Tag Archives: informatori

Pahonțu are Sector ”ANTI-NAȚIONAL”! De-a dreptul jalnică prestația contrainformativă a Serviciului de Protecție și Pază! Cel puțin din moment ce, în ciuda înființării a noi și noi Secțiuni de ”documentare informativă”, ”securitate internă”, ”protecție internă”, ”filaj intern”, ”acoperiți” și chiar ”contraspionaj”, generalul Lucian Pahonțu tot nu poate scăpa de ”obsesia Național”! Și inclusiv de dezvăluirile care îi transformă într-un coșmar visul celui care conduce Serviciul de Protecție și Pază încă din 2005 de a fi cel mai ”intangibil” șef al tuturor serviciilor secrete. Iar după ce toate încercările din ultimii ani au eșuat lamentabil, inclusiv obligarea a sute de cadre la testul cu detectorul de minciuni, generalul Lucian Pahonțu a ajuns să se învârtă în cercul neputinței. Și cum știe totuși foarte bine că nici măcar el nu poate depăși în acest caz o ”linie roșie”, bine stabilită – pentru că altfel ”doare rău”!- se mulțumește cu lecturarea seară de seară, musai printate pe foi de hârtie format A4, a ”rapoartelor de monitorizare informativă” a ”loviturilor” din ”NAȚIONAL”. În fiecare seară acesta primind inclusiv comentariile ”de bine” din ultimele 24 de ore de pe site! Ceea ce chiar arată că generalul Pahonțu a ajuns la ”next level” al masochismului profesional. Astfel că, pentru stoicismul său extrem, am decis să îi facem o nouă ”bucurie” și să îi dezvăluim și lista cadrelor SPP din ”Sectorul Media” din cadrul Secțiunii SDI, însărcinate cu operațiunea ”ANTI-NAȚIONAL”! La Chirilă, ”AT”-ul nu e ”Antiterorism”! În orice structură din sistemul ăsta, fie ea informativă sau de forță, ”AT”-ul vine de la ”Antiterorism”. Iată însă că Serviciul de Protecție și Pază este excepția care întărește regula! Chiar dacă atunci când șeful SDI, Alin Chirilă fuge la ”stăpînire” cu rapoartele cerute de la ”AT”, toți ceilalți șefi de Secțiuni se dau îngrijorați la o parte, bănuind că o …

Sociologul Alfred Bulai a afirmat, marți, că existența clanurilor de interlopi este în strânsă legătură cu poliția, serviciile secrete, justiție și politica „Clanurile există tocmai pentru că există o relaţie cu serviciile secrete, poliţia şi cu o parte din clasa politică. Să fim serioşi. Poliţia şi serviciile secrete din România au moştenit o cultură instituţională: aşa au funcţionat ele şi în comunism. Îşi cultivă informatorii sau oamenii de care au nevoie în asemenea medii. Între altele, faţă de perioada mai veche, nu doar că îi cultivă, dar probabil că pentru mulţi mai este şi un mic business, adică îşi mai rezolvă şi ei una-alta. Gândiţi-vă că în cazul Caracal de care lumea a uitat, şeful poliţiei a sunat un interlop pentru a afla unde se află maşina lui Dincă. Dacă luăm telefoanele a o sută de interlopi, fiţi sigur că în agenda acestora se află, cu siguranţă, numerele unor şefi din poliţie, de la diverse structuri dar şi din viaţa politică. La nivel politic foarte mulţi au cochetat cu asemenea clanuri. Drept urmare, nu mai are rost să ne întrebăm de ce nu se întâmplă nimic pentru destructurarea acestora”, a explicat Alfred Bulai. De asemenea, sociologul mai spune că sitemul este complicat, iar ceea ce se vede nu sunt cei mai importanți oameni. „Vorbind despre acest fenomen, trebuie spus că e o struţocămilă, ceva foarte greu de distins între zona interlopă şi a foştilor securişti. Într-o campanie electorală, cu vreo zece ani în urmă, nişte băieţi despre care se ştia clar că sunt foşti securişti intimidau la modul serios diferite notabilităţi locale ca să nu participe la evenimentul unui alt candidat. E o cârdăşie mai largă. Prin urmare, trebuie să înţelegem că e complicat sistemul, iar ceea ce vedem noi e doar la suprafaţă şi de regulă nu sunt cei …

Ofiţerii care l-au avut în grijă au avut multe bătăi de cap din cauza lui Ernest Maftei, în perioada în care acesta a activat în reţeaua informativă a Securităţii. Aceştia au concluzionat, după ani de zile în care nu i-au pus la îndoială sinceritatea, ci doar capacitatea de a „pătrunde în intimitatea elementelor duşmănoase“, că „Bădia“ a fost „înfrânat de atitudinea mic-burgheză“. „Weekend Adevărul“ continuă să vă prezinte fragmente relevante din dosarele lui Ernest Maftei aflate astăzi în custodia Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii. Nevoit să semneze un angajament în ianuarie 1959, actorul a primit numele conspirativ „Mateescu“ şi a făcut parte din reţea până în noiembrie 1967, răstimp în care în dosarul său personal s-au adunat mai multe caracterizări şi note de analiză redactate de către ofiţerii Securităţii decât note informative pe care să le fi furnizat el. Ulterior, „Mateescu“ a fost reactivat în cursul anului 1970, dar i-a dezamăgit şi de această dată pe securişti, care constatau, în mai 1973, cu ocazia redactării unui nou referat cu propunere de încetare a legăturii, că „Mateescu nu este sincer“. Până în acel moment, ofiţerii nu îi puseseră la îndoială sinceritatea, ci mai degrabă loialitatea faţă de regim şi capacitatea de a „pătrunde în intimitatea elementelor duşmănoase“. „Mai trebuie muncit cu el în direcţia cultivării unui spirit mai revoluţionar, a unei atitudini mai hotărâte, în lovirea elementului duşmănos (…) Agentul nu este desconspirat, iar în ce priveşte sinceritatea s-a dovedit prin unele materiale care au fost verificate, cât şi cu agentul «PĂUNESCU GH.» că este sincer“, nota lucrătorul operativ Lt. Maj. Constantin Dinu la 12 decembrie 1959. „Încă de la preluare s-a constatat că agentul nu tratează cu simţ de răspundere colaborarea cu organele noastre sau că nu a fost bine instruit. S-a constatat că deşi colabora cu organele de …

Dosarul lui a fost distrus în zilele de 22-23 decembrie 1989. Un proces verbal aflat în arhivele CNSAS, privitor la arderea mai multor dosare din arhivele fostei Securităţi, a fost făcut public în premieră. Asupra Patriarhului Daniel a planat dintotdeauna suspiciunea că a avut legături cu fostul regim politic dictatorial, numai că reprezentanţii Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii i-au dat la 16 octombrie 2007 decizie de necolaborare cu Securitatea ca poliţie politică. Conform unui proces-verbal întocmit la 23.12.1989 de către Serviciul de Informaţii Externe, publicat în premieră pe site-ul www.safielumină.ro, „Subsemnaţii col. Oprescu Puiu şi cpt. Mirel Stăniloiu au procedat în ziua de 22 şi 23 decembrie 1989 la distrugerea prin ardere şi tocare a următoarelor dosare din contul personal”. Urmează apoi o listă cu 34 de dosare, printre care şi dosarul cu numărul 36046 al lui „Dobrescu”, adică Ciobotea Ilie. În lipsa dosarului integral distrus în zilele Revoluţiei, nu se poate cunoaşte calitatea exactă a lui Ilie Ciobotea (n.r. – numele mirean al lui Daniel Ciobotea) în scriptele fostei Securităţi: dacă a fost informator, dacă a făcut poliţie politică sau dacă a fost urmărit de Securitate. Surse din cadrul CNSAS confirmă că documentul făcut public în cadrul articolului „Adevărul ne va face liberi“, de către jurnaliştii angrenaţi în proiectul Să fie lumină, este autentic. Sursele spun că dosarele respectivilor prelaţi, care au fost folosiţi în acţiuni în afara spaţiului României, chiar au fost arse la 23 decembrie şi apoi au întocmit un proces-verbal pentru a justifica lipsa lor. Ce spune Patriarhia Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, a precizat faptul că „Acest document despre care s-a mai vorbit cândva şi asupra căruia s-a oferit şi un răspuns la vremea respectivă, readus acum în discuţie de persoane consacrate deja ca detractori hiperactivi ai Bisericii, indică doar distrugerea …

Dezvăluim astăzi o situaţie care ar trebui să ducă nu numai la demisia ministrului de interne Gabriel Oprea şi a şefului DIPI, fostul Doi şi-un sfert, dar şi la arestarea lor. Pentru corupţie. Sursele noastre spun că mai multe neveste de parlamentari racolaţi de UNPR de la diverse partide, dar şi rude de sânge ale acestora, au fost angajate ca informatori ai DIPI. Bineînţeles, fictiv. Doar pentru a primi, lunar, diverse sume de bani. Acest lucru este de o gravitate fără precedent. Iar punerea lui în practică a condus deja la plecarea din fruntea DIPI a fostului şef. Care n-a vrut să accepte aşa ceva. Doamne, în ce ţară am ajuns să trăim! – Sursa: Comisarul.ro

În cazul serviciilor secrete româneşti, agitaţiile specifice oricărei schimbări de putere depăşesc cu mult obişnuitul. Se şterg urmele poliţeiei politice şi structurilor speciale aflate la comanda fostului preşedinte. Dispar documente, dosare şi se curăţă calculatoarele, titrează Cotidianul. Elena Udrea n-a ridicat decât colţul cearşafului de pe un mecanism de putere abuziv, consolidat în ani. În luna octombrie 2014, generalul Florian Coldea i-a prezentat lui Traian Basescu situaţia a 50 de dosare de înaltă corupţie politică aflate în pregătire cu DNA, pentru primul semestru al anului 2015. Surse din SRI apropiate Administraţiei Prezidenţiale au relatat că situaţia celor 50 de dosare nu a fost transferată la predarea–primirea mandatului către Klaus Iohannis. Ce s-a întâmplat cu acestea? A plecat Băsescu cu o arhivă secretă? De ce trebuia Băsescu să cunoască, înainte cu două luni de încheierea mandatului, situaţia dosarelor respective? De o săptămână, prin unele departamente sensibile ale SRI (Protecţia Internă – general Gheorghe Puiu; Grupul de Evidenţă a Activităţii cu Ofiţerii Acoperiţi – general Marius Stoica; Direcţia Juridică – general Dumitru Dumbravă; Direcţia Securităţii Economice – general Elena Iftode) se toacăşi se ard non stop documente şi se radiază fişiere, care dovedesc implicările politice şi depăşirile de atribuţii săvârşite de George Maior şi Florian Coldea la ordinele lui Traian Băsescu, precum urmele unor acţiuni partizane de favorizare asumate “pe cont propriu”. În cazuri de demisie/demitere intempestivă a directorilor serviciilor, ori la apariţia unor evenimente speciale (scurgeri de informaţii care periclitează securitatea naţională, penetrări ale spionajului străin în Serviciu, abuzuri ori ilegalităţi, acuzaţii de natura celor aduse generalului Florian Coldea, în asemenea departamente tebuiau dispuse măsuri imediate de conservare intactă a documentelor, a fişierelor şi blocarea persoanelor vizate de anchete la accesul către acestea. Or, incriminatul de Elena Udrea, de documente parlamentare, de declaraţii politice sau de indiscutabile informaţii de presă a rămas pe loc …

Am aflat pe surse că minţi înfierbântate de la conducerea centralei MAE -, în frunte cu cel mai slab ministru de externe din istorie Titus Corlăţean -, pun la cale reînfiinţarea Securităţii comuniste de dinainte de 1989 pentru românii din Diaspora. S-a pus la cale un plan diabolic, cu aprobarea PNL, pentru realizarea unei reţele de comunicatori şi informatori racolaţi printre românii din Diaspora pentru ca prin aceştia să se controleze activitatea asociaţiilor şi cetăţenilor români, iar rezultatele să fie raportate la misiunile diplomatice româneşti din marile capitale europene ca pe vremea răposatului DIE. Se recrutează informatori pe banii noştri, din taxele şi impozitele românilor pentru a fi turnaţi apoi prin ambasade şi consulate la centrala MAE. În vederea consolidarii legaturilor dintre comunitatile romanesti de peste hotare si autoritatile romane, MAE intentioneaza sa puna bazele unei retele de comunicatori reprezentativi care sa contribuie la acest proces, titrează Jurnalul Românesc de la Viena. Am aflat cu stupoare, din surse demne de încredere provenite din mediul diplomatic şi jurnalistic, că în urmă cu câteva zile la sediul Ambasadei României de la Viena au fost semnate zece contracte cu cetăţeni români pentru a deveni comunicatori sau informatori ai misiunilor diplomatice româneşti din capitala Austriei. Considerăm că existenţa în rândul Diasporei româneşti din Austria a unor „informatori” pentru misiunile diplomatice, creează grave prejudicii de imagine ţării noastre pe plan extern, că se revine la o practică care o credeam trecută din perioada când funcţiona temuta Securitate comunistă. După 25 de ani de la Revoluţia din Decembrie 1989, care a adus democraţia şi libertatea, reînfiinţarea funcţiei de comunicator sau informator, va duce la o stare de tensiune şi neîncredere între românii din Austria, care nu doresc să mai trăiască sau să-şi amintească vremurile perioadei comuniste când trăiau cu frica în sân să nu fie turnaţi …

Cum racolează serviciile secrete jurnalişti pentru a deveni informatori? Vă prezentăm povestea lui Daniel Befu, un jurnalist care, în timp ce lucra la publicaţia Gândul, a fost contactat de un ofiţer recrutator al SRI pentru a colabora cu serviciul, însă a decis să transforme întregul incident într-o anchetă jurnalistică. “Precizez de la bun început, că singura mea armă prin care pot certifica povestea de mai jos este testul poligraf. Veţi râde. Eu nu. Sunt dispus ca orice trust media credibil din România sau de aiurea, să mă supună (pe cheltuiala sa) la câte testări poligraf vrea, legat de autenticitatea şi sinceritatea experienţei descrise mai jos. Atâta timp cât milionarii dâmboviţeni dorm mai liniştiţi şi mai siguri de credincioşia consoartelor lor, după ce le-au dus la poligraf, la fel şi presa poate apela la acest instrument pentru a se convinge dacă subsemnatul e sincer”, scrie Daniel Befu pe investigatiicenzurate.wordpress.com PATRIOT. Toarnă-ţi colegii preventiv, “pentru ţară” Daniel Befu a povestit cum Serviciul Român de Informaţii a încercat să-l racoleze ca “sufleur de informaţii” din interiorul redacţiei Gândul. “Un ofiţer recrutator al SRI m-a sunat pe mobil spunându-mi că este Florin, un fost coleg de liceu şi că ar vrea să ne vedem la o bere, fiindcă are să-mi spună ceva ce m-ar putea interesa. L-am invitat să treacă pe la redacţie însă s-a scuzat, spunând că din cauza jobului său nu poate să se îndepărteze foarte tare de zona Universitate-Romană. Fiind mai mobil, a doua zi dimineaţă ne întâlnim în restaurantul Everest din Piaţa Romană la un ceai. Schimbăm câteva vorbe despre anii de liceu şi cunoştinţele comune, după care Florin mă chestionează cum mă simt la ziar. Apoi mă întreabă de ce mi-am tuns părul. Cum eu în liceu nu aveam plete, îl întreb mirat de unde cunoaşte trecutul podoabei mele …