adevăr, plătesc consistent întreţinerea unui spectacol burlesc, inutil, pentru spălare de creier. Subiecte derizorii, de can-can, fără miză, cu vedete mondene bizare şi stupide în vreme ce tensiunile devin tot mai puternice în preajma ţării noastre. Nimic despre atât de necesarele strategii de integrare socială şi profesională a generaţiilor care intră acum în viaţă; ce facem aici? Chiar ne interesează coabitarea politică dintre facţiunile mafiote, dintre tata socru şi un ginere obedient? NU, desigur! Sau ce dietă a mai ţinut vreo demi-mondenă de mahala, bulibăşeala tronurilor ori ameninţările de mucava ale unui preşedinte păpuşar?! Aici şi acum interesează situaţia de fapt a României în raport cu vecinătăţile aflate în mişcare şi cu tensiune acumulativă, dar şi în raport cu ea însăşi. Deoarece avem o ţară demobilizată şi vulnerabilă în faţa unor primejdii iminente: sărăcia, ignoranţa, indolenţa, mizeria socială agresivă, posibile agresiuni externe care vizează preluarea resurselor şi modificarea graniţelor. Implozia socială cu fragmentare teritorială este o primă etapă. Şi Uganda există pe hartă. Şi? Africa neagră este foarte colorată politic pe harta globului, însă nimeni nu mai ştie ce fracţiune tribală a mai preluat puterea şi, în consecinţă, pe nimeni nu mai interesează cine şi ce conduce. Dacă şeful de trib este eficient în stoarcerea resurselor şi a maselor de sclavi, atunci lucrurile pot merge mai departe şi aşa. Adică să mori existând pe hartă! De Adrian Majuru – Cotidianul

  • Eminescu omagiat la 124 de ani de la moarte

    Poetul, gazetarul şi militantul naţionalist Mihai Eminescu a fost pomenit sâmbătă, 15 iunie, la mormântul său din cimitirul Bellu din Bucureşti, cu ocazia împlinirii a 124 de ani de la moartea sa. Sute de persoane au adus un omagiu aceluia care şi-a dedicat viaţa frumosului şi neamului românesc.

    Slujba comemorativă a fost oficiată de preotul Florin Şerbănescu, consilier patriarhal – Sectorul Cultură şi patrimoniu religios al Patriarhiei Române, de preotul David Pestroiu, consilier – Sectorul Învăţământ şi activităţi cu tineretul al Arhiepiscopiei Bucureştilor, şi de preotul Dinu Pompiliu, protopop al Protoieriei III Capitală, scrie Ziarul Lumina.

    parastas-eminescu-1

    Preotul Şerbănescu a vorbit la finalul slujbei de pomenire despre Mihai Eminescu şi a transmis tuturor celor prezenţi binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, „pentru gândul luminos de a organiza această comemorare la mormântul poetului Mihai Eminescu”.

    „Iubiţi români, suntem astăzi la mormântul «Luceafărului poeziei româneşti», cel care a fost numit aşa, printr-o binecuvântată conjunctură, de cel dintâi patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Miron Cristea. Este o aplecare a noastră întru conştiinţă, o redescoperire în lumină de fiecare dată când ne gândim la Mihai Eminescu, un adevărat simbol al poporului român, al culturii româneşti şi a tot ceea ce poate fi mai semnificativ plămădit de viţa acestui neam. Mihai Eminescu trebuie să rămână în sufletele noastre, pentru că ceea ce ne-a oferit prin opera sa, prin felul în care a înţeles să trăiască şi să simtă româneşte a fost cu adevărat pilduitor. Să nu uităm niciodată starea de spirit a înaintaşilor noştri care au participat în frunte cu el la marea serbare de la Putna din 1871, atunci când s-au adunat românii din toate părţile pentru a da glas legăturii lor cu Dumnezeu, cu pământul în care s-au născut ca neam şi, nu în ultimul rând, cu un alt simbol al neamului românesc, Sfântul Ştefan cel Mare”, a continuat prelatul ortodox.

    La finalul slujbei, actori, oameni de cultură şi admiratori ai operei eminesciene au ţinut cuvântări, au rostit poezii scrise de Mihai Eminescu şi au intonat cântece pe versurile marelui poet naţional.

    Sursa: FrontPress.ro

    Citeste si:

    De ce in manualele de astazi continua prezentarea deformata a adevarului despre Eminescu?

    Daca astazi ar mai trai MIHAI EMINESCU…

    Eminescu, modelul dintai al ziaristului roman

Back to top button