Dacă doriți să ne sprijiniți prin PayPal, orice DONAȚIE este binevenită:

iliescu

  • PSD domină (iar) țara ca pe vremea lui Iliescu

    ciolacu iliescu 780x470 1

    PSD, partidul aflat în centrul atenției politice, și-a consolidat poziția în țară, cucerind controlul asupra a 25 de județe, conform rezultatelor parțiale furnizate de Biroul Electoral Central. În contrast, PNL se regăsește în posesia a doar 12 județe, iar UDMR în patru, arată datele transmise de la Consiliile Județene și primăriile reședințelor de județ.

    Liberalii au suferit pierderi semnificative, cedând regiuni istorice precum Suceava, Prahova și Timiș, în timp ce USR a reușit să obțină doar două victorii notabile, capturând primăriile orașelor Timișoara și Bacău, cu Dominic Fritz, respectiv Lucian Viziteu.

    La scrutinul din 2020, PSD a reușit să câștige 20 de Consilii Județene, păstrându-și controlul asupra acestora în ultimii patru ani. Printre acestea se numără Argeș, Bacău, Bistrița, Botoșani, Brăila, Buzău, Călărași, Dâmbovița, Galați, Dolj, Gorj, Hunedoara, Ialomița, Mehedinți, Olt, Teleorman, Tulcea, Vaslui și Vâlcea.

    PNL a obținut în 2020 controlul asupra a 17 Consilii Județene, iar în prezent deținea 15, după ce șeful CJ Vrancea, Cătălin Toma, a decedat, iar șeful CJ Constanța, Mihai Lupu, s-a înscris în PUSL. Printre aceste județe se numără Alba, Arad, Bihor, Brașov, Caraș-Severin, Cluj, Giurgiu, Iași, Ilfov, Maramureș, Neamț, Prahova, Sălaj, Sibiu, Suceava și Timiș.

    În urma votului din 9 iunie, social-democrații au reușit să câștige controlul asupra altor cinci Consilii Județene: Timiș, Vrancea, Caraș-Severin, Maramureș și Neamț, în timp ce au pierdut teren la Botoșani.

    Astfel, rezultatul parțial al alegerilor locale din 2024 indică faptul că PSD a reușit să câștige 25 de Consilii Județene, în timp ce PNL a obținut controlul asupra a 12, după o luptă strânsă la Botoșani, unde candidatul PNL l-a depășit pe cel al PSD cu doar 200 de voturi.

    Liberalii au suferit pierderi notabile în județe importante precum Suceava, Prahova și Timiș.

    UDMR a obținut controlul asupra a patru Consilii Județene: Covasna, Harghita, Mureș și Satu Mare.

    Într-un alt eveniment deosebit de important, Primăria Capitalei a fost câștigată de către Nicușor Dan, candidat independent.

    Lista Consiliilor Județene și primăriilor reședință de județ:

    1. Alba

    • Consiliul Județean – Ion Dumitrel, PNL
    • Alba Iulia – Gabriel Pleșa, PNL

    2. Arad

    • Consiliul Județean – Iustin-Marinel Cionca-Arghir, PNL
    • Arad – Călin Bibarț, PNL

    3. Argeș

    • Consiliul Județean – Ion Mânzână, PSD
    • Pitești – Cristian Gențea, PSD

    4. Bacău

    • Consiliul Județean – Valentin Ivancea, PSD
    • Bacău – Lucian Viziteu, USR

    5. Bihor

    • Consiliul Județean – Ilie Bolojan, PNL
    • Oradea – Florin Birtă, PNL

    6. Bistrița Năsăud

    • Consiliul Județean Radu Moldovan -PSD
    • Bistrița – situație necarificată între Gabriel Lazany PSD – 44,04% versus Ioan Turc (PNL) 44,02%

    7. Botoșani

    • Consiliul Județean – Valeriu Iftime, PNL
    • Botoșani – Cosmin Ionuț Andrei, PSD

    8. Brașov

    • Consiliul Județean – Adrian Veștea,PNL
    • Brașov – George Scripcaru, PNL

    9. Brăila

    • Consiliul Județean – Francisk Iulian Chiriac, PSD
    • Brăila – Viorel Marin Dragomir, PSD

    10. Buzău

    • Consiliul Județean – Lucian Romașcanu, PSD
    • Buzău – Constantin Toma, PSD

    11. Caraș Severin

    • Consiliul Județean – Silviu Hurduzeu, PSD
    • Reșița – Ioan Popa, PNL

    12. Călărași

    • Consiliul Județean – Vasile Iliuță, PSD
    • Călărași – Marius Dulce, PSD

    13. Cluj

    • Consiliul Județean – Alin Tișe, PNL
    • Cluj Napoca – Emil Boc, PNL

    14. Constanța

    • Consiliul Județean – Florin Mitroi, PNL
    • Constanța – Virgil Chițac, PNL

    15. Covasna

    • Consiliul Județean – Tamas Sandor, UDMR
    • Sfîntu Gheorghe – Antal Arpad, UDMR

    16. Dîmbovița

    • Consiliul Județean – Corneliu Ștefan, PSD
    • Târgoviște – Cristian Stan, PSD

    17. Dolj

    • Consiliul Județean – Cosmin Vasile, PSD
    • Craiova – Lia Olguța Vasilescu, PSD

    18. Galați

    • Consiliul Județean – Costel Fotea, PSD
    • Galați – Ionuț Pucheanu, PSD

    19. Giurgiu

    • Consiliul Județean – Toma Petcu, PNL
    • Giurgiu – Adrian Anghelescu, PNL

    20. Gorj

    • Consiliul Județean – Cosmin Mihai Popescu, PSD
    • Târgu Jiu – Marcel Romanescu, PSD

    21. Harghita

    • Consiliul Județean – Bíró Barna Botond, UDMR
    • Miercurea Ciuc – Attila Korodi, UDMR

    22. Hunedoara

    • Consiliul Județean – Laurentiu Nistor, PSD
    • Hunedoara – Dan Bobouţanu, PSD

    23. Ialomița

    • Consiliul Județean – Marian Pavel, PSD
    • Slobozia Alexandru Potor, PSD

    24. Iași

    • Consiliul Județean – Costel Alexe, PNL
    • Iași – Mihai Chirică, PNL

    25. Ilfov

    • Consiliul Județean – Hubert Thuma, PNL

    26. Maramureș

    • Consiliul Județean – Gabrieal Zetea, PSD
    • Baia Mare – Doru Dăncuş, PSD

    27. Mehedinți

    • Consiliul Județean – Aladin Georgescu, PSD
    • Drobeta Turnu Severin – Marius Screciu, PSD

    28. Mureș

    • Consiliul Județean – Péter Ferenc, UDMR
    • Târgu Mureș – Soós Zoltán, UDMR

    29. Neamț

    • Consiliul Județean – Vasilică Harpa, PSD
    • Piatra Neamț – Adrian Niță, PSD

    30. Olt

    • Consiliul Județean – Marius Oprescu, PSD
    • Slatina – Mario de Mezzo, PNL

    31. Prahova

    • Consiliul Județean – Daniel Virgiliu Nanu, PSD
    • Ploiești – Mihai Politeanu, independent

    32. Satu Mare

    • Consiliul Județean – Pataki Csaba, UDMR
    • Satu Mare – Kereskényi Gábor, UDMR

    33. Sălaj

    • Consiliul Județean – Dincu Iancu Sălăjanu, PNL
    • Zalău – Ionel Ciunt, PSD

    34. Sibiu

    • Consiliul Județean – Daniela Cîmpean, PNL
    • Sibiu – Astrid Fodor, FDGR

    35. Suceava

    • Consiliul Județean – Gheorghe Șoldan, PSD
    • Suceava – Vasile Rîmbu, PSD

    36. Teleorman

    • Consiliul Județean – Adrian Gâdea, PSD
    • Alexandria – Victor Drăgușin, PSD

    37. Timiș

    • Consiliul Județean – Alfred Simonis, PSD
    • Timișoara – Dominic Frit, USR

    38. Tulcea

    • Consiliul Județean – Horia Teodorescu, PSD
    • Tulcea – Dragoș Simion, PSD

    39. Vaslui

    • Consiliul Județean – Ciprian Trifan, PSD
    • Vaslui – Lucian Braniște, PSD

    40. Vîlcea

    • Consiliul Județean – Constantin Rădulescu, PSD
    • Rîmnicu Vîlcea Mircea Gutău, PSD

    41.Vrancea

    • Consiliul Județean – Nicușor Halici, PSD
    • Focșani – Cristian Misăilă, PSD

    42. București -Nicușor Dan indepedent

  • România, colonia în care bugetul național trebuie să primească aprobarea informală a ambasadorului american și în care CIA controlează presa, armata și serviciile

    inquam photo bucuresti mars antimigratie 101905

    După lovitura de stat din decembrie 1989 statul a fost capturat de gruparea Iliescu cu sprijinul KGB-ului și al CIA. Peste noapte din stat național am devenit Republica Infractorilor, un stat subordonat puterilor suzerane, fără dreptul de a întreține relații diplomatice și de a negocia tratate internaționale. Relațiile internaționale au rămas limitate spre inexistente. Mini-Schengen ne arată statutul nostru de colonie.

    Acum ceva ani îi întrebam pe colegii mei!? Câți dintre voi are contract de colaborare cu Departamentul de Stat al SUA, câți dintre voi a beneficiat de burse de studii în Occident sau a făcut cineva parte din fundațiile domnului George Soroș? Liniște în sală. Niciunul. Le-am spus atunci că orice demers politic ar face se va lovi de un zid, iar porțile Ambasadei SUA la București vor fi zăvorâte pentru ei. De ce? Pentru că nu-s de-ai lor, cum îi place românului să spună despre slugile vremelnice pe care le tot votează de 34 de ani.

    În anii 90` toți visau să vină americanii, dar ei tot se făceau așteptați. Într-un final au venit prin 1996. L-au racolat imediat pe umilul Emil, au numit-o în funcția de șef al Cancelariei Prezidențiale pe tânăra Veronica, spion cu nume de cod și toate cele. Au venit cu George Soroș și o valiză încărcată cu 5 milioane de dolari pentru ong-uri. În ong-urile lui Soroș au crescut o nouă generație politică după chipul și asemănarea CIA, pline de trădători de țară ce au ajuns mai apoi miniștri și în fel de fel de funcții alese. Macovei, vodca și a-i ei.

    silviu brucan si george soros la sediul gds ian 1990 foto emanuel parvu 1

    După lovitura de stat din decembrie 1989 statul a fost capturat de gruparea Iliescu cu sprijinul KGB-ului și al CIA. Peste noapte din stat național am devenit Republica Infractorilor, un stat subordonat puterilor suzerane, fără dreptul de a întreține relații diplomatice și de a negocia tratate internaționale. Relațiile internaționale au rămas limitate spre inexistente. Mini-Schengen ne arată statutul nostru de colonie.

    Acum ceva ani îi întrebam pe colegii mei!? Câți dintre voi are contract de colaborare cu Departamentul de Stat al SUA, câți dintre voi a beneficiat de burse de studii în Occident sau a făcut cineva parte din fundațiile domnului George Soroș? Liniște în sală. Niciunul. Le-am spus atunci că orice demers politic ar face se va lovi de un zid, iar porțile Ambasadei SUA la București vor fi zăvorâte pentru ei. De ce? Pentru că nu-s de-ai lor, cum îi place românului să spună despre slugile vremelnice pe care le tot votează de 34 de ani.

    În anii 90` toți visau să vină americanii, dar ei tot se făceau așteptați. Într-un final au venit prin 1996. L-au racolat imediat pe umilul Emil, au numit-o în funcția de șef al Cancelariei Prezidențiale pe tânăra Veronica, spion cu nume de cod și toate cele. Au venit cu George Soroș și o valiză încărcată cu 5 milioane de dolari pentru ong-uri. În ong-urile lui Soroș au crescut o nouă generație politică după chipul și asemănarea CIA, pline de trădători de țară ce au ajuns mai apoi miniștri și în fel de fel de funcții alese. Macovei, vodca și a-i ei.

    Presa astăzi își spune șopron CNN, UMDIGI24, nu mai avem TVR și Scânteia. TVR a fost ocupat politic și lăsat să moară în agonie, ca mai tot ce a avut bun România. În orice oraș te duci în țara asta vezi ruine. Ruinele României de altădată, România care a ridicat întrun sfert de veac ceea ce noi nu putem distruge și jefui într-un veac. E munca părinților și bunicilor noștri de care ne-am bătut joc. O să se termine și cu diaspora, se va prăbuși și bula imobiliară, natalitatea e pe linie moartă, iar țara geme la o datorie ce bate spre 200 de miliarde.

    Instituțiile statului sunt capturate de clanuri mafiote, săgețile ambasadelor ”streine” și te miri ce neica nimeni numit politic de niște hoți slugarnici la licurici. Toate-s capturate. Nimic nu mișcă fără voia stăpânirii. Anual dispar zeci de miliarde din România și nimeni nu mișcă un deget. Se estimează că s-au furat în cei 34 de ani negri ai postdecembrismului circa o mie de miliarde de dolari. România a ajuns o biată colonie în care bugetul național trebuie să primească aprobarea informală a ambasadorului american și în care CIA controlează presa, armata și serviciile. Miliarde se evaporă anual pe armament, armament care de cele mai multe ori nu este livrat niciodată sau ne trezim cu fiare vechi de 40 de ani.

    Republica plătește tribut pentru a menține fanarioții la putere

    Am dat zilele astea 1 miliard de euro pe rachete PATRIOT. Păi la fiecare baterie PATRIOT achiziționată de România în avans s-a furat 1 miliard de euro. Un audit al Curții de Conturi a descoperit că Guvernul American a omis să livreze Ministerului Apărării Naționale produse și servicii în valoare de peste 213 milioane de dolari, deși plata în avans fusese efectuată de statul român în perioada 2013-2016. Departamentul de Stat al SUA a aprobat vânzarea către România de rachete antinavă. Costul estimat: 300 de milioane de dolari.

    Asta se întâmpla prin 2020. Anul trecut slugile de la București au întrebat de rachete la presiunea Curții de Conturi. Partenerul nostru de peste ocean ne-a transmis că putem considera cei 300 de milioane de dolari plătiți în avans SUA drept ajutor de război pentru Ucraina. Au fost și atenționați să nu mai vină cu astfel de întrebări deoarece România nu mai este stăpână pe propriile finanțe în contextul datoriei externe. Ne-au dat miliarde împrumut la dobânzi colosale pe care i-am dat înapoi creditorilor gratuit. Așa am ajuns la minunata datorie de circa 162,434 miliarde euro. Nu vă speriați, tocmai a mai împrumutat Nicu și Marcel încă 757 de milioane de lei de la bănci. Trebuie să plătim rachetele tovarășilor. Am ajuns mai rău ca pe vremea SOVROM-urilor ruso-române. Măcar atunci știam că muncim pentru ruși. Acum totul e ținut la secret pentru că presa, armata și serviciile sunt anexele CIA.

    Analfabetul Ciolacu nu știe că are deja soarta pecetluită. Ambasada a spus că nu va ajunge niciodată președintele României. Iepurașul va fi scos din joben. CIA are nevoie de oameni ca Geoană, slugi infecte și jefuitori de veacuri peste prăpăditul popor român.

    Toți acești politicieni născuți sub fusta bunicuței kgb-iste, Ion Ilici Iliescu, vor să fie regi peste un popor de amărâți.

    Dacă nu am plăti miliarde pentru stăpânii lumii, am avea și noi pensii de 1000 de euro ca în Germania și Franța. După ce că țin 5 milioane de români în sărăcie lucie și îi pensionează la 65 de ani le mai și fură din amărâta aia de pensie, pentru a trimite la pensie gunoaiele sistemului la 45 de ani cu venituri de cinci ori mai mari decât în activitate. Așa se mențin la putere supușii licuriciului și slugile ce stau pe sub mesele ambasadelor străine.

    Licuriciul spală putina

    Câștigarea inevitabilă a războiului din Ucraina de către Rusia ne va arunca din nou în barca Estului. Tovarășii noștrii vând tot ce au prin România. Ford a trecut la turci. Franklin Templenton vinde toate acțiunile jefuite de la Fondul Proprietatea. Spală putina și ne lasă în brațele Rusiei, cum au făcut și la Yalta. România va avea de ales între modelul Zelenski și ocupația pașnică. La cum stau lucrurile acum, nimeni nu va dori să lupte împotriva Rusiei, mai degrabă ar întoarce armele împotriva trădătorilor de țară Werner, Nicu și Marcel. România va avea de ales între recuperarea Basarabiei și o relație pașnică cu Rusia sau distrugerea țării.

    Nu putem distruge țara cum a făcut Zelenski cu Ucraina. Securiștii și eșaloanele doi și trei din partidul comunist nu au reușit în 34 de ani să zugrăvească ce a construit Ceaușeașcu, darămite ce ar putea distruge Rusia într-o confruntare directă. Oricum, dacă ar ajunge Rusia la Odesa, Marcel și a-i lui ar preda cheile cetății necondiționat. Războiul din Ucraina a reconectat unitățile joase de pe cheiul Dâmboviței cu Kremlinul, iar oamenii PSD fac miliarde prin importul de mărfuri din Federația Rusă.

    „Omenirea trebuie să pună capăt războiului, altfel războiul va pune capăt omenirii.” – Jhon F. Kennedy.

    sursa: Anchetatorii.ro

  • Cei care l-au asasinat pe Ceaușescu jefuiesc țara de 34 de ani! Marcel Ciolacu, falsul erou al Revoluției, moștenitorul epocii întunecate

    ceausescu ciolacu psd 1000x560 1

    Falsurile și umbrele trecutului înspăimântător al lui Marcel Ciolacu încep să iasă încet la iveală, în timp ce sistemul creat de mafia de partid și de stat care l-a asasinat pe Nicolae Ceaușescu se prăbușește ca un mamut cu picioare de lut.

    După 1989 asasinii lui Ceaușescu au ascuns adevărul despre lucrurile bune de dinainte de lovitura de stat. România avea înainte de 1989 o economie performantă, a zecea țară industrializată a lumii. Produceam tot ce consumam și furnizam și la export. În 1989 a fost o lovitură de stat condusă de Ion Iliescu și spionii KGB/GRU/CIA, după înțelegerea de la Valletta dintre Gorbaciov și Bush senior. România a ieșit învinsă în urma Războiului Rece, iar consecințele le resimțim până astăzi.

    PSD, partidul lui Iliescu și anexele lui au devalizat țara și au mutat totul pe persoană fizică. Marcel Ciolacu este moștenitorul lui Ion Iliescu, conducătorul PSD, partidul născut din FSN. Ei sunt cei care au furat visele românilor în cei 34 de ani negri ai postdecembrismului.

    PSD și Marcel Ciolacu sunt moștenitorii de drept ai lui Ion Iliescu și FSN cei care l-au executat pe Nicolae Ceaușescu într-un proces ilegal și ilegitim, o mascaradă demnă de analele justiției la nivel mondial.

    După lovitura de stat din decembrie 1989, adevărul despre evenimentele care au dus la căderea regimului comunist din România a fost deseori umbrit de oameni care pretind că apără democrația, dar care în realitate ascund o istorie întunecată și plină de falsuri. Unul dintre acești actori cheie este Marcel Ciolacu, actualul lider al PSD, care se erijează într-un fals erou al Revoluției, dar care, în realitate, este moștenitorul unei epoci întunecate. Regimul mafiei de partid și de stat care distruge țara de 34 de ani și-a creat propria Republică, Republica Infractorilor, iar Marcel Ciolacu prin acțiunile sale ilegitime și corupte o redefinește sublim.

    Ciolacu și PSD-ul pe care îl conduce sunt moștenitorii direcți ai FSN-ului și a-i lui Ion Iliescu, grupare responsabilă de crime împotriva umanității până astăzi nepedepsite. Republica Infractorilor condusă de Marcel Ciolacu a fost construită la bază pe crimele din decembrie 1989 și din 13-15 iunie 1990. PSD, copilul FSN, a devalizat țara și a transferat averi imense către clanurile mafiote, lăsând în urmă o Românie marcată de sărăcie și corupție.

    Mai mult decât atât, criminalii din decembrie 89 sunt azi cunoscuți ca eroi ai Revoluției. Au drepturi și titluri, pensii și diferite beneficii bănești. Marcel Ciolacu este un impostor al sistemului creat de mafia de partid și de stat în postdecembrism. Șeful PSD se consideră erou al Revoluției deși el era un bișnițar și contrabandist de carton al acelor vremuri. Prin acte false a încercat să obțină titlul de revoluționar de luptător cu rol determinant. Ciolacu a luptat cu cartușele de kent și baxurile de pepsi pe care le vindea la negru în Piața din Buzău.

    Ciolacu nu a participat la evenimentele cheie ale Revoluției, dar a dorit să își adjudece, în mod fals și pentru interese personale, titlul de erou național. Această impostură ne arată că liderul PSD încearcă să manipuleze și să distorsioneze istoria în favoarea sa.

    Marcel Ciolacu devine pe zi ce trece simbolul imposturii din România, un lider care nu numai că încearcă să-și revendice fals un rol în Revoluție, dar și să perpetueze o moștenire controversată și coruptă, într-o oglindă a unei realități întunecate și controversate din istoria recentă a țării.

  • 34 de ani de la LOVITURA DE STAT din ’89: Gruparea Iliescu preia puterea și jefuiește țara la discreție

    ciolacu iliescu 780x470 1 1

    Aşa-numitul ”grup Iliescu”, care a preluat puterea politică în România în decembrie 1989, a avut ca scop înlăturarea fostului dictator Nicolae Ceauşescu, dar menţinerea țării în sfera de influenţă a fostei Uniuni Sovietice, aceștia fiind spioni KGB și GRU.

    Grupul existent în jurul lui Ion Iliescu în 1989, care a preluat puterea în statul român după evenimentele de la sfârşitul lunii decembrie, funcţiona de mai mulţi ani în România, fiind format din persoane marginalizate de către fostul regim al lui Nicolae Ceauşescu şi al căror scop era înlăturarea conducătorului statului, dar menţinerea României în sfera de influenţă a Uniunii Sovietice.

    Fostul preşedinte Ion Iliescu a fost trimis în judecată, alături de Gelu Voican Voiculescu şi de fostul comandant al Aviaţiei Militare, generalul Iosif Rus, acuzațiile fiind de infracţiuni contra umanităţii.

    Conform procurorilor, ”în mod constant, până în prezent, Iliescu Ion a negat în public sau a bagatelizat existenţa acestui grup pe care, în realitate, aşa cum o arată probatoriul, l-a condus”, noua conducere a ţării care a preluat puterea în decembrie 1989 susţinând că este ”emanată” de Revoluţie.

    ”Probatoriul administrat a relevat că pe fondul degenerării relaţiilor bilaterale dintre RSR şi URSS (degradare survenită ulterior momentului ”Praga 1968”), urmare, inclusiv, a gravelor erori de politică internă (ce au produs o stare de nemulţumire profundă şi generală) s-a format şi a evoluat în timp o grupare dizidentă care a avut drept scop înlăturarea fostului preşedinte Ceauşescu Nicolae, dar menţinerea României în sfera de influenţă a URSS. Această grupare a fost formată atât din civili (latura politică), cât şi din militari (latura militară), cu toţii marginalizaţi într-un fel sau altul prin deciziile fostului preşedinte. Componenţii grupului au aparţinut principalelor două filoane militare (MApN şi DSS), de la nivel mediu până la vârf, dar şi structurilor civile ale statului român. Desigur, nu doar membrii acestui grup au manifestat atitudini ostile regimului Ceauşescu, însă prin funcţiile deţinute (implicit, influenţele exercitate), dar mai ales prin raportare la evoluţia istorică (începând cu 22 decembrie 1989), se poate afirma, fără echivoc, faptul că acest grup s-a dovedit eficient în demersul său”, susţin procurorii în rechizitoriu.

    Ancheta derulată de-a lungul anilor în Dosarul ”Revoluţiei” relevă că, de-a lungul timpului, persoane cu importante funcţii de decizie în statul comunist – la nivelul Ministerului Apărării, al fostei Securităţi sau al serviciilor de informaţii – aveau cunoştinţă despre existenţa grupului din jurul lui Ion Iliescu şi că membrii acestuia discutau, cu ani înaintea evenimentelor din 1989, despre preluarea puterii.

    De altfel, un martor în dosar a relatat că încă din 1987 se ştia despre existenţa unei ”organizaţii clandestine denumită Comitetul sau Consiliul Salvării Naţionale care avea ca scop desfăşurarea de acţiuni împotriva regimului Nicolae Ceauşescu”, formată dintr-o componentă politică şi una militară, din care făceau parte Ion Iliescu, Virgil Măgureanu, dar şi generalii Nicolae Militaru şi Ion Iăniţă.

    Fostul ministru al Apărării din perioada 1980-1985, Constantin Olteanu, a declarat că în 1988 a purtat o discuţie cu generalul Iulian Vlad, şeful Departamentului Securităţii Statului, în urma căreia a aflat de la acesta faptul că în mod periodic Ion Iliescu, generalul Nicolae Militaru şi alţii se întâlneau şi purtau discuţii despre formarea unui nou guvern, în eventualitatea pierderii puterii de către Nicolae Ceauşescu. Într-o astfel de ipoteză Militaru viza funcţia de ministru al Apărării Naţionale.

    Un fost şef al unităţii de contraspionaj pentru ţările socialiste a declarat şi el, în calitate de martor în dosar, că generalul Nicolae Militaru, care a fost numit ministru al Apărării în 26 decembrie 1989, fusese trecut în rezervă în perioada comunistă pentru că în ceea ce îl priveşte serviciile de informaţii româneşti demonstraseră ”un anumit ataşament faţă de GRU”, serviciu secret rusesc. În acelaşi timp, un ofiţer de contrainformaţii militare a declarat că ”generalul Militaru Nicolae fusese atras la colaborare de către Serviciul de Informaţii al Armatei Sovietice într-o perioadă în care se afla în Dobrogea, unde se desfăşura o aplicaţie pe hartă cu statele majore ale armatelor ţărilor din cadrul Tratatului de la Varşovia”.

    ”Nu cunosc motivele pentru care generalul Militaru a fost readus din rezervă după o lungă perioadă de timp în care nu a mai avut contact cu actul de comandă şi a fost numit ministru al apărării naţionale de către domnul Ion Iliescu (….) Cred că numirea sa a avut legătură şi cu participarea acestuia încă din anii 1981-1984 la anumite forme de rezistenţă împotriva regimului Ceauşescu. Cunosc că se afla în legătură cu alte cadre militare active sau în rezervă, într-o activitate ce poate fi numită un complot împotriva regimului Ceauşescu în interiorul căruia Militaru dorea răsturnarea sa pe o cale violentă. Aşadar este posibil ca numirea sa în funcţia de ministru al apărării de către Ion Iliescu să fie o acţiune de recunoaştere a unor merite anterioare. De altfel, Ion Iliescu era la curent cu acţiunile unor grupuri, însă a manifestat tot timpul o prudenţă deosebită”, declara, la rându-i, fostul şef al SRI Virgil Măgureanu, martor în dosar.

    Coroborând declaraţiile martorilor, anchetatorii vorbesc despre ”filosovietismul componenţilor grupului dizident”, în cadrul căruia aripa politică, condusă de Ion Iliescu, îşi subordona aripa militară.

    ”Din perspectivă istorică se constată că membrii grupului, aflaţi în viaţă la data de 22 decembrie 1989, s-au organizat rapid şi eficient şi au avut un rol esenţial în evoluţia ulterioară a evenimentelor. Cu toţii s-au regăsit şi au conlucrat în locaţiile cheie ale zilei de 22 decmebrie 1989 şi intervalul următor de timp. (…) Toţi componenţii „grupului Iliescu” au preluat puterea totală în stat. Iliescu Ion a fost preşedintele României pentru o perioadă de 10 ani”, notează anchetatorii, care subliniază că apropiaţii lui Iliescu au continuat să deţină, după 1989, pentru perioade lungi de timp, funcţii importante în stat.

    Procurorii explică şi de ce existenţa acestui grup a fost ascunsă sau negată în tot acest timp.

    ”Ascunderea existenţei, filozofiei şi acţiunilor acestui grup a fost justificată de filosovietismul componenţilor grupului, începând cu Iliescu Ion. Aducerea la cunoştinţa opiniei publice a preexistenţei unui grup civilo-militar pro-sovietic şi care a apărut în primplanul politico-militar al zilelor Revoluţiei ar fi fost în contrast evident cu dorinţa exprimată de noua putere de a fi percepută ca fiind o reală emanaţie a mişcării revoluţionare din decembrie 1989. Mai mult, o devoalare a adevărului ar fi putut însemna pentru „grupul Iliescu” o periclitare privind preluarea şi păstrarea puterii în stat, dar şi legitimarea în faţa opiniei publice, fiind cunoscută atitudinea anti-sovietică a majorităţii opiniei publice din România”, se arată în documentul citat.

  • Cosa Nostra de Romania – Mafia cu epoleti. Textul care a devenit viral pe Facebook: cum a fost distrusa Romania, una din cele mai frumoase tari europene …de mafia politica

    tricolor

    Am trăit, ca într-un vis, un sfert de secol de speranţe neîmplinite. Când s-au dus anii?

    Actualmente director la Institutul de Economie al Academiei Române, Constantin Ciutacu, are curajul să pună degetul pe multe dintre rănile care ne dor de 25 de ani. În 1989, infrastructura industrială situa România în primele 10 ţări din Europa. Mulţi au uitat, alţii n-au ştiut niciodată…

    Cum stătea România, din punctul de vedere al integrării economice cu ţările dezvoltate, în 1989? În 1989, infrastructura industrială situa România în primele 10 ţări din Europa: · exista platforma Pipera, creată de francezi, unde se construiau calculatoare; · autocamioanele şi autobuzele fabricate la Braşov şi Bucureşti erau patente germane; · avioanele Rombac erau cumpărate de la englezi; · locomotivele de la Electroputere Craiova erau patent elveţian; · la Reşiţa se fabricau motoare de vapoare după licenţa Renk din Germania;???? . centrala nucleară de la Cernavodă provenea din Canada. Putem spune, şi nu suntem nostalgici, că începusem să ne integrăm acceptabil cu economiile mari ale lumii. România era a treia ţară din lume, după SUA şi Japonia, care fabrica anvelope gigant, pentru autobasculante de peste 110 tone. Doar două ţări din lume făceau şuruburi cu bile: România şi Japonia. Acestea se foloseau în industria nucleară şi aerospaţială. În 1990, Petre Roman a afirmat că industria românească era un „morman de fiare vechi”. Ce am avut şi ce am pierdut în ultimii 25 de ani, domnule ministru?

    A fost cea mai nefericită declaraţie de politician de după 1989, care ne urmăreşte până azi. Referindu-se la industrie, că e de dat la fier vechi, fostul prim ministru Petre Roman dorea să spună lumii că întreaga economie a României comuniste nu merita doi bani. Ca să combatem această viziune, cităm date statistice la întâmplare, din diferite domenii: · România producea 14 milioane de tone de oţel în 1985; azi, doar 3 milioane; · producea 400.000 tone de aluminiu, azi produce pe jumătate; · în 1980 ieşeau pe poarta fabricilor 1.600 de excavatoare, niciunul azi; · ieşeau 71.000 de tractoare niciunul azi (am construit fabrici de tractoare în Egipt şi Iran, care funcţionează şi acum, în timp ce în România au murit); · în 1984 fabricam 600 de vagoane de pasageri pe an, azi, niciunul. Cât despre vagoanele de marfă, construiam 14.000 de bucăţi pe an; Azi, abia 800 (cel puţin 100.000 vagoane de marfă au fost tăiate şi vândute la fier vechi în ultimii ani). În fine, produceam 144 de nave de tonaje diferite; azi, după cum se ştie, nu mai producem niciuna.

    Industria sticlăriei e prăbuşită. Industria cosmetica (săpun, deodorante, creme) a dispărut. Potrivit statisticii oficiale, după anul 2000, au fost exportate 50 de milioane de tone de „fier vechi”,„deşeuri” de cupru, aluminiu şi alte neferoase, în valoare de peste 10 miliarde de euro! Am exportat lemn brut, în valoare de peste 8 miliarde de euro, şi alte produse brute (cereale, fructe, animale vii etc.) în valoare de alte 5 miliarde de euro! Ca cea mai ordinară țara COLONIALĂ! Prelucrarea acestora în România ar fi însemnat crearea a milioane de locuri de muncă!

    Practic, întreaga economie naţională a fost oferită pe tavă, fără nicio logică! Ameţitoare cifre… Cum stau lucrurile în domeniul petrolului? România producea 13 milioane de tone de petrol în 1970, şi numai… 6 milioane azi. Suspect?! Cineva nu raportează corect. Nu am nicio încredere în această cifră, atât timp cât nu ştiu dacă toate sondele au contoare. Au contor, domnilor? Trebuie să plătească redevenţe la tona de ţiţei brut, dar dacă scoţi 8-10 milioane de tone şi raportezi numai 6? Cu cât păgubeşti statul? Petrolul se scoate mult şi se rafinează în alte ţări. De aici, deduceţi consecinţele. Înainte de 1989, produceam 8,5 milioane de tone de motorină şi acum mai producem doar 2 milioane, produceam 10 milioane de tone de păcură și nu mai producem nimic; produceam 500.000 de tone de uleiuri minerale, azi, nimic.

    Pe de altă parte, aţi observat că nici distribuţia gazelor nu mai este a noastră. Cine măsoară producţia? Cine măsoară distribuţia? După 1990, s-a schimbat peisajul industrial. S-a creat o falie între marea şi mica industrie. De ce s-a întâmplat acest fenomen? Au venit „sfaturi” de la competitorii noştri europeni: faceţi IMM-uri (întreprinderi mici şi mijlocii), daţi afară muncitorii din marile uzine, închideţi mamuţii industriali, produceţi kit-uri, componente, nu produse integrale, faceţi cabluri, radiatoare, sisteme de frânare şi anvelope, nu locomotive şi tractoare. Parcă intenţionat, nu a existat o viziune politică de dezvoltare, ci doar una pentru distrugere; Guvernanţii şi-au îndeplinit misiunea cu exces de zel.

    Nu mă poate convinge nimeni pe mine că nu a fost totul pe bază de program, o teorie a conspiraţiei. UE a fost creată pe baza Comunităţii Economice a Cărbunelui şi Oţelului. Deci, România nu putea să intre în grila europeană cu industria ei siderurgică, de 14 milioane tone de oţel. A trebuit lichidată, ca un „bonus” pentru admiterea în UE. Care au fost primele mari greşeli istorice ale politicienilor, în urma cărora s-a dat startul la jaful naţional? Prima mare eroare a fost restituirea „părţilor sociale”, o privatizare pe bani adevăraţi, începută surprinzător de Ceauşescu.

    FSN-ul a restituit aceşti bani, pentru a cumpăra bunăvoinţa oamenilor, chiar cu banii lor! Această măsură anti-economică, din cauza căreia fabricile şi uzinele au rămas fără capital lichid, a condus, de fapt, la excluderea cetăţenilor de la un drept de proprietate plătit cu munca lor; a fost o renaţionalizare a unei părţi a capitalului social, destinată ulterior şi cedării controlului economiei către interese de grup, mai ales străine. A doua mare eroare a fost privatizarea „de masă”, fără proceduri şi fără reguli de protecţie a acţionarilor minoritari; viitoarele certificate de acţionar au fost cumpărate pe nimic, de cei care ştiau ce va urma. Atunci s-a spus că se privatizează numai 30% din capitalul societăţilor comerciale, lăsându-se de înţeles că vor mai primi şi restul de 70% în viitor, care viitor nu a sosit încă nici în anul 2014!

    S-a anunţat, totodată, că sectoarele strategice nu se vor privatiza. Dar au venit pe urmă FMI, Banca Mondială şi societăţile externe de consultanţă, care au dictat, şi guvernele au promovat controlul total, fără luptă şi fără niciun câştig, asupra întregii economii. Practic, economia naţională a fost oferită pe tavă, fără nicio logică şi fără a se spune, cel puţin, că este cadou sau pradă de război, celor care, chipurile, au făcut lobby pentru integrarea României în Uniunea Europeană.

    Fiecare program de guvernare anunţat a fost, de fapt, un program de „neguvernare”, program de HOȚIE. A dispărut întreg sectorul industriei de textile, confecţii, tricotaje (filaturi, ţesătorii, fabrici de stofă şi postavuri, întreprinderi de pielărie şi încălţăminte, toate concepute într-un sistem integrat). A fost închis sectorul agroalimentar (36 de fabrici de zahăr, fabricile de ulei, de preparate din carne, de lapte şi produse lactate, zeci de fabrici de nutreţuri combinate etc.).

    Nu mai există majoritatea fabricilor din industria lemnului şi mobilei, din industria cimentului, a lacurilor şi vopselelor, a medicamentelor, din sectorul construcţiilor de maşini, al exploatărilor miniere de feroase şi neferoase, de cărbune etc. S-au desfiinţat întreprinderile agricole de stat şi cele de mecanizare a agriculturii, staţiunile de cercetări agricole şi, în general, marea majoritate a institutelor de cercetare-proiectare. Au dispărut industria electronică, electrotehnică, de mecanică fină, optică, automatizări, etc. Baza naţională de soiuri de plante şi rase de animale a fost pulverizată. România nu mai are astăzi un pachet naţional de seminţe, soiuri, hibrizi, de culturi cerealiere, plante tehnice, legume etc.

    A fost distrus, aproape în totalitate, sistemul de irigaţii (construit prin îndatorarea dureroasă de la Banca Mondială!), pentru a cărui plată românii au contribuit zeci de ani; au fost abandonate programele de combatere a eroziunii solului, de îndiguiri şi desecări, dar şi cele de irigaţii în curs (canalul Siret-Dunăre sau Bucureşti-Dunăre).

    Întreaga economie naţională a fost, pur şi simplu, pulverizată şi lăsată fără nicio logică structurală. Care sunt consecinţele asupra populaţiei, derivate din acest peisaj apocaliptic, desprins parcă dintr-un film S.F.? Treptat, România s-a transformat într-un paradis al multinaţionalelor care controlează industria, agricultura, transporturile, construcţiile, comerţul, sectorul financiar-bancar etc. şi care îşi promovează reglementări legale în interes propriu.

    Românilor le-au rămas întreprinderile mici şi mijlocii – de fapt, microîntreprinderile; dintre cele aproximativ 500.000 înregistrate, peste 200.000 nu au niciun angajat! Românii au astăzi libertatea să se ocupe de economia şi afacerile de subzistenţă (avem şi industrie de subzistenţă, nu doar agricultură!) şi construcţii şi transporturi şi alte servicii de subzistenţă, pretinzând că acţionăm pentru dezvoltare inteligentă, inovativă şi durabilă. Nimic nu este mai durabil decât subzistenţa, aceasta este strategia noastră naţională, după ce am făcut praf marile companii.

    Brandul României este subzistenţa, atât în interiorul ţării, cât şi pe celelalte pieţe ale muncii, unde lucrează cetăţenii români. Nici după 25 de ani, clasa politică – veritabil detaşament al legiunii străine, terminatorul României moderne, nu a realizat importanţa unei reglementări prin care salariaţii să-şi investească o parte din salariu în compania proprie. Întreaga economie putea fi salvată prin participarea financiară a salariaţilor, printr-o reglementare prin care salariile reinvestite să fie scutite de impozite şi contribuţii.

    A existat, în toţi aceşti ani, un fir roşu care să lege cele 13 guverne ce s-au perindat pe la Palatul Victoria, de un proiect minimal, coerent, de dezvoltare? Fireşte că nu a existat! Zi de zi, guvernele şi clasa politică s-au ocupat numai de FURTURI și protejarea aşa-zişilor investitori strategici,prin scutirea de impozit pentru profitul reinvestit, şi nu de promovarea facilităţilor destinate salariilor reinvestite.

    Investitorii nu ar fi trebuit să primească niciun sprijin în România, pentru a-i plăti pe angajaţii români cu salariul minim sau pentru a-i angaja la negru, din raţiuni de competitivitate. „ Veniţi în România, că vă garantăm sclavia pe bani puţini şi vă menţineţi competitivitatea!”.

    Acesta a fost, în esenţă, programul de guvernare al ultimilor 25 (33) de ani.

  • Președinții alogeni ai României sunt numiți de stăpânii coloniei, alegerile sunt doar praf în ochii naivilor!

    3211
    Ocupația salveză nația!

    Nici nu s-a ales bine herr Culaie Ionescu în jilțul de la Cotroceni și reprezentanții administrației americane au și dat fuguța la București, ca să grijească asupra aplicării întocmai și la timp a intereselor SUA în România.

    Nu înainte însă ca neamțul să își primească hîrtiile de numire în post și de la Berlin, cancelaria germană ținînd cu tot dinadinsul să arate public aprecierea pentru faptul că Iohannis este om de bază în ceea ce privește extinderea imperiului UE.

    Și dacă mai în primăvară au fost neînțelegeri între guvernul României și FMI, iată că, după ce lucrurile au fost în sfîrșit puse la punct, prin vot democratic (sic!), imediat după plecarea leilor de la Departamentul de Stat, Bucureștiul a primit și vizita obligatorie a hienelor Fondului.

    Pentru cine mai avea vreun dubiu legat de felul în care s-au desfășurat alegerile prezidențiale în România, chiar și după retragerea grăbită și inexplicabilă a lui Victor Ponta din cursă, în seara scrutinului, Liviu Dragnea a scăpat porumbelul pe gură, frustrat că PSD-ul a luat din nou plasă: Ponta a fost, se pare, sunat de americani, care i-au cerut să abandoneze cursa pentru fotoliul de Zapciu la Cotroceni, în favoarea lui Iohannis.

    Se poate acum spune, fără teama de a greși, că, încă din 2004, de la intrarea României în NATO și pogorîrea influenței americane în mod oficial peste capetele și destinele românilor, toate „alegerile” desfășurate în țara noastră pentru desemnarea celui care să ocupe funcția supremă în stat au fost de fapt niște mascarade sforăitoare, spectacole de sunet și lumini de cel mai odios prost gust.

    Ele au fost menite să mascheze realitatea tristă că cetățenilor români le mai este oferit doar dreptul de a accepta Zapciul numit de Washington și că nici nu se pune problema alegerii unui Președinte care să reprezinte interesele naționale.

    Și, ca să nu fie acuzată de lipsă de generozitate, Stăpînirea străină le-a lăsat românilor iluzia dreptului de a alege, pe care concetățenii noștri s-au grăbit să o îmbrățișeze cu ardoare: să ne amintim doar ce scandal, ca hai, ce circ, ce exhibare de intoleranță și violență am putut vedea atît în 2004, cît și în 2009 și 2014.

    Cînd gluma s-a îngroșat însă și Stăpînirea și-a văzut interesele puse în pericol, a renunțat chiar și la păstrarea unor minime aparențe, așa cum s-a întîmplat la referendumul din 2012.

    De asemenea, în seara în care Culaie neamțul a fost năimit zapciu, Revoluția Portocalie era pregătită în tranșee, gata-gata să se transforme în euro-maidan dacă îndrăznea careva să crîcnească pe la București.

    Nu că ar fi fost vreun pericol din partea lui Papleacă Ponta, o biată piuliță a sistemului, cu sindromul slugoiului adînc implantat în gene, dar, mai știi, se trezea vreun pesedist, precum Dragnea, să renunțe mai greu la contractele cu Statul și să ridice două degete, cum că în România ar fi democrație.

    Iar emoția, scandalul și energiile imense irosite de populație cu ocazia celor trei runde de „alegeri” sînt cu atît mai mult de regretat, cu cît toți cei ce au ajuns în ultimul act, atît în 2004, 2009, cît și în 2014, au fost doar niște marionete patetice, care au dansat așa cum le-au fost trase sforile de la Washington.

    Se poate vedea cu ochiul liber că, atît înainte de scrutinul din 2014, cît și după, Ponta și Iohannis nu au avut nici un punct de vedere divergent cu privire la temele majore legate de viitorul României. De fapt, ei nu au nici un punct de vedere în general, în afară de cele ce le sînt scrise pe hîrtie de „consilierii” americani și de ambasada americană la București.

    Iar prima grijă a lui herr Culaie, după ce s-a văzut înscăunat zapciu, a fost creșterea procentului din PIB primit de armată, ca să poată „aliații” occidentali să ne mai vîndă niște sicrie zburătoare sau plutitoare.

    Asta ca să nu mai existe nici un dubiu asupra factorului determinant care a contribuit la succesul său în ocuparea jilțului de Zapciu și să nu se mai amăgească toți naivii că în România și, în general, în colonii, președinții se pun pe Facebook. / Sursa: Invectiva.ro

  • 24 decembrie 1989: Ziua când s-a hotărât moartea lui Ceaușescu

    3444

    Pe 24 decembrie 1989, noua putere instaurată la București decide uciderea cuplului Nicolae și Elena Ceaușescu. Conform istoricului Alex Mihai Stoenescu, inițiativa i-a aparținut lui Silviu Brucan, secondat de Gelu Voican Voiculescu. În grupul celor au insistat pentru execuția sumară a Ceaușeștilor s-au mai aflat: generalul Nicolae Militaru, Sergiu Nicolaescu și generalul Victor Stănculescu.

    Dacă aceștia au dorit suprimarea imediată a fostului cuplu conducător și în orice condiții, Ion Iliescu a refuzat, însă. După mai multe ore de negocieri, inclusiv într-o baie de la MApN dar și tentative nereușite de ucidere a lui Ceaușescu în cazarma de la Târgoviște, Ion Iliescu îi convinge pe ceilalți membri ai CFSN să accepte un proces excepțional pentru “judecarea” lui Ceaușescu.

    Pentru a se aduce la îndeplinirea acest deziderat, CFSN emite o hotărâre, pe care o vom reda după cum urmează. Hotărârea în sine nu va fi publicată în Monitorul Oficial, neînscriindu-se astfel ca act oficial al statului. Textul Hotărârii CFSN din 24 decembrie 1989 este scris și semnat de mâna lui Ion Iliescu:

    HOTĂRÂRE

    Consiliul Frontului Salvării Naționale din România, constituit prin voința poporului român la 22 decembrie 1989, ca organ suprem al puterii de stat; Având în vedere faptele deosebit de grave săvâșite de cetățenii CEAUȘESCU NICOLAE și CEAUȘESCU ELENA, destituiți din funcțiile de stat și politice prin acțiunea revoluționară a maselor
    populare;
    Constatând că aceștia au organizat din timp și au dirijat o serie de acțiuni ostile, îndreptate împotriva poporului român,

    HOTĂRĂȘTE:

    1. Instituirea unui Tribunal Militar Excepțional, care să procedeze de urgență la judecarea faptelor comise de CEAUȘESCU NICOLAE și CEAUȘESCU ELENA. Urgența este impusă de dorința, în acest sens, a tuturor cetățenilor cinstiți ai României;

    2. Tribunalul Militar Excepțional va judeca această cauză în conformitate cu prevederile legale rămase în vigoare, în ce privește procedura și dreptul material penal;
    3. Acest tribunal va fi alcătuit în componența stabilită de legea pentru organizarea judeătorească în vigoare, urmând a se asigura întocmai dreptul de apărare al făptuitorilor.
    Președintele Consiliului Frontului Salvării Naționale
    (semnătura)
    ION ILIESCU.

    Tot pe 24 decembrie, generalul Nicolae Militaru convocase o revistă de front a trupelor Unității Speciale de Luptă Antiteroristă (USLA) și ale Direcției a V-a a Securității (actualul SPP) pe platoul din spatele stadionului Ghencea. Pe cei 1.000 de luptători înarmați îi așteptau cuiburi de mitralieră grea, gata să-i secere, aceștia fiind informați că urmează a fi “atacați de teroriști”, după modelul Trosca.

    Planul a fost zădărnicit însă de ofițeri din MApN, care auzind de intenția generalului Militaru, l-au informat pe Mihai Montanu, membru al CFSN, care realizează pericolul izbucnirii unui război civil între forțele atacate și cei atacați, și îl anunță pe Ion Iliescu. Acesta decide formarea unei echipe, în care erau incluși Montanu, colonelul Gheorghe Ardeleanu (șeful USLA) și generalul Ion Hortopan (comandantul Infanteriei și Tancurilor.Aceștia urmau să se ducă, a doua zi, atât la sediul USLA, cât și la cel al Direcției a 5-a a Securității, pentru o revistă de front „la fața locului”.( vezi VIDEO ).

    Ajunși la fața locului, aceștia “descoperă” că “teroriștii” erau consemnați în cazarme, cu armele sigilate, încă de pe 22 decembrie.

  • Fiul lui Iliescu are 64 de ani și nevastă de 27. Pariu că îi îngroapă nea Nelu pe amândoi?

    iliescu bujor sion

    Lista de “odrasle angajate la stat” publicată de Clotilde Armand ne-a amintit că Iliescu are și el o odraslă, una adoptivă, și odrasla răspunde la numele de “domnul ambasador al României în Filipine, Bujor Sion”. Răspunde la numele ăsta atunci când e la lucru, dar în vacanță mai are și porecla “nenea ăla care vine la Loft cu tânăra care putea să-i fie stră-strănepoată. Lui Iliescu”.

    Bine, nu că vârsta ar conta, ea fiind doar o cifră. Plus că oricum îi îngroapă Iliescu pe amândoi – or privită astfel, diferența de vârsta chiar nu mai contează. – Sursa: KMKZ.ro

  • Nu sunt eu cu PSD…. dar cand vad mizeria celor din #rezist … imi vine greata

    jegs

    Atata prostie nu s-a vazut decat la revolutie (iliescu si petre roman fiind evrei)… Totul pentru niste moguli si intereselor straine. Nimeni nu a invatat nimic. Doar evreii au invatat sa controleze ambele tabere si sa puna un biet popor sa se lupte in propria tara. “Dezbina si cucereste”… halal! Mai avem oare identitate proprie? Identitate nationala? (pentru speculanti: nu incit la ura sau antisemitsm, incit doar la patriotism) …

    Citeste si: DE CE ACESTI „EROI AI ROMANIEI” , AU PE UMERI ÎNTOTDEAUNA STEAGURILE ALTOR ȚĂRI ???

  • A MURIT (din pacate inaintea lui ILIESCU) Doinea Cornea, figură legendară a luptei anticomuniste din România. Avea 88 de ani

    dc1

    Doinea Cornea a decedat. În vârstă de 88 de ani, fosta disidentă a regimului comunist s-a stins din viaţă vineri de dimineaţă, la Cluj.

    Născută la Braşov pe 30 mai 1929, Doina Cornea a fost asistentă universitară la catedra de limba franceză din cadrul Facultății de Filologie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj.

    În 1980 a realizat primul „samizdat” (volum fabricat manual, distribuit prin rețele de prieteni), Încercarea labirintului, urmat de alte patru traduceri-samizdat (din limba franceză), cărora le-a scris note și prefețe: Petru Gherman, Ieremia Valahul, Lao-tse, Tao te king, Gabriel Marcel, Dreptate și Adevăr, Ștefan Lupașcu, – partea de Trialog din Omul și cele trei etici ale sale.

    Între 1982 și 1989 a difuzat 31 de texte și proteste prin radio „Europa Liberă”. În 1983 a fost destituită de la universitate și supusă unor anchete, interogatorii, bătăi, amenințări. Urmărirea ei politică a fost coordonată de colonelul de Securitate Alexandru Pereș.

    Împreună cu fiul ei, Leontin Iuhas, a răspândit 160 de manifeste de solidaritate cu muncitorii din Brașov răsculați la 15 noiembrie 1987, ambii fiind arestați pentru 5 săptămâni (noiembrie-decembrie 1987).

    În septembrie 1988, printr-o scrisoare deschisă adresată papei Ioan Paul al II-lea, scrisoare difuzată de Radio Europa Liberă, a solicitat împreună cu alți cinci intelectuali clujeni scoaterea Bisericii Române Unite cu Roma din ilegalitate.

    Practic, apoi a fost urmărită permanent până la 21 decembrie 1989. A participat la manifestația stradală de la Cluj din 21 decembrie 1989, sub gloanțe.

    După 22 decembrie 1989, a fost cooptată în Consiliul Frontului Salvării Naționale, organism din care și-a dat demisia la 23 ianuarie 1990, din cauza transformării FSN în partid politic și a reminiscențelor comuniste ale acestuia.

    A fondat (împreună cu alții, devenind apoi președintă) Forumul Democrat Antitotalitar din România (6 august 1990, la Cluj), ca o primă mișcare de unificare a opoziției democrate, din care s-a format mai târziu Convenția Democrată din România (CDR). Membră fondatoare a Grupului pentru Dialog Social, a Alianței Civice și a Fundației Culturale Memoria.

    A publicat peste 100 de articole în ziare și reviste (22, România liberă, Vatra, Memoria etc.). A ținut conferințe în țară și străinătate, multe dintre ele publicate în volume colective (Une culture pour l’Europe de demain, Il nuovo Areopago, Mission, Quelle sécurité en Europe à l’aube du XXIème siècle?, Europe: les chemins de la démocratie, Politique Internationale, Amicizia fra i popoli).

  • REACTIE FURIBUNDA a lui Petre Roman dupa avizul dat de Iohannis: “Atunci eram un nimeni…” – Declaratii HALUCINANTE in “fuga disperata” de a scapa

    roman

    Petre Roman se declara revoltat de decizia lui Klaus Iohannis de a permite procurorilor sa il urmareasca penal pentru infractiunile comise in timpul Revolutiei din Decembrie 1989.

    „Nu se face deloc lumina. Avem de-a face cu o grava mistificare. In acele momente, cine eram eu sa dau ordine militare? E absurd! Eram un nimeni! In spatele acestei urmariri se afla altfel de intentii. E complet nefondata, niciun fel de baza, este lipsita de orice valoare morala. Eu nu am avut decat sansa de a participa la Revolutie. Sa inteleg din cererea domnului Augustin Lazar ca mai bine muream la Revolutie? Domnul Iohannis procedeaza cum crede, isi asuma aceasta decizie. Este revoltator! Eu eram un profesor la Politehnica, am avut curajul sa ies la baricada, era sa mor acolo. Daca se crede ca a fost o diversiune militara, ce legatura are asta cu mine?”, a declarat Petre Roman in cadrul unei interventii telefonice la Realitatea TV.

    VEZI SI: LOVITURA: ZIUA cea MARE a venit – UDREA, sentinta finala! Cati ani cu EXECUTARE a primit blonda lui Base

    ”Presedintele Romaniei, domnul Klaus Iohannis, a transmis vineri, 13 aprilie a.c., ministrului Justitiei cererea de urmarire penala fata de domnul Iliescu Ion, de domnul Roman Petre si de domnul Voiculescu Gelu – Voican, pentru faptele ce fac obiectul dosarului penal nr. 11/P/2014 al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia Parchetelor Militare, sub aspectul savarsirii de catre acestia a infractiunii contra umanitatii, prevazuta de art. 439 alin. (1) lit. a), g), i) si k) Cod Penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, urmand a se proceda conform legii, avand in vedere solicitarea Procurorului General al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, in temeiul prevederilor art. 109 alin. (2) teza intai din Constitutia Romaniei, republicata, ale art. 12 si art. 18 din Legea nr. 115/1999, precum si a celor retinute prin Deciziile Curtii Constitutionale nr. 93/1999, nr. 665/2007 si nr. 270/2008”, se arata intr-un comunicat emis vineri de Presedintie.

    Totodata, Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost instiintat cu privire la formularea acestei cereri.

  • IPOTEZA SOCANTA legata de moartea lui CEAUSESCU: ILIESCU l-a omorat la ordinul RUSILOR. Executia a fost TRUCATA – Detalii halucinante

    iliescu si ceausescu

    Nicolae Ceausescu a decis marginalizarea lui Iliescu – considerat până atunci un adevarat fiu adoptiv al cuplului dictatorial. Asupra lui Ion Iliescu plana suspiciunea ca ar lucra pentru serviciile secrete sovietice.

    Nu este foarte clar daca referirea lui Iliescu la „tot ce s-a intamplat” priveste si traiectoria de nomenclaturist al PCR aigurata chiar de catre familia Ceausescu, pe care a decis sa o ucida, in urma cu 20 de ani, in baza unui „decret” ilegal.

    In decembrie 1989, afirmand ca „Ceausescu a intinat numele Partidului Comunist Roman si idealurile celor care si-au dat viata pentru cauza socialismului in aceasta tara”, Ion Iliescu avea sa-si ucida tatal spiritual la ordinele lui Silviu Brucan, agentul sovietic care a coordonat „revolutia” KGB-GRU din Romania.

    VEZI SI: E oficial: Iliescu nu vine la înmormântarea regelui Mihai. Îi e frică să nu se ia!

    Filosoful anticomunist Petre Tutea afirma ca Iliescu a fost omul lui Gorbaciov si al rusilor.

    Revista TIME, in articolul ”Fosilele comunismului Europei de Est” din 28 aprilie 1986, titra privitor la Romania, „Gorbaciov pare sa aiba deja un protejat in asteptare. Acesta ar fi Ion Iliescu, de 56 de ani, despre care exista rapoarte ca a studiat cu liderul sovietic la Moscova”.

    Citeste mai mult la:cultural.bzi.ro

    VEZI SI: Medicul lui Ceausescu, dezvaluiri cumplite. Iata de ce boala teribila suferea fostul presedinteRead More »

  • TREBUIE SA CITESTI ASTA: După 1990, România a fost trădată de chiar președinții ei

    presedinti 2

    PREȘEDINȚI AI ROMÂNIEI „CINSTE” CUI V-A PROPUS, DAR ȘI CELOR CARE V-AU ALES! ÎNTR-ADEVĂR, PRIN FORȚA DEMOCRAȚIEI, FIECARE POPOR CAPĂTĂ CONDUCĂTORII PE CARE ÎI MERITĂ

    Scriam foarte recent despre privilegiile foștilor șefi ai statului român, privilegii pe care trebuie să le suporte poporul.

    Dar haideți să vedem care sînt aceste privilegii. Legea nr. 406/2001 prevede în art. 2: „Persoanele care au avut calitatea de sef al statului roman beneficiaza pe durata vietii de urmatoarele drepturi:
    a) folosinta gratuita a unei locuinte de protocol, cu destinatia de resedinta, care cuprinde si un spatiu cu destinatia de cabinet de lucru, incadrat cu un post de consilier si un post de secretar;
    b) o indemnizatie lunara in cuantum egal cu 75% din indemnizatia acordata Presedintelui Romanieiinexercitiu;
    c) paza si protectie, precum si folosinta gratuita a unui autoturism, asigurate permanent de Serviciul de Protectie si Paza, potrivit reglementarilor in vigoare.

    În luna iulie a.c., Guvernul a adoptat un proiect de lege pentru acordarea de servicii medicale unor categorii de persoane și pentru completarea art. 2 din Legea 406/2001 privind acordarea unor drepturi persoanelor care au avut calitatea de șef al statului român, se arată într-un comunicat al Executivului, remis AGERPRES. Printre noile prevederi, există și aceea că „prin acest proiect se creează cadrul legal pentru implementarea hotărârii Consiliului Suprem de Apărare a Țării care vizează asigurarea, la cerere, a unui control medical complet anual pentru persoanele care au avut calitatea de șef al statului român sau președinte al României și a modalității de finanțare a activității”.

    Dacă mai sînt și alte privilegii, acordate prin alte acte normative, eu unul nu știu.

    Dar haideți să vedem pentru ce merite au primit privilegiile. Nu mai am puterea să mă concentrez, să caut pe net sau să îmi aduc aminte chiar toate relele pe care le-au făcut, dar cred că ceea ce voi menționa este sugestiv.

    ION ILIESCU (1990-1996)

    – înainte de așa zisa revoluție, a fost in strînsă legătura cu unii complotiști racolați de KGB;

    – pentru ca Ion Iliescu să ajungă la putere (dupa ce în vara anului 1989 trădătorul Stănculescu importase pentru armata simulatoarele și „ciocanitoarea”, care au creat confuzia și panica), au mai murit nevinovați aproape 1.000 de romani, de 4 ori mai mulți decît victimele represiunii din timpul lui Ceaușescu;

    – l-a pus în fruntea M.Ap.N pe Nicolae Militaru, racolat de KGB; Militaru, ca să se răzbune pe Trosca, cel care dovedise trădarea lui, a ordonat uciderea celor mai buni luptători USLA care îl însoțeau pe Trosca; în pagina Wikipedia dedicată lui Trosca se menționează că „Din dosarul de cadre a lui Trosca și din dosarul acestuia de la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, nu rezultă însă vreo legătură cu generalul Militaru. În perioada 1977-1979 Trosca fusese detașat pentru studii la Academia Militară, Facultatea de Arme Întrunite, Tancuri și Auto, trecerea în rezervă a lui Militaru petrecându-se în 1978”. Informatia este corectă, dar incompletă. În timp ce era la studii, Trosca își desfășura în paralel și activitatea de muncă informativă.

    – convins de Saul Brukner (Silviu Brucan), a ordonat judecătorilor de la Tîrgoviște să îi condamne la moarte pe soții Ceaușescu; pe 25 dec. 1989, justiția română s-a întors la cea bolșevica, din anii ’40-‘50; se spune că generalul Gică Popa ar fi fost ucis – sînt convins că s-a sinucis în momentul în care a înțeles că fără nici o probă, doar pe zvonuri lansate de Europa Liberă, și-a condamnat nevinovat la moarte comandatul suprem, fiindcă asta au vrut trădătorii de țară;

    VEZI SI: CELEBRA JURNALISTA il „demonteaza” pe fostul COLONEL SRI, Daniel Dragomir,noua vuvuzea a PENALILOR!

    – a fost primul care a nesocotit propria Constitutie (Comunicatul către țară al CFSN), care a înlocuit în vechea Constituție capitolele privind organizarea de stat – ca să se asigure de orice risc (pentru el și oamenii lui) a abolit pedeapsa cu moartea, deși avea doar dreptul de a o comuta, a pronunțat amnistia, deși avea doar dreptul de a grația;

    – sub el, a început devalorizarea masivă a leului – salariul mediu lunar al românului a fost coborît peste noapte la 50 $;

    – sub el, a început (este adevărat, prin programul lui Petre Roman) distrugerea economiei naționale;

    – sub el, a început ca oamenii lui (viitorii baroni) să își însușească întreprinderile și fermele rentabile;

    – sub el (iunie 1990) SRI a început să facă liste cu cei care, pentru „linistea” lui Ion Iliescu (printre care și eu), trebuiau arestați (chiar prin declarații mincinoase, luate sub tortură);

    – sub el, a început să dispară presa scrisă independentă iar TVR și Radio România s-au întors la stadiul de slugi ale puterii;

    Unii l-ar acuza pe Ion Iliescu pentru faptul că a lăsat România în sfera de influență a URSS – nu pot să îl acuz pentru asta, a fost o condiție a înțelegerii dintre Gorbaciov și Helmuth Kohl, înțelegere în urma căreia Gorbaciov a fost păcălit rău de tot.

    EMIL CONSTANTINESCU (1996-2000)

    – a semnat tratatul trădător de țară cu Ucraina prin care, fară să menționeze că eventualele divergențe vor fi rezolvate în viitor, a acceptat că nu avem nici o revendicare – adică, în numele poporului român, a renunțat la teritoriile răpite ilegal (Herța și Insula Șerpilor);

    – a fost primul conducător român care a recunoscut pretinsul holocaust ce ar fi fost săvîrșit de noi împotriva evreilor;

    – a deschis spațiul nostru aerian aviației americane pentru a bombarda Iugoslavia și, fără să îl întrebe nimeni, a declarat această agresiune ca justificată și necesară (a reușit să ne facă un dușman nou – fiindcă sîrbii nu uită și nici nu iartă);

    – sub el, a început înstrăinarea păguboasă a unora dintre cele mai importante companii românești către occident;

    – sub el (prin Victor Ciorbea) românilor li s-a răpit dreptul la asigurarea gratuită a sănătății, deschizînd calea furturilor mafiei medicale și mafiei farmaceutice;

    VEZI SI: RASTURNARE de SITUATIE – Lovitura neasteptata pentru BADALAU-BATAUSUL, mireasa de la nunta la care a avut loc bataia face DECLARATII PUBLICE

    – tot sub el (și tot prin Victor Ciorbea) au început marile falimente, a început distrugerea industriei miniere și încurajarea nemuncii.

    A urmat din nou Ion Iliescu (2000-2004)

    Al treilea mandat, neconstituțional. Dar juriștii lu’ pește au hotărît că primul mandat a fost anterior adoptării noi constituții, așa ca nu se pune. Îmi este greu să definesc această perioadă: epoca Iliescu sau epoca Năstase? Între cei doi interveniseră divergențe (precum în 1991 între Iliescu și Roman), dar totuși pohta pe care a pohtit-o Năstase s-a realizat, chiar dacă Iliescu avea în parlament suficienți adepți care să se alăture opoziției. Deci:

    – Năstase (sub Iliescu) emite ordonanța atît de urgentă încît statuile mareșalului Antonescu trebuie demolate imediat;

    – Năstase (sub Iliescu) transformă România într-o slugă a Israelului;

    – Năstase (sub Iliescu), fără ca noi să fim membrii OTAN, trimite militarii români în Afganistan să ocroteasca armata invadatoare americană – ne-am făcut noi dușmani;

    – sub Iliescu și Năstase, fără referendum, România a intrat in NATO (OTAN);

    – Năstase (sub Iliescu), printr-un referendum falsificat, privează România de suveranitate;

    – Năstase (sub Iliescu) continuă privatizările păguboase a ceea ce ne mai rămăsese profitabil din economie (în primul rînd în favoarea austriecilor – chiar dacă unele contracte negociate de el au fost semnate ulterior).

    TRAIAN BĂSESCU (2004-2014)

    Băsescu a beneficiat de ceea ce Năstase își pregătise pentru el: primul mandat de 5 ani. Apreciez la Băsescu un lucru: a scos cepul de la putina cu corupți, și aceștia au început să curgă în închisoare (unul dintre primii, Adrian Năstase – pentru mici găinării, dar e bine și așa). Însă Băsescu:

    – ne-a băgat în UE, fără să ne întrebe prin referendum dacă vrem;

    – a îndatorat (nejustificat) țara la instituțiile mondiale financiare cu sume enorme, al căror mod de folosire rămîne necunoscut (tot mai mulți susțin că au fost achitate Israelului ca despăgubiri pentru pretinsul holocaust ce ar fi fost săvîrșit de români împotriva evreilor); ne-am aliniat democrației europene, în care totul este din ce în ce mai secret – mă întreb dacă nu cumva glasnostul și perestroika nu ne-ar fi fost mult mai profitabile și mai democratice;

    – la porunca lui, Emil Boc a început să taie drepturile românilor și să le îndesească obligațiile;

    – a conferit puteri nelimitate organelor represive (în fruntea cărora și-a pus oamenii) – în interesul cui? nu al românilor; împotriva cui? împotriva românilor.

    KLAUS WERNER IOHANNIS (2014-?)

    Ca mai multi dintre predecesorii săi, a ajuns președinte avînd un morman de probleme penale în cîrcă. Desigur că fără ce își dorea („guvernul meu”, „parlamentul meu”), nu îi pot reproșa prea multe – dar totuși

    – fără să îi pese de istoria acestui popor, de eroii neamului și de adevăr, a promulgat cea mai netrebnică lege din cîte au existat vreodată pe pămîntul românesc – legea nr. 217/2015;

    – acum, o să spuneți că sînt ranchiunos – dar tot el a promulgat legea antifumat. M-am dus la revoluție (oare ce făcea Iohannis atunci?) pentru ca românii să aibe tot mai multe drepturi, dar avem tot mai puține! Cînd se lasă frigul, eu nu pot să mai mă întîlnesc cu prietenii la o cafea, la o bere, la un șpriț, fiindcă la starea mea de sănătate, să ies în ploaie sau ger pentru a fuma o țigare, este curată sinucidere; de cînd hăul, restaurantele și barurile erau apanajul fumătorilor cine vroia să bea o cafea într-o atmosferă curată putea să o bea într-o cofetărie – ce o deranja pe madam deputata de Cluj? Că la cofetărie nu sînt stripperi? De ce să nu împarți, după alegerea patronului, unitățile între cele de fumători și cele de nefumători? De ce să desființezi (cu mai mult timp înainte) vagoanele CFR de fumători? Din cauza asta au murit mulți oameni, coborîți în timpul mersului pe scară pentru a fuma, și care au căzut – posturile TV ne prezintă astfel de situații, dar nu ne spun cauza. Cine sînt vinovați de aceste morți? Parlamentarii!

    – Iohannis ne-a făcut preș pentru toți, toți își scutură pe noi noroiul de pe încălțăminte: Casa Albă, UE, Israelul;

    – un popor întreg crapă tot mai mult de foame, dar noi alocăm sume enorme (la nivelul României) pentru cheltuieli de înarmare, ca să sprijinim agresorii americani să jefuiască opiul, wolframul, etc. din Afganistan, petrolul din Irak și Libia.

    Mai trebuie menționat un beneficiar, fostul rege Mihai (o mai trăi oare?), cel mai bogat dintre toți, cel ale cărui privilegii am înțeles că după moartea sa vor fi preluate de urmașii săi, principesa Margareta și prințul Dudă. Fostul rege Mihai, un dublu trădător de țară (și nu mă refer la arestarea Mareșalului Antonescu). În primul rînd pentru faptul că a cerut armatei române să predea armele înainte de semnarea armistițiului, ceea a dus la deportarea militarilor credincioși României (și lui!) în Siberia. În al doilea rînd pentru faptul că după ce s-a zbenguit între așternuturile de mătase cu o amantă grecoaică evreică, pe care i-a strecurat-o în pat Ana Pauker, timp în care floarea intelectualității române era arestată, și-a abandonat țara și tronul lăsînd România pradă celei crunte represiuni sălbatice.

    Desigur, este prevăzută posibilitatea retragerii acestor privilegii în caz de înaltă trădare. Dar codul nostru penal nu prevede o atare infracțiune! Iar parlamentarii noștri, pentru a se feri de această acuzație, au subțiat definiția penală, astfel încît în afară de Radu Berceanu (am înțeles că numele real ar fi Arad Bercovici) și Mircea Dușa, nici un trădător de țară nu se mai încadrează. Dar cine să-i cerceteze pe Mihai, Iliescu, Constatinescu, Băsescu, Iohannis? Procurorii care au reale probleme și cu un furt de găini în lipsă de denunțuri, autodenunțuri sau interceptări telefonice ori ambientale?

    Toți președinții României mai au ceva în comun – l-au păstrat în fruntea BNR pe Mugur Isărescu, piaza rea a românilor, dar binefăcătorul bancilor străine.

    O ultimă precizare. Ordinul Steaua României, cel mai înalt ordin al statului român, este conferit de președintele țării. După mintea mea proastă, acest ordin ar fi trebuit să fie acordat celor mai merituoși români. Dar, după cutumele internaționale, este acordat în primul rînd personalităților străine care ne-au vizitat țara. Am găsit și cîțiva buni români care au primit (în grad inferior) acest ordin, dar în general este de jale! L-au primit Victor Atanase Stănculescu și Laszlo Tokes – oare nimeni de la SRI nu a informat Cotroceniul că aceștia au fost trădători de țară, primul racolat de KGB (ca și Mircea Dinescu, un alt decorat) iar cel de al doilea de AVO? L-a primit Alberto Fujimori, fostul președinte al Republicii Peru, condamnat ulterior pentru corupție și crimă – oare SIE nu știa nimic? L-a primit Alexander Kvasniewski, fostul președinte al Poloniei, fost informator al securității poloneze pe vremea Solidarității. L-au primit dictatorii ex-sovietici Leonid Kucima (Ucraina) și Ilham Aliev (Azerbaijan). L-a primit Elie Wiesel, fost terorist Irgun, dușman al României, unul dintre cei mai mari mincinoși din istoria omenirii – nici SRI, nici SIE se pare că nu au informat că încă din 1987 un evreu detinut în Auschwitz a reclamat că acel Wiesel nu a fost niciodată cu ei în lagăr. L-a primit și teroristul mondial George W. Bush, și mafiotul Silvio Berlusconi și alții pe care nu îi mai nominalizez. Ordinul Steaua României parcă a ajuns o recompensă pentru oameni de nimic.

    Trebuie însă să recunosc faptul că au fost situații în care românii au fost nevoiți să se ducă la vot pentru a vota răul mai mic, împotriva răului mai mare. Este blestemul poporului român, să aleagă între două rele. Din cauza partidelor sprijinite de puterile străine, am avut în permanență în finală (cu o excepție nerelevantă) numai trădători de țară sprijiniți de cei în slujba cărora s-au pus (și s-a întîmplat cîteodată să își schimbe stăpînii pe parcurs).

    Dan Cristian IONESCU – sursa

  • UN JEG … DESPRE UN MARE JEG: Tudose: Iliescu, un om extraordinar, echilibrat, corect. De Năstase m-am simţit mândru

    tudose iliescu

    Foştii preşedinţi ai PSD, Ion Iliescu şi Adrian Năstase, au fost oameni extraordinari, a declarat fără echivoc premierul Mihai Tudose.

    Prim-ministrul Mihai Tudose are numai cuvinte de laudă faţă de doi dintre cei mai controversaţi foşti şefi ai PSD – fostul preşedinte Ion Iliescu şi fostul premier Adrian Năstase.

    “Ion Iliescu a fost un om extraordinar pentru timpul acela, un om echilibrat, un om corect, un om respectat şi astăzi, şi nu numai în ţară, şi în străinătate. Poate nu a fost un om perfect, dar pentru acele timpuri, cu acea mentalitate, nu ştiu dacă România suporta un şoc foarte mare atunci. Am avut foarte multe de învăţat de la el”, a declarat premierul, citat de Agerpres.

    Mihai Tudose a evocat, de asemenea, şi un moment în care s-a simţit “mândru de premierul României, domnul Adrian Năstase”: este vorba despre un eveniment petrecut la Strasbourg, cu ocazia a 10 ani de la accederea României la Consiliul Europei, în care fostul şef PSD a ţinut un discurs în faţa studenţilor de la Universitatea “Robert Schuman”.

    “Erau aproape 300 de studenţi în aulă. Domnul Adrian Năstase a vorbit trei ore despre Titulescu. Trei ore, nu s-a foit unul, nici noi, cei din delegaţie. Şi credeţi-mă, fumător, după trei ore, cam începi să te foieşti. Un moment de mândrie, chiar un om extraordinar din punctul acesta de vedere, pe politică externă era extraordinar. Astăzi nu mai recunoaşte nimeni că eforturile domniei sale s-au concretizat prin intrarea în Uniunea Europeană şi în NATO”, a precizat Tudose. – Sursa: EpochTimes.com

  • MASONUL care s-a tras de sireturi cu toti LIERII puterii de dupa ’90 – FANTOMA din umbra lui Iliescu, Roman și Voican-Voiculescu

    S-a născut evreu, s-a botezat catolic și cununat ortodox, sfârșind prin a fi agnostic. După ce a făcut afaceri zeci de ani cu comuniștii, a mai făcut baniși cu puterea de după ’90. Un descurcăreț. La 74 de aniconduce o limuzină și are nevastă de 38 de ani. Un personaj pitoresc, cu o poveste de viață fascinantă.

    În fauna politică de după Revoluție au apărut, pe lângă oportuniștii autohtoni, și tot felul de expați români care au adulmecat mirosul banilor făcuți ușor. Astfel, pe lângă personalități excepționale ale diasporei românești, ca Ion Rațiu sau Radu Câmpeanu, ne-am trezit pe cap și cu specimene precum Brătianu-Cartof.

    Un exemplu exotic este și un cetățean francez, născut în România, care a continuat să facă afaceri cu comuniștii și după emigrarea sa. Proaspăt repatriat, omul s-a infiltrat rapid în cercurile noii puteri și a făcut ceea ce se pricepea cel mai bine: bani. Unde mai pui că era și mason, chit că unul cu tinichele. A fost implicat și în câteva scandaluri, dar fără conotații penale.

    Pe cartea sa de vizită, în al cărei colț este tipărit un însemn masonic, scrie sub numele său: „Former Ambassador”. Verificând la MAE am aflat că România nu l-a avut niciodată reprezentant diplomatic. Într-un final, a recunoscut că, de fapt, a fost, pentru o scurtă perioadă, un fel de reprezentant onorific al Franței în bantustanul Kwandebelle, un stat liliputan din Africa de Sud și, la fel, reprezentantul diplomatic al lui Aschraf, sora geamănă a șahului Iranului Reza Pahlavi, aflat în exil în Franța. Azi, are un birou în spatele Inter-ului, conduce un Merțan Brabus și, ajuns la vârsta senectuții, și-a luat o a treia nevastă, cu mult sub jumătatea vârstei sale. Lucian Cornescu-Ring trăiește bine-merci.

    Securitatea, cumpărătorul ziarului tatălui său

    Motoarele de căutare de pe internet sunt destul de zgârcite cu informații despre pitorescul Lucian Cornescu Ring. Cei tineri nu știu cine este, iar cei trecuți de 45 de ani abia își amintesc de acest condotier modern. Are 74 de ani, s-a născut în București și, în 1962, a emigrat în Franța, după tatăl său fugit „afară” după venirea comuniștilor.

    E îmbrăcat sport, tinerește, stă picior peste picior și te îmbie cu un whisky Chivas, de 21 de ani. Atât doar că recipientul din porțelan e desfăcut și ușor „obosit”. Zâmbește, degajat: „Eu sunt francez, în primul rând! Am trei ani de medicină, dar am absolvit Academia Comercială. Tata a făcut infarct și a trebuit să mă ocup de firma sa. Edita un ziar, BIRE, adică Buletinul Internațional al Românilor din Exil. Securitatea era cumpărător fidel…”. Cornescu Ring s-a căsătorit cu o franțuzoaică, cu care are doi copii.

    VEZI SI: BOMBA: Ritualuri masonice practicate de un lider al PSD

    Așa a luat cetățenia mai repede: „Devenisem francez și am început să mă lucrez cu țările din Estul Europei: URSS, România, Bulgaria, dar și altele…”.

    Declarat indezirabil de Elena Ceaușescu

    Lucrurile i-au mers bine. Avea contacte bune cu mai toți miniștrii comuniști. Necazul a dat peste el când Lilica Maurer, soția fostului premier Gheorghe Maurer, l-a rugat să o ajute să obțină pentru băiatul ei, Jean, o bursă la Paris ca să-și dea doctoratul: „Valentin Ceaușescu își făcuse doctoratul, repede, în țară. Eu l-am ajutat pe Jean și am supărat-o pe Coana Leana, care vroia ca numai fii-su să aibă doctorat în domeniu. Mi-am atras antipatia! Am co- abitat cu «zimți» până în 1983, când m-a declarat «persona non-grata»”. Povestește că i s-au pus bețe în roate și că i-a trimis un telex de protest lui Ceaușescu. Fie că e așa cum spune, fie că mai e ceva, cert e că Lucian Corne- scu Ring n-a mai călcat prin țara unde s-a născut, până în 1990.

    Turelele de tanc T72 și Ion Iliescu

    Lucian Cornescu Ring se laudă că, la 27-28 de ani, devenise reprezentantul firmelor de stat franceze din domeniile chimiei, cărbunelui, mecanicii și o parte din cele aero-spațiale.

    A revenit în țară în 1973 ca cetățean francez: „După zece ani, firma mea: Contoir de Representation Comerciale era, ca cifră de afaceri, a doua firmă din România după Societe Generale!”. Povestește că circa patru luni din an stătea în țară: „Nu mă presa Securitatea că eram un mare cumpărător de produse românești! Ca exemplu, cumpăram toată producția Uzinei de Scule Așchietoare de la Râșnov! Cumpăram, dar și vindeam. Uite, România făcea, la Iași, turele de tanc T72, pen- tru ruși. Eu am vândut românilor utilajele necesare. Tot atunci l-am cunoscut pe Ion Iliescu. L-am revăzut când era ministru la Ape și după aia președinte!”.

    VEZI SI: O NEBUNIE – JURĂMÂNTUL FRANCMASONIC – un jurămănt MACABRU pe care cei ce intră în masonerie trebuie să-l respecte! În jurământ aceștia acceptă de bună voie să fie torturați sau uciși dacă revelează secretele

    Expatul povestește că l-a cucerit pe Iliescu cu un cadou, o machetă a sistemului hidrografic al României: „După ’90, înainte de alegeri, când l-am reîntâlnit, la o întrunire cu reprezentanții Partidului Radical Francez, m-a recunoscut și m-a pus să fiu traducătorul său”.

    Evreu, catolic, ortodox și agnostic

    De ce s-a repatriat, definitiv, după Revoluție? Nu-i mergea bine în Franța? Zâmbește, șiret: „Din dor de țară!”. În 1991 și-a recăpătat cetățenia. Tatăl său, Ca- mil Ring, a fost un cunoscut mason și ziarist de stânga interbelic. A fost evreu. El din ce confesiune face parte? E pus în dificultate: „În prima căsătorie am fost catolic, iar la a doua ortodox. Am fost botezat catolic, în ianuarie 1963”. Și, acum, unde se roagă, la catedrala catolică, la biserica ortodoxă sau la sinagogă? Râde strâmb: „La 74 de ani am devenit mai agnostic!”. A fost cununat, în 2005, de însuși IPS Teodosie – arhiepiscopul Tomisului, cu avocata Grațiela Bârlă – fostă candidată la președinția României – într-o biserică din Brașov. Cum așa? Se frământă puțin: „S-a întâmplat la cea mai veche biserică din Brașov, «La greci», de lângă Biserica Neagră. Am cerut aprobare de la arhiepiscopia Sibiului. Mă știam, prin Teoctist, cu mulți arhierei!”. Iar se dă mare și spune că fostul Patriarh l-ar fi rugat să se ocupe de exportul de obiecte bisericești și că l-a refuzat elegant. Mariajul cu avocata Bârlă s-a înche- iat în 2010. „A durat suficient ca să obțină cetățenia franceză”, dă din casă Cornescu Ring, care precizează că mai are procese civile cu cea de-a doua nevastă.

    Tutuiala cu șmecherii politicii din 1990

    Cornescu Ring nu se sfiește să vorbească despre Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu, Petre Roman și Victor Atha nasie Stănculescu spunândule pe numele mic. Cum i-a cunoscut și cum a ajuns să se tutuiască cu ei? „De Iliescu v-am spus… Pe Petre l-am cunoscut când i-am adus o scrisoare de la profesorul său din Toulouse care îi spune cine sunt și cum să se poarte cu mine. A înțeles… Pe Gelu l-am cunoscut la recomandarea lui Petre. Era vicepremier, dar stătea cu soția și alți doi copii într-un apartament cu două camere. Eu luasem hotelul Triumf în administrare și l-am luat acolo. Pentru mine era banal, pentru el important”. Își amintește că pe generalul Stănculescu l-a cunoscut în februarie ’90, când era ministrul Economiei: „M-a căutat el! M-a pus față în față cu 14 inși cu diverse probleme. I-am rezolvat pe toți, mai puțin una. România nu mai avea rezerve de carne de vită. Am plecat în Argentina și am rezolvat problema. Dar importul nu s-a făcut din cauza incapacității primului-ministru. Roman nu mai avea, deja, niciun fel de putere!”.

    Canadienii, hotelul Triumf și aventura politică

    Dar cum a luat în administrare hotelul Triumf, în acele vremuri? E detașat: „Plăteam la stat 100.000 de dolari pe lună. Băgasem în el peste o sută de familii de canadieni care veniseră în România să adopte copii. Stăteau la Inter și plăteau 2.000 de lei pe noap- te la un curs de 6 lei un dolar. Le luam aceeași bani numai că nu mă interesa unde îi schimbau. Pe piața neagră un dolar costa 25 de lei”, povestește Cornescu Ring cum a dat un tun de patru milioane de lei, în ’90, în numai câteva luni.

    VEZI SI: Cum se folosesc infractorii de MASONERIE pentru a influenta politia si judecatorii

    Și-a încercat norocul în politică înființând Partidul Social Democrat – Tradițional, smul- gând o parte dintre membrii PSD-ului lui Sergiu Cunescu. Degeaba. De ce n-a reușit în politichie? Caută printre amintiri: „În legislatura ’90-’92 am avut și câțiva parlamentari luați de la Cunescu. Partidul vroia să candidez la preșdinție dar legea spunea că trebuie să fiu doar cetățean român.”. Știind că nu are șanse, a sunat la BEC și s-a dat singur în gât că pe listele de semnături erau trecute persoane fără anul nașterii. A fost scos din cursă.

    Episodul „Tineretul liber”

    A vrut să să cumpere ziarul Tineretul liber, urmașul Scânteii Tine- retului. S-a lovit de opoziția jurnaliștilor care, acționari fiind, au refuzat să-și vândă participațiile. S-a lăsat cu scandal. Presa vre- mii a relatat pe larg. De ce s-au opus jurnaliștii? „Unul dintre ei a spus că n-am bani. Venisem cu 40.000 de dolari cash! M-a rugat să-i arăt. Am cumpărat de la unul sau doi, apoi, fiind opoziție, m-am retras”. Martorii de atunci spun că banii au fost aruncați pe jos și alungat din redacție. Astăzi, din ce trăiește? Cu ce se ocu- pă? Râde în hohote: „Din pensie! Glumesc! Mi se mai întâmplă să fac și afaceri. Mi-am luat o a treia nevastă. Are 38 de ani!”.

    „Ars între coloane” sau nu?

    A făcut un interviu, în 2011, cu generalul Stănculescu, chiar la pușcăria Jilava, unde fostul ministru al Apărării era încarcerat. Cum a reușit, că nu era ziarist? Cornescu Ring își freacă mâinile, satis- făcut: „N-a fost una, au fost mai multe vizite. Din punctul de vedere al presei eu nu mai existam, dar din punct de vedere relațional exist și azi!”.

    Există înregistrări cu el pe youtube și texte pe internet care îl leagă de Masonerie. Este mason? Recunoaște: „Da! Despre mine pot vorbi”. Am citit că fiind membru al unei Loji Masonice din Franța ar fi fost “ars între coloane”, un fel de anatemizare a ma- sonilor. Marcel Shapira, liderul necontestat al masonilor din exil ar fi spus că drastica măsură ar fi fost luată pentru „comportament duplici- tar”.

    VEZI SI: BOMBA detonată astăzi de presă. Numele șefilor MASONI ai României – facute PUBLICE!

    Care e adevărul? Întrebarea nu-i convine: „Shapira nu putea spune asta! El a fost nașul meu de inițiere. A dat interviu unei ziariste în care i-ar fi spus că sunt bigam. L-am dat în judecată, a negat și mi-am retras plângerea. Am făcut un film în care el neagă tot. Câțiva ani mai târziu apare o scrisoare în care el spune că aș fi fost «ars între coloane». E un fals!”.

    Mason regular sau iregular

    Se spune că este membru al unei loje iregulare, nerecunoscută de forurile supe- rioare ale masoneriei mondi- ale. De ce a ales această cale? Cum s-a apropiat de Ordinul din care face parte și cum se numește acesta? Se relaxează:

    „În Italia sunt 1.200 de Loji. În România sunt 50, din care trei feminine, câteva mixte și restul masculine. Ordinul meu este Marea Lojă Simboli- că a României. Chestia cu loji regulare și iregulare e o bazaconie! Pentru că Marea Lojă Națională a României, creată tot de mine, singura recunoscută de UGLE, adică Marea Lojă Națională Unită a An- gliei, repectă aceleași principii masonice!”. Apoi, victorios, ne arată o poză cu Nicu Filip, primul Mare Maestru al MLNR.

    Soția lui, Grațiela Bârlă, este prezentată drept fost Mare Maestru al unei loji feminine. Simte mingea la fi- leu: „Eu am 50 de ani de masonerie! Ea m-a rugat să-i creez o mare lojă feminină, așa cum m-a rugat, în 2000, să-i fac și cartea de vizită a primei femei candidat la președinția României. Lucruri pe care le- am făcut!”. (sursa)

    VEZI SI: Despre alogenii din SRI, Mossad, masoni, Maior, Hellvig, Schnecker… Tatăl lui Hellvig vorbește doar idiș și ungurește

  • Vine sfarsitul lui ION ILIESCU – Incepe ANCHETA in DOSARUL MINERIADA

    După exact 27 de ani de la evenimentele sângeroase din centrul Capitalei, ancheta Mineriadei din 13-15 iunie 1990 ajunge pe masa judecătorilor.

    Ceva mai bine de doi ani a durat ancheta, reluată la începutul lui 2015, după ce Curtea Europeană a Drepturilor Omului a obligat autorităţile române să îi identifice pe responsabilii pentru moartea a patru oameni, rănirea altor trei şi arestarea şi reținerea ilegală a peste o mie. Asta după ce ancheta iniţială a trenat aproape două decenii şi s-a închis fără vinovaţi în 2009.

    Dosarul va pleca în cursul zilei de la Parchetul General la Înalta Curte de Casație și Justiție.

    „Vă mulţumesc, încă o dată, tututor pentru ceea ce aţi demonstrat şi în aceste zile. Că sunteţi o forţă puternică, cu o înaltă disciplină civică muncitorească, oameni de nădejde, şi la bine, dar mai ales la greu”, spunea fostul președinte Ion Iliescu, în 15 iunie 1990.

    Mesajul de mulţumire al fostului preşedinte Ion Iliescu punea punct ciocnirilor dintre bucureşteni şi cei 10.000 de mineri, muncitori şi militari care au pus presiune pe protestatarii care ocupau, de luni bune, kilometrul 0 al Capitalei. După aproape 20 de ani de anchetă, procurorii au clasat cauza, în 2009. După alţi ani de procese la CEDO, victimele au obţinut reluarea cercetărilor, în februarie 2015.

    VEZI SI: La 26 de ani de la Revolutie, Ion Iliescu face o declaratie cu care socheaza intreaga Romanie

    „Inculpaţii au decis organizarea şi coordonarea unui atac generalizat si sistematic lansat asupra unei populaţii civile, respectiv împotriva manifestanţilor din Piaţa Universităţii, precum şi a populaţiei municipiului Bucureşti, atac în care au fost implicate forţe armate ale MI, MapN, SRI, precum şi peste 10 mii de mineri şi alţi muncitori din mai multe zone ale ţării”, spunea Marian Lazăr, procuror la Secţia Parchetelor Militare.

    Fostul preşedinte Ion Iliescu deschide lista celor 18 acuzaţi.

    Fostul şef al Guvernului, Petre Roman, e şi el acuzat de implicare în acţiunea menită să oprească protestele.

    „N-am vorbit despre nimic. Declaraţia pe care am dat-o şi pe care o ştiţi este cea pe care am menţinut-o şi astăzi. Asta-i tot”, a spus fostul premier.

    Şi fostul vicepremier, şi alţi foşti demnitari au fost puşi sub acuzare în acelaşi dosar.

    „Au fost persoane reţinute abuziv, înţeleg că au fost descoperite noi persoane reţinute abuziv…”, a spus Virgil Măgureanu, fost director SRI.

    Alături de Ion Iliescu, Petre Roman şi Virgil Măgureanu, alte 15 persoane sunt inculpate pentru reprimarea violentă a manifestaţiei din Piaţa Universităţii, din 13-15 iunie 1990. Patru oameni au murit în acele zile tulburi, trei au fost răniţi prin împuşcare. Mai mult de o mie au fost bătuţi sau lipsiţi de libertate. (Sursa)

    VEZI SI: Treci la PUSCARIE! ASASINUL ILIESCU va fi distrus chiar de DOCUMENTUL SEMNAT pe 24 decembrie 1989! – Dovada FOTO

  • Treci la PUSCARIE! ASASINUL ILIESCU va fi distrus chiar de DOCUMENTUL SEMNAT pe 24 decembrie 1989! – Dovada FOTO

    ili criminal

    Asasinul nepedepsit al României, Ion Iliescu, nu mai are nicio șansă să scape nepedepsit în dosarul loviturii de stat din 1989! Ce îl sperie cel mai tare pe Ion Iliescu este hârtia semnată pe 24 decembrie 1989 de el deși la acea vreme era încă directorul Editurii Tehnice. Prin hârtia redactată și semnată (vezi foto) Iliescu a înființat un “Tribunal Militar Excepțional” care să-i judece pe Nicolae și Elena Ceaușescu.

    La punctul 1 din acest „Decret” se declara ca “urgența este impusă de dorința, în acest caz, a tuturor cetățenilor cinstiți ai României”.

    La punctul 2 se stabilește că acest “Tribunal Militar Excepțional” – inființat de Ion Iliescu – va judeca această cauză “în conformitate cu prevederile legale rămase în vigoare, în ceea ce privește procedura și dreptul material penal”.

    Iar la punctul 3 se preciza că “acest tribunal va fi alcătuit în componența stabilită de Legea pentru organizarea judecătorească“.
    În încheiere, documentul este semnat de Ion Iliescu, care se autodeclara, pe 24 decembrie 1989, “președintele Consiliului Frontului Salvării Naționale”.

    Doar că Iliescu a devenit președintele CFSN pe 26 decembrie

    Mai întâi că, pe 24 decembrie 1989, Ion Iliescu nu avea calitatea de președinte al Consiliului FSN.
    Consiliul Provizoriu al FSN și-a desemnat “președintele” pe 26 decembrie 1989. Mai exact, la două zile după semnarea decretului de către Iliescu și la o zi după ce cuplul Ceaușescu fusese deja executat.
    La data de 24 decembrie Ion Iliescu nu avea absolut nici o calitate juridică sau constituțională care să-i permită formarea unui “Tribunal Militar Excepțional” și nici să se prevaleze de titulatura de “președinte al CFSN”, cum singur s-a trecut pe hotărâre.
    Apoi documentul a rămas scris de mână până pe 5 ianuarie 1990, când a fost dactilografiat.

    Tribunalul a fost ilegal

    Gelu Voican Voiculescu – încercând să acopere această evidentă uzurpare de calități oficiale ale decretului semnat de Ion Iliescu – a afirmat: “Acest decret a rămas scris de mână din rațiuni de protecție a secretului, neriscându-se dactilografierea”. “Revoluționarii” lui Iliescu nu riscau nici măcar “dactilografierea”, în schimb îl condamnau la moarte pe cel care era încă șeful statului. Cel puțin oficial. Să remarcăm ca “decretul” a fost redactat integral și semnat de Iliescu, fără număr de înregistrare. Totodată, consultând Monitotul oficial observăm că Decretul cu nr.1 este cel din 26.12.1989 pentru numirea lui Petre Roman în funcția de prim-ministru.

    Ceea ce înseamnă că Ion Iliescu a semnat ilegitim un document ilegal, lovit de nulitate din punct de vedere juridic, care a condus la executarea a doi oameni.

    Rezultă și că “Tribunalul Militar Excepțional” care i-a judecat pe soții Ceaușescu la 25 decembrie 1989, la UM 01378 din Targoviste, a avut, la rândul lui, un caracter ilegal.

    Mai rezultă că soții Ceaușescu n-au fost executați după o procedură legală, ci au fost, pur și simplu, asasinați. O seamă de alte detalii, rămase secrete pentru opinia publică din România, trebuie aduse la cunoștință, după 20 de ani.

    În dorința de a-i exonera pe Ion Iliescu și pe membrii completului, pe Dan voinea și pe „avocatul” Lucescu de orice responsabilitate în asasinarea soților Ceaușescu, Gelu Voican Voiculescu a emis teoria “legitimității revoluționare”, amintind de Revoluția Franceză (1789), care a procedat similar. L-am fi înțeles pe Gelu Voican Voiculescu dacă soții Ceaușescu – prinși de “popor” – ar fi fost spânzurați sau împușcați (cum se intenționase, tot în „cadru organizat”).
    Dar chiar Ion Iliescu îl contrazice pe Voican Voiculescu. Pentru că – așa cum vedem – Ion Iliescu apelează la un “cadru legal”.
    Ion Iliescu semnează un „Decret”, pentru înființarea unui “Tribunal Militar Excepțional”, care la punctul 2 stipulează foarte clar că acest tribunal va judeca cauza “în conformitate cu prevederile legale rămase în vigoare, în ceea ce privește procedura și dreptul material penal”.
    Astfel încât nu mai este vorba de nici o “legitimitate revoluționară“ – inexistentă în Drept – ci de simularea unui proces așa-zis legal.

    Deși decretul susținea că “această cauză se va judeca cu prevederile legale în vigoare”, procesul s-a derulat în 55 de minute, fără depunerea de probe și audierea vreunui martor, cu avocații apărării desemnați din oficiu, pe post de acuzatori ai clienților lor (ca în epoca stalinistă).

    De altfel judecătorul Gică Popa s-a sinucis cuprins de remușcări după două luni. Acum după ce în 2012 omorul a devenit inprescriptibil ca și infracțiune, toți cei care au fost complici la uciderea soților Ceaușescu: colonelul judecător Ioan Nistor, asesorii populari, căpitanul Corneliu Sorescu, locotenentul-major Daniel Candrea și locotenentul Ion Zamfir, grefierul, plutonierul-major Jan Tănase, procurorul militar Dan Voinea și avocații din oficiu Constantin Lucescu și Nicolae Teodorescu pot fi condamnați. Și bineînțeles Ion Iliescu, cel care le-a înlesnit comiterea infracțiunii.

    iliescu

    Pentru că din punct de vedere legal. niște români conduși de Ion Iliescu au constituit un grup infracțional, fiecare având rolul bine determinat, asociindu-se astfel pentru uciderea celor doi dictatori români. Dan Voinea a prezentat falsului tribunal, în fals, că cei doi se fac vinovați de moartea a 60.000 de victime ale căror nume nu au fost prezentate și că au încercat să fugă din țară pentru că aveau în străinătate peste un miliard de dollari la bănci. Banii nu au mai fost găsiți. I-o fi luat Voinea, că el avea informațiile. (Sursa)

    VEZI SI:La 26 de ani de la Revolutie, Ion Iliescu face o declaratie cu care socheaza intreaga Romanie

    VEZI SI: A EXPLODAT RAHATUL! Asasinul ION ILIESCU, inculpat pentru crime împotriva umanității

  • Cât PSD a fost la putere s-au dat cele mai mari tunuri financiare din istoria României

    psd-1990-2020-696x464

    In perioadele 1992-1996 şi 2000-2004, cât PSD a fost la putere, s-au dat cele mai mari ţepe din istoria României. Au fost privatizate fraudulos aproximativ 6.000 de întreprinderi, evaluate la 700 miliarde de euro. Cele 6.000 de întreprinderi au fost vândute cu aproximativ 70 miliarde de euro (10% din valoarea de piaţă). PE CELE 6.000 DE ÎNTREPRINDERI PRIVATIZATE FRAUDULOS S-AU ÎNCASAT, PÂNĂ ÎN MOMENTUL DE FAŢĂ, NUMAI 7 MILIARDE DE EURO (ADICĂ 1% DIN VALOAREA DE PIAŢĂ). Prin privatizarea ilegală a acestor întreprinderi s-au pierdut peste 6 milioane de locuri de muncă.

    • Opoziţia, scoasă din joc cu minerii
      Mineriada din iunie ’90 este, de fapt, consecinţa unui şir de evenimente, fiecare de natură să pună o mare stavilă în calea trecerii la capitalism, şi nu poate fi judecată separat de ele atunci când se pun chinuitoarele între­bări care au însoţit tranziţia. Încă din primele luni ale anului, a existat suspiciunea că noua conducere provizorie instalată în 22 decembrie ’89, în frunte cu fostul comunist Ion Iliescu, in­ten­ţionează să-şi permanenti­ze­ze puterea. Proaspăt reînfiin­ţa­te­le partide istorice au organizat manifestaţii în Bucureşti, iar puterea, benefiicind şi de serviciile unei televiziuni publice aser­vite, a organizat contra­ma­ni­festaţii, la care au participat atât muncitori de la marile uzi­ne bucureştene, cât şi mineri aduşi din Valea Jiului. Au fost bătăi, arestări, devastări de spaţii, dar de mică amploare. Frontul Salvării Naţionale (FSN) a anunţat că va participa la alegerile din 20 mai, pe care tot el (printr-o structură, în care, de ochii lumii, a invitat şi opo­ziţia – Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională) le organiza. Aprilie 1990 a marchat debutul a ceea ce s-a numit „fe­no­menul Piaţa Universităţii“. Mii de oameni s-au strâns în piaţă (denumiţi de Iliescu „golani“), au demonstrat zi de zi împotriva neo-comunismului, balconul de la Universitate devenind o tribună a mesajelor anticomuniste la care a avut acces oricine. Poporul a decis însă altceva la 20 mai, zi care a rămas în istorie sub numele de „duminica orbului“: FSN a ieşit câş­ti­gă­tor cu aproape 70%, iar Ion Iliescu a devenit preşedinte cu 85%, în condiţiile unei par­ticipări masive la vot: aproape 90% din populaţia cu drept de vot.
    • Democraţia predată cu bastoanele minerilor
      După mineriadele din 1990, venirea minerilor se perma­nen­ti­zează. Devine un fenomen. Se spune că era principala armă a lui Ion Iliescu pentru a face ordine cu mijloace neoficiale. Ur­mă­toarea mineriadă majoră avea să aibă loc la scurt timp: septembrie 1991. Acelaşi Miron Cozma, aceiaşi mineri din Valea Jiului. De data aceasta, „ortacii“ cer demiterea primului-mi­nistru, se spune că la indicaţia lui Ion Iliescu. După ce este atacată clădirea Guvernului în data de 26 septembrie, cabine­tul Petre Roman îşi dă demisia. Ultima mineriadă a avut loc în 1999, după arestarea lui Miron Cozma din 1997.
    • Caritas-ul, primul tun din istoria economică
      A fost organizat de către compania „Caritas“ din Cluj-Napoca, fondată de către Ioan Stoica, un apropiat PSD, şi a fost lansat în anul 1991. Numele „Caritas“ aparţine, de drept, unei organizaţii de binefacere catolice, dar Ioan Stoica l-a preluat fără a cere vreo aprobare. Sistemul lui Stoica promitea restituirea, după trei luni, a unei sume de opt ori mai mari decât banii investiţi. Listele cu depu­nă­tori cărora le venise rândul la câştig erau publicate în cotidianul „Mesagerul transilvan“. Caritas-ul a atras un număr de 400.000 de deponenţi din întreaga ţară, care au investit 1.257 miliarde de lei (aproape 1 miliard USD) înainte de a da faliment la data de 14 august 1994, având o datorie de 450 milioane USD. Plăţile înceta­seră, de fapt, în octombrie 1993. Unii politicieni din PSD au retras mari sume înainte de pră­bu­şirea Caritas-ului. Sur­prin­zător a fost şi faptul că pu­te­rea politică de la acea vreme, cu Ion Iliescu în frunte, nu a făcut niciun demers pentru oprirea Caritas-ului.
    • FNI, al doilea Caritas
      Fondul Naţional de Investiţii a fost înfiinţat în anul 1995, în baza O.G. nr. 24/1993, aprobată prin Legea nr. 83/1994. Înfiin­ţa­rea acestui fond deschis de in­vestiţii – fond mutual -, precum şi a societăţii de administrare S.C. „SOV INVEST“ S.A., a fost avizată fără niciun fel de menţiuni de restricţie a duratei de valabilitate, de către C.N.V.M. – forul competent – prin Deciziile nr. 159/15.09.1995 şi nr. 157/15.09.1995. FNI, în spatele căruia s-a aflat Sorin Ovidiu Vântu, a dus la 300.000 de păgubiţi cu peste 300 de mi­lioane de dolari. Pe 6 martie 2003, directorul SRI, Radu Ti­mofte, referindu-se la cazul FNI, afirma în plenul Parlamentului: „Cetăţenii, societatea şi chiar instituţii ale statului au fost victimele unei mari ma­nipu­lări puse la cale de «escroci de geniu», din conducerea şi com­punerea reţelelor crimei or­ganizate internaţionale, care mai sunt încă în umbră, fiindcă cei scoşi în faţă nu sunt decât nişte pioni. (…) Artizanii escrocheriei nu au plecat, au fost întotdeauna peste graniţă. Au fost şi pioni pe teritoriul Ro­mâniei. Vă asigur că s-a ştiut totul în legătură cu FNI“.
    • Devalizarea Bancorex de către mafia politică
      Banca Română de Comerţ Exterior a fost înfiinţată ca ban­că specializată pe opera­ţiu­nile cu străinătatea, desprinsă din Departamentul de Relaţii Ex­terne al Băncii Naţionale a Re­publicii Socialiste România. În 1995, numele BRCE este înlocuit cu „Bancorex“, din raţi­uni de marketing. În 1996 de­ţinea cir­ca 60% din opera­ţiu­nile de co­merţ exterior ale României şi era foarte activă în domeniul im­porturilor de energie. Bancorex s-a aflat în centrul unui pu­ter­nic scandal politico-financiar, cauzat de politica de­f­ec­tu­oasă a băncii şi acordarea de cre­dite pe criterii politice. A avut loc aşa-zisa „devalizare“ a băn­cii. Niciodată cei care au luat bani nu au fost judecaţi pen­tru acest lucru. Românii au plătit aproximativ două miliar­de de do­lari, bani de care au be­ne­ficiat prietenii politici ai PSD printre care Fathi Taher, Costel Bobic, Viorel Popa (Cibela Gro­up) şi Gheorghe Florea Bragadiru.
    • 2000-2004 – România, ajunsă pe mâna baronilor PSD
      Pe vremea guvernării PSD, Ion Iliescu – preşedinte şi Adrian Năstase – premier, România ajunge pe mâna baronilor locali ai PSD. Încep să se construiască marile averi de sute de milioane de dolari, bani făcuţi în majoritatea cazurilor din afaceri cu statul. Marian Oprişan (Vrancea), familia Sechelariu (Ba­cău), Radu Mazăre (Constanţa), Ioan Niculae (Teleorman), Ioan Neculaie (Braşov), Fraţii Cristescu (Timişoara), Gheorghe Bo­sânceanu (Constanţa), Dinel Stai­cu (Craiova), Corneliu Iacu­bov (Bacău) sunt doar câteva exem­ple. Aceşti oameni sunt aju­taţi de Hrebenciuc, Coz­mân­că, Şerban Mihăilescu (Miky Şpa­gă) sau Ristea Priboi, oameni din anturajul lui Adrian Năs­tase.
    • Privatizarea Sidex Galaţi
      Oţelul a fost una dintre cele mai rentabile afaceri din România. Sidex a fost căpuşat în sistem Petrom şi adus în situaţia de a pierde 1 milion de dolari pe zi. În aceste condiţii, a fost vândut pe nimic (25 de milioane de dolari!) lui Mittal Steel Galaţi pe relaţia Năstase – Anglia. După patru ani de la privatizare, Mittal Steel Galaţi a devenit cea mai mare companie privată din România. Cifra de afaceri a combinatului a atins 2,1 miliarde de dolari în 2004. Afacerile Ispat Sidex au crescut în fiecare an – de la 880 de mi­lioane de dolari în 2001, la 1,28 miliarde de dolari în 2003 şi la 2,1 miliarde de dolari în 2004. Am aflat şi preţul real la care ar fi trebuit vândut Sidex: un miliard de dolari!!!
    • Privatizarea Petromidia – Dinu Patriciu
      În 2001 s-a realizat o altă pri­vatizare răsunătoare: Comple­xul Petrochimic Midia-Năvo­dari, devenit SC Petromidia SA (simbol RRC), a fost vândut lui Dinu Patriciu, după ce tot el încercase preluarea companiei câţiva ani mai devreme. Pe vremea PSD s-a dat perla Ro­mâ­niei unui liberal, iar Guvernul Adrian Năstase a dat HG 118/2003 prin care datoriile de 600 de milioane de dolari erau reeşalonate pe o perioadă de 7 ani! Aşa a devenit Dinu Patriciu multimiliardar, iar bugetul Ro­mâniei a sărăcit cu sute de mi­lioane de dolari.
    • Dan Ioan Popescu – Retehnologizarea Porţilor de Fier
      Tot pe vremea PSD se coace prima afacere de peste un miliard de dolari: retehnologizarea Porţilor de Fier. Ce au făcut iugoslavii cu 100 de milioane de dolari, românii reuşesc să facă cu peste un miliard de dolari, cea mai mare afacere din România până în 2004. În centrul afacerii se găseşte un mare nume al PSD: Dan Ioan Popescu, fost ministru al Economiei şi Comerţului, care a fost anche­tat pentru neconcordanţe în privinţa averii.
    • Vânzarea Petrom
      Privatizarea SNP Petrom SA a fost o greşeală economică gra­vă, pentru că a fost o decizie pur politică, care a surclasat da­tele eco­nomice. Specialiştii în petrol şi gaze au analizat toate aspec­tele celei mai importante pri­va­tizări a anului 2004 şi au ajuns la concluzia că, fiind folo­sită în scopuri politice, statul a fost păgubit într-un singur an după privatizare cu mai mult de 4 mili­arde de euro. La data priva­tizării, SNP Petrom SA avea ca obiect de activitate, în principal, exploatarea zăcă­min­telor de petrol şi gaze naturale de pe uscat şi din platoul continental al Mării Negre, rafinarea şi prelucrarea ţiţeiului, transportul şi comercializarea produselor pe­tro­liere, comercializarea gaze­lor, importul şi exportul de ţiţei, produse petroliere, utilaje, echipamente şi tehnologii specifice. SNP Petrom SA, anterior priva­tizării, se definea ca unul dintre cei mai importanţi producători de petrol şi gaze din Europa Centrală şi de Est, singurul producător de ţiţei din România, neavând concurent în acest do­meniu, şi cel de-al doilea pro­ducător de gaze naturale, cu o producţie în 2003 de 6,129 miliarde metri cubi şi o cotă de 34% la furnizare. În studiul de piaţă realizat pentru privatizarea Pe­trom, în mai 2003, consultantul tehnic, Jacobs Consultancy, anu­nţa Ministerul Industriei că a identificat rezerve de 128 mi­li­oane de tone echivalent petrol, plus 16 milioane de tone petrol în Kazahstan, din concesionare. Niciuna nu fusese exploatată. Din datele contabile înainte de privatizare consemnăm activul net de 62.373.020.622 mii de lei şi profitul net de 2.282.082.505 mii de lei. Conform contractului de privatizare, OMV a plătit statului român suma de 668,815 milioane de euro pentru 33,34% din pachetul de acţiuni, iar compania Petrom a intrat pe mâinile austriecilor de la OMV la un preţ subevaluat cu aproape 50% din cauza estimărilor făcute de consultanţii care au ana­lizat rezervele de ţiţei ale Pe­trom. Banca elveţiană Credit Suisse First Boston şi cea olandeză ING au evaluat rezer­vele companiei române cu un preţ maxim de 22 de dolari pe baril până în 2012. În momentul semnării contractului de privatizare – la aproximativ 1 an după evaluarea iniţială -, preţul ţiţe­iu­lui ajunsese deja la 35 de do­lari pe baril, iar prognozele indicau încă de mai demult o ascen­siune de durată a pre­ţu­rilor combustibililor. La preţul de 22 de dolari pe barilul Brent, divizia de extracţie şi exploatare a Petrom a fost evaluată de consultanţi la 1,7 miliarde de do­lari, valoare ce corespunde ac­tivului net menţionat, iar în­tregul Petrom la 2,8 miliarde de dolari. Dar, în evaluarea făcută pentru Guvern, acelaşi consultant preciza că „o variaţie de 2 dolari în preţul petrolului Brent conduce la o schimbare de 700 de milioane de dolari în valoa­rea companiei“. Responsabili de privatizarea SNP: Adrian Năs­tase şi Dan Ioan Popescu. Este afacerea din care România a pierdut cei mai mulţi bani.

    SURSA : www.exploziv-news.ro

  • Guvernati de evrei si tigani, romanii sunt umiliti in propria tara

    oana-stanciulescu-465x390

    Consecința a 45 de ani de internationalism comunist și încă vreo 15 de neocomunism: reperele morale ale României interbelice sunt puse la zid și interzise, precum pe vremea stalinismului.

    Ceea ce nu au îndrăznit jigodiile neocomuniste și penalii din Parlament, în frunte cu trompeta lor celebră, jegul penalTariceanu, pe vremea lui Traian Băsescu, au reușit azi, când este Președinte este un fanfaron, un neica nimeni, un individ șters în Occident, care nu obține nimic pentru România, de aceea o freacă prin Israel, în timp ce ar trebui să fie la Consiliul European, numitul Iohannis Klaus. Lins în cur seară de seară la Realitatea TV, acolo unde se pun întrebări idioate despre cum ar fi arătat România dacă președinte ieșea inculpatul penal Viorel Ponta. Mergând pe această logică ne-am putea întreba cum ar fi arătat România dacă nu era PSD-ul sau dacă nu era Realitatea TV din perioada în care infractorul Sorin Ovidiu Vantu era la butoanele Mafiei din presa românească.

    Nu poți să amintești de marile nume ale culturii românești că ești pus la zid de evreii, țiganii, ungurii și alte nații care conduc România, umilindu-i pe români.

    Cazul Oana Stănciulescu nu este izolat, ci face parte din planul diabolic de anihilare totală a valorilor românești, de interzicere a românilor adevarati la ei în țară. În numele unui Holocaust, la care românii nu au participat, se cere decapitarea culturii române adevărate. Iată și numele câtorva jeguri ce au semnat împotriva Oanei Stănciulescu: Liviu Antonesei, Liviu Beris, Gianina Cărbunariu, Daniel Cristea Enache, Iulian Fota, Mihaela Grancea, Florin Iepan, Norman Manea, Adrian Niculescu şi Andrei Kleun.

    Îmi plac Mircea Eliade și Emil Cioran, deci sunt legionar. Pe când interzicerea lui Eminescu de către evreii, țiganii și alte nații ce hotărăsc în România?

    Aici s-a ajuns. Nu ai voie să-ți exprimi simpatia față de marile nume ale culturii românești. Acest Iohannis este o canalie, care acceptă toate rahaturile unor nenorociți cărora li se pare că albul este negru și negrul este alb. Acest Iohannis este complet rupt de Istoria României, ștergându-se la fund cu valorile noastre românești. Chiar dacă, prin comparatie cu inculpatul penal Viorel Ponta, este de preferat, Iohannis reprezintă Răul absolut pentru cultura autentică acestui popor, fiind insensibil la durerile neamului românesc. Nu le poți lua românilor, Iohannis, jeg ordinar, valorile morale. Nu poți șterge, tu și gașca de venetici care hotărăsc în România, din memoria noastră numele unor Radu Gyr, Vintilă Horea, Ion Antonescu sau Corneliu Zelea Codreanu. Dacă faci asta, următorul pas ar fi interzicerea lui Mihai Eminescu (sunt capabili și de așa ceva).

    Doi prim-miniștri de după 1989 au fost evrei.

    Este vorba de fiul de kominternist Petre Roman, azi mare liberal, și de Mihai Răzvan Ungureanu, tot liberal azi, ieri membru în Comitetul Central al Uniunii Tineretului Comunist.

    Și eu am fost membru al UTC (dar nu al PCR, am refuzat sa mă înscriu în partidul bolșevic ce a sfârtecat România cu ajutorul rusilor). Numai că, spre deosebire de MRU, am fost înscris în UTC ca toți elevii de liceu din acea perioadă. Nu am fost un nomenclaturist comunist. Dar Mihai Răzvan Ungureanu, da. Dacă nu pica Ceaușescu, MRU era undeva prin Comitetul Central, doar și Ion Iliescu a început cu UTC-ul. Ăștia sunt liberalii de azi, USLamistii de ieri, comuniștii de alaltăieri. Despre jigodia de Roman ce să zicem? A fost părtaș la Mineriada din iunie 1990, când chiar credea că tătucul Ilici Iliescu îl va pastra premier foarte mult timp. Știți ce-i ciudat la evrei? Și-ar vinde totul pentru funcții și bani. Dar le tremură chilotii de frica Oanei Stănciulescu. sursa: asapteadimensiune.ro

    VEZI SI: Bătrână batjocorită în staţia de autobuz de doi tigani. Mizerabilii şi-au filmat nesimţirea şi au postat-o pe Facebook

  • 16 ani de la izbucnirea ultimei mineriade (FOTO+VIDEO)

    cozma

    În urmă cu 16 ani, la sfârşitul lunii ianuarie, se semna “Pacea de la Cozia”, între Miron Cozma şi premierul de atunci, Radu Vasile, punându-se astfel capăt celei din urmă mineriade din România postdecembristă, cea de a 5-a la număr.

    Totul a început în 4 ianuarie 1999, când mai mult de 15.000 de mineri din Valea Jiului au declanşat un protest contra guvernului care nu a aprobat creşteri salariale pentru muncitori şi în plus a decis închiderea unor mine. Autorităţile refuză solicitările greviştilor şi îi tratează sfidător. Mai mult, în 15 ianuarie, Judecătoria din Petroşani declară greva minerilor ilegală, fapt ce i-a nemulţumit şi mai tare pe aceştia.

    baricad

    Peste câteva zile, mai precist în 18 ianuarie, Miron Cozma, unul dintre liderii sindicali ai ortacilor, decide pornirea în marş spre Bucureşti, încurajat şi de formaţiunile de opoziţie, mai cu seamă de Partidul Democrației Sociale din România (astăzi PSD) şi Partidul România Mare. Pentru a opri coloana de mineri, jandarmii instaurează baricade pe şoselele din defileul Jiului, inclusiv prin detonarea pereţilor de stâncă. Minerii reuşesc să treacă de aceste bariere, fapt ce a dus la măsuri extreme din partea guvernului. Pentru a nu încuraja şi alţi localnici să vină spre capitală, s-a decis închiderea temporară a traficului feroviar pe Valea Oltului, ministru al transporturilor fiind atunci fostul preşedinte Traian Băsescu.

    Ca urmare a crizei, ministrul de interne, Gavril Dejeu, demisionează în 19 ianuarie.

    Unul din punctele culminante ale mineriadei a avut loc în 21 ianuarie, când coloana de mineri a fost aşteptată în comuna Costeşti din judeţul Vâlcea de 2.000 de jandarmi şi poliţişti. În urma confruntărilor, peste 1.500 de jandarmi, marea majoritate militari în termen, au fost făcuţi prizonieri de protestatari. Printre aceştia s-a numărat şi prefectul de Vâlcea, Nicolae Curcăneanu.

    Președintele Emil Constantinescu a convocat sesiunea extraordinară a Parlamentului și a solicitat liderilor partidelor parlamentare să-și exprima poziția față de evenimentele în curs. În timpul nopții de 21-22 ianuarie 1999 a fost emisă ordonanța de urgență care instituie starea de urgență pe întreg teritoriul României, începând cu ora 14 a zilei de 22 ianuarie. Constantin Dudu Ionescu este numit ministru de interne și se produce înlocuirea unor cadre de comandă ale acestui minister.

    Miron-Cozma-Radu-Vasile-

    Văzând că situaţia degenerează, premierul ţărănist Radu Vasile acceptă până la urmă dialogul şi se întâlneşte cu liderii minerilor la mânăstirea Cozia, în 22-23 ianuarie 1999. În urma acestei întâlniri a fost încheiată „Pacea de la Cozia”, un acord în care Guvernul convenea respectarea revendicărilor minerilor, neînchiderea minelor Dâlja şi Bărbăteni şi neînceperea urmăririi penale împotriva liderilor sindicali.

    Cu toate acestea câţiva dintre conducătorii mineriadei, inclusiv Miron Cozma, vor fi condamnaţi ulterior la executarea unor pedepse cu închisoarea. Unul dintre liderii ortacilor, Ionel Ciontu, va deceda în perioada de detenţie.

    ll

    În vara anului 2013, la moartea fostului premier Radu Vasile, Miron Cozma declara că înţelegerea de la Cozia a fost crucială pentru viitorul României, care în 1999 ar fi fost în pragul unui “război civil”. “Cred că acel moment a fost un moment de cotitură pentru România, pentru că se putea ajunge în situația respectivă chiar într-un război civil. Eu ar trebui să vorbesc cel mai rău de Radu Vasile, pentru că el m-a arestat la 17 februarie 1999, din nou. Guvernul lui m-a arestat. Însă trebuie să recunosc ‘Pacea de la Cozia’ a însemnat mult pentru România. Imaginați-vă ce ar fi însemnat un conflict, imediat după Costești, cu Armata. Pentru că președintele Constantinescu a scos Armata. Deci pe noi ne așteptau TAB-urile Armatei și soldați înarmați, dacă treceam mai departe de Vâlcea”, a spus la vremea respectivă Miron Cozma.

    Deşi Corneliu Vadim Tudor, iar apoi ulterior şi Miron Cozma, fost membru PRM, susţin că mai mulţi mineri au fost ucişi în timpul confruntărilor cu forţele de ordine, acest lucru nu a fost confirmat oficial niciodată şi nici nu au existat familii sau apropiaţi care să reclame moartea vreunui grevist. Sursa: FrontPress.ro

    min4 min3 min1 min2 min7 min6 min5

Back to top button