Tag Archives: insulina

Poziția anti-evreiască și anti-masonică a descoperitorului insulinei, Nicolae Păulescu – motivul pentru care nu a primit Premiul Nobel?

Este cunoscut in toata lumea pentru ca el a descoperit insulina. Totusi, profesorului Nicolae Paulescu nu a primit nici pana in prezent multumirile cuvenite, mai exact, premiul Nobel a revenit unor oameni de stiinta care nu il meritau. Asa se face ca intreg comitetul de acordare a Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină din anul 1923 ofera premiul unora care nu au avut niciodata dreptul real asupra lui:Frederick G. Banting și John Macleod din Canada. Motivul este demonstrarea faptului ca un anumit tratament pentru diabetici este eficient la om. Fizicianul Ian Murray afirma despre cei doi ca sunt doar niște cercetători care nu au facut decat sa confirme descoperirile lui Paulescu. Dupa reactia lui Ian Murray, vine si replica profesorului A.W.K. Tiselius, care este vicepreședinte al Fundației Nobel. Acesta recunoaște în 1969 ca toata munca ii apartine romanului nostru si ca meritele revin in realitate lui Nicolae Paulescu în descoperirea tratamentului antidiabetic. El mai adauga faptul ca pe viitor se incearca atragerea atentiei forurilor stiintifice internationale asupra acestui subiect. Pentru cei care nu stiu, in anul 1921, Nicolae Paulescu reuseste sa prezinte in mare rezultatele cercetărilor sale. Astfel, expune teoria legata de actiunea pancreasului si aparitia diabetului sau tratarea acestei boli.Paulescu expune separarea unui principiu activ antidiabetic aflat in pancreas, caruia ii da numele de pancreina, apoi în numărul din 31 august 1921 al revistei ‘Archives Internationales de Physiologie,el obține, de la Ministerul Industriei și Comerțului din România, brevetul de invenție cu nr. 6255 numit ‘Pancreina și procedeul său de fabricare’. Apoi Fr. Grant Banting și Ch. Herbert Best din Toronto (Canada) anunta desoperirea insulinei. Acestia nu fac decat sa isi puna bazele intr-o traducere incorectă a publicatiilor lui Paulescu. Banting și Best neagă legatura actiunilor lor cu afirmatiile lui Paulescu.Ei afirmă ca in ciuda faptului ca profesorul roman a …

Citeste tot articolul

Totul despre Diabet

Diabetul zaharat este una dintre cele mai importante provocări ale secolului XXIsi reprezinta  boala cronica, incurabila dar netransmisibila. Aceasta boala duce la orbire, atac vascular cerebral, insuficienta renala, infarct de miocard. Hormonul numit insulina permite celulelor corpului să utilizeze glucoza ca sursă de energie. Cand secreția de insulină este insuficientă sau când insulina nu-și îndeplinește rolul în organism, afecțiunea se numește diabet zaharat. Poate fi impiedicata o eventuala evolutie in rau prin  tratament, dieta si multa miscare.  In general diabeticii care au tipul1 ar trebui sa opteze pentru alimentele care se digera mai usor, sa evite fructele dulci, fainoasele, tot ce tine de patiserie, chiar si paine trebuie evitata. Alimentele care ar trebui evitate sunt: carbohidratii rafinati, bauturile  racoritoare indulcite, alimentele grase, legumele care contin amidon, alimentele dulci dar si cele sarate, fructele precum pepenele rosu, galben, bananele, perele, piersicile, merele. Din pacate multi dintre cei care sufera de diabet  sunt nevoiti sa foloseasca tratamentul cu insulina fie pentru ca medicamentele nu mai fac fata evolutiei negative a bolii fie pentru ca boala a fost depistata tarziu.Diabetul de tip 2 poate  sa apara la tineri dar si la copii, desi debuteaza la persoane in varsta de peste 30 de ani si devine din ce in ce mai intalnita la persoanele trecute de 50 de ani.Specialistii spun ca aproximativ 15% din cei  trecuti de 60de ani au diabet zaharat tip 2. Anumite grupuri rasiale şi culturale au risc crescut : persoanele de rasă neagră şi de etnie hispanică, care trăiesc în Statele Unite, au un risc de 2-3 ori mai mare decât populaţia generală. De asemenea, diabetul de tip 2 are agregare familială. Simptomele cand vine vorba de acest tip de diabet sunt mai mult absente, foarte subtile. Urina in cantitati mari, oboseala, vedere incetosata,setea, deschidratarea sunt cateva simptome la prima …

Citeste tot articolul

Nicolae Paulescu: ştiinţa sub semnul zvasticii

Să lămurim întâi, dacă mai este nevoie, cine este Nicolae C. Paulescu. Savant bine cunoscut în ţară şi străinătate pentru cercetările care au dus la descoperirea insulinei, Paulescu a înfiinţat în 1922, alături de A.C. Cuza, Uniunea Naţională Creştină, al doilea partid din Europa care a adoptat zvastica drept simbolul său oficial. Un an mai târziu, cei doi au pus bazele Ligii Apărării Naţionale Creştine şi au păstrat zvastica neagră în mijlocul tricolorului româ­nesc ca însemn al noului partid. La constituirea formaţiunii, Paulescu declara: „Româ­nia Mare e ca un fruct splendid de o frumuseţe uimitoare. Dar ea poartă în sânul ei un parazit de curând pripăşit care-i suge toată vlaga. Acest vierme neadormit e Jidanul, care îi otrăveşte fiii în cârciumi nenumărate, care îi răpeşte fecioarele şi le face să devină sterpe, care prin tot felul de speculaţii fură pâinea de la gura bieţilor Români“ (Apărarea Naţională, 22 noiembrie 1925). Paulescu resuscita stereotipuri ultrafrecventate în discursul nationalist cultural şi politic în secolele XIX şi XX. Paulescu se remarcă însă prin translarea în domeniul ştiinţific a discursului patriotic. Savantul român a propagat teoria inferiorităţii biologice a evreilor, foarte populară şi în Germania nazistă. Nationalismul politicianului a devenit astfel parte din opera sa ştiinţifică. Exemplul cel mai clar al ştiinţei „antisemite” practicate de Paulescu este lucrarea Degenerarea Rasei Jidăneşti, care a fost publicată în 1928. Publicaţia fusese anunţată de autor cu doi ani înainte în periodicul Ligii Apărării Naţionale Creştine: „Eu mă ocup de mult pe bază ştiinţifică de problema rasei, doar predau fiziologia la facultate… Problema jidovească pe punctul acesta devine de nesoluţionat, fiindcă în urma cercetărilor mele am descoperit că jidanii au un creier prost format, adică cu toţii sunt degeneraţi. Degenerarea aceasta o înţeleg aşa, că toţi jidanii sunt nebuni fără excepţie“ (AN, 17 ianuarie 1926). Greutatea creierului evreilor …

Citeste tot articolul