Tag Archives: istoria dacilor

Descoperiri arheologice importante la Sarmizegetusa Regia (FOTO)

Noi descoperiri arheologice în Sarmizegetusa Regia au fost anunţate la finalul campaniei de săpături derulate în această vară. O nouă campanie de cercetare arheologică a ajuns la final, în Sarmizegetusa Regia, şi a continuat seria decoperirilor importante în zona sacră, informează Consiliul Judeţean Hunedoara. „Campaniile de săpături arheologice derulate în situl Sarmizegetusa Regia, începând din anul 2017, au scos la iveală una dintre cele mai mari descoperiri din ultima jumătate de secol: un edificiu de cult cu arhitectură monumentală, aflat pe terasa a IX-a. Planul său includea nu mai puţin de 60 de baze de calcar, unele dintre ele aflate in situ, dispuse pe cinci şiruri a câte douăsprezece rânduri. Anul acesta, o nouă descoperire de mare însemnătate se alătură aleii pavate cu dale de calcar, gresie şi andezit, drumului ceremonial şi edificiului monumental de cult menţionat anterior. Este vorba despre un alt edificiu mai vechi, situat tot pe terasa a IX-a, într-un strat inferior de săpătură, şi ale cărui resturi incendiate au fost identificate pe suprafeţe mari”, susţin reprezentanţii Consiliului Judeţean Hunedoara, principalul finanţator al cercetărilor arheologice derulate în situl UNESCO din Munţii Orăştiei. Şantierul arheologic din capitala dacilor Descoperirile arheologice sunt importante atât pentru sit, care se poate îmbogăţi cu noi puncte de vizitare, cât şi pentru mai buna înţelegere a civilizaţiei dacice. Şantierul arheologic de la Sarmizegetusa Regia este, de asemenea, un loc important în care se formează viitorii arheologi proveniţi din rândurile studenţilor de la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, a informat CJ Hunedoara. „În 2017, Consiliul Judeţean Hunedoara a alocat 70.000 de lei, în 2018 – 85.000 lei, în 2019 – 130.000 lei, iar în 2020 – 62.000 lei, pentru sprijinirea săpăturilor arheologice de la Sarmizegetusa Regia. Din cauza pandemiei de coronavirus, la săpăturile din acest an nu au participat studenţi, ci doar membrii Colectivului de …

Citeste tot articolul

DECEBAL: Lucurile neştiute sau mai puţin ştiute despre ultimul rege al Daciei

Decebal a fost ultimul rege al Daciei şi un personaj de legendă în istoria poporului român. A fost omul care a condus armatele Daciei în cele mai crunte înfruntări din Antichitate. Decebal a sfârşit ucigându-se, iar după moartea sa, o parte a teritoriilor aflate în stăpânirea lui au intrat în componenţa Imperiului Roman. Decebal, ultimul rege al Daciei, este unul dintre personajele fascinante din istoria românilor. Domnia sa, de două decenii, a avut loc într-o perioadă în care Imperiul Roman se afla într-o continuă expansiune şi reprezenta cea mai mare ameninţare pentru poporul care stăpânea teritoriile actuale ale României. VEZI SI: Adevaruri socante despre istoria romanilor! Armatele regelui dac au fost înfrânte în cele din urmă de romani, iar o parte a ţării a devenit provincie a Imperiului. Totuşi, regele înfrânt a rămas în istorie ca un adversar de temut chiar şi pentru puternicul Imperiu Roman. Iată zece lucruri mai puţin cunoscute despre regele Decebal: 1 Cea mai faimoasă descriere Istoricul latin Cassius Dio l-a prezentat pe Decebal ca fiind un duşman de temut al romanilor. „Decebal, regele dacilor, era priceput în ale războaielor şi iscusit la faptă, ştiind când să năvălească şi când să se retragă la timp, meşter în a întinde curse, viteaz în luptă, ştiind a se folosi cu dibăcie de o victorie şi a scăpa cu bine dintr-o înfrângere: pentru cari lucruri el a fost mult timp un potrivnic de temut”, relata Dio Cassius, în Istorii, volumele în care a descris războaiele daco-romane. 2 Cum a ajuns rege Potrivit istoricilor, Decebal s-a născut între anii 50 şi 60 ai erei noastre şi a ajuns la conducerea ţării în anul 87, într-o perioadă în care Dacia se afla sub ameninţarea armatelor romane. Puterea i-a fost cedată de bunăvoie, potrivit relatărilor unor istorici antici, de către regele Duras, iar …

Citeste tot articolul

Misterul SFINXULUI din Carpați. Cine au fost creatorii lui?

Vă recomandam un film documentar bine realizat despre Misterul Sfinxului din Carpați. Filmul vă conduce într-o lume misterioasă, magică, prezentându-vă o viziune surprinzătoare, dar susținută cu argumente științifice, despre evenimente pierdute în negura timpului. Realizatoarea lui, Oana Raluca Ghiocel, pe care am avut-o ca invitată în această emisiune, a reușit, împreună cu câțiva specialiști americani, să contureze lumea și profilul uman al celor care ar fi putut să fie creatorii Sfinxului din Bucegi. Informațiile inedite pe care le veți afla sunt în măsură să vă schimbe persepectiva pe care ați avut-o până acum asupra a ceea ce noi numim preistorie. Vă doresc drum bun într-o călătorie care merge până la începutul umanității!… Daniel Roxin

Citeste tot articolul

Pentru cine este nocivă originea traco-dacă a limbii române?

Am citit pe internet articolul lui Mihai Floarea „Altcumva despre originea românilor”. M-am convins încă o dată că studiile cercetătorilor neînregimentați în sistemul academic sunt bine argumentate. Cercetătorii independenți scot de la index, din cărțile străinilor și din cele ale cărturarilor noștri informații importante privind originea traco-dacă a limbii și a poporului român. Este un lucru mare, pentru că aceste date sunt neglijate în mod voit de către lucrătorii instituțiilor oficiale de cercetare. În aceeași zi, am citit și recenzia lui Pârvu Boerescu la Dicționarul Etimologic al Limbii Române pe baza cercetărilor de indo-europenistică de Mihai Vinereanu. Nu este o recenzie serioasă. Este un articol de propagandă a teoriei romanizării și de devalorizare a lucrării temerarului profesor de la City University of New York. Articolele de acest fel suferă, de obicei, de lipsă de argumente. Deoarece au proclamat romanizarea dacilor o dogmă academică, susținătorii acesteia nu admit nicio obiecție împotriva ei. Iar de dovezi nici nu poate fi vorba. Dogma este obligatorie și se acceptă fără dovezi. Se declară pe un ton exclusivist că romanizarea nu este o ipoteză. De aici trebuie să înțelegem că este un adevăr revelat. De cine? De Papa Inocențiu al III-lea? De Papa Pius al II-lea? De căpitanul armatei habsburgice Sulzer? De funcționarul cancelariei aulice din Viena Engel? De alții, ca ei, Endel și Macai? Sau de prorocul Roesler, care vroia atât de mult să-i scoată pe daci și români din istorie, încât pe primii îi măcelărea complet, iar pe români îi trimitea să se nască în sudul Dunării, lăsându-i să se apropie de Carpați doar după venirea maghiarilor? Sau poate de Cihac în al cărui  dicționar din 1870-79 nu-și avea loc niciun cuvânt de origine dacă? Sau de Șăineanu, la care brânza provine de la orașul elvețian Brienz? Mihai Vinereanu este acuzat că ,,încearcă …

Citeste tot articolul

Chipul lui Decebal

Chipul regelui dac Decebal este un basorelief înalt de 55 m,[1] aflat pe malul stâncos al Dunării, între localitățile Eșelnița și Dubova, în apropiere de orașul Orșova, România. Basorelieful îl reprezintă pe Decebal, ultimul rege al Daciei și este sculptat într-o stâncă. Este cea mai înaltă sculptură în piatră din Europa. Omul de afaceri și istoricul protocronist Iosif Constantin Drăgan a fost cel care a promovat și finanțat ideea acestei lucrări efectuate în perioada 1994 – 2004. Dimensiuni Chipul lui Decebal este înalt de 55 m și lat de 25 m. Locul realizării sculpturii este în apropiere de orașul Orșova, în zona cataractelor de la Cazanele Mici (golful Mraconia), pe malul stâng al Dunării, acolo unde adâncimea fluviului este cea mai mare: 120 de metri. Câteva dimensiuni fizionomice ale chipului sunt: lungimea ochilor: 4,3 metri lungimea nasului: 7 metri lățimea nasului: 4 metri. Sculptarea basoreliefului Ideea construirii acestui basorelief i-a aparținut omului de afaceri român Iosif Constantin Drăgan, un istoric amator, și a durat 10 ani (1994-2004) pentru ca cei 12 sculptori-alpiniști să îl termine, realizarea lui costându-l pe Drăgan, în final, peste un milion de dolari. CITESTE SI: Armata dacilor – o forță de temut În comparație cu sculpturile realizate pe Muntele Rushmore, a căror realizare a durat timp de 14 ani (1927-1941), la acel proiect lucrând peste 300 de sculptori-alpiniști, chipul regelui Decebal s-a desfășurat pe timp de zece ani și 12 persoane au lucrat la realizarea lui. Executarea acestei lucrări s-a desfășurat sub conducerea sculptorului român Florin Cotarcea, ea realizându-se în ciuda pericolului reprezentat de înălțimi, căldură și vipere. Pe pontonul din golful Mraconia unde se află această cea mai mare sculptură în piatră din Europa, se poate ajunge doar pe apă, cu barca. Pentru modelarea stâncii s-a folosit peste o tonă de dinamită. CITESTE SI: Geto …

Citeste tot articolul

Dacii, războinicii blonzi cu ochii albaştri. Femeile dace, frumoase şi expresive. Cum arătau şi se îmbrăcau strămoşii noştri

Dacii erau înalţi şi robuşti, purtau plete lungi şi bărbi, iar iarna îşi acopereau trupul cu piei. Femelie dace erau frumoase, în simplitatea lor, cu chipuri expresive. Purtau aplice şi bijuterii din aur şi bronz. Astfel sunt descrişi înfăţişaţi strămoşii daci în mărturiile istorice şi ilustraţiile monumentale, păstrate până în prezent. Puţini dintre călătorii străini care au ajuns în trecut în provinciile istorice ale României au avut dubii că oamenii locului, întâlniţi în peregrinările lor prin satele româneşti, ar fi fost alţii decât descendenţii poporului lui Decebal, înfăţişat în scenele de pe Columna împăratului Traian. Istoricul Vasile Pârvan a realizat una dintre cele mai elaborate descrieri ale înfăţişării şi portului dacilor, în lucrarea „Getica – Ο protoistorie a Daciei”, publicată în 1926. Descrieri asemănătoare au fost publicate şi de istoricul Hadrian Daicoviciu în volumul „Dacii”, apărut pentru prima dată în 1965, la Editura Ştiinţifică. Înalţi, cu ochii albaştri La descrierile portului dacilor, publicate de istorici, au contribuit ilustraţiile de pe Columna lui Traian şi de pe monumentul triumfal de la Adamclissi, precum şi statuetele unor daci, provenite din arta romană şi descrierile lor din vechime. “Înalţi şi robuşti, bărbaţii daci aveau, în general, pielea de culoare deschisă, ochii albaştri şi părul blond-roşcat. Oamenii de rând purtau părul retezat pe frunte şi lăsat în plete destul de lungi pe umeri, ceea ce le-a şi atras numele de comati — „pletoşii”; la dacii nobili (tarobostes, pileati) e mai greu de stabilit portul părului din pricina căciuliţei din lână (pileum) pe care o purtau ca semn distinctiv al rangului lor. În orice caz, şi unii şi alţii purtau mustăţi şi barbă bogată, potrivite cu foarfecele”, îi descria Hadrian Daicoviciu, în volumul Dacii. Dacii aveau grijă de aspectul lor, susţinea academicianul Vasile Pârvan. „Atât părul, cât şi barba erau bogate, dar erau potrivite cu …

Citeste tot articolul

TRADITIA MARTISORULUI – CREDEAI CA STII?

În fiecare an, de 1 martie, bărbaţii oferă mărţişoare femeilor, indiferent de vârsta acestora. Obiceiul mărţişorului a apărut cu multă vreme în urmă, iar tradiţia şi semnificaţia sărbătorii s-a schimbat, şi ea, de-a lungul timpului. Revelion până la Iulius Caesar Mărțișorul este strâns legat de tradiția românească, el nu se întâlnește decât în spațiul carpatic și în zonele limitrofe, la romani și la unele populații învecinate, care l-au preluat de la aceștia. Tradiția sărbătorii are o vechime de mii de ani, încă de pe vremea dacilor. Obiceiul este cu mult anterior creștinismului, constând în legătură cu scenariul ritual al anului nou agrar, celebrat primăvara. Unii istorici consideră că obiceiul are o vechime de peste 8.000 de ani. La geto-daci și la latini anul nou începea la 1 martie. Martie (Mens Martius – luna zeului Marte) era prima luna a anului, care avea atunci doar zece luni. Astfel se explică numele lunilor septembrie (luna a șaptea), octombrie (a opta), noiembrie (a noua), decembrie (a zecea). După reforma calendaristică din timpul lui Iulius Caesar, data anului nou a fost mutată la 1 ianuarie. Credinţele strămoşilor Calendarul popular la geto-daci avea două anotimpuri: vara și iarna. Pe vremea dacilor, mărţişoarele erau confecţionate în cursul iernii şi se purtau doar după 1 martie. Unele surse spun că mărţişoarele erau atunci pietricele albe şi roşii înşirate pe o aţă. Alte surse arată că mărţişoarele constau în monede care erau atârnate de fire subţiri de lână, negru cu alb, iar metalul din care era făcut bănuţul, respectiv aur, argint sau bronz, arăta statutul social. Mărţişoarele erau purtate pentru a avea noroc şi pentru a avea o vreme bună. Dacii mai credeau că aceste amulete aduc fertilitate, frumuseţe şi previn arsurile din cauza soarelui. Acestea erau purtate până când copacii începeau să înflorească şi apoi erau atârnate …

Citeste tot articolul