Tag Archives: generalul antonescu

DUPĂ 75 De Ani De CENZURĂ, Discursul Generalului Ion Antonescu Din 22 Iunie 1941

ROMÂNI, În faţa Dumnezeului strămoşilor noştri, în faţa istoriei şi a veşniciei româneşti, mi-am luat azi răspunderea dea smulge prin onoare dreaptă ceea ce ne-a fost cotropit prin silnică umilire şi trădare, hotărând să pornesc lupta sfântă de redobândire a drepturilor Neamului. În ceasul când popoarele îşi torc istoria pe câmpuri de bătae, când drepturile se cuceresc în flacăra jertfei, iar civilizaţia se plămădeşte din sângele veacurilor, Poporul Românesc nu poate privi cu braţe nevolnice şi suflet golit măreţul vârtej al onoarei Neamurilor. Raclele strămoşilor, crucile martirilor şi drepturile copiilor noştri ne poruncesc să ne scrim cu propriul sânge dreptul la onoare, spălând cu acelaş sânge pagina nedreaptă înscrisă anul trecut în istoria noastră, nu de Neamul Românesc însuşi, ci de trădătorii lui. În numele credinţei creştineşti, al drepturilor româneşti şi pentru viitorul vostru neînfricat, ROMÂNI, Vă chem la luptă, La lupta sfântă, în contra prăvălitorilor civilizaţiei şi bisericii, ai dreptăţii şi propriilor noastre drepturi. La lupta sfântă pentru neam şi pentru Rege. La lupta mare şi dreaptă alături de marea Naţiune Germană, pentru dreptatea viitorului omenesc. ROMÂNI, La 6 Septemvrie 1940, Destinul îmi aşezase pe cuget povara istovitoare a unei ţări sfâşiate şi descompuse. Am jurat să nu abdic o singură clipă dela sfintele drepturi şi de la porunca demnităţii româneşti. M’am trudit să şes sufletele, să unesc puterile, să adun toată munca românească pentru ca să pot păstra şi reînălţa Neamul. V’am cerut să-mi dăruiţi nădejdea voastră, încrederea voastră, făgăduindu-vă să lupt pentru reînălţarea Patriei. Şi m’aţi ascultat. Dumnezeu m’a ajutat ca un an numai dela prăbuşirea graniţelor – anul umilirei, al suferinţei şi învăţăturii româneşti – să pot îndrepta din nou Neamul nostru pe calea luptei şi sfintelor drepturi strămoşeşti. Am purtat deajuns pe braţele mele sbuciumate frământatele ruine ale României scumpe şi mari, – prăvălită de …

Citeste tot articolul

Urarea lui Ion Antonescu de 1 ianuarie 1942

Români, Un an de zbucium, de jertfe şi de lupte sfinte s-a încheiat. Un an de credinţe şi drepturi, de răspunderi grele şi de porunci sfinţite – începe. Urmând tradiţia românească şi creştină, care îndeamnă pe cârmuitori, în pridvor de An Nou, să deschidă porţi de lumină neamului, îmi deschid sufletul vouă, români de pretutindeni şi de toate vârstele, pentru ca, din frământarea cugetului meu şi din credinţa noastră, să durăm temelii noi pentru anul care începe.Anul 1941 a fost un an de răspântie în istoria neamului şi în fapta românească. Anul 1941 a început sub povara zdrobitoare a luptei dintre fraţi, pe care istoria noastră n-a cunoscut-o şi conştiinţa românească n-o va admite niciodată. El a dat prilej din primele zile, Armatei Române să-şi împlinească marea sa misiune de conservare a unităţii şi onoarei noastre […]. Cu setea neînfricată a dreptăţii, cu credinţa nezdruncinată în Dumnezeul strămoşilor noştri, am pregătit cu toţii după aceea – în inimi şi în faptă – Războiul nostru Sfânt. Şi, la 22 iunie, am înecat în valurile de sânge ale jertfei ostaşului român, graniţa prădării şi împilării pe care ne-o impuseseră duşmanii din Răsărit. Cu sprijinul aliaţilor noştri, Neamul Românesc nu numai cî şi-a recâştigat graniţele drepte pe care i le prăbuşise cotropirea rusă, dar a pornit spre plaiurile voievodale ale strămoşilor moldoveni, deschizând cer de libertate şi de siguranţă la Răsărit, împingând puhoiul care ne cotropea Ţara şi Legea. Români, Istoria va judeca războiul nostru din 1941 nu numai ca o luptă pentru drepturi şi pentru dreptate, ci ca o jertfă pentru credinţa creştină şi pentru civilizaţia Europei. Ne-am împlinit îndatorirea faţă de altarele strămoşilor şi am respectat istorica noastră misiune de a apăra, cu sânge românesc, Sud-Estul Europei. Aceasta a fost şi aceasta va rămâne misiunea noastră europeană […] Români, Lupta nu …

Citeste tot articolul

DOCUMENT DESECRETIZAT RECENT: Consemnările Mareşalului Ion Antonescu din noaptea de 23 august 1944

Astăzi, 23 august 1944. Am venit în audienţă la Rege la ora 15:30 pentru a-i face o expunere asupra situaţiei frontului şi a acţiunii întreprinse pentru a scoate Ţara din greul impas în care se găseşte. Timp de aproape două ceasuri Regele a ascultat expunerea, păstrând, ca de obicei, o atitudine foarte rezervată, aproape indiferentă. La expunerea mea a asistat la audienţă Dl Mihai Antonescu. I-am arătat Regelui că de aproape doi ani Dl Mihai Antonescu a căutat să obţină de la anglo-americani asigurări pentru viitorul Ţării şi i-am afirmat cu această ocazie că, dacă aş fi găsit înţelegere şi aş fi putut găsi înţelegere pentru asigurarea vieţii, libertăţilor şi continuităţii istorice a acestui nenorocit popor, nu aş fi ezitat să ies din război, nu acum, ci chiar de la începutul conflictului mondial, când Germania era tare. […] Ţara, prin câte trei milioane de voturi (referendumul naţional – n.n.), mi-a dat dezlegare şi a aprobat tot ce eu făcusem. În consecinţă, a accepta astăzi propunerile Molotov însemnează: a. – a face un act politic de renunţare şi pierdere a Basarabiei şi Bucovinei, act pe care România nu l-a făcut până acum niciodată de la 1812 şi până la ultimatumul Molotov. I-am adăugat că după părerea mea, făcând acest act, putem pierde beneficiul Chartei Atlanticului, în care Roosevelt şi Churchill s-au angajat printre altele „să nu recunoască nicio modificare de frontieră, care nu a fost liber consimţită”. b. – să bag Ţara pentru vecie în robie, fiindcă propunerile de armistiţiu conţin şi clauza despăgubirilor de război neprecizate, care, bineînţeles, constituie marele pericol, fiindcă, drept gaj al plăţii lor, ruşii vor ţine Ţara ocupată nedefinit. Cine, am spus Dlui Mihalache, îşi poate lua răspunderea acceptării acestei porţi deschise, care poate duce la robia neamului? […] d. – a patra condiţie cerută de …

Citeste tot articolul