Tag Archives: horia sima

În 21/23 ianuarie 2021 s-au împlinit 80 de ani de la așa zisa „rebeliune” legionară, în fapt lucrarea mârșavă și premeditată a generalului Antonescu de a confisca sau elimina Mișcarea Legionară din viață publică a României. Încercând inițial să preia conducerea Mișcării înlăturându-i ierarhia și reorganizandu-i structura, va eșua rapid ciocnindu-se de rezistență legionarilor că de un zid de granit. 21-23 ianuarie 1941 reprezintă începutul prigoanei antonesciene, una mai sângeroasă decât a sceleratului Carol, iar legionarii căzuți în aceste zile sunt primii martiri ai acestei prigoane. Rândurile lor vor crește constant pe durata dictaturii Antonescu ingrosandu-se atât cu jertfele din temnițe, cât și cu viețile legionare secerate pe front în batalioanele de reabilitare de la Sărată sau cu cele încheiate prematur într-un exil ostil și primejdios. Evenimentele petrecute în acel ianuarie de tristă amintire ne sunt cunoscute atât sub înfățișarea lor schimonosită din toată propagandă lui Antonescu, preluată că atare și utilizată cu succes mai apoi de regimul comunist, cât și din mărturiile camarazilor legionari care le-au așternut pe hârtie pentru o istorie adevărată a neamului care încă așteaptă să fie repusă în drepturi. Nu voi insistă asupra derulării evenimentelor, dar va îndemn cu multă căldură să reluați măcar una din cărțile legionare pe subiect (Horia Sima, Mihail Sturdza, Nicu Iancu, Blanaru-Flamura etc). Mă voi opri în schimb asupra unor aspecte mai puțîn cunoscute ce reies din ziarele acelor zile. Pentru că subiectul e atât de amplu și nu poate fi tratat corespunzător în cuprinsul unui articol de revista, mai voi limita la două subiecte principale: numărul și identitatea victimelor și atitudinea Bisericilor față de „rebeli”. Evident ziarele consultate nu sunt legionare, dar faptul că relatează la cald evenimentele (desigur în favoarea regimului Antonescu) reprezintă un atuu. Ulterior propagandă Antonescu a publicat niște volume catastrofale despre „rebeliune”, care culmea, încă …

Mișcarea legionară a reprezentat un punct de cotitură în istoria României, devenind una dintre cele mai violente mișcări cu care s-a confruntat scena politică românească. Având ca bază ideologică un naționalism dus la extrem și o credință pe care de multe ori o foloseau drept un paravan pentru crimele și atrocitățile făcute. Inspirația lui Codreanu Corneliu Zelea Codreanu, liderul mișcării legionare din România, a avut posibilitatea de a se inspira de peste granițele țării, regimul lui Adolf Hitler fiind un exemplu în aplicarea violenței și a crimei ca mijloc de luptă politică. Unul dintre simpatizanții lui Corneliu Zelea Codreanu, Ioan Victor Vojen, fost legionar închis în penitenciarul din Aiud, avea să declare Securității că: “ uniformele, cîntecele, organizația paramilitară, toate sînt introduse în “legiunea” sa sub influența partidelor naziste.” O greșeală pe care reprezentanții Legiunii au considerat-o fiind fatală pentru Corneliu Zelea Codreanu a fost declarația sa în politica externă prin care anunța că “ în momentul cuceririi puterii va schimba în 48 de ore politica tradițională trecînd de partea Axei. Se înfeudează astfel Germaniei hitleriste fără să cunoască intențiile acesteia, fără să știe de planurile de expansiune conform cărora românii trebuiau să fie dizlocați din lanțul Carpaților și zvârliți departe spre Răsărit.” Luptă în interesul Germaniei naziste Războiul dintre naziști și comuniști a fost purtat de cele mai multe ori pe muchie de cuțit, rezultatul final putând fi schimbat în fiecare secundă. În pragul capitulării Germaniei din 1945, unul dintre cei care a continuat lupta împotriva comunismului a fost chiar Horia Sima, cel care se afla în fruntea unui așa-zis guvern fantomă din Viena, pus în slujba nemților. Dumitrescu Ion avea să declare în 1963 că: “După 23 august 1944, merg în alianță cu trupele sovietice să desrobească Ardealul și să lupte contra nemților. Sima ține la radio o …

Despre Ion Tobă, zis ”Hatmanul”, și despre vitejiile lui din Al Doilea Război Mondial s-au scris diverse articole în ultimii 30 de ani. Ceea ce nu s-a scris și nu s-a spus este etapa din viața căpitanului, de după 23 august 1944, și până la finalul războiului. Istoricul clujean Ottmar Trașcă a descoperit noi amănunte despre viața lui Ion Tobă (foto – în centrul imaginii), în perioada în care acesta a fost fost maior în Waffen SS. Istoricul a descoperit în arhive, mai multe fotografii cu Ion Tobă, în uniforma ”capului de mort”, informația fiind o premieră. ”În ce privește viaţa şi activitatea maiorului Ion Tobă zis „Hatmanul” s-a scris puţin în cadrul istoriografiei române, accentul fiind pus pe rolul jucat de căpitanul (pe atunci) Ion Tobă în prevenirea ocupării de către Armata Roșie a mănăstirii Putna la începutul lunii iulie 1940, în urma acceptării de către România a ultimatumurilor sovietice din 26-27 iunie 1940. În schimb, lucrările, studiile ori articolele de presă referitoare la maiorul Ion Tobă menționează cel mult în treacăt faptul că ofițerul fiind plecat la specializare în Germania nazistă a refuzat după 23 august 1944 să recunoască noul guvern de la București și a ales să continue lupta alături de cel de-al III-lea Reich”, spune istoricul Ottmar Trașcă. Viața lui Ion Tobă a făcut obiectul unei cărți scrise de un istoric militar Dani Gîju, în 2005, care se numește ”Zodia capului de mort”. Cu toate acestea, spune Ottmar Trașcă, cartea are multe inadvertențe în ceea ce-l privește pe ofițerul român Ion Tobă, care pentru faptele sale de curaj a fost decorat cu ordinul Mihai Viteazul, clasa 1, cea mai înaltă dinstincție militară din al doilea război mondial. Cum a rămas să lupte pentru SS Potrivit lui Ottmar Trașcă, legendarul ofițer român a fost încadrat în 1939, …

CRONOLOGIE PRIVIND ISTORIA MISCÃRII LEGIONARE [Apãrutã în Almanahul “Cuvântul” din 1941] 1919 In luna Octombrie 1919, Corneliu Zelea Codreanu se inscrie la Facultatea de Drept a Universitatii din Iasi. De la 15 Octombrie 1919 pana la 1 Septembrie 1920, Corneliu Zelea Codreanu a fost pedagog la Scoala de Arte si Meserii din Iasi. 1920 La 9 Februarie 1920, apare ziarul “Garda Constiintei Nationale” de la Iasi. In acest ziar se publica “Crezul socialismului national-crestin”, alcatuit de Corneliu Codreanu si Constantin Pancu. La inceputul lui Martie 1920, lucratorii comunisti din Iasi facand o greva si arborand steagul rosu la Atelierele Nicolina, Capitanul izbuteste sa potoleasca greva si, facand o manifestatie nationalista, rupe steagul rosu arborand tricolorul. In zilele de 4, 5 si 6 Septembrie 1920 are loc, la Cluj, primul congres al studentilor din Romania intregita. Corneliu Codreanu, cu un grup de studenti nationalisti, izbuteste sa impuna congresului hotararea de eliminare a evreilor din organizatiile studentesti. Lupta impotriva ateismului: in Noiembrie 1920, profesorii Universitatii din Iasi hotarand deschiderea Universitatii fara serviciu divin, Corneliu Codreanu se impotriveste cu un grup de studenti. La 5 Noiembrie, Corneliu Codreanu dimpreuna cu Vladimir Frimu baricadeaza intrarile si inchid Universitatea. Comunistii incearca o contraactiune care este infranta. Universitatea se deschide mai tarziu cu serviciu divin. 1922 La 1 Aprilie 1922, apare in Bucuresti revista bilunara “Apararea Nationala” sub conducerea profesorilor A.C. Cuza si N.C. Paulescu, si avand ca administrator pe Fanica Anastasescu. Revista avea un caracter doctrinar. La 20 Mai 1922, Corneliu Codreanu desfiinteaza Centrul Studentesc din Iasi si infiinteaza Asociatia Studentilor Crestini. La 27 Mai 1922, Corneliu Codreanu, dimpreuna cu un grup de 45 studenti, semneaza la Iasi Angajamentul de onoare de a lupta impotriva cotropirii evreiesti si pentru instapanirea romanismului. Printre semnatari erau: Gr. Ghica, Ilie Garneata, Ion Blanaru, A. Ibraileanu, Gr. Mihuta, Vladimir …

O masura care s-ar potrivi in ziua de astazi, mai ales la anumiti bugetari, era implementata cu succes pe vremea legionarilor. O astfel de tentativa a avut loc si la noi, in istoria foarte recenta, dar nu in acest fel, a fost o masura de limitare. Desi timpurile si ideologiile erau diferite fata de cele de acum, asa ceva ar avea un oarecare efect asupra bugetului, cel putin la capitolul cheltuieli. Un ordin asemeni celui dat mai jos, ar putea functiona pentru cei care au mai mult decat dublul salariului mediu net pe economie. Un salariu de 3.000 de lei este mai mult decat de ajuns pentru un functionar al statului, care mai mult ca sigur la o astfel de suma ocupa si o pozitie care-i permite sa faca un ban “pe langa”. O nota care venea de la Secretariatul General al Miscarii Legionare, in data de 12 decembrie 1940, ii anunta pe toti legionarii cu salarii foarte mari ca orice suma ce este peste o anumita limita trebuie “donata”. “Toti legionarii functionari cu lefuri mai mari de 20.000 de lei pe luna, conform ordinului Domnului Comandant HORIA SIMA, Seful Miscarii Legionare, trebuie sa depuna diferenta de la 20.000 de lei in sus, la Casieria centrala a Miscarii Legionare”, se anunta in respectivul ordin dat de Sima. Horia Sima a fost presedintele partidului Garda de Fier si comandant al Miscarii Legionare. La 14 septembrie 1940, lua fiinta “Statul national-legionar roman”. Horia Sima a fost numit vicepresedinte al consiliului de ministri. Tot el a organizat in aceasta perioada si Politia Legionara. In continuarea ordunului se spune ca “Aceste sume se vor varsa: de cei din Bucuresti direct la Casieria Centrala din str. Gutenberg nr.3, iar de cei din provincie la casieriile sediilor legionare respective, care de asemenea vor trimite, lunar, Casieriei …

Miercuri, 3 iulie, s-au împlinit 107 ani de la naşterea Comandantului Mişcării Legionare, Horia Sima, urmaş al lui Corneliu Codreanu la conducerea celei mai mari mişcări naţionaliste interbelice din România. Scurta biografie Horia Sima s-a născut la 3 iulie 1906 în București, în familia profesorului Gheorghe Sima, directorul unui liceu bucureștean. După moartea tatălui, va petrece întreaga copilărie în satul Mândra natal al părinților din fostul judeţ Făgăraş (azi parte integrantă a judeţului Braşov). În 1926 se număra printre cei 19 absolvenţi ai liceului de elită “Radu Negru” din Făgăraş şi şef de promoţie, la bacalaureat obţinînd media maximă. În această perioadă va intra în „Frăţiile de Cruce”, organizaţie naţionalistă cu caracter anticomunist, înfiinţată de Ionel Moţa şi destinată exclusiv educaţiei moral-spirituale a elevilor de liceu. Aici se va lega sufleteşte pentru totdeauna de alţi fraţi de cruce, caractere deosebite, între care Nicolae Petraşcu din Sâmbăta de Sus şi Virgil Mateiaş din Dridif. Urmează Facultatea de Litere şi Filosofie (1926-1932), în această perioadă încadrîndu-se în Mişcarea Legionară condusă de Corneliu Zelea Codreanu (octombrie 1927). Va activa în cuibul condus de Andrei Ionescu, implicîndu-se în toate iniţiativele de luptă ale Legiunii. Din 1932, activează ca profesor de limba română, fiind numit mai întâi la Brad şi apoi la liceul din Caransebeş. Aici se va ocupa de dezvoltarea şi organizarea Mişcării Legionare în zona Banatului, respectiv Torontalul şi Caraşul. Rezultatele obţinute îl determină pe Corneliu Zelea Codreanu să-l numească, în octombrie 1935, şef al Regiunii legionare a IX-a – Banat, iar în luna următoare să-i evidenţieze activitatea printr-o circulară (2 noiembrie 1935). După instaurarea dictaturii personale a regelui Carol II şi arestarea majorităţii căpeteniilor legionare, în primăvara anului 1938, din iniţiativa mai multor legionari de frunte, rămaşi nearestaţi, se constituie un grup de organizare şi coordonare a activităţii legionare, grup din care …