Militarii români care au fost luaţi prizonieri pe teritoriul Uniunii Sovietice în cel de-Al Doilea Război Mondial au avut de ales între a suporta pe mai departe ororile din lagăre sau a trăda. Mulţi au ales ultima cale: aceea de a înscrie în diviziile „Tudor Vladimirescu“ sau „Horea, Cloşca şi Crişan“, constituite pe teritoriul sovietic. Comandorul Mihai Chiriţă: „Convoi de căruţe încărcate cu lemne, trase de către ofiţeri români înhămaţi“ Comandorul Mihai Chiriţă, care a murit în 2018, la vârsta de 103 ani, a fost unul dintre bravii eroi români care a rezistat eroic şi a preferat să rămână în lagărul din Oranki şi nu a trădat. În anul 1944, Mihai Chiriţă era ofiţer secund pe monitorul I.C.Brătianu, navă pe care, în lipsa comandantului bolnav, a comandant-o în ultima decadă a lunii august. După anunţarea armistiţiului de către regele Mihai, li s-a ordonat ca atât navele, cât şi trupele de uscat să rămână pe braţul Chilia, fără să se împotrivească trupelor sovietice. Trei zile mai târziu, i s-a cerut flotei române să se predea ruşilor. La data de 27 august, conform ordinelor superioare, s-a pus la dispoziţia amiralului sovietic Gorşkov, cu monitorul şi echipajul. Peste câteva zile, ofiţerii români de marină de la Dunăre au fost arestaţi de către trupele sovietice aliate. „Pe 1 septembrie, orele 4.00, monitorul este luat cu asalt de către vedetele sovietice. Suntem făcuţi prizonieri fără a fi opus vreo rezistenţă“, a povestit Chiriţă. A urmat odiseea gulagului sovietic: „Le-a fost dat ofiţerilor români, ca în marea lor majoritate (6.000 după căderea Stalingradului), să fie închişi în incinta mănăstirii de la Oranki, localitate rurală situate la distanţă de 60 de kilometri de oraşul Maxim Gorki. Mihai Chiriţă şi alţi ofiţeri români au ajuns la Odessa într-un vagon şi, după triere, a ajuns alături de 30 de …
Citeste tot articolul