mamici

Mai mulţi medici de la Secţia de Obstetrică şi Ginecologie a Spitalului Judeţean de Urgenţă „Mavromati” Botoşani s-au întâlnit, luni, cu prefectul judeţului, Sorin Cornilă, pentru a analiza activitatea acestei secţii, afectată de scandalul survenit ca urmare a decesului Alexandrei Ivanov.

Medicii au adus în discuţie faptul că, în ultima perioadă, a crescut numărul cazurilor de agresiune verbală din partea pacientelor şi a aparţinătorilor la adresa personalului medical.

„Am purtat o discuţie cu o parte dintre domnii şi doamnele doctor de la Maternitatea Botoşani şi cu doamna manager a Spitalului Judeţean despre situaţia care s-a creat acolo ca urmare a decesului Alexandrei Ivanov. Am încercat să vedem cum putem regla o parte dintre problemele care au apărut între timp. Sunt situaţii în care pacienţii sau aparţinătorii devin violenţi, iar personalul medical primeşte ameninţări, în timpul programului de gardă. Mi-au solicitat să-i sprijin pentru că se simt ameninţaţi, sunt stigmatizaţi. Eu i-am asigurat de sprijinul meu şi i-am asigurat că am încredere în personalul medical din Botoşani. Sunt convins că avem medici profesionişti, dedicaţi, cu empatie şi care-şi onorează profesia. Cred că, dacă în cazul Alexandrei a fost o culpă medicală sau altfel de probleme, adevărul va ieşi la suprafaţă şi justiţia funcţionează”, a declarat prefectul Sorin Cornilă.

Alexandra Ivanov, o tânără de 25 de ani, a murit pe 18 august, la aproape nouă ore după ce a fost internată în Maternitatea din Botoşani. Ea era însărcinată în luna a treia şi a ajuns la spital pe 17 august, în jurul orei 23,30, după ce a acuzat dureri şi hemoragie.

După ce a fost supusă unui set de analize şi a fost perfuzată, cadrele medicale au ignorat-o toată noaptea. A doua zi dimineaţă, starea ei de sănătate s-a înrăutăţit considerabil, decedând în Secţia de anestezie – terapie intensivă.

Tânăra de 25 de ani a murit după ce, timp de aproape şapte ore, nu a fost băgată în seamă și repetând că nu are aer.

De-a lungul anilor când cineva mă întreba de cărțile mele favorite, aminteam de obicei de „Mother”, un roman scris în 1911 de Kathleen Norris.

Deși întrucâtva obscur și datat, îmi place să recomand această carte deoarece mesajul său subtil se potrivește de minune vremurilor noastre și cred că atinge esența problemei din societatea noastră confuză și haotică.

Romanul spune povestea lui Margaret, cea mai mare fată dintr-o familie numeroasă, care se plictisește de familia și de orășelul în care trăiește, pentru a merge într-un oraș mare ca să lucreze pentru o doamnă bogată și de succes. Perseverența și caracterul lui Margaret o ajută să descopere la rândul ei succesul, iar la scurtă vreme face ce-i stă în puteri pentru a-și ascunde identitatea și rădăcinile ei de la țară, în loc de asta prezentându-și imaginea unei fete profesioniste, de carieră.

Perspectiva i se schimbă, totuși, în momentul în care o prietenă de la oraș merge să-i viziteze familia și îi arată că persoana adorabila care a devenit se datorează în întregime mamei sale și sacrificiilor pe care ea le-a făcut pentru copiii ei, în contrast evident cu multe femei din lume:

„În vremurile noastre, când femeile ignoră cu seninătate problema copiilor, sau în cel mai bun caz, ca o concesie, fac unul sau doi copii – doar unul sau doi pe care veniturile să-i susțină confortabil – e ceva magnific să vezi o femeie ca mama ta, care grijește de opt destine, în loc de unul! Nu se strofoacă și se înfierbântă ca să se exprime prin poezie, prin muzică sau prin filosofie, ci își pune în evidență splendida sa filosofie în odaia copiilor. Responsabilite – de asta spun celelalte femei că se tem! Dar mi se pare că nu există o responsabilitate precum aceea de a declara că nu trebuie să existe vieți tinere. La ce bun învățătura, eleganța manierelor sau rafinamentul greu dobândit al discursului, al gustului și al perspectivei, dacă nu le vei disemina în plante care cresc, singura șansă reală pe care o avem în lume!”

Multe femei au astăzi exact aceeași mentalitate. Cred că pot influența lumea depășind barierele din lumea corporațiilor, așa că au doar unul sau doi copii – minimul care nu interferează cu planurile personale sau de carieră – sau poate niciunul.

Dar după cum explică prietena Margaretei, o astfel de mentalitate nu este serioasă. Mamele care uită de ele pentru a-și crește copiii, îmbrățișându-i, educându-i și crescându-i, sacrificându-se pentru ei, sunt acelea care au cea mai bună și reală influență asupra lumii.

Într-o epocă în care copiii sunt și mai respinși decât în vremurile în care Kathleen Norris a scris aceste mic roman, în 1911, acest mesaj trebuie reînviat. Femeile tinere trebuie încurajate să iubească maternitatea și să o aleagă în detrimentul carierei. Bărbații tineri trebuie încurajați să le permită soțiilor lor sau viitoarelor soții să facă asta, chiar dacă înseamnă că nu vor mai avea o viață la fel de confortabilă. Mamele cu mulți copii trebuie încurajate și nu dăscălite cu privire la numărul de copii sau întrebate când au de gând să-și ia o slujbă. Deoarece tocmai pe aceste femei stă una din puținele șanse pe care le avem pentru viitor.

Annie Holmquist