Tag Archives: lupul dacic

O aratare ciudata a pus lumea pe jar. Ce spun oamenii despre lupul cu trup de sarpe! Imaginile sunt de-a dreptul inspaimantatoare

O aratare ciudata, un lup cu trup de sarpe, seamana spaima printre cei care il privesc. Toti cei care ii vad ochii rosii si corpul fara picioare, dar acoperit de blana sunt convinsi ca nu-i lucru curat. Chiar si specialistii au o ipoteza halucinanta! Doamnelor si domnilor, iata povestea dragonului din padurile romanesti. Imaginile unei aratari nemaivazute pun lumea pe jar. Nici daca ar fi aparut din neant bestia care a ingrozit tot Neamtul asta toamna, n-ar fi fost atat de mirati! Silueta creaturii venita parca de pe alte tarimuri este intoarsa pe toate fetele. Fotografiile circula peste tot pe internet, iar cel care le-a postat sustine ca au fost facute la noi. Unii ar spune ca seamana izbitor cu simbolul de pe steagul de lupta al vechilor daci. Si chiar se intreaba daca e o simpla coincidenta ca a aparut tocmai acum dupa noaptea Sfintului Andrei cand in popor se vorbeste despre varcolaci. Insa explicatiile ar putea fi mai simple. „Mitul dragonului de aici a pornit, din padurile romanesti, de unde au aparut asemenea creaturi modificate genetic. N-am mai vazut asa ceva. Dar stiu ca la doi pasi de noi, la Cernobil, din cauza radiatiilor au aparut tot felul de mutanti”, spune un medic veterinar.

Citeste tot articolul

Anul Nou Dacic. Despre sărbătoarea lupilor și Sfântul Andrei…

Motivele pentru care dacii şi-au ales ca totem lupul şi nu un alt animal, de pildă pe cel mai puternic dintre ele, ursul, sunt sprijinite de un bogat material etnografic şi folcloric. Toate animalele sălbatice, indiferent de mărimea, puterea şi cruzimea lor în stare de sălbăticie, pot fi îmblânzite, dresate şi aduse pentru a fi văzute sub cupola circului. Există o excepţie, lupul, care preferă să moară de foame sau în luptă pentru câştigarea prăzii decât să renunţe la libertate pentru a trece prin cercul de foc sau să facă alte exhibiţii ca să râdă şi să se minuneze spectatorii. Această vietate, prototip al războinicului înnăscut şi model de demnitate, a fost personificată şi aleasă totem de către strămoşii autohtoni ai românilor, geto-dacii. Ca luptători împotriva duşmanilor, ei doreau să semene şi să se comporte ca divinitatea lup pe care o invocau în luptă (vezi stindardul dacic) şi în alte împrejurări. Mircea Eliade, relatând informaţia lăsată de Strabon conform căreia dacii se numeau dáoi, tradiţia consemnată de Hesychius că dáos era numele frigian al lupului şi că din rădăcina indo-europeană dhau (a strânge, a sugruma) au derivat Dáousdava (oraşul sau cetatea lupilor) numele unui oraş în Moesia Inferior din sudul Dunării, numele zeului trac al războiului, Kandáon, zeul Daunus etc., aprecia că dacii se numeau ei înşişi lupi, cei care sunt asemenea lupilor (Eliade Mircea, De la Zalmoxis la Genghis-Han, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980, p. 31). La rândul său, Nicolae Iorga accepta interpretarea paleolingvistului W. Tomaschek, care punea în legătură numele daci cu dava, şi a tradus etnonimul strămoşilor noştri cu locuitori ai davaelor (Iorga N., Histoire des Roumains, I, Bucureşti, 1937, apud M. Eliade, op. cit., p. 21). Un obicei care atestă suprapunerea sărbătorii creştine a Apostolului Andrei peste presupusul An Nou dacic este Bocetul Andreiului, …

Citeste tot articolul

Lupul, cel care conduce suflete către lumea de dincolo

Lupul, demon infernal şi cãlãuzã divinã Lupul… iatã un animal cu o bogatã mitologie şi un statut ambiguu; pe de-o parte temut şi detestat, asociat cu credinta în licantropie; pe de altã parte apreciat ca animal-cãlãuzã, cel care conduce sufletele cãtre lumea de dincolo. Amerindienii îl iubeau pentru cã îl considerau un spirit puternic, devotat, în care se poate transforma şi omul dacã are tãrie suficientã. Sinonim cu sãlbãticia, în mitologia universalã este atât un simbol al luminii, soarelui şi focului pentru cã vede în întuneric, cât şi al demonilor care sãlãşluiesc în ascunzişuri. Nordicii şi grecii sunt cei care îi dau sensul de erou rãzboinic, de adept al luminii sau strãmoş mitic, întruchipat de zeitaţile Belenos, respectiv Apollo Lykaios. În mitologia chinezã îl regãsim drept creatorul dinastiilor chinezã şi mongolã, în ipostaza lupului albastru ceresc, paznicul palatului ceresc, identificat cu steaua Sirius. Popoarele turce profitã pânã târziu de simbolistica sa de rãzboinic dacã stãm sã ne gândim cã Atatürk, tatãl turcilor, este poreclit de cãtre adepţi Lupul Cenuşiu. Poporul turc reconstruieşte aşadar o mai veche imagine, cea a unui Gingis Han mitic, lupul albastru, simbol al luminii uraniene, care se uneşte cu cãprioara albã ce reprezintã pãmântul, dând naştere poporului. Caracterul polar pe care îl capãtã în mitologia chinezã se datoreazã faptului cã lupul a fost atribuit nordului. Lupul este mai mult animal de pazã decât animal vorace. Şi japonezii îl invocã uneori în calitate de apãrãtor în faţa altor animale. O forţã furibundã, greu de stãpânit, şi totuşi o forţã. Simbolistica solarã cedeazã în faţa celei pãmântene din legenda lui Romulus şi Remus, când întruchipeazã ideea de fecunditate. Lupoaica mai este de altfel şi simbolul dorintei sexuale. Aceastã asociere este încã de mare importanţa pentru anumite popoare altaice din şiberia sau Anatolia, unde femeile sterpe invocã puterea lupoaicei. …

Citeste tot articolul

Lupul, demon infernal şi cãlãuzã divinã

Lupul..iatã un animal cu o bogatã mitologie şi un statut ambiguu; pe de-o parte temut şi detestat, asociat cu credinta în licantropie; pe de altã parte apreciat ca animal-cãlãuzã, cel care conduce sufletele cãtre lumea de dincolo. Amerindienii îl iubeau pentru cã îl considerau un spirit puternic, devotat, în care se poate transforma şi omul dacã are tãrie suficientã.

Citeste tot articolul