Tag Archives: inchisori comuniste

PATRIOȚI EXECUTAȚI, UCIȘI IN BĂTAIE SAU LĂSAȚI SĂ CRAPE DE FOAME ORI BOALĂ ÎN TEMNIȚELE BOLȘEVICE

Ieri, un prieten m-a provocat la o polemică. Mi-a spus ca numărul românilor patrioți care și-au pierdut viața în temnițele bolșevice este supradimensionat. Mi-a spus ca după Radu Ciuceanu aceștia ar fi pîna in 1.000 de victime, iar  Gheorghe Boldur-Lățescu, într-un interviu din “România Liberă”, l-ar fi redus la 700. Nu cunoșteam aceste declarații, dar nu-mi părea firesc să fie atît de puțini. Și atunci am pierdut ultimele 24 de ore ca să aflu mai mult. Și am aflat. Atenție, aici vorbesc doar de cei care au murit dupa arestare, nu și de cei cazuți in lupte, în munți! Am încercat să îi aranjez ordonat și organizat, pe categorii. Legionari: Valeriu Gafencu, Mircea Vulcănescu, Vasile Militaru, Traian Brăileanu, Mihai Manoilescu, Gheorghe Manu, Constantin Oprișan, Constantin Petrovicescu, Ioan Pintilie Monahi și teologi: Sandu Tudor, profesorul de teologie Alexandru Filipașcu Gherasim Iscu (starețul Mănăstirii Tismana). Episcopi greco-catolici: Vasile Aftenie, Tit-Liviu Chinezu, Anton Durcovici, Valeriu Traian Frențiu, Ioan Suciu, Alexandru Rusu, Janos Scheffler dar și moneseniorul Vladimir Ghica, călugarul capucin Fortunat Boros, preotul greco-catolic Ilie Borz, starețul greco-catolic Leon Man (participant la Marea Unire) Politicieni, demnitari: Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Stan Ghițescu, Ion Șerban Christu, Ion Cămărașescu, Istrate Micescu, Constantin I. C. Brătianu si istoricul Gheorghe I. Brătianu, Constantin Argetoianu,  Aurel Baciu, Victor Bădulescu, Sever Bocu, Sebastian Bornemisa, Ioan Gh. Botez, Dimitrie Burileanu, Mircea Cancicov,  Liviu Ioan Ștefan Cigăreanu, Tancred Constantinescu, Vladimir Cristi, Gheorghe A. Cuza, Grigore Dimitrescu, Vasile Georgescu-Bîrlad. Ion Gigurtu. Ion V. Gruia, Alexandru Lapedatu, Gheorghe N. Leon, Ion Macovei. Ion Manolescu-Strunga, Alexandru Marcu, Tiberiu Traian Moșoiu, Alexandru Ottulescu, Radu Potocală Sr., Mihail Romniceanu Generali: Grigore Georgescu, Aurel Aldea, Ioan Carlaonț, Nicolae Ciupercă, Constantin S. Constantin,  Grigore N. Cornicioiu, Gheorghe Dobre, Constantin Eftimiu, Alexandru Glatz. Iosif Iacobici, Radu Korne (Cornea), Nicolae Macici. Ioan D. Mihăescu, amiralul Nicolae Păiș, Ioan Mihail Racoviță, …

Citeste tot articolul

Holocaustul nostru. La Poarta Albă sunt înregistrate 10 decese într-o sigură zi…

Cu certitudine, lagărele de muncă forțată de pe cursul Canalului Dunăre-Marea Neagră au reprezentat un uriaș malaxor destinat exterminării elitelor politice, culturale și economice ale poporului român. Acest lucru a fost reflectat până și de documente oficiale interne ale regimului comunist care însă, nu ajungeau la dispoziția societății românești din acei ani. Astfel, rezultatele unei anchete a Consiliului Securităţii Statului din 1967 acreditau oficial că, la Canalul Dunăre-Marea Neagră, cel puţin 1304 deţinuţi au decedat, fără ca decesele să fi fost înregistrată în acte, conform legilor statului de la acel moment. Un fapt mai mult decât grav, desigur, și care, pe lângă că reflectă caracterul criminal al regimului comunist, atestă fără putință de tăgadă caracterul arbitrar și abuziv al simulacrului de stat construit, după 1945, de comuniști. Suntem convinși că cifra de 1304 decese neînregistrate din lagărele Canalului Morții, acreditată de ancheta internă din 1967, este departe de a reflecta realitatea. Numărul celor decedați în condiții de exterminare și neînregistrați este cu siguranță mult mai mare. Iar principalul argument în acest sens este acela că, în haosul administrativ ce domnea în acel prim deceniu de comunism românesc, mii de nume de deținuți politici morți în circumstanțe tragice au fost pierdute, neregăsindu-se nici în documentele arhivelor penitenciare, și nici în actele de stare civilă ale localităților pe raza cărora se aflau centele de detenție respective. O situație completă și exactă a cifrelor holocaustului comunist din România nu există nici astăzi. Cu ani în urmă, Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România, identificase în arhivele de Stare Civilă ale Sfaturilor Populare peste 800 de nume de deţinuţi decedaţi. Dintre aceștia lipseau numeroase nume ale unora despre care camarazii lor știau cu certitudine că decedaseră la Canal. Mărturii din lagărele Canalului Dunăre-Marea Neagră: „În drum spre infirmerie am surprins de câteva ori momentul când, …

Citeste tot articolul

5 februarie 1953. Sârşitul cumplit al lui Iuliu Maniu

În zorii zilei de 5 februarie 1953 se stingea, într-o celulă a închisorii Sighet, liderul opoziţiei democratice anticomuniste din România, Iuliu Maniu, preşedintele Partidului Naţional Ţărănesc. Născut la 8 ianuarie 1873 la Şimleul Silvaniei, Iuliu Maniu şi-a făcut studiile superioare în drept la Budapesta şi Viena. Între 1898 şi1915 a fost avocat al Mitropoliei Române Unite din Blaj, iar în 1906 devine deputat în colegiul Vinţul de Jos, comitatul Alba. Va avea un aport important în evenimentele care au premergătoare unirii Ardealului cu Ţara, în 1918, participând ca delegat la adunarea de la Alba Iulia şi fiind ales preşedinte al Consiliului Dirigent, guvernul de tranziţie al Transilvaniei până la 4 aprilie 1920. În 1926, Partidul Naţional Român din Ardeal, al cărui lider era, fuzionează cu Partidul Ţărănesc, Iuliu Maniu devenind preşedintele acestui partid, iar la 8 noiembrie 1928 devine preşedinte al Consiliului de Miniştri, PNŢ obţinând 77,7% din voturi. În 1930 va avea un rol determinant în readucerea pe tronul României a lui Carol al II-lea, fapt pe care îl va regreta amarnic, ca urmare a politicii iresponsabile a acestui aventurier. În noiembrie 1937, va iniţia un pact de colaborare electorală cu Partidul “Totul pentru Ţară” (legionarii) şi cu Partidul Liberal – George Brătianu, reuşind astfel să învingă Partidul Naţional Liberal aservit intereselor lui Carol al II-lea. În 1938, Iuliu Maniu se manifestă ca ferm opozant faţă de suspendarea regimului democratic şi instaurarea unei dictaturi personale de către Carol al II-lea şi camarila sa. În mai 1938 va depune mărturie în procesul lui Corneliu Zelea Codreanu, făcându-i acestuia o caracterizare deosebită: “Urmărind personalitatea domniei sale, m-am convins că e de o sinceritate, de o consecvenţă şi de o onorabilitate care sunt foarte rare în viaţa noastră politică”. Va manifesta opoziţie faţă de egimul dictatorial al lui Ion Antonescu. A jucat …

Citeste tot articolul

La mulți ani, ZOE RĂDULESCU! 16 decembrie 1949 – se năștea în temniță fiica lui GOGU PUIU, în timp ce comandanții Rezistenței erau împușcați la Lacul Siutghiol.

Ziua de 16 decembrie 1949 are dublă semnificație pentru istoria Rezistenței armatei anticomuniste din România. În acelei zile, la ora 6, în timp ce pe malul Lacului Siutghiol erau executați de Securitate comandanții Haiducilor Dobrogei, sub baionete, în arestul Securității, se năștea ZOE RĂDULESCU, fiica liderului gherilelor dobrogene, GOGU PUIU, căzut în luptă cu Securitatea la Cobadin, cu câteva luni înainte. „De va fi băiat să-l botezi Hristu, iar de va fi fată, să-i spui Zoe…” apucase să îi spună Gogu Puiu soției sale, Olimpia, odată cu ultimul sărut, înainte de a sări înarmat, pe fereastră, pentru a lupta, de unul singur, cu plutoanele Securității, într-o bătălie pe care Cobadinul nu avea să o uite niciodată. A doua zi, în beciul Securității, în anchetă, Olimpia era constrânsă de cerberi să accepte că un cadavru carbonizat, de nerecunoscut, ar fi fost ceea ce rămăsese din Gogu Puiu, după ce acesta, rănit și rămas fără muniție, s-ar fi aruncat pe nedespărțita sa grenadă. Zoe Rădulescu s-a născut în zorii întunecați ai unei zile de decembrie, în momentele în care camarazii tatălui său, făcuți prizonieri de comuniști, erau duși, în lanțuri, pe ultimul lor drum, printre aburii ce se ridică în nopți de iarnă din Lacul Sinoe. În vaierul cumplit al vieților secerate de gloanțe, în altă parte, sub pază militară, venea pe lume Zoe. Această stranie coincidență explică poate, întrucâtva, bărbăteasca dârzenie care a însoțit-o pe firul vieții sale, dar și determinarea cu care a căutat și a promovat adevărul despre lupta și sacrificiile părinților săi și ale camarazilor lor. Camarazii din Fundația Ion Gavrilă Ogoranu și Asociația Gogu Puiu și Haiducii Dobrogei îi transmit cu ocazia zilei de naștere ca forța, lumina și seninul ce au însoțit-o mereu să nu o părăsească nicicând, ani mulți și frumoști să îi încununeze viața, …

Citeste tot articolul

Generația Unirii, secerată în închisorile comuniste

Marele moment de la 1918 nu poate să fie retrăit în memoria colectivă fără să ne amintim de generația politică care a făcut posibilă Unirea și care a fost violent secerată în închisorile comuniste. De la fruntașii Marii Uniri – Gheorghe I. Brătianu, Ion Mihalache, Iuliu Maniu, Ilie Lazăr și mulți, mulți alții, trebuie să învățăm ce înseamnă dragostea de țară, având datoria morală să nu lăsăm niciodată să se așterne uitarea față de jertfa lor. În cele ce urmează, vom încerca să reamintim contribuția acestor mari români la împlinirea visului Unirii, dar și imensa suferință îndurată ani în șir în închisorile comuniste. În acest sens, ne-au ajutat sintezele disponibile pe platforma online www.memorialsighet.ro. Gheorghe I. Brătianu (1898-1953) – mort în închisoarea de la Sighet. Studiază istoria la Paris, trece prin arhivele de la Geneva și Napoli, obține doctoratul sub îndrumarea lui Nicolae Iorga și, mai târziu, a lui Ferdinand Lot. După performanțe istorice strălucite devine la 30 de ani membru corespondent al Academiei. Va deveni în anul următor, la 1 martie, director al Institutului de Istorie Universală fondat de acesta cu câțiva mai înainte. În 1943 devine membru al Academiei Române. În 1947 i se stabilește arest la domiciliu în București, str. Biserica Popa Chițu, unde revizuiește și termină patru din lucrările sale de istorie. În 1948 este exclus din Academia Română. În mai 1950 este arestat fără mandat și dus la penitenciarul Sighet, unde va muri în 1953. Iuliu Maniu (1873-1953)- mort în închisoarea de la Sighet. Organizator și participant la Marea Adunare de la Alba Iulia, care a proclamat la 1 decembrie 1918 Unirea Transilvaniei cu România. A fost apoi ales președinte al Consiliului Dirigent (guvernul de tranziție al Transilvaniei până la 4 aprilie 1920), fruntaș al Partidului Național Român, președinte al Partidului Național Țărănesc (din 1926), …

Citeste tot articolul

Metodele de spalare pe creier folosite in inchisorile comuniste din Romania. „Eram niste schelete, oase imbracate in piele”

Dupa 65 de ani, supravietuitorii experimentului Pitesti, locul unde a inceput totul, vorbesc despre chinurile indurate si despre metodele de tortura cumplite prin care li se cerea sa renunte la idealurile lor, la principii si la credinta in Dumnezeu si sa imbratiseze noua ideologie comunista. Omul nou, creat prin tortura „Tratamentul in penitenciarul de la Pitesti a fost cea mai teribila barbarie a lumii contemporane”. Aceste cuvinte au fost scrise de Aleksandr Soljenitin, laureat al premiului Nobel pentru Literatura. Putini stiu ca, la inceputul comunismului, in Pitesti a existat un loc al terorii absolute. Romania a fost scena unui fenomen prin care s-a incercat crearea omului nou folosindu-se reeducarea prin tortura despre care specialisti si istorici aveau sa declare mai tarziu ca a fost unic in lume: experimentul Pitesti. Amintirile supravietuitorilor s-au asternut in multe carti. Cosmarul trait in inchisorile comuniste s-a transformat in file de istorie, studiate si publicate de Alin Muresan, istoric si cercetator in cadrul Institutul National de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc. El spune ca liderii comunisti „Urmareau sa anihileze o forta de potentiala opozitie dupa iesirea din inchisoare, iar anihilarea aceasta se facea prin tot ceea ce s-a intamplat in Pitesti. Nu doar prin bataile in sine ci prin torturile de neintalnit”. Actiunea de la Pitesti a fost unica nu doar din cauza metodelor de tortura care depaseau orice fel de imaginatie, dar si prin prisma metodelor de reeducare care presupuneau etape atat de cumplite incat detinutii erau dusi in punctul in care fie deveneau din victima, agresorii propriilor camarazi. Altfel erau torturati, uneori, pana la deces. „In special dumincile sau Sarbatorile de Pasti, de Craciun, le canta bisericeste in ras, punea fosti teologi sa cante si ii vara cu capul in hardaul de urina si fecale. Pe altii ii punea sa …

Citeste tot articolul

IADUL UNEI FEMEI in INCHISORILE COMUNISTE: „Ne scoteau pe hol şi ne dezbracau!”

Nina Moica, deţinut politic în perioada 1959-1964, a povestit la REALITTEA TV, în cadrul emisiunii Deschide Lumea, ororile prin care a trecut prin închisorile de femei din România. Femeia a spus că a fost încarcerată în perioada în care era minoră. „Toată tinereţea am petrecut-o în izolare”. Nina Moica a fost închisă la doar 16 ani, pentru că a împărţit manifeste. Nina Moica a povestit la REALITATEA TV, în cadrul emisiunii Deschide Lumea, că a trecut prin Jilava, Botoşani, Arad şi Oradea. „În închisorile de femei”, a spus aceasta. Cât despre torţionari, Nina Moica spune că nu-şi aminteşte numele lor. „Când am ajuns la Tribunal, totul era aranjat” „Vişinescu la închisoarea de femei în 50-53, iar Ficioru la Periprava. Toată tinereţea am petrecut-o în izolare. Cam un an am stat singură pentru că am fost minoră. Până am împlinit majoratul m-au ţinut singură. La Botoşani am îndurat o foame cumplită. Eu nu prea am ştiut numele torţionarilor. Toată acţiunea ar trebui extinsă către cei care ne-au condamnat. Când am ajuns la Tribunal totul era aranjat. L-au arestat şi pe tatăl meu, mama mea a rămas singură, nu se poate descrie în cuvinte”, a povestit Nina Moica. „Târgu Mureş a fost tranzit, am stat acolo câteva luni, după condamnare. Jilava a fost cea mai cumplită pentru că teroarea a fost groaznică, era un frig, o umezeală, umiliţă, atâtea femei erau închise acolo. Ne trezeau la cinci dimineaţa, ne dădeau o cafea, o apă chioară, ne scoteau la program la spălat. În cameră există o tinetă şi un hârdău cu apă, aşteptam după acest program, masa de prânz, nu aveam voie să stăm pe paturi. Erau zile când aveam perchiziţii, ne scoteau pe hol, ne dezbrăcau. Dacă găseau un act, era tragedie. Te băgau la izolator, îţi dădeau la trei zile o …

Citeste tot articolul

Comemorare NATIONALISTA la Aiud dedicata martirilor din inchisorile comuniste

Văduviţi de absenţa părintelui Iustin Pârvu şi a celui care şi-a dedicat viaţa acţiunilor militante naţionaliste, clujeanul Costel Condurache, peste 200 de români i-au pomenit la Aiud pe martirii din închisorile comuniste. Printre cei prezenţi la eveniment s-au numărat Ilie Tudor (90 de ani), tatăl artistului Tudor Gheorghe, unul dintre ultimii lideri ai rezistenţei armate din munţi, Petre Petre (96 de ani), Cezarina Condurache, primarul Aiudului, Mihai Horaţiu Josan, Florin Dobrescu, Şerban Suru, o delegaţie a Noii Drepte din Târgu Mureş şi a Asociaţiei Inima Ardealului. Vremea a fost frumoasă la Aiud în prima parte a zilei, doar în timpul slujbei de pomenire a martirilor ucişi de comunişti în închisoarea din Aiud – ţinută lângă Monumentul “Calvarul Aiudului” -, izvorând câţiva picuri de ploaie din cer. “Creştinii înălţau altare pe osemintele sfinţilor, iar Monumentul Calvarului şi biserica de jos sunt construite pe osemintele celor persecutaţi de dictatura atee. Secolul XX a dat mai mulţi martiri decât primele trei secole şi trebuie să nu lăsăm oamenii să-i îngroape în trecut, este necesar să rămână lumini patimile lor pentru neamul românesc. Viaţa lor merită cunoscută nu pentru latura lor lumească, cât pentru că s-au ridicat la puterea în credinţă a primilor creştini”, a spus părintele Augustin Varvaruc. În cinstea părintelui Justin Pârvu a fost ţinut un moment de reculegere la finalul slujbei de pomenire, urmată de conferinţa intitulată “Sfinţii Închisorilor”, găzduită de Primăria Aiud. Părintele Hrisostom, Ciprian Voicilă, Dan Radovici şi Coriolan Baciu au fost doar câteva dintre persoanele care au luat parte la conferinţă. Părintele Hrisostom a tras un semnal de alarmă asupra vlăguirii poporului român, care nu mai ştie să trăiască autentic, pentru Dumnezeu, problema nefiind atât sărăcia, ci faptul că inimile noastre s-a obişnuit să primească “binecuvântări” europene şi din alte ţări pentru tot ceea ce fac, pentru orice standarde. Dânsul a …

Citeste tot articolul