Tag Archives: george manu

Carol al II-lea, regele asasin

Acest text, scris în 2003, cu ocazia aducerii în Țară a osemintelor regelui ticălos, este la fel de actual acum și la fel va fi și peste o sută de ani! Oameni buni, Ne bate bunul Dumnezeu dacă uităm cine a fost şi ce a făcut Carol al II-lea! Dacă uităm răul pe care l-a pricinuit neamului românesc regele in­fam, regele dezertor, regele sperjur, regele poltron, regele criminal Carol al II-lea! Nu ne va ierta nimeni dacă îi uităm astfel pe cei trei sute de tineri, ma­jo­ri­tatea elevi şi studenţi, pe care regele asasin Carol al II-lea i-a ucis fără nici un motiv cât de cât valabil dinaintea lui Dumnezeu şi a legilor statului ro­mân! Poate oare cineva să-l ierte pe Carol al II-lea pentru suferinţele îndu­rate de români în Ardealul de Nord, în Basarabia şi Bucovina, teritorii româ­neşti pe care regele trădător al ţării sale le-a cedat în mod ruşinos în 1940? De ce, la al cui ordin, cenzura guvernului de azi împiedică presa româ­nească să aducă la cunoştinţa publicului crimele şi fărădelegile lui Carol al II-lea? Care sunt aceste crime şi fărădelegi? Iată numai câteva: 1. În 1917, când România se afla într-o situaţie disperată, Carol al II-lea, pe atunci numai ofiţer, a dezertat. Generalul Averescu a cerut judecarea şi condamnarea la moarte, pentru dezertare. Părinţii săi, regina Maria şi re­gele Ferdinand, îl declară renegat. Prinţul Carol se vede obligat să renun­ţe la rangul de prinţ moştenitor al tronului şi părăseşte România, promi­ţând că nu se va mai întoarce. 2. Cu sprijinul unor politicieni, unii naivi, alţii corupţi, Carol al II-lea revine în ţară, în 1930, cu jurăminte şi angajamente mincinoase. Îl detronează pe Mihai, adăugându-şi astfel şi păcatul de uzurpator. Îşi alungă soţia, pe ma­ma regelui Mihai, şi-şi aduce de la Paris metresa, vestita fostă prosti­tuată Elena …

Citeste tot articolul

George Manu – un mare erou al Neamului Românesc

Într-una din zile sunt mutat în altă parte. Cu mine este și Eugen Dragomir. În noua celulă nu cunosc pe nimeni, în schimb Eugen Dragomir are o explozie de bucurie când dă ochii cu cineva. Ambii se îmbrățișează când se văd. Imediat Eugen Dragomir mă ia de mână și mă prezintă persoanei cu care se îmbrățișase. Era vorba de profesorul George Manu. Fără nicio rezervă sau vreo altă reținere, în mod spontan, ne strângem mâinile prelung, exprimându-ne satisfacția că suntem împreună. Amândoi auzisem unul de celălalt. De acum suntem în aceeași celulă. După ce trece animația de moment, ne împărțim toți opt, câți eram, în cele patru paturi. Voi dormi cu profesorul Geroge Manu în același pat, câtă vreme vom sta în această formație. Cunoștința făcută cu această persoană, convorbirile ce am avut cu ea, precum și modul de viață ce am dus împreună, le consider a fi cele mai importante, mai fructuoase, din câte am avut în detenția mea. Afirm aceasta din punctul de vedere al clarviziunii, al orientării, al puterii de a judeca situația politică în ansamblul ei, în prezent și în perspectivă, pe care profesorul George Manu mi le-a împărtășit; de asemenea, pregătirea sa intelectuală, cunoștințele ce poseda în toate domeniile, de la istorie, la muzică, de la filozofie, la literatură, m-au făcut să-l consider a fi o adevărată bibliotecă, mai cu seamă datorită amabilității sale de a împărtăși și altora orice i se solicita. Am constatat dăruirea sa de a veni în ajutorul oricăruia i se adresa cu lămuriri, o precizare, un sfat, calități pe care, cu greu aș putea afirma că le-am mai întâlnit. La toate aceste însușiri se adaugă una care-i era proprie, datorită educației primite: modestia, care-l făcea și mai respectat și mai stimat și mai iubit de către toți cei cu care …

Citeste tot articolul