Tag Archives: istorie

Pe o insulă din sud-estul Suediei se află una dintre cele mai misterioase şi macabre locuri din zorii Evului Mediu. Este vorba despre o fortificaţie circulară în interiorul căruia au fost masacraţi toţi locuitorii de la sugari şi până la vârstnici, într-o singură noapte. După măcel, fortul a fost abandonat pentru totdeauna. În zorii evului mediu, Europa traversa una dintre cele mai întunecate perioade ale istoriei sale. Era o epocă a violenţei, a incertitudinii şi mai ales a luptei pentru supravieţuire. După prăbuşirea Imperiului Roman, bătrânul continent se afla la cheremul barbarilor. Europa era răvăşită de dislocări de populaţii, migraţii, raiduri dar şi de un război crunt pentru resurse, putere şi dominaţie. Nimeni nu era în siguranţă. Drept dovadă stau şi descoperirile numeroase de forturi de refugiu a populaţiei, pe tot teritoriul Europei, intens locuite mai ales începând cu a doua jumătate a secolului al V lea. Unul dintre aceste forturi, din Scandinavia, a atras în mod deosebit atenţia arheologilor. Iar cercetările din 2011, au reuşit să scoată la lumină, după 1.500 de ani, mărturia unui cumplit măcel. Practic, era scena intactă, îngheţată parcă în timp, a unui masacru din epoca migraţiilor, care a impresionat prin brutalitate şi mister. Fortul comorilor Toată povestea începe în anul 2010 pe marea insulă Oland, în sud-estul Suediei, un ţinut bătut de vânturi, fără prea multă vegetaţie şi înconjurat de plaje nesfârşite. Pe insulă, specialiştii de la Universitatea din Stockholm au identificat mai multe forturi circulare din epoca migraţiilor, adică din perioada 400-550. Unul dintre acestea, situat chiar pe malul Mării Baltice, la Sandby Borg a atras atenţia în mod deosebit. Se bănuia în special că există gropi care pot ascunde obiecte de valoare, depozitate de oamenii care au locuit în fort acum 1.500 de ani. Tocmai de aceea autorităţile locale au hotărât explorarea …

Vă invit, pentru câteva minute, în HOROSCOPUL LUI DOM’ PROFESOR, un univers extins. Nu este un horoscop oarecare, repet, este ”horoscopul lui Dom’ Profesor”. Un altfel de horoscop, în care vă povestesc multe, multe amintiri adevărate, aventuri nepereche în 54 de țări, folclor, mitologie, știri adevărate din surse de încredere, unele confidențiale, curierul de la Bruxelles, astrologie popularizată, teorii, știință, inginerie, pilde cu Nastratin Hogea, umor, normalitatea și moralitatea mic burgheză dintre cele două războaie, atât de dragi mie – pe scurt, viața unui om al păcii care a trecut prin multe, prin prea multe, iubitor de adevăr și de sinceritate, mereu în luptă cu răul și cu ticăloșii. Vă salut, după cum vă salutam acum mulți ani, când, mulți ani de zile am fost pe sticlă în fiecare zi, la televiziuni diferite: Servus, zodiilor! 20,21 aprilie Horoscop Pe 20 aprilie s-au născut: Adolf Hitler, Napoleon al III-lea, Harvey Firestone, Harold Lloyd, Jessica Lange, Tina Cousins, Carol I, Vasile Timiș, Adrian Ilie. Pe 21 aprilie s-au născut: Ecaterina a II-a cea Mare, regina Elisabeta a II-a, Anthony Quinn, Charlotte Brontë, Max Weber, Oana Orlea, Lorry Wallfish. Horoscop În calendarul creştin-ortodox fix, pe 20 aprilie sunt Sfinţii: Teotim Ep. Tomisului, Teodor Trihina Atanasie, Ioasaf şi Zaheu. Nimic în ”Kalendar”. Pe 21, în calendarul fix sunt Sfinţii: Ianuarie, Alexandra, împărăteasa, Filipal şi Teodor din Perga. În calendarul mobil sunt Floriile. Nimic în ”Kalendar”. După efemeride, Soarele părăsește Zodia Berbecului și intră, în mod convențional, în Zodia Taurului. Duminică sunt Floriile, iar în sâmbăta dinaintea Floriilor, sărbătoarea mobilă cu care începe perioada pascale, ei bine, este „sâmbătă lui Lazăr” De fapt este vorba despre trei Lazări: Lazăr cel sărac, pomenit de doctorul Luca, evanghelistul, Lazăr din Vitania, cel înviat din morţi de Iisus şi Lazăr, cel mort de dor de plăcinte, pe care …

„Cea mai mare înșelătorie din istorie”. Co-fondatorul Greenpeace acuză campania de „spălare a creierelor” dusă de oameni de știință corupți și de corporații care flutură amenințarea „încălzirii globale”. Co-fondatorul Greenpeace, Patrick Moore, lansează acuzații dure la adresa ecologismului moderm, afirmând că așa zisul proces al încălzirii globale este „cea mai mare înșelătorie din istorie”, prin folosirea ”fricii și a vinovăției”. ”Catastrofa climatică este strict o campanie a fricii, mai bine spus frică și vină”, a declarat Moore pentru Breitbart.„Ți-e teamă că-ți ucizi copiii, pentru că îi duci în SUV-ul tău și emiți dioxid de carbon în atmosferă și te simți vinovat că faci asta. Nu există o motivație mai puternică decât cele două”, spune Moore. Co-fondatorul Greenpeace explicat modul în care teama și vinovăția sunt influențate de susținătorii schimbărilor climatice: „Frica a fost folosită de-a lungul istoriei pentru a obține controlul asupra minții și portofelor oamenilor, iar catastrofa climatică este strict o campanie a fricii. Nebunia de azi în chestiunea climei este cea mai mare amenințare la adresa Iluminismului care a avut loc de la Galileo încoace. Nimic altceva nu se compară cu asta”, a insistat Moore, asemănând mișcarea ecologistă contemporană cu „un amestec toxic de ideologie, de politică și de religie”. El a explicat că oamenii de știință sunt cooptați și corupți de politicieni și birocrați implicați în promovarea teoriei „schimbărilor climatice” pentru a centraliza în continuare puterea și controlul politic. Moore a remarcat modul în care companiile „verzi” parazitează contribuabilii prin reglementări favorabile și subvenții aparent justificate de amenințările acestei teorii, toate bucrându-se de protecția propagandistică din mass-media. ”Așadar, aveți mișcările ecologiste care țes povestiri ce picură frica în public. Aveți ecourile lor răspândite în presă – știri false – prin care se repetă la nesfârșit, tuturor, că își ucid copiii. Apoi, aveți politicienii verzi care cumpără oameni …

Istoria a fost mereu pentru mine o poveste predată la școală din care nu am reținut mare lucru. Mi-au rămas în cap marii domnitori menționați între scoarțe, plus propaganda vremii ce ne insufla spiritul patriotic și ideea că suntem mari și tari. Despre legionari am auzit tangențial. Știam că erau un fel de bau-bau al vremii și că mai purtau denumirea și de “cămășile verzi”. Adică nimic. Acum câțiva ani îmi povestea un coleg că a întâlnit un om care i-a insuflat un mod de gândire și comportament ce i-au modificat radical stilul de viață. M-am uitat lung și am sugerat că aș dori să cunosc și eu o astfel de persoană. De curiozitate, în primul rand. Nu știam ce ar putea spune un om atât de răvășitor încât să îți dorești să fii ca el sau măcar să încerci. Nu a fost să fie la momentul respectiv, dar s-a întâmplat astăzi. Istoria, prin prisma celor care au trăit-o, devine fascinantă. Nu cunosc reacția celorlalți, nici măcar nu sunt sigură că aș dori să o aflu, dar ce știu cu siguranță este că după jumătate de oră mi-am dorit să fiu legionar. Sună ca o blasfemie, dar pot argumenta. De fapt chiar am luat decizia să scriu o serie de articole prin care să încerc să îi așez în locul meritat în istorie. Cel al elitelor. Pentru că asta au fost legionarii. Elita societății românești. – Autor Astrida / Sursa: NewsBuzau.ro

Daca antisemitismul, potrivit lui Fontette, trebuie delimitat de critica adusa iudaismului, pe acelasi rationament putem considera ca antisemitismul intelectual romanesc nu are nicio treaba cu antisemitismul. In Romania, pe fondul unei imigratii masive de evrei, persecutati in tarile vecine, in Europa, si pe fondul dorintei acesteia de a nu fi asimilate, dar de a obtine imediat drepturi politice si economice apare acest curent intelectual,numit impropriu antisemitism, impotriva evreilor profitori. Antisemitismul intelectual romanesc promovat si de Eminescu nu este unul indreptat impotriva tuturor evreilor, ci numai acelora care care eludau legile economice, nu doreau integrarea evreilor, acaparau comertul prin mijloace ilegale, creau tensiuni in arendarea terenurilor si mai erau si sustinuti international prin presiuni politice si economice. Antisemitismul romanesc nu a militat pentru violenta, la noi nu au avut loc pogromuri, nu au fost epurari in centrele universitare impotriva evreilor. Au fost dezbateri in presa, in Parlament si s-a incercat sa se transmita mesajul ca evreii nu pot fi, daca doresc drepturi economice si politice, un corp strain pus doar pe capatuiala si acapararea si monopolizarea economiei. Din aceasta perspectiva toate partidele au fost pe aceeasi lungime de unda si chiar comunitatea evreiasca sosita cu un secol mai devreme a impartasit acest lucru. Astfel, cum am putea explica textele antisemitismului intelectual in presa controlata de proprietari evrei. Este evident ca acest antisemitism intelectual s-a manifestat chiar in randul comunitatii evreiesti care s-a delimitat de actiunile „evreilor noi veniti”.Neexistand la nivelul populatiei o ura impotriva evreilor si actiuni violente, neavand un istoric violent in relatia cu comunitatea evreiasca, nu puteam sa avem altceva la nivel politic. Antisemitismul chiar al lui A.C Cuza este unul intelectual si nu rasial, iar discursuri antisemite gasim atat la politicieni cat si la intelectualii romani. In concluzie, in Romania nu a existat un antisemitism in sensul clar …

Răscoala din 1784 este reacția iobagilor români din Ardeal exasperați de situația lor economică și socială din ce în ce mai grea și de nesfârșitele nedreptăți ale autorităților locale. Câteva fapte recente creaseră atmosfera necesară izbucnirii răscoalei. Avusese loc mai întâi un ”tumult” sau o răzmeliță a moților din Câmpeni, în ziua de 4 mai 1784. Maltratați de slugile concesionarilor de băuturi spirtoase, aceștia spărseseră butoaiele și puseseră pe fugă zisele slugi. Rezultatul e condamnarea a 23 de primari și jurați (consilieri locali) din Munții Abrudului la 25 până la 100 de lovituri de baston și la 3 luni până la 2 ani de închisoare. Cinci dintre țărani sunt condamnați la moarte. Pe lângă aceasta comunele sunt obligate să plătească solidar o despăgubire de 8708 de florini deși băutura vărsată nu făcea mai mult de 343 de florini. Printre cei urmăriți e și Horea, viitorul conducător al răscoalei, care însă nu e prins. În anul următor are loc vizita împăratului Iosif al II-lea în Transilvania. Acesta prin atitudinea și bunăvoința sa produce o mare impresie asupra țăranilor care văd în el un protector. În ianuarie 1784 sosește ordinul imperial să fie înscrise în prealabil pentru recrutarea grănicerilor și alte comune din Ardeal, în afară de cele de până atunci. Deși guvernul transilvănean nu publică ordinul, poporul află de el și se produce un curent foarte puternic pentru înscriere. De la jumătatea lui iulie până la jumătatea lui august se înscriu la Alba Iulia nu mai puțin de 81 de comune, viața cazonă oferind oportunități de carieră iobagilor asupriți. Văzând afluența, autoritatea locală suspendă operațiunea cu atât mai mult cu cât țăranii înscriși declarau că nu mai prestează serviciile iobăgești și cereau moșiile nobililor. Ba anunțau chiar că îndată ce vor primi arme, îi vor tăia pe aceștia ca pe napi. …

JUMĂTATE DE MILION DE CITITORI ARE ACEST GUNOI DE REVISTĂ NUMITĂ HISTORIA, A CĂREI DOCUMENTAȚIE ESTE INSPIRATĂ DIN ELUCUBRAȚIILE FANTASMAGORICE ALE UNOR DILETANȚI, NULITĂȚI DOCTE, PSEUDO-ISTORICI PRECUM: NEAGU DJUVARA, LUCIAN BOIA, ADRIAN CIOROIANU, MANIPULARE CARE ARE CA SCOP FALSIFICAREA ISTORIEI ROMÂNILOR. ȘI MAI ALES PROPAGĂ LA COTE PAROXISTICE MEGA-ESCROCHERIA PLANETARĂ NUMITĂ HOLOCAUST. O GOGORIȚĂ IEFTINĂ, CARE A CĂPĂTAT NOTORIETATE, DATORITĂ MAȘINAȚIUNII PROPAGANDISTICE URIAȘE, ÎN SPATELE CĂREIA SE ASCUND …OARE CINE? STĂPÂNII DE IERI ȘI DE AZI AI PLANETEI. EVREII. MIZERIA DE PUBLICAȚIE HISTORIA, EVITĂ , ÎN MOD VOLUNTAR SĂ PUBLICE ARTICOLE, DESPRE ADEVĂRATELE DRAME , GENOCIDURI UMANE SAU CRIME ÎN MASĂ, ORDONATE DE LENIN, STALIN, JAGODA, CARE AVEAU ORIGINI EVREIEȘTI DOVEDITE . APOI GENOCIDUL UMAN DIN INCHISORILE COMUNISTE DIN ROMÂNIA , ORDONAT DE EVREII DIABOLICI: ALEXANDRU NICOLSKI, ANA PAUKER, BURAK TESCOVICI, LUKA LASZLO ȘI ALȚII, ÎN URMA CĂRUIA APROX TREI MILIOANE DE ROMÂNI AU FOST ÎNCARCERAȚI, ÎNFOMETAȚI, BĂTUȚI, SCHINGIUIȚI ȘI UCIȘI ÎN CELE DIN URMĂ. REVISTA PROPAGANDISTICĂ, , HISTORIA, CEI CARE O COORDONEAZĂ, SLUGI UMILE ALE SIONIȘTILOR, SCRIU ARTICOLE LA COMANDĂ, MENITE SĂ DISCREDITEZE MARILE PERSONALITĂȚI ROMÂNEȘTI. ACTIVITATEA LOR PUBLICISTICĂ SE FOCUSEAZĂ OBSESIV PE NUANȚAREA ȘI EXAGERAREA UNOR ASPECTE CONJUNCTURALE ISTORICE, CARE INDUC ROMÂNILOR SENTIMENTUL DE CULPABILITATE EXTREMĂ. Autor: Andreea Arsene

Sã vedem originile vastului fenomen istoric pe care-l numim „evreii”. Sunt ei un popor care-a existat, ca si chinezii, de-a lungul veacurilor, sau sunt doar o fatadã în spatele cãreia se ascunde o idee pe care o pot realiza diverse popoare de tot felul? În monumentala sa carte The Controversy of Zion, Douglas Reed aratã cã totul a început în 453 î. Hr. când un mic trib al lui Iuda, de care israelitii se despãrtiserã cu dezgust, a produs o ideologie rasialã al cãrei efect a fost mai dezastruos decât cel al epidemiilor sau al dinamitei: ideologia unei „rase superioare de stãpâni” declaratã stãpâna tuturor celorlalti prin „legea sa”. Fãrã îndoialã cã acest trib mic al lui Iuda de mult s-a dezintegrat si contopit cu alte populatii; probabil nu mai existã nicãieri vreun individ cu genele acelui trib al lui Iuda. Dar iudaismul a continuat din 459 î. Hr. pânã azi. Majoritatea celor care-si zic azi „evrei” sunt în realitate hazari, un popor de origine turcicã care-a avut cândva un imperiu vast între Marea Neagrã si Marea Caspicã, de la Volga la Muntii Caucazului, ai cãrui conducãtori au declarat iudaismul religia de stat în anul 740 AD. Ce este iudaismul în secolul 20? Dr. Nahum Goldman, presedintele Congresului Mondial al Evreilor si al Organizatiei Sioniste Mondiale, n-a putut rãspunde. El scrie în cartea sa Paradoxul Evreiesc cã „nu este nici o religie, nici un popor, nici o natiune, nici o comunitate culturalã etc.” El personal nu mai crede în religie de la 17 ani si scrie cã putini evrei stiu azi de vreo religie; evreii ortodocsi sau credinciosi sunt azi o minoritate infimã. Dr. Goldman îl contrazice pe Jean-Paul Sartre, alt evreu, care defineste „evreul” ca „cel pe care altii-l numesc asa”; Sartre era evreu si nimeni nu-l numea asa. …

330 – Constantinopolul, ridicat pe locul vechii colonii greceşti Byzantion, este inaugurat oficial ca noua capitală a Imperiului roman 1784 – Limba germană este declarată limbă oficială în Transilvania 1877 – Guvernul României a anulat plata tributului către Turcia, iar suma în cauză (914.000 de lei) a fost pusă la dispoziţia Ministerului de Război 1949 – Regatul Siam îşi schimbă denumirea în Thailanda 1949 – Israelul devine stat membru al ONU 1950 – A avut loc premiera piesei “Cântăreaţa cheală” de Eugen Ionesco, la Théâtre des Noctambules 1955 – Au început lucrările Conferinţei de la Varşovia, în cadrul căreia a fost creat Tratatul cu acelaşi nume. România a fost semnatară a Tratatului de la Varşovia 1963 – S-a născut Natasha Richardson, actriţă britanică de teatru şi film (d. 18 martie 2009) 1980 – A murit sculptorul Vida Gheza, autorul ansamblului de la Moisei, membru corespondent al Academiei Române (n. 28 februarie 1913) 1981 – A murit Bob Marley, interpret celebru de muzică reggae SI BINE A FACUT ca a murit! 1995 – A murit George Uscăţescu, filosof, estetician şi sociolog român stabilit în Spania, membru de onoare din străinătate al Academiei Române (n. 5 mai 1919) 2001 – A încetat din viaţă autorul englez Douglas Adams (“Ghidul autostopistului galactic”, “Viaţa, Universul şi tot Restul”) (n. 11 martie 1952) 2006 – A încetat din viaţă actorul american Frankie Thomas, cunoscut pentru rolul din filmele “Sherlock Holmes” (n. 9 aprilie 1921) 2006 – A încetat din viaţă boxerul american Floyd Patterson (n. 4 ianuarie 1935)

Vom prezenta, mai jos, celebrele citate ale lui Firedrich Nietzsche drespre femei: Femeia – o capcană a naturii. Prost ca un bărbat, spun femeile. Laş ca o femeie, spun bărbaţii. Prostia este nefemininul din femeie. Femeia încă nu-i capabilă de prietenie. Pisici, iată ce sunt pururea femeile, pisici şi păsări. Sau, în cel mai bun caz, vaci. În răzbunare şi în dragoste, femeia este mai barbară decât bărbatul. Femeia e o suprafaţă care simulează adâncimea. Femeia învaţă să urască pe măsură ce se dezvaţă – să vrăjească. Femeia a fost cea de-a doua greşeală a lui Dumnezeu. Bărbatul este mai copilăros decât femeia. Orice bărbat adevărat ascunde-ntr-nsul un copil care iubeşte jocul. Haideţi, femeilor, descoperiţi copilul din bărbat! Bătrâna: Te duci la femei? Nu uita biciul! În răzbunare şi în dragoste femeia e mai barbară decât bărbatul. Bărbatul să se teamă de femeia care urăşte: fiindcă bărbatul în adâncul său e doar răutăcios, femeia însă e rea. Femeile însele ascund întotdeauna îndărătul întregii lor vanităţi personale dispreţul lor impersonal – faţă de “femeie”. În jocul în care nu participă iubirea sau ura, femeia este o actriţă mediocră. Bărbatul adevărat vrea numai două lucruri: primejdia şi jocul. De aceea îşi vrea femeia ca jucaria cea mai primejdioasă. Nicicând nu mi-am găsit femeia, de la care să fi vrut prunci să am, dacă nu-i aceasta femeia pe care o iubesc: veşnicia!… Căci te iubesc veşnicie! Oare nu-i mai bine să cadă omul în mâinile unui ucigaş decât să fie pradă visurilor unei femei aprinse? Pe cine urăsc femeile cel mai mult? Aşa grăit-a fierul către magnet: pe tine te urăsc cel mai mult, căci tu mă atragi, dar nu eşti destul de tare să mă ţii. Astfel vreau pe bărbat şi pe femeie: unul în stare de a se război, pe cealaltă …

Hellstorm este un documentar produs de Kyle Hunt si Renegade Broadcasting bazat pe cartea cu acelasi nume scrisa de Thomas Goodrich. Filmul arata atrocitatile comise de comunisti si americani in timpul celui de al doilea razboi mondial: violuri, tortura, sclavie si crime in masa comise impotriva poporului german dupa ce au distrus Germania in numele “libertatii”. Aceasta poveste adevarata este una dintre cele mai mari secrete ale istoriei.

Zamolxis a rămas în istorie ca zeul suprem al dacilor. Numele său a fost evocat de istoricii Antichităţii, în ipostaze dintre cele mai diverse: fie ca zeu, căruia strămoşii noştri îi aduceau sacrificii umane, fie ca mare preot de la care dacii au învăţat să nu se teamă de moarte. Zamolxis avea o locuinţă subterană, era slujit de daci, iar alţi istorici au relatat că fusese, de fapt, un discipol al înţeleptului Pitagora. Zamolxis, considerat divinitatea supemă a dacilor, a fost unul dintre personajele fabuloase ale Antichităţii. Zeu al dacilor sau mare înţelept, prooroc sau sclac, în jurul numelui său au fost create numeroase controverse. Iată 20 dintre mărturiile fascinante despre Zamolxis: 1. I-a făcut pe geto-daci să se creadă nemuritori Dacii „se credeau nemuritori”, datorită zeului lor Zamolxis, afirma Herodot, în „Istorii”, în urmă cu aproape două milenii şi jumătate. „Îi învăţa că nici el, nici oaspeţii lui şi nici urmaşii acestora în veac nu vor muri, ci se vor muta numai într-un loc unde, trăind de-a pururi, vor avea parte de toate bunătăţile”, scria Herodot, într-un fragment din Istorii, prezentat de Ioan Marius Grec, în volumul „Zamolxis Realitate şi mit în religia geto-dacilor”. 2. Credinţa în Zamolxis alunga teama dacilor Credinţa în Zamolxis a făcut ca geto-dacii să fie singurul popor care a îndrăznit să înfrunte puternica armată persană a regelui Darius. “Geţii însă, care luaseră hotărârea nesăbuită, au fost robiţi pe dată, măcar că ei sunt cei mai viteji şi cei mai drepţi dintre traci”, scria Herodot, într-un fragment din Istorii, prezentat în volumul „Zamolxis Realitate şi mit în religia geto-dacilor”. “Getul nu se fereşte să cadă în luptă, deoarece pe calea aceasta el speră să obţină o nemurire a dubletului său corporal”, arăta Lucian Blaga, în articolul „Getica”, publicat în revista de filozofie Saeculum, în 1943. …

DEX-ul sapă groapa romanizării chiar cu ajutorul etimologiilor sale, care nu pot ascunde un adevăr teribil: cuvintele de ,,origine latină” sunt în minoritate. Iată una din marile probleme ale custozilor romanizării. A inventa romanizarea n-a fost mare lucru. Ca teorie, de la tribune și în articole propagandistice, a mers bine. Povestea cu împreunările masive între legionari și femeile dace, care produceau în serie bebeluși ,,romanizați”, a mers bine. Și basna cu romanizarea celor optzeci și cinci la sută de daci liberi de către ciobani și negustori a mers fără probleme. Dar când au trebuit să alcătuiască instrumente științifice, dicționare explicative și etimologice, aici custozii romanizării s-au împotmolit. Etimologiile lor, oricât de tare le-ar fi tras de păr, ca să aibă o cât de subțirică spoială științifică, nu puteau susține nicidecum teoria romanizării dacilor. Cuvintele așa-zise latine se încăpățânau să fie puține. Și atunci au recurs la o altă găselniță. Au născocit împrumutuile din vecini. Nu că romanizatorii noștri i-ar fi iubit nespus pe slavi, turci sau maghiari. Împrumuturile trebuiau să susțină dogma romanizării. ,,Astfel, după Cihac, limba română are 20% elemente latine, 40% elemente slave, 20% turcești și încă 20% de alte origini. Prin urmare, 80% din lexicul limbii române ar fi constituit din împrumuturi – o situatie pe cât de bizară, pe atât de neadevărată”[i]. Și cum din toate împrumuturile cele mai multe ne vin, conform DEX-ului, de la slavi, iată că avem alt miracol lingvistic descoperit de instrumentul cel mai ,,științific” al Academiei: după fantastica și nici pană azi dovedita romanizare, dacii au suportat și o slavizare masivă. Povestea cu romanizarea o înțeleg. A prins pentru că a fost brodată pe invazia lui Traian. Fascinați de ,,cultura superioară” a legionarilor, care recitau prin castre din Ovidiu și Vergiliu, dacii s-au lepădat de limba lor și au învățat latina. …

Vă semnalez apariția calendarului de birou “DACII 2015″, o realizare artistică de colecție. În 36 de pagini, veți descoperi lucrări de grafică deosebit de frumoase, care îi reprezintă pe strămoșii noștri geto-dacii, și o serie de citate semnificative.   Ilustrații: Gabriel Tora Grafică: Atipico Producător: Dacia Concept Ediție îngrijită de Daniel Roxin   Calendarul poate fi comandat aici: http://dacia-art.ro/products-page/calendare/   Autor: Daniel Roxin

“Banul occidental şi-a descoperit aici la gurile Dunării interese mari şi precise: interese politice : să împiedece înaintarea Rusiei către Constantinopole; interese comerciale: să cumpere produse agrare eftine şi să vândă produse industriale scumpe, câştigând dela particulari numai diferenţa de preţ, iar dela stat (furnituri) ceva în plus; interese economice: să exploateze direct – prin personal superior străin şi slugi indigene – imensele bogăţii ale solului şi subsolului acestei ţări; interese financiare : sa incaseze dobânzile pipărate cuvenite, împrumuturilor făcute atât statului român cât şi economiei româneşti private, care aveau nevoe de-un prim ajutor ca s’o ia din loc (instalări, (inventar, aparat) – odată pentru România Mică, altădată pentru România Mare – cât şi de-o serie de ajutoare impuse de evenimente grave pentru destinul ţării, războiul din 1877 (Independenţa), compania din 1913 (o demonstraţie de forţă necesară) războiul din 1916 (Întregirea). Naţionaliştii români din secolul 19 nu sunt altceva decât prima încercare a poporului român maturizat de a ieşi în lumina istoriei. În ei vorbea şi lucra energia şi tenacitatea unui neam al căruia act de naştere e columna lui Troian, despre a căruia copilărie prodigioasă – o mie de ani – nu ştim nimic şi a căruia vajnică adolescenţă ne-o povestesc cronicarii. Utilizând cu măestrie interesele banului occidental în părţile noastre, dar mai cu seamă asigurându-i câştiguri coloniale şi safisfăcându-i dorinţe privind însăşi forma de stat, regimul politic şi acordarea calităţii de Român – lucruri inacceptabile pentru un stat cu adevărat suveran – şi chemând în fruntea ţării o dinastie în stare să ne reprezinte prin strălucitele ei legături în diplomaţia europeană (noi fiind la vremea aceia prea neam prost ca să ne reprezentăm singuri) şi să ne organizeze în interior datorită incomparabilei pregătiri dobândită în sânul unei familii regale specializată în construcţii şi diriguiri statale, naţionaliştii români din …

Lucia Grecu s-a nascut la 3 Februarie 1912 in Bucuresti. Licentiata in fizico-chimice, intrase in Miscare de timpuriu. Impreuna cu Nicoleta Nicolescu si Olimpia Zeana, comandantele Cetatuilor de Fete legionare, dela inceputul prigoanei si pana in ziua arestarii 29 Ianuarie 1939, muncise intens si neobosit pentru Legiune, tinand comunicatia cu cei ascunsi. Crezandu-se ca este in legatura cu Horia Sima si Victor Dragomirescu, sunt pusi pe urmele ei peste doua sute de agenti ai Sigurantei carliste. Prinsa in cele din urma si predata Prefecturii Politiei Capitalei, este supusa celor mai neinchipuite si chinuitoare torturi ca sa marturiseasca. A murit eroic, fara a scoate un cuvant, la numai doua zile dupa ce implinise 27 de ani in lanturile din beciurile si birourile de ancheta ale Prefecturii Bucuresti, o aniversare in chinuri, intre viata si moarte, si, in stare muribunda de pe urma torturilor, fusese pravalita pe fereastra, simulandu-i-se  sinuciderea…    …O tragedie care il zguduia si acum pe Radu, rãmanandu-i de-a lungul anilor intipãrita in memorie, ca o imagine vie, se intamplase la inceputul anului 1939, in plinã prigoanã carlistã, pe vremea cand intalnirile cu fratii lui de cruce aveau loc in mare secret in pãdurea Bãneasa de langã Bucuresti.      Isi amintea bine data: era aproape de patru si jumãtate, in dupã amiaza zilei de Duminicã, 5 Februarie. Tocmai restabilise legatura cu Comandamentul Legionar din prigoanã si aflase cã Lucia Grecu1) din “Cetãtuile de Fete” fusese arestatã de Sigurantã. Era nedumerit pentru cã doar cu o sãptãmanã inainte, o intalnise si-i predase informatiile pe care le avea privind reorganizarea subteranã, in clandestinitate, a cuiburilor si frãtiilor de cruce. A fost o intalnire scurtã, numai 5 minute, in tramvaiul 7. Trei statii, apoi ea a coborit la Mantuleasa, fãcandu-se nevãzutã pe strada cu acelasi nume. Mãsurile de precautie erau extreme. …

În ultimii 20 de ani s-au scris cărţi şi publicat numeroase studii ştiinţifice prin care s-a dovedit că lui Mihai Eminescu i s-a pus diagnosticul de „nebun” în vara lui 1883 pentru că încurca planurile secrete de alianţă ale Regelui Carol I cu Austro-Ungaria şi Germania. Poetul Mihai Eminescu, ca redactor şef la Timpul, publicaţia conservatorilor români, milita deschis împotriva unei alianţe cu Viena şi pentru unirea Transilvaniei cu România. Poetul Naţional era implicat activ în conducerea Societăţii secrete „Carpaţii”, care se înarma pe ascuns şi acţiona pentru un război de eliberare în Ardeal. Planurile lui Mihai Eminescu îl deranjau pe Regele Carol I şi, mai ales, elita politică conservatoare şi liberală, precum şi curentul masonic pentru realizarea unei alianţe cu Germania şi Austro-Ungaria. „Mai potoliţi-l pe Eminescu!” Acesta este mesajul junimistului P. P. Carp care îl transmitea de la Viena mentorului Junimii, parlamentarul Titu Maiorescu. Comanda se va executa pe 23 iunie 1883. Eminescu avea doar 33 de ani. Carp se afla la Viena pentru a stabili ultimele detalii ale unui acord secret cu Tripla Alianţă (Austro-Ungaria, Germania si Italia), care de altfel a si fost incheiat pe 18 (30) octombrie 1883. Reputatul eminescolog, profesorul Nicolae Georgescu, lamureste în ce context a avut loc internarea forţată a lui Eminescu. „Ce voia acest tratat?”, scrie el. „În primul rând, ca România să se orienteze politic spre Austro-Ungaria. Cu alte cuvinte, România nu mai putea să-şi revendice Ardealul. Acest tratat mută lupta ardelenilor în Ardeal. Bucureştiul era de zece ani dominat cultural de ardeleni, care ridicau puternic vocea pentru eliberarea Ardealului, pentru drepturile românilor care erau asupriţi. Or, tratatul le interzice brusc să protesteze în Bucureşti pentru eliberarea Ardealului. Eminescu trebuia eliminat din presă şi viaţa culturală a ţării prin înscenarea nebuniei. La instigarea cancelarului german Bismarck şi al baronului austriac …

În data de 15 iunie 1889, a încetat din viaţă Luceafărul poeziei româneşti, poetul Mihai Eminescu. Născut Mihail Eminovici, poetul este socotit cel mai important reprezentant al literaturii romantice din România. 15 IUNIE 1848 – A avut loc, la Lugoj, cea de-a doua Adunare a românilor bănăţeni în cadrul Revoluţiei, care cereau recunoaşterea naţionalităţii române şi decideau constituirea unei armate româneşti şi numirea lui Eftimie Murgu drept căpitan al acesteia. 1875 – S-a înfiinţat, la Bucureşti, Societatea de Geografie 1929 – A încetat din viaţă matematicianul Traian Lalescu, savant cu reputate contribuţii în domeniile matematicii pure şi aplicate, unul dintre fondatorii teoriei ecuaţiilor integrale. 1977 – La Paris, a fost inaugurat “atelierul lui Brâncuşi”, reconstituit pe esplanada Beaubourg, într-o construcţie separată de clădirea Muzeului de Arta Modernă 1848: A fost sfințit drapelul național tricolor, adoptat prin decret la 14 iunie de către Guvernul revoluționar de la București; drapelul avea culorile albastru, galben, roșu și avea înscrisă deviza „Dreptate, Frăție”. 1992: Au fost stabilite relații diplomatice între România și Republica Kârgâzstan. 2007 – Vioara Stradivarius Elder, predată Ministerului Culturii şi Cultelor (MCC) de către familia Voicu, a fost clasată în categoria “tezaur” a patrimoniului cultural naţional, prin decizia Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor 1893: S-a născut Ion Marin Sadoveanu, prozator, poet, dramaturg, eseist român 1848: Marea Adunare de pe Câmpia Filaretului, numită apoi Câmpia Libertății, în timpul careia s-a depus juramântul pe Constituție și s-a aprobat constituirea Guvernului provizoriu. 1880: România și Statele Unite ale Americii au stabilit relații diplomatice, la nivel de agenție diplomatică, pentru ca două luni mai târziu acestea să fie ridicate la nivel de legație. Relațiile diplomatice au fost întrerupte la 12 decembrie 1941 și au fost reluate, la 7 februarie 1946, la nivel de legație. La 1 iunie 1964, relațiile diplomatice dintre cele două țări …

În noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, de la orele 2.30, a început primului val de deportări din mai multe oraşe din Basarabia şi Bucovina de Nord, organizate de ocupantul sovietic. Acum 73 de ani a avut loc primul val de deportări din teritoriile româneşti ocupate de Armata Roşie, fiind ridicaţi de comunişiti din casele lor românii care formau elita societăţi acelor vremuri: intelectuali, învăţători, preoţi, angajaţi ai administraţiei româneşti de până în 1940, preoţi şi ţărani înstăriţi. Toţi au fost duşi în condiţii inumane, în vagoane de vite, în gulagurile sovietice, unde cei mai mulţi dintre ei au murit. În nopatea de 12 spre 13 iunie 1941 au fost ridicate nu mai puţin de 29.839 de persoane, dintre care 5.479 au fost arestate (“membri ai organizaţiilor contrarevoluţionare şi alte elemente antisovietice”) şi 24.360 au fost deportate. Drumul spre punctele de destinaţie a durat circa două-trei săptămâni. În plină vară apa era raţionalizată iar ca mâncare se oferea peşte sărat. La fiecare oprire a trenului erau descărcate cadavre care erau îngropate la repezeală sau chiar lăsate să putrezească la margine de cale ferată. În gările de unde au fost transportaţi, cei arestaţi au fost separaţi de familii şi încărcaţi în eşaloane speciale. Ulterior, ajunşi în lagăre, aceştia au fost supuşi unor represiuni dure, mulţi fiind condamnaţi la pedeapsa capitală pentru “activitate antisovietică”. Un raport din octombrie 1941 arată că în Gulag, la acea dată, “din RSS Moldovenească se află 22.648 de persoane, în colonii din RSS Kazahă (9.954 persoane), RASS Komi (352), regiunile Omsk (6.085 persoane, dispersate în 41 de raioane), Novosibirsk (5.787) şi Krasnoiarsk (470)”. Românii deportaţi din Bucovina au fost incluşi în statistică ca provenind din regiunile din vestul Ucrainei. Sursa: FrontPress.ro

Acum 132 de ani, în 2 iunie 1882, se năştea la Piteşti într-o familie de militari Ion Antonescu, una dintre cele mai controversate figuri istorice din România secolului trecut, prim-ministru, mareşal şi conducător al ţării între anii 1940 şi 1944, în timpul celui de al Doilea Război Mondial. În martie 1907, în timpul marii răscoale ţărăneşti, tânărul sublocotenent Ion Antonescu a ordonat la Galați deschiderea focului împotriva unui grup de 200 ţărani aflați în drum spre negocierile care avrau loc în oraș. 12 dintre aceştia şi-au pierdut viaţa. Participă la luptele din Primul Război Mondial şi contribuie la eliberarea Budapestei din 1919 de sub domninaţia guvernului bolşevic. Apogeul carierei sale politice a fost impunerea abdicării regelui dictator Carol al II-lea, în septembrie 1940, fiind ajutat în acest demers de Mişcarea Legionară. Acesta organizează însă în ianuarie 1941, cu sprijin german, o lovitură de stat împotriva foştilor aliaţi şi preia puterea totală în România, deşi simbolic pe tron se afla Regele Mihai I. Ion Antonescu a condus ţara prin decrete-legi iar în iunie 1941 a decis intrarea României în al Doilea Război Mondial de partea puterilor Axei, pe baza promisiunilor cancelarului Adolf Hitler că teritoriile româneşti pierdute în 1940, ca urmare a Dictatului de la Viena şi a Pactului Ribbentrop-Molotov, vor fi retrocedate României. În vara anului 2011, preşedintele României, Traian Băsescu, a declarat public că dacă ar fi fost în locul mareșalului Antonescu, și el ar fi dat ordin ca Armata română să treacă Prutul în iunie 1941 şi să ia parte la luptele împotriva Uniunii Sovietice. În urma scandalului creat, Traian Băsescu venit cu precizări prin care fostului şef al statului i se impută Holocaustul. A fost demis de la conducerea statului în urma loviturii de stat de la 23 august 1944, organitzată de regele Mihai, partidele democratice şi comunişti. Este condamnat la moarte …

Începând cu evul mediu românii au fost priviţi dacă nu cu simpatie, atunci măcar de pe o poziţie neutră. La un moment s-a produs o ruptură şi imaginea românilor s-a degradat masiv, au apărut o mulţime de legende, mituri şi clişee (unele cu un sâmbure de adevăr) care ne vopsesc în culori sumbre. Prin 2000 şi ceva un studiu privind imaginea României a stabilit că aceasta este legată de următoarele cuvinte cheie: Ceauşescu, Dracula, câini vagabonzi, orfelinate. Între timp orfelinatele au fost înlocuite cu ţigani, restul a rămas neschimbat. Nu prea poţi face foarte multe cu o astfel de imagine. În evul mediu principalele teme de discuţie în scrierile occidentalilor despre români se refereau la originea latină şi religia ortodoxă (situaţie inexplicabilă!), luptele împotriva turcilor şi diversele alianţe regionale. În secolul al XVIII-lea occidentalii observau sărăcia atotcuprinzătoare generată de exploatarea fanariotă şi corupţia generalizată. În secolul al XIX-lea se cristalizează o imagine pozitivă a românilor: popor european de origine latină, exotic prin confesiunea ortodoxă, îmbrăcăminte şi obiceiuri, însă hotărât să se occidentalizeze, pornit pe reforme şi modernizare. După 1918 se produce prima ciobire masivă a imaginii românilor în lumea occidentală. Unirea cu Transilvania şi unirea cu Basarabia au declanşat o serie de campanii de presă anti-româneşti avându-şi originile la Budapesta şi Moscova. Imaginea României a început să sufere din ce în ce mai mult. Au existat şi accidente, precum cazul lui Leon Cotnăreanu, căsătorit cu văduva parfumierului francez Coty, care s-a implicat în afacerile familiei şi a stârnit furia fiilor milionarului francez care au declanşat o virulentă campanie de presă anti-românească în cotidianul Le Figaro (episod povestit cu mult umor de Constantin Argetoianu). Însă prima jumătate a secolului XX a adus alături de creşterea influenţei mass-media şi o industrializare şi structurare a campaniilor de imagine. România încă a mai avut prieteni …

Este spațiul României de astăzi Vatra Vechii Europe? Filmul documentar “Fabuloasa istorie străveche din Carpați” răspunde cu probe clare acestei întrebări! Realizat cu colaborarea a mai mult de zece specialiști, majoritatea arheologi și istorici, filmul aduce în prim plan descoperiri arheologice extraordinare, unice, care plasează spațiul României de astăzi în topul locurilor cu cel mai mare potențial arheologic din Europa și din lume. Pornind cu povestea din perioada ultimei glaciațiuni, documentarul prezintă dovezile unei locuiri și continuități umane care depășesc 60.000 de ani… Scenariul și regia: Daniel Roxin.

O serie de imagini din 1945 dezvaluie interiorul buncarului unde Adolf Hitler si-a petrecut ultimele luni din viata, alaturi de sotia sa, Eva Braun, pana in momentul sinuciderii lor.Fotografiile arata mormane de moloz, documente vechi si mobilier patat de sange din interiorul buncarului.Istoricii cred ca Hitler, in varsta de 56 de ani, s-a sinucis prin ingerarea de cianura si impuscare, iar Eva Braun, 33 de ani, prin ingerarea unei doze tot de cianura.Fortele aeriene sovietice si americane au aruncat sute de bombe in timpul celor aproximativ 350 de atacuri asupra Berlinului, intre anii 1940 si 1945, producand moartea a mii de civili.Reich-ul lui Hitler, care odinioara se intindea de la Calais si pana pe malul Volgai, in Rusia si de la Cercul Arctic si pana in nordul Africii, a fost redus la cateva camere dintr-un buncar, unde Hitler si consoarta sa si-au trait ultimele luni. Sursa: Nationalisti.ro

Ziua Internaţională a Muncii îşi are originea în mişcările de proteste ale unor muncitori americani care militau pentru scurtarea zilei de muncă de la 12-14 ore la opt ore. În memoria românilor de astăzi ea este un simbol „împins“ între două amintiri: mitingurile lui Ceauşescu şi prima baie în mare. adevarul.ro vă propune o scurtă plimbare prin istoria recentă, când 1 Mai Muncitoresc era „obligatoriu“. Ziua Internaţională a Muncii îşi are originea în mişcările de protest ale unor muncitori americani care militau pentru scurtarea zilei de muncă de la 12-14 ore la 8 ore. În mai 1886, muncitorii din Chicago s-au unit într-o grevă care aduna 65.000 de oameni în Piaţa „Heymarket“. În urma represiunii poliţiei, au rezultat 11 morţi şi aproape 200 de răniţi. Evenimentul a devenit, în timp, o bornă şi o unealtă de a uni mişcările socialiste din toată lumea care militau pentru drepturile muncitorilor. A Doua Internaţională Socialistă a decis să cinstească memoria celor împuşcaţi în Piaţa „Haymarket“ prin organizarea, de 1 mai 1890, a celui mai mare protest împotriva exploatării prin muncă. Aşa a devenit 1 mai ceea ce este astăzi. În secolul XX, pe măsură ce ideologia comunistă a câştigat teren, ziua de 1 mai a fost asociată cu victoria muncitorilor asupra exploatatorilor. Şi mişcarea nazistă a încercat să revendice sărbătoarea de 1 mai, Adolf Hitler promiţând, într-unul din discursurile sale, construirea unui socialism naţional, în centrul căruia nu se mai aflau muncitorii, ci arianul considerat un prototip al celor ce muncesc. Ca o coincidenţă, moartea lui Hitler a fost anunţată chiar într-o zi de 1 mai, în anul 1945. 66 de ani mai târziu, un alt mare inamic al omenirii, Osama bin Laden, şi-a găsit sfârşitul. La 1 mai 2011, Barack Obama, preşedintele Statelor Unite ale Americii, a anunţat uciderea liderului Al-Qaeda. În …

Unităţile militare germane cuceresc Bucureştiul şi se îndreaptă către Moldova, convinse că vor obţine o victorie fără mari sacrificii. Este cunoscută remarca generalului Mackensen cum că într-o săptămână îşi va bea cafeaua la Iaşi. El nu ştia însă că va avea de înfruntat două mari piedici: zona Râmnicu Sărat şi linia Mărăşeşti-Mărăşti-Oituz. Prima zonă era înţesată de trupele româneşti şi ruseşti, care se retrăgeau spre Mărăşeşti. Nemţilor li se pregătea o surpriză Pe 6 decembrie, trupele germane ocupă Ploieştiul, ocazie cu care întocmesc un plan privind începerea unei ofensive prin care să ajungă în spatele trupelor din sectorul Râmnicu Sărat – Focşani, cu scopul de a opri retragerea şi de a distruge toate unităţile care se aflau între Bucureşti şi Râmnicu Sărat. Întreaga acţiune intra sub comanda generalului Falkenheim, care miza pe un atac fulger. În acest sens, trupele germane vor trece Carpaţii cu direcţia Buzău. Ofiţerii germani nu luaseră în calcul faptul că Statul Major al armatei române prevăzuse o astfel de posibilitate. Tocmai de aici şi marea lor surpriză când, înaintând pe linia Dumitreşti-Cândeşti, au fost întâmpinaţi de un puternic atac de infanterie. Unităţile româneşti, conduse de generalul Prezan, erau deja plasate în punctele cheie. Luptele din decembrie 1916 au avut ca scop întârzierea înaintării inamicului, pentru a da posibilitatea grosului armatei române să ajungă în zona Mărăşeştiului. Militarii români de aici, adunaţi în grupul Râmnic, vor lupta în zilele de 12-18 decembrie 1916 sub comanda generalului Văitoianu. Era clar că dealurile vor juca un rol important în menţinerea frontului românesc. Dacă depăşeau aceste aliniamente, trupele germane ar fi ajuns în spatele armatei române în retragere. Schimbul de focuri a început în ziua de 12 decembrie, nemţii făcând eforturi uriaşe pentru a împinge inamicul spre Focşani şi Brăila. În cursul nopţii de 16/17 decembrie, nemţii s-au strecurat în …

Suntem în toamna anului 1799. Napoleon se afla în Egipt când, aflând de înfrângerile suferite de Franța pe continent, decide să se întoarcă la Paris. Odată ajuns aici, este abordat de către Emmanuel Joseph Sieyès (unul dintre liderii Directoratului care conducea la momentul respectiv Franța), care îi solicită sprijinul pentru o viitoare lovitură de stat. Complotul îi va include și pe Lucien Bonaparte, Roger Ducos, Joseph Fouché și, bineînțeles, pe Talleyrand. Ceea ce Sieyès nu a bănuit a fost că Napoleon avea să se folosească de planul loviturii de stat pentru a obține el însuși puterea. Pe 9 noiembrie (sau 18 Brumar, după noul calendar revoluționar), Bonaparte întoarce lovitura de stat în favoarea sa și forțează demisia guvernului, după care își asigură alegerea ca Prim Consul. Lovitura de stat a fost ulterior legalizată prin înlocuirea Constituției anului III cu una nouă, care punea bazele noului tip de guvernământ, Consulatul, despre care istoricii consideră că reprezintă „anticamera” Imperiului. Să vedem mai întâi care a fost contextul în care Napoleon preia puterea. Suntem, deci, în 1799. În epocă, s-a acreditat ideea că Franța trecea printr-o criză profundă și că avea nevoie de un „salvator”. Însă din punct de vedere economic și militar, Franța nu era atât de slabă precum a susținut ulterior istoriografia. Prin legislația economică adoptată, Directoratul crease o anumită libertate economică benefică pentru revitalizarea Franței, iar din punct de vedere militar, în ciuda noii coaliții antifranceze, situația se redresase parțial. Exista, într-adevăr, o mare problemă, dar la nivel politic-instituțional: Directoratul nu funcționa, el având nevoide de armată pentru a se menține. Lovitura de stat din 18 Brumar La momentul 1799, cea mai puternică opoziție venea din partea regaliștilor, care erau dispuși să susțină coaliția antifranceză dacă aceasta sprijinea restaurația Bourbonilor pe tron. Chiar cu câteva luni înainte de lovitura de …

O catarama cu insemne naziste, o curea, o sapca, o pereche de cizme sunt printre obiectele gasite la bordul unui avion de razboi german, descoperit in Marea Neagra, langa Odessa, de o echipa de scafandri, la aproape 70 de ani dupa ce a disparut in timpul zborului. Soarta avionului, cu un echipaj de 9 oameni, ramasese un mister inca de la disparitia acestuia in 1942. Aparatul statea la 23 de metri pe fundul marii, langa tarmul ucrainean, scrie Daily Mail. Scafandrii l-au descoperit in timp ce cautau de fapt un alt aparat. In loc sa gaseasca un avion JU 88, ei au gasit un JU 52, un tip de avion folosit ca transportor de trupe de aviatia germana in timpul razboiului. O multime de obiecte au fost recuperate, printre ele si cateva carti in culori. Echipa de scafandri a gasit si un termos pe care scria Wichert, dar si o catarama inscriptionata cu cuvantul Wich. Ulterior, s-a descoperit ca pe unul dintre membrii echipajului il chema Wichert. Tot in avion, scafandrii au gasit o curea de sabie pe care scria Kroh. Folosind toate aceste obiecte, echipa de cercetatori a determinat faptul ca epava era un avion de transport cu 9 oameni la bord care fusese dat disparut la inceputul lui 1942, intr-o perioada in care Armata Rosie era in ofensiva pe frontul de est. Arhivele din acea vreme pomenesc faptul ca in avion se gasea un inginer de bord pe nume Johann Wichert. In avion, potrivit documentelor, se afla si Karl Kroch, un soldat care se intorcea pe frontul de est, dupa ce fusese in permisie. Printre pasageri era si locotenentul major Axel Freiherr von Jena, un veteran al razboiului civil din Spania. Documentele de zbor gasite in cockpit au aratat ca avionul plecase din Romania spre orasul Nikolaiev, din …

Femeile daneze care au avut relaţii cu soldaţii nemţi în timpul celui de-al Doilea Război Mondial au fost pedepsite de către Rezistenţa daneză după încheierea războiului. După eliberarea de sub ocupaţia germană, membrii Rezistenţei daneze au urmărit femei bănuite că au avut relaţii cu nemţi în timpul războiului şi le-au pedepsit într-un mod brutal, relatează dailymail.co.uk. O femeie care a avut o relaţie cu un neamţ în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost dezbrăcată cu forţa şi i s-au pictat pe corp mai multe zvastici. Ura faţă de nemţi şi faţă de cei care au colaborat cu ei a dus la brutalitatea faţă de femeile care au “căzut în păcat cu duşmanul”. De asemenea, bărbaţii care au colaborat cu nemţii au fost ridicaţi de poliţia daneză după eliberarea de sub ocupaţia germană, cu arma ţinută deasupra capului. După ce au scăpat de ocupaţia germană, danezii au sărbătorit în stradă, fiind arse steaguri cu zvastici. Danemarca şi-a păstrat la început guvernul, după ce acesta a fost de acord să colaboreze cu regimul nazist. În 1943, însă, Germania a preluat controlul în Danemarca, după ce au avut loc demonstraţii şi greve ale danezilor, care protestau faţă de brutalitatea soldaţilor germani. Nemţii au solicitat interzicerea adunărilor publice, însă guvernul danez a refuzat, aşa că a fost schimbat. Rezistenţa daneză a devenit foarte activă şi a reuşit să salveze numeroşi evrei danezi care ar fi ajuns în lagărele de concentrare. Numărul celor trimişi în lagăr a fost, astfel, de 600 în loc de 6.000. Ei au fost trimişi în Suedia, care a fost ţară neutră în cel de-al Doilea Război Mondial.

In istoria contemporana a lumii, razboaiele au fost castigate datorita suprematiei fortelor aeriene. Daca in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, cel mai rapid si nimicitor bombardier a fost modelul B-29, in ultimele decenii avionul B-52 a devenit cel mai mare din istoria militara a lumii. Superioritatea aeriana a reprezentat una dintre pietrele de temelie ale fiecarui razboi major, purtat de la inventarea avionului, potrivit Cracked History. 10. B-24 Liberator Cu cele 18.400 de exemplare, bombardierul B-24 ramane pana astazi cel mai prolific avion american produs vreodata. Modelul a fost mai rapid decat B-17 si capabil sa transporte mai multe bombe. El a fost operational pana in anul 1968. 9. Gotha G.V-G.X Avionul german Gotha a fost cel dintai bombardier din timpul Primului Razboi Mondial, avand o autonomie de zbor de peste 800 de kilometri, el fiind capabil sa zboare la o altitudine de 6.400 de metri. El a fost folosit in special pentru atacurile de noapte, putand atinge viteze cuprinse intre 87 si 180 de kilometri pe ora. 8. B-29 Superfortress Cel mai mare si mai rapid bombardier care a zburat in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial a fost B-29, fiind primul bombardier strategic si nuclear. 7. Junkers JU-87 Stuka Stuka a fost primul bombardier care a dispus de sisteme de pilotaj sofisticate, care i-au permis sa arunce bombele cu mai multa precizie decat alte avioane de acest fel. Au fost construite 6.500 de bombardiere Stuka de catre germani, ele producand teroare atunci cand au efectuat atacuri aeriene. 6. Martin B-25 Mitchel B-25 a fost primul bombardier din clasa medie din cel de-Al Doilea Razboi Mondial, el ramanand in serviciu pana in anul 1979. B-25 dispunea de mitraliere de mare calibru, el fiind faimos in atacul denumit “Doolittle” contra Japoniei. 5. Lockheed F-117 Noghthawk Este singurul bombardier de …

Ascensiunea sentimentului naţionalist în Rusia este aproape de a face din doctrina tradiţionalistă-conservatoare o politică de stat. În acest sens, parlamentarii din Moscova au iniţiat o discuţie publică privind elaborarea de noi manuale de istorie, “care să arate trecutul glorios al ţării” şi care ar urma să educe copii în spirit patriotic. Deputatul Veaceslav Nikonov, preşedintele Comitetului pentru educaţiei din cadrul Dumei de stat a declarat că aceste manuale ar trebui să arate că “Patria noastră are un trecut măreţ“, scrie Adevărul. “Astfel o ramură din tribul arienilor a coborât din Munţii Carpaţi şi a populat pe cale paşnică Marea Câmpie Rusă, Siberia, cea mai rece parte a planetei, a ajuns la Oceanul Pacific, a fondat Fortul Ross (o fortăreaţă rusă la 80 kilometri de San Francisco), a absorbit seva celor mai importante civilizaţii din Bizanţ, Europa şi Asia, a învins cel mai rău duşman al omenirii – nazismul, a deschis drumul în spaţiu“, a declarat Nikonov. În acelaşi timp Irina Iarovaya, şefa Comitetului pentru securitate a declarat la rândul ei că nu doar manualele de istorie trebuie refăcute. Aceasta consideră că este nevoie de un nou sistem integrat în şcolile din Rusia, care să afirme patriotismul.  “Toţi copiii, de la Kaliningrad şi până la Kamciatka, trebuie să înveţe din aibă aceleaşi manuale, scrise de pe poziţii politice corecte“, a susţinut deputata. Noua politică este susţinută şi de Biserica Ortodoxă. Arhimandritul Tihon a ţinut să accentueze necesitatea “eroizării istoriei“, pentru că tinerii de azi pun pe prim-plan valori precum banii, casa, sănătatea, şi doar pe ultimul loc este dragostea pentru patrie. “Glorificarea istoriei ar fi tratamentul pentru aceasta“, a afirmat arhimandritul citat de Adevărul, care a propus crearea unui “Panteon al eroilor”. Pe de altă parte, istoricul Serghei Mironenko a îndemnat să nu se uite şi despre adevăr. “Atunci când …

Anul 1941. România intră în cel de al Doilea Război Mondial de partea Puterilor Axei, în scopul de a recupera măcar teritoriile răpite de URSS: Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herței. În acest timp, Moscova trimite pe teritoriul țării noastre spioni parașutați, îmbrăcați cu uniforme de soldați români și vorbitori de limbă română, cu scopul de a „produce acte de sabotaj” în spatele frontului. Printre punctele strategice vizate de parașutiști s-au aflat și câteva din Buzău: rafinării, unități militare, depozite de armament. Povestea spionilor ruși capturați la Buzău și secretul din spatele sabotării falșilor parașutiști este descrisă astăzi de istoricul Alexandru Gaiță de la Arhivele Statului Buzău. Spioni pregătiți  în cluburi sportive – unități paravan „Totul a început cu un eșec al românilor. Un prim desant al parașutiștilor sovietici a avut loc pe 27 iunie 1941, la ora 22.00, lângă comuna Poeni-Bârnova, lângă Iași. Venite de pe aeroportul de la Tiraspol, cele trei avioane sovietice vor lansa 45 de parașutiști. Trei dintre aceștia erau tineri, ­ori­ginari din Basarabia. Îmbrăcați în uniforme românești de aviație, rămase în urma rușinoasei retrageri din vara lui ‘40, având asupra lor armament individual și explozibil, agenții sovietici au penetrat barajele de control, instituite în zona de front, și abia mai târziu s-a aflat de prezența lor”, povestește istoricul Alexandru Gaiță. Față de acest efort de mare anvergură, Marele Cartier General a luat măsuri pentru a scoate din indiferență organe ale Ministerului de Interne și ale Armatei, mai ales că obiectivele vizate erau foarte importante pentru război. Eșecul a fost cu atât mai mare cu cât, serviciile de contrainformații raportaseră încă din anii ’33-’34 crearea a numeroase centre în Rusia, mascate sub forma unor cluburi sportive, unde se antrenau acești parașutiști-spioni. Unul dintre primii agenți parașutați care a fost prins ulterior a fost Ion ­Se­verin. …

Manualul de istorie a secuilor, un manual alternativ distribuit copiilor secui din clasele a V-a şi a VI-a din Transilvania, conţine pasaje care susţin că românii le-au fost slugi şi că armata română a devastat şi a jefuit magazinele şi casele secuilor, în Primul Război Mondial, anunţă televiziunile de ştiri. Manualul, aprobat de Ministerul Educaţiei de la Bucureşti, mai scrie că românii au venit în Transilvania ca iobagi sau slugi ale secuilor, fiind obligaţi să îi servească pe aceştia şi rămânând în Transilvania fiindcă au considerat că au un cămin prosper. În manual, mai scrie că, după 1916, românii au devenit duşmanii secuilor, iar Armata regală română „a năvălit” în Transilvania, devastând casele şi magazinele secuilor şi făcând sute de victime din rândul copiilor şi bătrânilor secui. În acelaşi manual alternativ, mai scrie că românii sunt de vină pentru criza izbucnită în secuime după septembrie 1940, când Transilvania de Nord a fost cedată Ungariei. Televiziunile de ştiri notează că Ministerul Educaţiei se disculpă, susţinând că respectiva carte nu este un manual propriu-zis, ci „un material didactic auxiliar, pentru cursul opţional de istorie a secuilor”.

Eşecul expediţiei din Sicilia a produs un grav dezechilibru în ceea ce priveşte raportul de forţe dintre cele două combatante. Atena este în inferioritate numerică atât pe apă cât şi pe uscat: pierderea a 3000 de hopliţi şi pierderea întregii flote. În acelaşi timp superioritatea financiară a Atenei începe să şubrezească, fapt consemnat de folosirea ultimei rezerve de 1000 de talanţi. Astfel va fi de ajuns ca Sparta să primească unele sponsorizări din partea persanilor, pentru a acapara şi superioritatea financiară. În fine, Atena începe să fie părăsită de către aliaţii ei, mai ales că aceasta nu-i ai poate stăpânii, relatează athenian-legacy.com Atena este astfel constrânsă să aplice o tactică defensivă: chiar dacă va câştiga nu va învinge Sparta, iar dacă pierde supremaţia navală, va fi obligată să capituleze. Revolta ioniană se explică prin trei factori: atitudinea aliaţilor Atenei, care nu ezită sară ajutorul Spartei sau Imperiului Persan pentru a scăpa de hegemonia ateniană atitudinea satrapilor Tisafernes (pentru Sardes) şi Farnabazos (pentru Daskyleion), care vor să elibereze Ionia atitudinea lui Alkibiades (acesta se afla la Sparta) care-i instigă pe spartani să intervină în Ionia. Vara lui 412 î.e.n. Alkibiades pune stăpânire pe Chios de la care confiscă 20 de nave, după care se predă Miletul, Eritreea, Tenedosul şi Ephesosul, timp în care perşii rup pacea cu athenienii şi fac o alianţă cu spartanii. Atenienii termină de construit noua flotă şi îşi asigură o bază în Samos, de unde controlează Lesbosul, singura insulă ioniană rămasă sub stăpânirea lor. Totuşi, pe uscat Eubeea este cucerită, în timp ce Atena însăşi este dezbinată din cauza luptelor politice, în care ies învingători oligarhii. Aceştia prin intermediul Celor Patru Sute sunt pregătiţi să încheie pacea. Alkibiades are de gând să se întoarcă la Atena şi de aceea împiedică ruptura dintre flota din Samos (rămasă credincioasă …

-fragment din volumul Pe urmele geto-dacilor, autor Valentin Roman, volum disponibil la comandă on-line, AICI Locul central în panteonul zeităților traco-dacice este ocupat de Zamolxis (alte forme ale numelui fiind și Salmoxis, Zamolxis, Samolxis etc.). Porphyrios, încercând să explice etimologia numelui Zamolxis, este de părere că acesta ar proveni de la cuvântul trac zalmos, cu înțelesul de piele sau blană, explicație inspirată, probabil, de legenda potrivit căreia la nașterea sa ar fi fost înfășat într-o blană de urs. Alte teorii cu privire la înțelesul numelui său pot fi regăsite şi la alţi autori, precum Matthäus Prätorius și Paul Kretschmer, care au avansat ipoteza legăturii dintre numele zeului dac și cuvântul trac zemelen (pământ), idee pornită de la o posibilă confuzie a lui Zamolxis cu zeul lituanian al pământului, Zameluks. De asemenea, o altă variantă încă discutată ar fi cea a asocierii lui Zamolxis cu o zeitate solară. „Papyrus de Toura”, descoperit în 1941 la Toura, o localitate situată în apropiere de Cairo, menționează numele zeului geto-dac Zamolxis, atribuindu-i o origine scitică, această confuzie fiind întâlnită la mai mulți autori antici. Hellanicus, contemporan mai tânăr cu Herodot, precizează în lucrarea „Obiceiuri barbare”: „Scitul, fiind robul lui Pitagora, întorcându-se la el în țară, a dat oamenilor învățături cu privire la nemurirea sufletului”. De unii autori antici este considerat rege și mare preot, discipol al lui Pitagora și deținător al unor cunoștinţe care, la vremea respectivă, au făcut ca poporul său să-l zeifice după moarte. Primul autor antic care vorbește despre existența pământeană a lui Zamolxis este Herodot, acesta povestind cum zeul dac, pe când viețuia printre ai săi, i-a învățat pe aceștia despre nemurirea sufletului. Lucian Blaga, (în „Getica”, Saeculum, revistă de filosofie, Sibiu, I, 4, 1943, pp. 3 – 24), vorbind despre nemurire la geto-daci, precizează: „Getul nu se ferește să …