iudei

Literatura de specialitate extrem de bogată care a fost dedicată comunismului din România primilor ani de după război permite radiografierea aparatului de stat în ale cărui poziţii cheie s-au regăsit următorii iudei:

1. Ana Pauker (n. Hanna Rabinsohn) (1893-1960), secretar general al CC al PMR între 1944 şi 1948; din noiembrie 1947 până la excluderea ei din viaţa politică în 1952 ministru de Externe al RPR şi membru al Secretariatului General al Partidului Comunist Român, PCR (din 1948 redenumit Partidul Muncitoresc Român, PMR, după care în 1968 a revenit la titulatura PCR); preşedinte de onoare al Uniunii Femeilor Democrate Române (UFDR) (1948-1952), continuatoarea Uniunii Femeilor Antifasciste Române

2. Ilca Melinescu (n. Ilka Wasserman), secretara biroului Anei Pauker (şi după unii adevărata şefă a Ministerului Afacerilor Externe, MAE) şi directoarea editurii de limba rusă “Cartea Rusă”

3. Ella Diamantstein, secretara Anei Pauker la biroul de la sediul PCR (1944-1947)

4. Carol Lustig, director administrativ în MAE între 1948 şi 1952 (demis)

5. Ana Toma (Ana Grossman), soţia lui Sorin Toma, apoi a lui Constantin Pârvulescu şi în fine a lui Pantelei “Pantiuşa” Bodnarenko (alias Gheorghe Pintilie, şeful Securităţii): secretara particulară a Anei Pauker după război; ministru adjunct al aceleiaşi Ana Pauker la MAE (1950-1952), apoi ministru adjunct al Comerţului Exterior

6. Egon Balaş, şeful Departamentului pentru Probleme Economice din cadrul MAE între 1948 şi 1952, când va fi arestat (eliberat în 1954)

7. Cristina Boico, înalt funcţionar în cadrul MAE până în 1952, când va fi destituită

8. Iosif Chişinevschi (născut Jakob (B)Roitman, a preluat la căsătorie numele de Chişinevschi al soţiei sale) (1905-1963): membru al CC din 1945; şi secretar responsabil cu propaganda (departamentul Agitaţie şi Propagandă) (1948-1952); membru al Secretariatului, responsabil cu propaganda şi cultura (1952-1955); prim-vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri (1954-1955); membru al Biroului Organizatoric şi şef al Secţiei Externe a CC (1950-1957, când va fi destituit)

9. (?) Vasile Luca (Luka László) (1898-1963): fondatorul de facto al Comitetului Democratic Evreiesc (CDE) după război (Andreescu, Nastasă, Varga, 2003, p. 152); membru al Secretariatului, Comitetului Central şi Biroului Politic al PCR/PMR (1945-1952); vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri şi ministru de Finanţe (1947-1952); arestat în 1952, condamnat la moarte în 1954, dar sentinţa i-a fost ulterior comutată în închisoare pe viaţă; decedat în detenţie în 1963 şi reabilitat oficial în 1968

10. Alexandru Iacob, şeful organizaţiei PCR Cluj după război; ministru adjunct de Finanţe între 1948 şi 1952 (arestat)

11. Zoltan Eidlitz, şef de personal în Ministerul de Finanţe între 1948 şi 1952 (arestat)

12. Alexandru Nistor, membru în Comisia de Lichidare CASBI şi director în cadrul Ministerului de Finanţe între 1948 şi 1952, când va fi arestat (eliberat doi ani mai târziu)

13. prof. Avram I. Bunaciu (Abraham Gutman) (n. 1909), acuzator public în procesele de la finele războiului şi ministru al Justiţiei (1948-1952); secretar general al Marii Adunări Naţionale (1952-1956); ambasadorul României la ONU (1956-1957); ministru de Externe (1958-1961)

14. Leonte Răutu (Lonia Oigenstein) (1910-1993): membru CC al PMR/PCR (1948-1972); membru în comitetul de redacţie la Scânteia după război (?); şeful Secţiei de Verificări a CC în 1950; membru al Biroului Organizatoric (1950-1953); membru al Comitetului Politic Executiv al PCR (1955-1981); secretar CC al PCR (1965-1969); vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri (1969-1972); rector al academiei de partid “Ştefan Gheorghiu” (1972-1982)

15. Gheorghe Stoica (Moscu Kohn) (1900-1976): membru al CC al PMR/PCR (1948-1974); membru supleant, apoi titular al Comitetului Executiv (1968-1974); prim-secretar al comitetului orăşenesc al PCR (1950-1953); ambasador în RD Germană (1953-1956); director general al Direcţiei Generale pentru Consiliile Populare (1969-1976)

16. Miron Constantinescu (Meher Kohn, după alte surse Cohen, jidan originar din Galaţi), ministru al Minelor şi membru în CC al PCR

17. Alexandru Moghioroş (Balogh Joszef, jidan originar din Ungaria, născut la Salonta, Bihor) (1911-1969): membru al Biroului Politic (din 1948); secretar CC al PMR (1948-1954); membru al Biroului Organizatoric (1950-1953); ministru al Nationalităţilor în guvernul Groza (1948-1952), preşedinte al Comitetului de Stat pentru Colectarea Produselor Agricole (1950-1951); prim-vicepreşedinte şi apoi vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri (1954-1965); şef al secţiei de relaţii internaţionale a partidului în timpul guvernării Dej; membru în conducerea CDE

18. Petre Borilă (Iordan Dragan Rusev) (1906-1973): comandant al diviziei “Tudor Vladimirescu” (1944-1947); şeful organizaţiei Bucureşti a PCR (1944-1947); şeful Direcţiei Politice a Armatei, (1948-1950); membru CC al PMR (1948-1968); membru în conducerea Comitetului Democrat Evreiesc în anii ’50; membru al Biroului Organizatoric al PMR (1950-1953); preşedintele Comisiei Controlului de Stat (1951-1958); membru în Biroul Politic al CC responsabil cu economia (1952-1953); ministru al Industriei Alimentare (1953-1955); vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri (1954-1965) Cuscrul lui Ceausescu.

19. (?) Gheorghe Apostol (Aaron Gerschwin): preşedinte al Confederaţiei Generale al Muncii (1944-1953); membru CC din 1945 şi al BP din 1948; prim secretar CC (1954-1955); vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri până în 1968

20. Ghizela Vass (n. 1912): membru supleant CC (1945-1948), membru titular al CC al PMR/PCR (1948-1984); şef-adjunct al Secţiei Externe a CC (1950-1953, când va fi destituită); apoi şefa de cadre a CC al PMR şi ulterior şefă de secţie a CC al PCR (1975-1984). Nimeni alta decat bunica actualului presedinte al camerei deputatilor, Bogdan Olteanu.

21. av. Leopold Filderman: preşedinte al Comisiei Superioare de Epuraţie de pe lângă Federaţia Uniunilor de Comunităţi Evreieşti; deputat de Bacău în Marea Adunare Naţională (1946-1952) şi totodată secretar general la departamentul Industriei de Stat din Ministerul Industriei şi Comerţului

22. Victor Vezendian, adjunct în Secţia Externă a CC (1950-1953), apoi viceprimar al capitalei

23. Aron Braeşter, membru supleant al CC al PMR (1948-1955)

24. Heinrich Kreindler, secretar general al Ministerului Lucrărilor Publice din 1947

25. Ida Felix: membră a Comisiei de Control a Partidului (1945-1950) şi apoi directoare de cadre în Ministerul de Externe (1950-1952)

26. David Rotman, şef de secţie în Comisia Controlului de Stat între 1945 şi 1953, când va fi demis şi exclus din partid

27. av. Georgescu (Ashkenazy), director general în cadrul Ministerului Învăţământului (1948-1952)

28. dr. Simion Oeriu (Schaefer), comisar general al executării armistiţiului, având rang de subsecretar de stat (1945-1946); comisar general al guvernului pentru legătura cu Comisia Aliată de Control (1946-1947), apoi comisar al guvernului pentru aplicarea Tratatului de Pace de la Paris

29. Emil Calmanovici, director general al Normelor şi Construcţiilor în Ministerul Construcţiilor între 1944 şi 1951, când este arestat în “procesul Pătrăşcanu”

30. Jean Coller, membru al Direcţiei de Cadre a CC (1945-1950)

31. Liuba Chişinevschi (n. 1911), soţia lui Iosif Chişinevschi, presedintă a Uniunii Femeilor Antifasciste din România (1944-1946) şi vicepreşedinte a Confederaţiei Generale a Muncii din 1944; membru CC al PCR (1945-1955); membru al Prezidiului Marii Adunări Naţionale (1948-1955); secretară a Consiliului Central al Sindicatelor (din 1957); activistă a Consiliului Sindicatelor din sectorul II al capitalei (din 1971)

32. dr. Simion Zeiger, preşedintele Comisiei de Stat pentru Planificare din Ministerul Economiei Naţionale (1948-1952). [Nu îmi dau seama dacă este vorba de aceeaşi persoană cu dr. Lew Zeiger, dir. Gen. în Ministerul Economiei

33. Alexandru Sencovici (1902-1995), membru în secretariatul general al Confederaţiei Generale a Muncii; ministru adjunct al Muncii şi Prevederilor Sociale (1948-1949); ministru al Industriei Uşoare (1949-1957 şi 1961-1969); ministru al Industriei Bunurilor de Consum (1959-1961)

34. Gheorghe Gaston Marin: secretar particular al lui Dej după război; ministrul Industriei şi Energiei Electrice şi Electrotehnice (1952-1958); membru CC în 1960; numit preşedinte al Comisiei de Stat pentru Planificare în 1962; vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri până în 1965

35. Nicolae (Miklos) Goldberger (1904-1970), membru în conducerea CDE.; instructor CC al PCdR pentru Ardealul de Nord în timpul războiului; responsabil al Comisiei Propagandă din Direcţia Propagandă şi Agitaţie a CC al PMR (1948-1952); şeful Direcţiei Politice a Armatei (1948-1950); rector al Institutului de Ştiinţe Sociale de pe lângă CC al PMR (din 1956); director adjunct al Institului de Istorie al CC al PCR

36. Fanny Goldberger, soţia lui Nicolae, şefa cancelariei CC al PMR în anii ‘50

37. Alexandra Sidorovici (1906-2000), soţia lui Silviu Brucan: acuzator public la “Tribunalul poporului” (1945-1946); deputată de Bucureşti în Marea Adunare Naţională (1946-1952); secretar general al Ministerului Minelor şi Petrolului (1948-1958); secretar general al Uniunii Femeilor Democrate Române din 1948

38. Andor Bernat, secretarul Uniunii Tineretului Comunist (UTC) după război

39. Valter Roman (Ernst Neulander) (1913-1983), jidan vorbitor de limbă maghiară originar din Oradea, tatăl lui Petre Roman: organizatorul securităţii (?), şef al Serviciului de Educaţie, Cultură şi Propagandă (ECP) al Armatei, transformat ulterior în Direcţia Superioară Politică a Armatei (1948-1950); ministrul Poştelor şi Telecomunicaţiilor (1950-1952, când este destituit); directorul Editurii Politice (1954-?); membru al CC al PCR (din 1965)

40. Armand Popper, directorul editurii “Cartea Rusă” în anii ‘50

41. dr. Sandu Lieblich, membru în conducerea CDE, medicul personal al lui V. Luca şi al altor lideri de partid până în 1953, când va fi arestat ca spion sionist

42. av. H. Leibovici-Şerban: acuzator public în Tribunalul Poporului (1945); membru în conducerea CDE; secretar general al Federaţiei Uniunilor de Comunităţi Evreieşti (FUCE) până în 1951; din 1948 deputat în Marea Adunare Naţională

43. Alexandru Bădău/Bădan (Alexander Braunstein), şeful Comisiei de Control al Străinilor, originar din Târgovişte

44. mr. Lewin, fost ofiţer în Armata Roşie, şef al cenzurei pentru presă

45. Emmerick Stoffel, jidan din Ungaria, ambasador (şef al Legaţiei) al României în Elveţia (1944-1948)

46. Harry Făinaru (Hersch Feiner), şef al Legaţiei Române din SUA imediat după război

47. Anton Moisescu (n. 1913): membru al CC al PCR (1955-1969); ministru plenipotenţiar în SUA (1954-1956) şi Argentina (1956-1957); secretar al Consiliului Central al Sindicatelor (1957-1962); preşedinte al Societăţii de Cruce Roşie (1962-1971)

48. Paul Davidovici, însărcinat cu afaceri al Legaţiei Române la Tel Aviv (1949-1952); director în centrala MAE (1952-1953)

49. Mişa Levin: director în Ministerul Muncii (1946-1947); prim consilier şi ministru plenipotenţiar în centrala MAE (1947-1948); prim-consilier al Legaţiei Române la Roma din 1948 până în 1950, când se refugiază în Israel

50. Barbu Solomon (1904-1965): membru al CC al PMR (1948-1965); ministru plenipotenţiar în Norvegia (din 1948); judecător la Tribunalul Suprem, iar din 1962 vicepreşedinte al acestuia

51. Ida Szigally, prietenă a Anei Pauker, conducătoarea de facto a Ambasadei din Londra

52. N. Lăzărescu (Burah Lazarovici), însărcinat de Afaceri al RPR la Paris

53. Simion Bughici: ambasador la Moscova (1949-1952); membru supleant al CC în 1949 şi 1950; ministru de Externe (1952-1955) care, deşi iudeu, i-a succedat în funcţie Anei Pauker, semn că epurările orchestrate de Dej nu aveau un conţinut eminamente antisemit, cât politic

54. Marcel Breslaşu (Mark Breslau), directorul general la Direcţia Artelor

55. Aurel Baranga (Ariel Leibovici), dramaturg, poet şi publicist, inspector general al Direcţiei Artelor din Ministerul Culturii

56. Benjamin Vilner, inspector general la Ministerul Cultelor

57. Samoilă (Samuel Rubenstein), director guvernator la Scânteia după război

58. Sorin A. Toma: membru în conducerea CDE după război; redactor şef adjunct (1946-1947) şi apoi redactor şef (1947-1960) al ziarului Scânteia; membru al CC al PMR (1955-1960); membru al Biroului Organizatoric al partidului (1950-1953);

59. Avram Şerban (Sam Asriel): membru, alături de Mişa Levin şi Al. Sencovici, în secretariatul general al Confederaţiei Generale a Muncii; membru CC al PCR (din 1945); deputat de Alba în Marea Adunare Naţională (1946-1952); din 1948 director al Casei Centrale a Asigurărilor Sociale

60. Horia Liman (Lehman), scriitor, redactor şef adjunct la Scânteia

61. Silviu Brucan (Saul Bruckner, după alte surse Brükker), redactor-şef adjunct al ziarului Scânteia după război, cel care conducea întreaga campanie propagandistică de comunizare, acelaşi care în mai 1945 ameninţa în ziar: “Da, nici o cruţare! Bandiţi manisto-salaziţi!”; ambasador la Washington (1956-1962); vicepreşedinte al Consiliului Radioteleviziunii Române (1962-1966); diverse alte funcţii în ministerele conduse de M. Constantinescu, I. Chişinevschi şi apoi L. Răutu

62. Alexandru Bârlădeanu (Goldenberg), membru al Comitetului Executiv şi al Prezidiului Permanent al CC al PCR şi, după Revoluţia din decembrie 1989, preşedinte al Senatului în prima legislatură democratică

63. Barbu Zaharescu: numit la conducerea Direcţiei de Agitaţie şi Propagandă a CC în 1949; redactor şef la Lupta de clasă până în 1962

64. Ştefan Voicu (A. Rottemberg) (1906-1992): membru CC al PMR/PCR (1955-1984); redactor-şef adjunct la Scânteia (1948); redactor şef la Lupta de clasă din 1962 şi la Era socialistă din 1974

65. ing. S. Schnapp, director guvernator al ziarului România Liberă şi membru în conducerea Uniunii Evreilor Români din Vechiul Regat după război

66. Niculae Bellu, redactor responsabil la România Liberă în anii ‘50

67. Radu Lupan, redactor-şef la Editura pentru Literatură şi şef al departamentului extern al săptămânalului Contemporanul până în 1952, când va fi demis

68. Dinu Hervian, membru în conducerea CDE şi director general adjunct la Agerpress la începutul anilor ‘50

69. Jehan Mihai (Jakob Michael), şeful industriei cinematografice române

70. Elisabeta Luca (născută Birnbaum, soţia lui Vasile Luca102): membră în Uniunea Femeilor Antifasciste din România şi membră în Comitetul Cinematografiei din România între 1950 şi 1952, când va fi eliberată din funcţie

71. Alexandru Graur (Alter Brauer, tatăl reporterului sportiv Dumitru Graur), director general adjunct al Societăţii Radiofonice Române din 1949, succedându-i în funcţie lui Matei Socor

72. ing. Mihail Roller (necunoscut înainte de venirea sa în România din Uniunea Sovietică), vicepreşedinte al Academiei Române devenite în 1948 Academia RPR, autorul unei notorii istorii falsificate a românilor în 1947

73. Barbu Lăzăreanu (Lazarovici), membru în prezidiul Academiei RPR odată cu reorganizarea din 1948 a acestei instituţii

74. prof. Eugen Schileru, membru în conducerea Artiştilor Plastici din RPR până în 1952, când va fi demis

75. prof. Weigel, care conducea operaţia de epurare a studenţilor anticomunişti din Universitatea Bucureşti

76. prof. Lewin Bercovici, venit, ca atâţia alţii, din URSS, controla corpul didactic al Universităţii Bucureşti

77. Henri Wald, profesor de logică la Universitatea Bucureşti în anii ‘50

78. M. H. Maxy, profesor la Facultatea de Arte Frumoase Bucureşti şi preşedintele sindicatului acestei instituţii; membru în Comisia Superioară de Epuraţie de pe lângă Federaţia Uniunilor de Comunităţi Evreieşti din România

79. Silviu Josifescu (Samson Josifovici), cel care i-a cenzurat pe Eminescu, Alecsandri, Cârlova şi Vlahuţă de toate pasajele care nu concordau cu doctrina comunistă

80. Ioan Vinter (Jakob Winter), al doilea critic literar marxist al României

81. Leonte Tismăneanu (Enea (Leon) Tesmeneţki, tatăl lui Vladimir Tismăneanu) (1913-1981), din 1948 redactor şef al Editurii PMR (viitoarea Ed. Politică) şi profesor la Facultatea de Marxism-Leninism din Universitatea Bucureşti

82. Hermina Tismăneanu (mama lui Vladimir Tismăneanu), funcţionară în biroul lui Al. Moghioroş în 1952

83. Herbert (Belu) Zilber, director al Casei de Economii şi Consemnaţiuni (CEC) între 1944 şi 1948, când va fi arestat şi ulterior judecat în “procesul Pătrăşcanu”

84. Dr. Zeider, juristconsult al MAE

86-87.) Pascu Ştefănescu şi Podoleanu, secretari de stat responsabili de Industria Alimentară în guvernul Dej

Dintre jidanii ofiţeri de grad superior (maiori, colonei, generali) şi/sau şefi de secţii/birou/direcţie din cadrul Ministerului Afacerilor Interne (MAI) şi în particular ai Securităţii s-au regăsit:

88.) Teohari Georgescu105 (Burah Tescovici) (1908-1976): membru titular al Secretariatului, Comitetului Central şi Biroului Politic al PCR/PMR (1945-1952); subsecretar de stat (pentru administraţie) în Ministerul de Interne (1944-1945); ministru de Interne (1945-1952); vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri între 1950 şi 1952; destituit în 1952 şi arestat pentru “deviere de dreapta” în 1953, nu a fost condamnat; director al Combinatului Poligrafic “13 Decembrie” (1953-1972)

89.) George Silviu (Gersch Golinger), secretar general al Ministerului de Interne (1946-1952)

90.) Iosif Sraer (Şraier) (n. 1912), fost jurist al partidului comunist şi avocat al lui Gheorghiu-Dej în perioada interbelică: secretar general al MAI (1945-1946); adjunctul ministrului T. Georgescu la M.A.I. (1946-1952), înainte de a emigra în Occident

91.) gen.-lt. Alexandru Nicolschi (Boris Grünberg) (1915-1992), jidan basarabean originar din Chişinău, vorbitor de limbă rusă: avansat gen.-mr. în 1948 şi gen.-lt. la 11 februarie 1959; funcţionar în MAI din 1945; inspector general al Siguranţei (1947-1948); subdirector (locţiitor al directorului general) al DGSP/DGSS (1948-1953); adjunctul lui Drăghici şi secretar general al M.A.I. (1953-1961); trecut în rezervă în 1961 cu gradul de gen.-lt.

92.) Iozefina Marcovici, soţia lui Nicolschi, angajată în direcţia generală a Poliţiei

93.) mr. Wilhelm Einhorn, jidan vorbitor de maghiară din Transilvania: şeful Direcţiei Regionale de Securitate Cluj (1944-1948); din 1948 director al secretariatului DGSP şi şef de personal al DGSP; avansat la gradul de colonel în 1951 şi numit director adjunct al Direcţiei I de Informaţii Externe DGSS

1. cpt. Emanoil Schmerler, unul din cei doi şefi de birou ai secretariatului DGSP

2. gen.-col. Laurian Zamfir ( Laurian Rechler), originar din Brăila, numit în 1952 şeful Direcţiei Control Străini şi Paşapoarte (DCSP) din cadrul Comandamentului General al Miliţiei

3. Ervin Voiculescu (Erwin Weinberg), care i-a precedat în funcţie lui Laurian Zamfir la DCSP, fiind apoi numit director al Şcolii de Ofiţeri de Securitate de la Băneasa; la un moment dat, şef al direcţiei Paşapoarte din MAE

4. col. Mişu Dulgheru (Dulberger) (n. 1909): membru al Direcţiei Organizatorice a CC (1949-1952); şeful Direcţiei V (Cercetări Penale) a DGSP şi şeful cabinetului ministrului de Interne Georgescu între 1948 şi 1952 (avansat la gradul de general în 1951), când va fi destituit împreună cu şeful său şi arestat; a emigrat la începutul anilor ’80 în Israel împreună cu familia sa

5. mr. Samuel Antoniu, şef de serviciu şi locţiitor al lui Dulgheru (1948-1952)

6. cpt. Grigore Stetcovici, şef al serviciului Contrasabotaj din Direcţia V a DGSP

7. mr. Simion Fischer, şef de birou în cadrul Siguranţei, apoi subaltern al lui Dulgheru la Direcţia de Cercetări Penale (1948-1952)

8. col. Francisc Butyka: fost activist CC al PMR şi membru al Comitetului de Partid din centrala Ministerului Securităţii Statului, cel care i-a succedat lui Dulgheru între 1952 şi 1963 la şefia Direcţiei V a Securităţii, renumerotată Direcţia a VIII-a în 1956

9. gen.-lt. Moises Haupt, comandant militar al capitalei imediat după război

10. gen. P. Cristescu (Fifca Kleinman), şeful Miliţiei din România la sfârşitul anilor ‘40

11. col. Iacov St. Bulan, avansat la 23 august 1949 general, care a activat în cadrul Ministerului Afacerilor Interne (1945-1952)

12. gen.-mr. William Suder (Wilman Suder), şef al Departamentului Contraspionaj al Securităţii până în 1949

13. Heinz Gutman, şef al Serviciului Secret Civil al RPR

14. mr. Avram Solomon, şef de serviciu al Direcţiei Bucureşti a DGSP de la înfiinţare (30 august 1948)

15. gen. Isidor Hollinger, şef de catedră la Şcoala de Ofiţeri de Securitate de la Băneasa, cel care i-a succedat în funcţie lui Suder la Departamentul de Contraspionaj

16. mr. Ştefan Iordanov, ofiţer politic al Diviziei “Tudor Vladimirescu”, formată în 1943 prin recrutări din rândurile soldaţilor români prizonieri în URSS, a fost apoi avansat colonel şi a activat în cadrul Ministerului Afacerilor Interne

17. col. Holban (Moscovici), şeful Regionalei Bucureşti Siguranţei (1944-1948)

18. col. Holţier Ervin, şeful Direcţiei a X-a DGSP (1948-1952)

19. Eugen Dascălu (Davidovici), şeful Siguranţei Satu Mare (1944-1946), posibil agent KGB, apoi şef DRSP Târgu Mureş

20. col. Lucian Stupineanu (Stappnau) (n. 1914): director general al Serviciului Special de Informaţii (1945-1947); secretar general la Preşedinţia Consiliului de Miniştri (sfârşit 1946-început 1947); şeful Direcţiei Spionaj Economic a DGSP, odată cu înfiinţarea acestei instituţii la 30 august 1948

21. col. M.A.I. Mihai (Bibi) R. Boico, din 1949 avansat gen.-mr., destituit în 1952

22. col. Ludovic Cseller (Zeller), director al DRSP Oradea din 1948

23. col. Iosif Breban, şeful Direcţiei Regionale MAI Cluj în 1955

24. col. Gavril (Ianoş) Birtaş, şeful Direcţiei I a DGSP din 1948, destituit în 1952

25. Andrei Micu, şeful Direcţiei Cadre a Ministerului de Interne între 1948 şi 1952, când va fi destituit

26. col. dr. Şuli Brill, exclus din M.A.I. şi din partid în 1952

27. Luiza Segal, şefă de birou în DGSP de la înfiinţare (1948)

28. mr. Moise Senater, director adjunct al DRSP Bucureşti (1948-1952)

29. col. Adalbert Izsak (Ijak, Iszaek): director adjunct al DRSP Braşov, apoi al doilea adjunct al şefului Direcţiei de Informaţii Externe (DIE) a Securităţii şi ulterior şeful Direcţiei Regionale de Securitate Galaţi, unde i-a succedat în funcţie lui Wisting

30. col. Zeller, inspector general al Direcţiei Penitenciare a Ministerului de Interne între 1948 şi 1952, când s-a sinucis urmare a destituirii sale în cadrul epurărilor

31. Benjamin Fuchs, responsabil Direcţia Personal a DGSP

32. lt. col. Mauriciu Strul, şeful Direcţiilor Regionale Galaţi (1948-1950) şi apoi Ploieşti şi ulterior Vrancea ale Securităţii

33. Iuliu Massler, şeful Regionalei Bistriţa Năsăud a Siguranţei (1946-1947)

34. Johann Schwebel, care i-a succedat în funcţie lui Massler (1947-1948)

35. Matusei Andreescu (Nathan Matusievici), şef de birou în DGSP de la înfiinţare (1948)

36. col. Mihai Patriciu (Mihai Weiss) (†1996): inspector general la Regionala Cluj a Siguranţei (1944-1948); director al DRSP Cluj (1948-1952), destituit în cadrul epurărilor antisemite din 1952, ulterior director al Uzinei Metalurgice Reşiţa

37. lt.-col. Ştefan Koller (Coler) (n. 1916), angajat din 1952 în MAI (la Direcţia Generală a Lagărelor); comandantul închisorii Aiud (1954-1957) şi apoi al închisorii Văcăreşti

38. col. Iţic Averbuch, comandantul Securităţii Ploieşti în anii ‘50, avându-i ca adjuncţi pe Mauriciu Strul şi pe anchetatorul Şmilovici

39. col. Eugen Vistig (Wisting), director al DRSP Craiova din 1948 şi apoi şeful DRSP Galaţi la începutul anilor ’50, unde i-a succedat în funcţie lui Mauriciu Strul

40. lt.-maj. DGSS Marcu Abramovici, anchetator al lotului Vasile Luca în 1952-1954

41. lt.-col. Ludovic Weisz (Weiss) (n. 1912): membru PCR din 1945; directorul Regionalei Satu Mare a Siguranţei/Securităţii (1946-1953); anchetator al lotului Pătrăşcanu în 1954; după reabilitarea celui din urmă în 1968, ar fi emigrat în Israel

42. Iacob Fuchs, şeful serviciului judeţean Baia al DRSP Suceava

43. lt. Barel Orenstein, din 1948 director adjunct al serviciului judeţean Râmnicu Sărat al DRSP Galaţi

44. lt. Jacob Weigner, director adjunct al serviciului judeţean Turda al DRSP Cluj

45. cpt. Israil Ruckerstein, şeful serviciului judeţean Botoşani al DRSP Suceava

46. cpt. Iosif Hahamu, şeful serviciului judeţean Caraş al DRSP Timişoara

47. mr. Zoltan Kling, şeful serviciului judeţean Severin al DRSP Timişoara

48. lt. maj. Simon Siegler, şef de birou şi referent la secţia Probleme Speciale a DGSP din 1948; anchetator a DGSP în procesul “grupului Pătrăşcanu”106 din 1954

49. Adalbert Stern, subdirector al Biroului de Securitate Baia Mare în anii ‘50

50. Iulian Sorin (cu numele său românizat, el a reuşit o bună perioadă de timp să-şi camufleze perfect originea jidovească) – ofiţer superior la Direcţia I a Securităţii, apoi inspector general al Departamentului Cultelor, iar din 1997, secretar general al Federaţiei Comunităţilor Evreieştii România !!!!!!!!

144-146.) căpitanii List, Frost şi Rigman, şefi ai catedrelor de specialitate de la Şcoala de Ofiţeri de Securitate de la Băneasa

147-148.) cpt. Mauriciu Adam şi Heinz Stănescu, doi din cei patru şefi de serviciu ai Direcţiei I a DGSP

149-151.) şefii de birou DGSP (din 1948) Eugen Tais, Marcel Turchischer, Estera Haber, etc.

De fapt, lista numeroşilor jidani comunişti din România postbelică nu poate fi redată exhaustiv, ci cel mult ilustrativ. Enumerarea de mai sus se extinde în realizate mult mai mult, lucru estimabil de pildă prin adăugarea altor nume de jidani din subordinea lui Mişu Dulbergher la Direcţia de Anchete Penale:

152.) Antoniu Sami (Samuel Aritonovici), director adjunct al Direcţiei între 1948 şi 1952, plecat ulterior în Israel

153.) Matusei Andreescu (Nathan Mathuseevici), anchetator penal la Brigada Mobilă între 1946 şi 1948 şi la direcţia regională Timiş a MAI , decedat în 1988

154.) Răzvan Sergiu, locţiitor al şefului de serviciu, emigrat şi el în Israel

155.) Ceaslavski, şef de serviciu (1947-1953) şi fost frizer al Anei Pauker

156.) Neidman Gingol, consilier (1947-1953) şi profesor la Şcoala de Securitate Băneasa, emigrat ulterior în SUA

157.) Rusu Mircea, anchetator al Securităţii 1947-1956), şi el emigrat în SUA

158.) Mureşan (Leon Davidovici), anchetator între 1948 şi 1958, emigrat în SUA

159.) Franco Sandu (1947-1956), emigrat în Israel

160.) Lenobel Barbu, anchetator (1945-1950) în Brigada Mobilă şi la DGSP, emigrat în Israel

161.) Mahler William, anchetator (1952-1956), emigrat în Israel

162-163.) Flamboly Telemaques şi Negru Nicu, ultimul emigrat în Israel

164-169.) Segal Luiza, Hosu Estera, Gersohn Clara, Hebert Estera, Wincler Viorica, Mateescu Ella, etc.

Practic, în ansamblul Direcţiei, pe lângă cei de mai sus, alţi 8-10 din totalul de 45 ofiţeri erau jidani maghiari, 4-5 greci, 2-3 sârbi, 2-3 lipoveni, şi doar 8 (!) români! (Niculae, 2004: 32)

Similar, există alte numeroase nume de jidani grupaţi în majoritatea lor în Comitetul Democrat Evreiesc (CDE, organizaţie care includea şi sioniştii de stânga şi Uniunea Evreilor Români – facţiunea dizidentă a lui M.Z. Sărăţeanu), ceea ce ar permite constituirea unei liste mult mai lungi.

În conducerea organizaţiei, în afara celor sus-menţionaţi, s-au regăsit: Bercu Feldman – preşedintele CDE, Marcel Fischler, Eduard Manolescu, Marcel Popper (toţi deveniţi, alături de Leibovici-Şerban, deputaţi în Marea Adunare Naţională în 1948); Israel Bacal, un vechi comunist şi conducător CDE-ist, K. Vechsler, Solomon Ştefan, dr. Jean Abermann, Baruch Berea, Paul Iscovici, Laurenţiu Bercovici – secretar CDE pentru Bucureşti, I. Stern şi Morel Farchy – preşedinte şi respectiv vicepreşedinte al comunităţii din Bucureşti, Tiberiu Reny-Arad, preşedintele FUCE la începutul anilor ’50, Petre Lupu, Marcel Rosenzweig, Ury Bernador şi B. Lebli (directori succesivi ai Teatrului de Stat Evreiesc), Emil Dorian, Lascăr Şaraga – secretar general FUCE la sfârsitul războiului, Gh. Florescu, Nicolae Schwartz, etc.

Această listă include jidanii care au preluat guvernarea României în primii ani ai regimului communist adus de tancurile sovietice. Aceşti jidani au făcut un Holocaust (Genocide) împotriva românilor care este parte a Holocaustului Roşu. De asemenea, lista îi cuprinde şi pe jidanii care au venit la putere după 1989 şi care sunt produsul sistemului comunist.

• Abraham Ecaterina
• Apostol Gheorghe, alias Gerschwin, preşedinte al Sindicatului Muncitoresc
• Aritonovici Sami
• Badan Alexandru, alias Alexander Braunstein, şef al Comisiei de Control al Străinilor.
• Bakal Israil
• Baranga Aurel alias Ariel Leibovich, inspector general al artelor.
• Bădău Alexandru, alias Braunstein şeful sectiei de evidenţă a străinilor
• Beiner Sigi (Sigfried? Siegmund? Bainer, Bayner)
• Bercovici Levin alias Lewin Bercovich, tiran al Universităţii din Bucureşti, care controla corpul profesoral, venit din Rusia.
• Bogopolski Haim
• Breslaşu Marcel, alias Mark Breslau, director general al Departamentului Artelor.
• Brucan Silviu (Samuil Brukner, Samuel Bruckner), redactor şef al Scânteii
• Bruhiş Mihail (Ştrul Pinhusovici Kofman, Kaufmann)
• Bughici Simion
• Bunaciu Avram alias Abraham Gutman, Secretar General al Adunării Naţionale, realul conducător al Adunării.
• Cassian Nina (Renée Annie Cassian), poetă
• Călugăru Ion, scriitor
• Chişinevschi Iosif alias Iakob Broitman, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri şi membru al Comitetului Central.
• Chişinevschi Liuba alias Liuba Broitman, preşedintă a Femeilor Române Antifasciste. UFDR [sotia jidanului Iosif Chişinevschi].
• Cristescu Pavel alias Kleinmann
• Crohmălniceanu Ovid (Moise Kahn), critic literar
• Crăciun Constanţa
• Costea (Zeider), Mirel, în 1944 era Seful Serviciului de Informatii din Formatiunile de Lupta Patriotice, sef Sectia Cadre a CC al PCR.
• Cotovschi Grigore
• Czeller (Zeller), şeful securitatii în nord-vestul Ardealului.
• Constantinescu Miron alias Mehr Kohn, Ministru al Minelor şi membru al Comitetului Central.
• Dobrogeanu-Gherea Constantin, alias Solomon Katz –social democrat.
• Dulgheru Mihai(Dulbergher Mihai – State security colonel, inspector of all prisons)
• Ebner Silvia
• Einhorn Wilhelm
• Faierstein (Feierstein, Feuerstein) Raia (Raisa?)
• Fainaru Harry, alias Hersch Feiner, şef de legaţie în Ambasada din Statele Unite.
• Flexer Michael (Flechser, Flachser)
• Florescu Mihail alias Iacobi
• Frenkel Isak
• George Silviu, alias Gersch Gollinger, secretar general în Ministerul de Interne.
• Georgescu Teohari, alias Burah Tescovich, Ministru de Interne.
• Goldberger Fanny
• Goldberger Nicolae (Goldberger Miklós)
• Goldstein Max
• Goldstein Seiman
• Graur Alexandru alias Alter Brauer, director general al Societăţii Radiofonice Române.
• Gurevici Herş Leib
• Gutmann Heinz, şef al Serviciului Secret Civil.
• Haupt Moise, general, comandant militar al Capitalei.
• Holban alias Moscovich (Moscovitz), şef al Securităţii pe Bucureşti.
• Hollingher Isidor (Hollinger)
• Iliescu Ion, Preşedinte al României
• Iosifescu Silviu (Silvian!) alias Samson Iosifovich, cel care i-a cenzurat pe Eminescu, Alecsandri, Vlahuţă, de conţinutul care nu se armoniza cu comunismul.
• Jehan Mihai, alias Jakob Michael, şef al industriei cinematografice române.
• Kleiman (Kleinmann), Moisei Solomonovici
• Kofman (Kaufmann?) Iakov
• Kohn Hillel
• Koller Ştefan, (colonel of State Securitaty, comander of Aiud Prison)
• Lăzărescu N. alias Burach Lazarovich, însărcinat de afaceri a României la Paris.
• Leibovici, Ştrul Abramovici
• Lemkovici Feiga
• Levin Misha secretari generali ai Ligii Generale a Muncii
• Luca Elisabeta
• Lupu Petre (Pressman, Pressmann)
• Lutenko Moisei
• Levin, fost ofiţer în Armata Roşie, şef al Cenzurei pentru presă.
• Liman Horea, alias Lehman, redactor secund al Scânteii.
• Marin “Gaston” Gheorghe (Gh. Grossmann)
• Mezincescu Eduard (Mezingher, Mesinger)
• Moghioroş Alexander, Ministru al Naţionalităţilor, jidov din Ungaria.
• Morghenstern (Morgenstern), Izrail (Israel) Markovici
• Naş Leon (Littman, Littmann)
• Nicolschi Alexandru (Boris Grünberg), colonel of State Securitaty
• Manole Ofelia
• Oieru Simon, alias Schaeffer, subsecretar de stat.
Bogdan Olteanu
• Olteanu Bogdan, preşedinte al Camerei Deputaţilor din Parlamentul României
Ana Pauker (Hannah Rabinsohn)
• Pauker Ana alias Hannah Rabinsohn , Ministru de Externe şi agenta nr.1 a Moscovei la Bucureşti.
Marcel Pauker
• Pauker Marcel
• Pintilie Gheorghe (Pantelei “Pantiuşa” Bodnarenko; numele idiş necunoscut; Grünberg?), general de Securitate; soţia, Ana Toma
• Porumbacu Veronica (Scherfelberg), poetă
• Rădăceanu Lotar alias Lothar Wuertzel, ministrul muncii.
• Răutu Leonte, alias Lev Oigenstein
• Roller Mihail, Preşedinte al Academiei Române, autorul istoriei falsificate a Românilor.
Petre Roman
• Roman Petre, prim ministru al României
• Roman Valter, alias Ernő Neuländer, maior KGB, tatăl lui Petre Roman, şef al Serviciului de Educaţie, Cultură şi Propagandă al Armatei.
• Samoilă alis Samuel Rubinstein/Rubenstein, director guvernator al Scânteii.
• Sielberman (Silbermann) Iosif
• Saevici Faibisch
• Sam Asriel, alias Şerban, secretari generali ai Ligii Generale a Muncii
• Schnapp, director guvernator al ziarului România Liberă.
• Sencovich Alexander, secretari generali ai Ligii Generale a Muncii
• Sepeanu Tudor
• Stoica Gheorghe (Moscu Cohn)
• Stupineanu, alias Stappnau, şef al Spionajului Economic.
• Stöffel Emeric, jidov din Ungaria, ambasador al României în Elveţia.
• Suder William, alias Wilman Suder , şef al Contra Spionajului.
• Szillagy Ida, prietenă a Anei Pauker, reala conducătoare a Ambasadei din Londra.
• Ştrul Mauriciu, comander of State Security in Galaţi
• Teigher Simion (Teiger)
• Tertulian, N. (Nathan Veinstein/Weinstein), literary critic
• Tismăneanu Leon (Lev Moiseevici Tismeneţki)
• Toma Sorin (Moscovici), pressman of “Scânteia”
• Ungureanu Mihai Răzvan, membru supleant în Comitetul Central al Uniunii Tineretului Comunist
• Vass Ghizela, a condus secţia externe, jidancă maghiară, bunica lui Bogdan Olteanu
• Vihrev, Abram Naumovici
• Vinter Joan alias Jakob Winter, al doilea critic literar marxist al României.
• Voicu Ştefan (Aurel Rottenberg)
• Voiculescu Ervin alias Erwin Weinberg, şef al Departamentului pentru paşapoarte în Ministerul de Externe.
• Zaharescu Barbu (Zuckerman, Zuckermann)
• Zamfir Laurian, alias Laurian Rechler, general, şef al Securităţii.
• Zeider, jurisconsult al Ministerului de Externe.
• Zeiger Lev, director general în Ministerul Economiei.
• Zighelbaum (Ziegelbaum), Strul
• Wassermann Ilka, reala directoare a Ministerului de Externe.
• Weigel, tiranul Universităţii din Bucureşti. Conducea operaţia de epurare a studenţilor anti comunişti.
• Weiss Ludovic

sursa: incorect politic

Iată ce zice un fost rabin, convertit la creștinism:

Şi foarte multă ură au ei asupra creştinilor, de ar vrea omul să le scrie toate, trebuie vreme foarte îndelungată, însă nu mă lasă inima ca să tac de tot şi a nu arăta creştinilor ura lor.

Mai întâi ei Biserica noastră o numesc “turna” care cuvânt va să zică “spurcată”, iar hahamii numesc Biserica noastră “moişav” care cuvânt va să zică “umblătoare”, pe creştin îl numesc “goim”, adică “păgân”, pe copil de creştin îl numesc “şeighiţi” care va să zică “vierme târâtor”, pe copilă zic “şişcala” tot aşa va să zică “vierme târâtor”, parte femeiască, pe partea bisericească adică: preot sau călugăr, sau orice îi numesc jidovii “galăh” care va să zică,, jertfitor la idoli”.

Când avem noi Naşterea lui Hristos şi Botezul lui Hristos în acele două nopţi nu pun ei mâinile pe cărţile lor ci le acoperă şi joacă toată noaptea cărţi şi hulesc pe Hristos, şi pe Maica Domnului, pe toţi Sfinţii, şi numesc nopţile acealea, noaptea oarbă.

Şi cu adevărat oarbă noapte este pentru dânşii ticăloşii, că nu văd adevărul, dar pentru ce acoperă ei cărţile lor în nopţile acealea, şi ce hule bârfesc nu pot să le scriu, că mă cutremur a le şi gândi în mintea mea, că mi se pare că se va spurca şi văzduhul a spune cineva hula aceasta ce bârfesc ei atunci când acoperă cărţile lor. Pe copiii lor până a nu începe dascălul lor a-i învăţa, A, B, trebuie mai înainte să înveţe hulă asupra creştinilor, ca să ştie când va trece pe lângă vreo biserică să zică “şacât te şaţine vîsaef tăsavinichi hăirim îii”, care cuvinte vor să însemne “spurcata spurcărilor, şi necurata necuraţilor, afurisită este.”

Şi la Talmud scrie dacă a trecut vreun jidov pe lângă biserică şi au uitat să hulească până la zece paşi, dacă şi-au adus aminte că n-au hulit, dator este să se întoarcă îndărăt şi să zică hula aceea, iar de au trecut mai mult de atât, dator este tot jidovul să zică: “saium had lămuhor trii” care cuvânt va să zică, “astăzi zece paşi, nu este dator să se întoarcă, ci numai acolo unde şi-a adus aminte trebuie să hulească”.

La fel când văd ei ducând pe vreun creştin mort la mormânt “astăzi am văzut un păgân mort, mâine să văd doi,” hulele acestea şi copilul cel mic trebuie să le ştie; mai pe scurt, atâta vrajbă şi ură au asupra creştinilor încât scrie la Talmud că nu se cuvine a numi pe cineva cu nume de om, ci numai la jidovi se cuvine.

Text preluat din cartea părintelui NEOFIT CAVSOCALVITIU, Înfruntarea Jidovilor.

Câteva aspecte demne de luat în seamă;

Termenul evreu (hebrew) a apărut prin sec.XVIII, fiind inventat cam în stilul în care a fost inventat cuvântul “rrom” prin 1991-1992; menirea a fost aceea de a face ceață (a stârni și menține confuzie) în privința delimitării ETNICE dintre iudei și khazari (falși iudei); Iisus nu a trăit în perioada sec.XVIII-XIX sau în perioada contemporană, deci nu avea cum să fie “evreu” ci în cel mai grav caz, iudeu. Tot astfel cum, supușii regilor Burebista sau Decebal, nu se puteau numi “români” la acea vreme, cum Dacia nu se numea România.

Iisus Christos este un SUPRANUME, care în traducere înseamnă: “Fiul lui Dumnezeu, Cel Uns”, nu un nume propriu; pur-și-simplu ÎNCĂ nu știm cum se numea el în realitate.

Cel supranumit astăzi “Iisus” nu era iudeu, neavând nicio legătură de fapt cu Iudeea; de fapt, el era GALILEEAN. Spre deosebire de momentul de față, când GALILEEA (nordul așa-zisului stat Israel și respectiv, Libanul) este populată în cea mai mare parte de semiți (adică, ARABI) în proporție mai mica de TURCI (adică, asa-numitii “israelieni”, care sunt în proporție de 95% khazari, adică populație TURCMENĂ, NU semită!) și doar în mica proporție de creștini.

Milițiile creștine din perioada războiului din Liban au fost formate din rămășitele fostelor colonii grecești din Galileea. În perioada contemporană lui Iisus, Galileea (adică “Țara goimilor”, numită așa de iudei) era majoritar populată de coloniștii GRECI lăsați în urma de Alexandru Macedon. Pe lângă aceștia se mai afla acolo un mozaic etnic format din semiți (arabi – egipteni, fenicieni, etc) incluzând iudeii corciți cu alte nații și excluși din comunitățile iudaice.

Născătoarea de Dumnezeu este denumita MARIA (Mri-ad-Mon, adică “mireasa Lui Dumnezeu”) dar exista pe buna dreptate mari dubii ca ea se numea… “mireasa lui Dumnezeu”, acesta fiind supranumele care i s-a acordat secole mai târziu. Pe scurt, cel supranumit “Iisus”, nu era iudeu ci galileean (goiim).

Majoritatea ucenicilor lui Iisus, provin din Galileea, fiind unii din ei, pescari. Pescari în Galileea acelor timpuri, erau în special coloniștii greci, neam de neamul lor navigatori și pescari de meserie. Iudeii nu se pricepeau la construirea bărcilor, nici la navigație, nici la pescuit – iudeii (adică “ciobani”) fiind de fel pastori de oi și vite.

A avut Iisus totuși, și ucenici iudei; unul dintre aceștia este celebrul Iuda Iscarioteanul, fiul unui funcționar înstărit din Ierusalim.

Cărturarii (iudei, romani, greci, etc) contemporani lui Iisus, l-au descris pe acesta ca făcând un puternic contrast față de populația iudaică din jurul său, deoarece era înalt, blond și avea ochi albaștri, în vreme ce iudeii erau în general mici de statură, creoli, cu pielea închisă la culoare și trăsături specifice rasei semite (arabe).

Știm ca la Muntele Athos stau de multă vreme ascunse “secretele” creștinismului; s-au făcut multe speculații pe tema aceasta, dar eu cred că “marile secrete” se rezuma de fapt la… numele său și al mamei sale, mă refer la numele lor reale, căci supranumele le cunoaște toata lumea.

“Mihai Viteazul” s-a numit intr-adevăr “Mihai”, dar nu și “Viteazul”, căci acesta era un supranume. Cam așa este cu “Iisus” și “Maria”, care în traducere libera înseamnă – „fiul Lui Dumnezeu” și respectiv “mireasa Lui Dumnezeu”.

Când se va afla NUMELE LOR REAL, va fi un adevărat șoc, pentru ca ei nu aparțineau comunității iudaice (semite) nici nu veneau din teritoriile ocupate la acea vreme de iudei, iar acțiunea lui Christos a avut caracter anti-iudaic în mod cert. Din care cauză a și fost omorât în condițiile pe care le cunoașteți.

Actuala religie “creștină” este mistificată și perversă, păstrând în ea doar puțin din ideologia autentică; religia creștină a devenit în momentul de față un surogat iudeo-crestin, prin care a fost confiscată de evrei (de aceasta dată, termenul este corect utilizat) în scopul de a o deturna de la adevăratul ei sens.

Religia creștină autentică, citiți literatura creștină din sec. XIX și încep. sec. XX !!!) este fundamental anti-iudaică, anti-mozaică și conținând aprecieri deosebit de dure la adresa acestei etnii și a religiei false (sataniste) pe care iudeii au adoptat-o.

Nota Editorului: Mema “Iisus era evreu” a apărut și pe /leftypol/, un forum de comuniști neironici care au născocit vectori de atac asupra naționalismului, pe sistemul “Divide et impera”. -S.C.

Apropo, “Ish-Ra-El” este: “Cel care îl înfruntă pe Dumnezeu”. Noi ăștia, “goiimii”, îl mai numim pe respectivul și Satan… Nu-i așa?

Este interesant de urmărit modul în care a evoluat ideologia creștină și de identificat momentele istorice în care conținutul acesteia a suferit modificări importante. Unul dintre cele mai importante momente istorice a fost sfârșitul celui de-al doilea război mondial, când marele învingător al războiului (pe toate planurile) a fost reprezentat de khazarii din URSS și cei din Occident.

Biserica Creștină (și mai ales Papalitatea) a ieșit din război în postura INVINSULUI. Astfel, Creștinătatea a fost obligată să admită anumite lucruri care altminteri nu ar fi fost admise.

A trebuit sa se plece în fața politicii “de împăcare” a religiilor, în urma căreia practic ideologia creștină a fost cumplit cenzurată iar religia creștină falsificată, trunchiată, transformată intr-un surogat bizar, din care nu se mai înțelege clar la ce/cine ar trebui să ne închinăm.

În ce privește atitudinea evreilor față de Christos, aceasta este foarte instabilă și contradictorie: pe de o parte, le vine greu să se dezică de un personaj istoric care a marcat intr-un mod atât de profund evoluția omenirii; pe de altă parte, conștienți de faptul că Iisus este dușmanul lor, caută sa-l povestească în fel și chip: că ar fi fost fiul unui militar roman și al unei prostituate din Iudeea, sau al unui egiptean și al unei prostituate; ca de fapt a avut mai mulți frați, prezentați în Noul Testament ca fiind “ucenicii” lui etc.

Nici măcar teoriile mincinoase și murdare ticluite de evrei, nu se potrivesc între ele… Pentru cei care vor sa descopere adevărul, este necesara întreprinderea unor cercetări: asupra evoluției hărții etnice a Orientului Mijlociu în perioada 500 i.Ch. – anul prezumat al nașterii Mântuitorului. Cercetarea transformărilor produse de campania lui Alexandru Macedon și mai ales evoluția post-Macedon a coloniilor grecești din regiunea Egipt, Galileea.

Modul în care figura lui Iisus a fost regăsită în izvoare ISTORICE (NU religioase !) și felul în care a fost descrisă persoana acestuia de către martorii oculari, cărturarii contemporani lui sau care au scris în perioade istorice foarte apropiate. O componentă foarte importantă a bibliografiei, trebuie sa fie reprezentată de literatura religioasa VECHE, anterioară momentului în care evreii au ieșit victorioși (1945).

Sursele religioase recente nu au nicio valoare, pentru că au fost rescrise și răstălmăcite în mod discreționar, mai ales în perioada 1947-1955. Adevăratele scrieri CREȘTINE conțin ÎNTOTDEAUNA atacuri (ideologice) foarte dure, virulente, împotriva iudeilor și a religiei lor. Cuvintele și etichetările date de creștini iudeilor sunt uneori extrem de aspre, în bibliografia creștină AUTENTICĂ.

După 1945, toate aceste scrieri au fost STERSE și înlocuite cu ceea ce a convenit INVINGATORULUI. În momentul de față, doar unii călugări de la mânăstiri, au mai păstrat în conținutul lor adevărata religie creștină. În special, călugării care în tinerețea lor au aparținut Mișcării Legionare sau care au avut contact direct cu membri mișcării. În fine, sunt multe de spus… (sursă: Stefan M.)

Nota Editorului: În războiul cultural dintre globalism și naționalism, timpul pe care unii îl pierd încercând să-i convingă pe alții să abandoneze creștinismul este irosit. Diviziunea dintre atei, păgâni și creștini reprezintă poate cel mai bun vector de atac folosit de stânga. Suntem într-o situație foarte rea, cu țara vândută, actualmente colonie U.E.. Nu ne ajută să lovim la dreapta, orice religie ar avea cel de lângă noi. Timpul trebuie folosit să întoarcem cât mai repede situația, să ieșim din U.E. și să imunizăm pe români împotriva propaganda marxist-culturale, care deseori e anticreștină. – S.C. – Sursa: Incorect Politic