franta

Stéphane Séjourné, liderul partidului preşedintelui francez Emmanuel Macron, a fost numit joi ministru al Afacerilor Externe în guvernul noului premier Gabriel Attal, care a păstrat mai multe nume importante şi a adăugat doi foşti miniştri de dreapta, relatează AFP și Agerpres.

Fost consilier al preşedintelui Emmanuel Macron, Stéphane Séjourné a avut cândva un parteneriat civil cu Attal, scrie France24. Acesta o înlocuiește pe Catherine Colonna.

Mai multe nume importante, printre care Bruno Le Maire la Economie şi Gérald Darmanin la Interne, au fost confirmate joi în cadrul guvernului format de Emmanuel Macron şi Gabriel Attal. Sébastien Lecornu rămâne la Forţele Armate şi Eric Dupond-Moretti la Justiţie.

În noul guvern au fost numiţi joi şi foştii miniştri de dreapta Rachida Dati şi Catherine Vautrin.

Devenit cel mai tânăr prim-ministru al Franţei, popularul Gabriel Attal, în vârstă de 34 de ani, ministrul Educaţiei pentru o scurtă perioadă de timp, are misiunea de a da un nou impuls unui mandat prezidenţial în impas.

Noua echipă guvernamentală urmează să se confrunte cu provocări semnificative în 2024. În special, va trebui să lupte împotriva extremei drepte, care este în fruntea sondajelor, în alegerile europene din iunie.

O altă problemă majoră: organizarea Jocurilor Olimpice care vor avea loc în Franţa între 26 iulie şi 11 august.

Președintele francez Emmanuel Macron l-a desemnat marți pe Gabriel Attal, în vârstă de 34 de ani, pentru a deveni următorul prim-ministru al țării.

Attal va fi cel mai tânăr prim-ministru de la fondarea celei de-a cincea Republici franceze în 1958 și va fi, de asemenea, primul bărbat homosexual declarat care va ocupa funcția de al doilea cel mai puternic politician al țării, scrie edition.cnn.com.

Attal, ”o stea” în ascensiune în Partidul Renașterii al lui Macron, a ocupat funcția de ministru al Educației și Tineretului Național din iulie 2023. În timpul mandatului său, el a promulgat o interdicție controversată privind purtarea abaya în școlile publice franceze.

Înainte de a conduce Ministerul Educației, Attal a fost purtător de cuvânt al guvernului și apoi ministru al lucrărilor publice și al conturilor publice.

El o înlocuiește pe Elisabeth Borne, care a demisionat din funcție luni, după un mandat tumultuos de 20 de luni.

Ce faci acolo, rabine?

Iudeii francezi depistați plătind bani unor bande pentru a picta zvastica pe clădiri

Un cetățean francez a pretins că este jidan și s-a infiltrat într-un grup WhatsApp format din 540 de iudei, majoritatea oameni de afaceri din industriile de îmbrăcăminte, alimentară și altele asemenea.

Aici, ei recunosc că plătesc bani unor bande pentru a picta svastica, care este un steag fals și apoi reinterpretată ca un atac antisemit de către autoritățile franceze, de asemenea, colectează donații și trimit bani către IDF, de asemenea, angajează oameni pentru a se ciocni cu protestatarii pro-Palestina, unul dintre ei este cel puțin un membru al Ministerului de Interne francez.

Acest lucru este în curs de investigare.

via Incorect Politic, autor – Vlad Voicu

Analiză a publicației italiene Ilsole24ore, preluată de Rador:

Discursul de 11 minute pe care președintele francez Emmanuel Macron l-a susținut joi seară la televizor a evidențiat cât de dificil este pentru Uniunea Europeană să găsească echilibrul potrivit în fața situației din Orientul Mijlociu. Primirea a milioane de musulmani în timpul crizei migrației din 2015-2016 influențează atitudinile europene.

Șeful statului a luat o poziție în favoarea Israelului, dar le-a cerut în repetate rânduri francezilor ”să rămână uniți”. Mai mult decât în alte ocazii, Parisul a ales clar partea Tel Aviv-ului; și nu numai pentru că de data aceasta agresiunea a venit clar de la Hamas. În spatele alegerii lui Emmanuel Macron există cel puțin un alt motiv și acesta are legătură cu atacurile de la Bataclan.

În noiembrie 2015, un grup de terorişti islamişti a ucis 130 de persoane din câteva cartiere din Paris. Dacă astăzi preşedintele ar fi apărut sensibil în faţa cauzei palestiniene ar fi fost expus criticilor extremei drepte, care l-ar fi acuzat că și-a trădat patria și ar fi fost acuzat de insensibilitate față de victimele franceze (cu atât mai mult cu cât printre ostaticii din Gaza se numără și cetățeni ai Franței). Același lucru este valabil și în Ungaria și Austria, unde partidele aflate la putere iau poziții pro-israeliene pentru a se distanța cât mai mult de opiniile partidelor mai extremiste.

10% din rezidenții Franţei sunt musulmani

În același timp, aşa cum s-a menționat, președintele francez a cerut unitate. În ţară trăiesc şase milioane de musulmani (echivalentul a 10% din populație). Liderii francezi nu pot să nu ia în considerare o minoritate arabă, adesea maghrebină, care chiar şi astăzi este integrată parțial.

În plus, în ultimii ani nu au lipsit episoadele de violență islamistă (sâmbătă, un profesor a fost înjunghiat mortal la Arras).

Francezii se tem de o contrareacție violentă. Ministrul de interne Gérard Darmanin a anunțat sâmbătă că a decis să consolideze protecția a 500 de locuri evreiești, inclusiv școli și sinagogi. Câteva ore mai târziu a trimis prefecților o telegramă în care interzicea manifestațiile pro-palestiniene în toată țara.

Şi în Germania echilibrul este dificil

La 80 de ani de la drama Holocaustului, mustrările de conştiinţă ale germanilor determină țara să se alinieze la pozițiile israeliene. Așa s-a întâmplat și de această dată, însă în mediul privat liderii germani nu își îngrijorarea, având în vedere schimbările demografice profunde care au avut loc în ultimii ani. Numărul musulmanilor rezidenți în Germania a crescut de la 4,2 milioane în 2010 la 5,5 milioane în 2020. Astăzi, cifra ar putea fi de 5,6 milioane, conform celor mai recente estimări. Musulmanii reprezintă acum 6,7% din populație. Primirea, între 2015 și 2016, a sute de mii de oameni din Siria și Irak și-a lăsat amprenta și ar putea determina într-un final establishment-ul german să-și atenueze, sau să-și revizuiască pozițiile pro-israeliene.

Același lucru este valabil și pentru alte țări care au primit mulți musulmani în ultimii ani. În Suedia trăiesc 800 de mii, la o populație de nouă milioane de oameni (erau 200 de mii cu douăzeci de ani). În Belgia, care în 2016 a fost scena unor atacuri islamiste foarte grave, ar trăi între 600 și 800 de mii de musulmani provenind în principal din Maroc și Turcia, dar potrivit studiilor Centrului de Cercetare Pew din 2017, numărul total ar putea ajunge la 1,149 milioane. Mai mult, când Comisia Europeană a decis să proiecteze în weekend steagul israelian pe faţada sediului executivului UE, autorităţile belgiene, îngrijorate de posibilele reacţii ale comunităţii lor musulmane, s-au supărat că nu au fost informate.

Intervievat vineri de Politico, Henry Kissinger a reacționat la recentele demonstrații pro-Hamas de pe străzile Berlinului: ”A fost o greșeală gravă să lași să intre atât de mulți oameni de culturi, religii și concepte total diferite, pentru că astfel, în interiorul lui fiecărei țări se creează un grup de presiune care acționează în acest fel”. (Articol de Beda Romano / Traducerea: Cătălina Păunel)

Din ce în ce mai mulți europeni își dau seama că au fost înșelați când li s-a propăvăduit vaccinul anti-Covid, sigur și eficient și, mai ales, fără efecte secundare.

Ministrul Sănătății din Franța este vizat acum de mai multe plângeri penale, fiind acuzat de tentativă de fraudă în acordul la vaccinarea împotriva SARS-Cov-2, scrie publicația France Soir. În Franța s-au raportat sute de mii de efecte secundare, din care 25% grave.

Profesorul Christian Perronne și Xavier Azalbert, director editorial și de publicații la France-Soir, au depus o plângere la CJR (Curtea de Justiție a Republicii) împotriva ministrului Sănătății, Aurélien Rousseau, în urma comentariilor sale false la France-Inter, potrivit cărora nu ar exista efecte secundare de la vaccinarea Covid-19. Aceștia îl acuză pe ministru pentru tentativă de fraudă în acordul la vaccinarea Covid-19, notează publicația France Soir.

”Doar 20% dintre cei peste 60 de ani eligibili pentru noua doză de vaccin anti-Covid au fost vaccinați anul trecut. Avem un vaccin care este mai eficient decât cel de anul trecut, nu există efecte secundare”, a afirmat ministrul Sănătății, Aurélien Rousseau. Cei doi autori ai plângerii consideră că afirmația ministrului este eronată, având în vedere informațiile științifice disponibile în multe țări și documentele oficiale ale autorităților sanitare franceze și europene. Potrivit avocatului reclamanților, susținând că nu există efecte secundare ale vaccinării împotriva Covid-19, când în Franța sunt enumerate sute de mii de cazuri, dintre care 25% sunt grave, ministrul Sănătății a folosit manevre frauduloase. ”Dacă din întâmplare, ministrul a reușit să convingă oamenii să meargă să se vaccineze, este foarte grav. deoarece consimțământul acestor persoane va fi viciat de informațiile false date. Scopul acestei acțiuni este de a restabili adevărul cifrelor, astfel încât fiecare să poată face o alegere în cunoștință de cauză, în conformitate cu dreptul la consimțământul liber și informat, și să restabilească demnitatea victimelor care sunt tratate aici ca și cum nu ar exista deloc”, a declarat avocatul, potrivit France Soir.

Plângeri și din partea victimelor

”Profesorul Perronne și France Soir mă atacă în fața CJR. Motivul (dacă am înțeles bine): după ce am spus că vaccinurile cu ARN mesager împotriva Covid sunt sigure și eficiente… Ce pot să spun, cu excepția faptului că vaccinurile ARNm sunt sigure, eficiente și esențiale pentru a-i proteja pe cei mai vulnerabili”, a afirmat ministrul Sănătății din Franța, Aurélien Rousseau.

Indignați de aceste noi declarații ale ministrului, mai multe victime ale efectelor secundare ale vaccinării şi reprezentanţi ai grupurilor și asociaţiilor de victime, au depus plângere la CJR pe 12 octombrie. Aceștia îl acuză pe ministru de tentativă de fraudă în consimțământul la vaccinare de către o persoană care deține autoritate publică în exercitarea sau cu ocazia exercitării funcțiilor sale sau misiunea acesteia, fapte prevăzute și pedepsite de articolele 121-5, 313-1 și 313-2 din Codul Penal al Franței.

Contractele de achiziție, tot la secret

Până în prezent, UE și Franța refuză să dezvăluie publicului contractele de achiziție a vaccinurilor anti-Covid, în ciuda acțiunilor multor persoane și asociații, mai semnalează publicația France Soir. Singurele informații obținute sunt din contractele Pfizer cu Brazilia și Africa de Sud, desecretizate printr-o decizie a instanței.

”Un contract atât de favorabil industriei mi se pare anormal. Aceste două contracte, redactate în mod identic, afirmă lipsa de certitudine a producătorului însuși cu privire la eficacitatea și siguranța produsului său, pentru care transferă integral răspunderea pentru efectele secundare la achiziție. În articolul 2.1.b (furnizare de produse), cumpărătorul recunoaște și este de acord că eforturile Pfizer de a dezvolta și fabrica produsul sunt de natură ambițioasă și sunt supuse unor riscuri și incertitudini semnificative, fiind posibil ca produsul să nu aibă succes din motive tehnice, clinice, de reglementare, de producție, de transport, stocare sau orice alte provocări sau eșecuri. La fel, la articolul 5.5, cumpărătorul recunoaște că efectele pe termen lung și eficacitatea vaccinului nu sunt cunoscute în prezent”, a declarat doctorul în drept Olivier Frot pentru France Soir.

Consilieri din Palatul Elysée explică faptul că există numeroase imobile care aparțin organismelor religioase care sunt abandonate, ceea ce dă impresia că sunt abandonate comunitățile în care acestea se regăsesc.

Or, micile noastre biserici sătești sunt sufletul Franței, un punct de reper prețios, scriau în luna februarie, într-o scrisoare deschisă adresată președintelui Emmanuel Macron, 131 de parlamentari de dreapta și de centru.

Acum, Emmanuel Macron a decis să dea o șansă bisericilor și caselor parohiale dar la fel de bine, sunt incluse în planul liderului francez și sinagogile, templele protestante dar și bisericile ortodoxe.

Subiectul este unul de identitate națională, este de părere Stéphane Bern – personalitatea franceză care se investește foarte mult în a păstra patrimoniul francez în ansamblul lui.

Or, spune el, francezii observă că sunt construite moschei în Franța în timp ce sunt distruse bisericile. Patrimoniul permite o reconciliere a istoriei, fără nicio isterie, spune Stéphane Bern, sincer ca întodeauna.

90% din clădirile ce aparțin Biserii Catolice sunt proprietatea localităților în care se află. Potrivit Observatorului Patrimoniului religios, 10% dintre bisericile din Franța aparțin unor localități în care trăiesc mai puțin de 200 de locuitori. Aleși locali, indiferent din ce partid provin, cer bani pentru a le reabilita.

Vara aceasta, un primar NUPES, Stéphane Frère a pedalat din localitatea sa și până la Roma, adică 750 de km pentru a vorbi despre biserica din satul său în care trăiesc 216 suflete. Primarul încearcă să strângă 700.000 de euro pentru a derula lucrările de renovare și consolidare a bisericii.

În Occitanie, într-un sat cu 600 de locuitori, în Tarn-et-Garonne, primarul caută tot 700.000 de euro pentru a salva biserica de secol XVII care, adăpostește obiecte extrem de prețioase, de secol XIII.

Într-un raport publicat în 2022, doi senatori atenționau că există între 3.000 și 5.000 de biserici care sunt amenințate cu distrugerea ori se află într-o ruină totală.

Așa cum o arată foarte bine biserica Notre-Dame din Paris, opinia publică se mobilizează atunci când o biserică se prăbușește, este cuprinsă de flăcări ori este amenințată să fie distrusă, observă președintele Fundației Patrimoniului Național, Guillaume Poitrinal.

În realitate, între 2 și 7 biserici catolice sunt distruse, efectiv, anual, deoarece nu mai există bani pentru întreținerea lor. În mare parte sunt biserici de secol XIX ori XX.

De cealaltă parte, doar 3 biserici sunt construite tot la 2 ani, potrivit Episcopiei franceze.

Distrugerea este inadmisibilă și ar trebui interzisă, este de părere Edouard de Lamaze, președintele Patrimoniului Religios. Acesta recunoaște că nu se cunoaște, cu exactitate, numărul de imobile religioase din Franța. El vorbește de un patrimoniu format între 77.000 și 100.000, adică, unul dintre cele mai importante din Europa, după Italia.

O altă chestiune este cea a bisericilor care devin orice altceva dar nu un spațiu religios. Doar în 2022, 87 de biserici au fost transformate. Capela din Saint-Denis este transformată în spațiu de cazare pentru Jocurile Olimpice de vară, din 2024. Aici sunt amenajate 25 de locuințe.

Abația din Tarn-et-Garonne găzduiește, din vara lui 2022, un muzeu de artă modernă. La Nisa, fosta biserică Franciscană, de secol XVIII, a devenit sală de teatru, a teatrului Național din Nisa.

Franța a fost cuprinsă de un val exploziv de tulburări civile alimentate de rivalitățile interetnice în creștere.

Oameni bătuți, magazine jefuite, vehicule incendiate, vandalism. În timp ce forțele de ordine au fost copleșite de proporțiile și intensitatea acestei revolte populare, guvernul francez – incapabil să răspundă eficient – a fost puternic zguduit de undele de șoc politice care au urmat.

„Raison d’état” nu a fost văzut nicăieri în Palatul Elysee. Percepția pericolului i-a făcut pe oameni să creadă că nu există nicio garanție sigură că viața, integritatea și proprietatea lor vor fi respectate.

Atribuirea acestor evenimente unui incident tragic în care au fost implicate forțele de poliție franceze și un adolescent arab într-un schimb de focuri fatal este o simplificare exagerată a realității, notează Modern Diplomacy. A fost doar declanșatorul care a aprins revoltele.

În ultimele decenii, Franța a îmbrățișat imigrația în masă -în principal din regiunea MENA și din Africa Subsahariană- pentru a compensa ratele scăzute de natalitate ale populației locale și, de asemenea, pentru a importa muncitori a căror forță de muncă ieftină reprezenta un atu valoros atât pentru angajatori, cât și pentru politicienii interesați să dezvolte blocuri de vot.

În cele din urmă, Franța a devenit un focar de islamism militant și de tensiuni interetnice. Grupurile care aparțin unor civilizații diferite sunt profund conștiente de faptul că distincțiile lor substanțiale, viziunile asupra lumii, interesele și identitățile lor sunt dificil de reconciliat.

Statul francez nu a făcut nimic pentru a aborda aceste probleme, pentru a atenua asimetria percepțiilor sau pentru a construi punți de legătură.

În mod previzibil, neglijența a alimentat creșterea tensiunilor. Se reflectă în proliferarea actelor violente ale islamismului militant, în ascensiunea forțelor naționaliste de linie dură și chiar în atacurile anticreștine, precum și în cele antisemite. În aceste condiții, concentrarea imigranților neasimilați în anumite zone urbane periferice a dat naștere la enclave etnice în care prezența puterii statului nu este nici măcar simbolică.

Cu toate acestea, poate cea mai problematică implicație a evenimentelor recente din Franța este că o dinamică similară ar putea să câștige teren în societăți cu condiții similare, în special în Marea Britanie, Germania și Suedia. Semnele de animozități interetnice violente devin parte integrantă a vieții de zi cu zi în astfel de națiuni europene.

O Franță implicată într-un conflict intern ar putea implica riscuri pentru echilibrul regional de putere în Europa.Inutil să mai spunem că un potențial triumf fie al forțelor naționaliste, fie al islamiștilor, ar modifica probabil corelația internațională de forțe în mai multe feluri, ca urmare a realinierilor geopolitice ale învingătorului.

Un război civil în Franța ar deschide ferestre de oportunitate pentru o intervenție străină – ascunsă sau deschisă. În funcție de interesele și înclinațiile lor ideologice, alte state ar putea decide să sprijine liberalii, naționaliștii, islamiștii sau africanii.

Având în vedere reactivarea în curs a rivalităților strategice, acest scenariu ar putea duce la un război prin procură în inima Europei de Vest.

Este posibil ca Franța să se afle deja într-o stare de război civil de mică intensitate. Deocamdată, rămâne de văzut dacă ciocnirile vor rămâne intermitente sau dacă vor scăpa de sub control. Reacția nehotărâtă a guvernului francez reflectă lipsa de dorință de a se confrunta cu o situație dificilă.

Rădăcinile revoltelor urbane rămân neschimbate. Nu se știe dacă așa-numitul „Hexagon” va reuși să se revitalizeze ca stat național coerent.

Radu Jacotă

O femeie în vârstă de 29 de ani a fost victima unui viol de o barbarie ieșită din comun după ce un bărbat în vârstă de 18 ani cu cazier a agresat-o în locuința acesteia, relatează Le Figaro.

Oumar N., un tânăr de 18 ani, deja cunoscut de poliție, a fost arestat săptămâna trecută după un viol comis cu o brutalitate ieșită din comun vineri, 4 august, la Cherbourg, în nord-vestul Franței, a declarat o sursă din cadrul poliției pentru Le Figaro. El a fost inculpat pentru „viol însoțit de tortură sau acte de barbarie”.

În acea zi, pompierii și apoi poliția au intervenit la domiciliul unei femei de 29 de ani din centrul orașului Cherbourg. Aflată în stare de șoc și dezbrăcată, femeia le-a spus polițiștilor că a fost bătută și violată de un bărbat care a intrat peste ea.

Potrivit mărturiei victimei, un bărbat – pe care îl mai văzuse înainte, dar pe care nu îl cunoștea – a pătruns în locuința sa și a lovit-o în mod repetat peste față și pe corp, înainte de a o viola de mai multe ori, inclusiv cu o coadă de mătură.

Asistență psihologică pentru îngrijitori
Medicii au descoperit răni foarte grave – perforații ale colonului, intestinului subțire, peritoneului și diafragmei, pneumotorax, coaste fracturate. Transportată la spital, tânăra a fost plasată în comă indusă, cu risc de șoc septic și un pronostic rezervat.

O celulă de asistență psihologică a fost înființată pentru personalul spitalului, relatează France Bleu. O parte din cadrele medicale au fost într-atât de șocate de starea victimei încât au „au izbucnit în plâns”.

O urmă lăsată pe ușă
În urma investigațiilor tehnice efectuate la locul faptei, autorul a fost identificat după o urmă papilară lăsată pe o ușă. Agresorul a pus mâna pe ușă în timp ce ataca victima

Baza de date dactiloscopice automatizată (FAED) a stabilit că această amprentă corespunde unei persoane: Oumar N., în vârstă de 18 ani, deja cunoscută de poliție. Această dovadă a fost coroborată cu geolocalizarea telefonului său mobil în momentul incidentului.

Oumar N. a fost arestat de poliție joi, 10 august, la domiciliul mamei sale. În custodia poliției, acesta a negat inițial faptele, pentru ca în cele din urmă să le recunoască laconic. O anchetă judiciară a fost deschisă de Parchetul din Coutances pentru “viol însoțit de tortură sau acte de barbarie”. Oumar N. a fost inculpat și plasat în arest preventiv vineri, 11 august.

Franţa şi Germania şi-au exprimat marţi opoziţia faţă de o posibilă prelungire a restricţiilor impuse în luna aprilie de cinci state membre UE, printre care şi România, pentru importurile de cereale ucrainene, transmite AFP conform Agerpres.

Comisia Europeană a permis în luna aprilie celor cinci state membre vecine cu Ucraina (Polonia, Ungaria, Slovacia, România şi Bulgaria) să interzică comercializarea pe teritoriul lor a grâului, porumbului şi uleiului de floarea soarelui din Ucraina, cu condiţia ca cele cinci ţări să nu împiedice tranzitul acestor produse spre alte ţări.

Concepute să amortizeze impactul afluxului masiv de produse agricole ucrainene asupra pieţelor locale, aceste restricţii „temporare” ar urma să fie eliminate de la mijlocul lunii septembrie, însă cele cinci state membre din est au cerut săptămâna trecută prelungirea lor până la finele anului.

„Dacă Comisia acceptă să pregătească reglementări pentru a prelungi această interdicţie, noi vom face la fel”, a insistat premierul polonez Mateusz Morawiecki.

Considerată drept „inacceptabilă” de către Kiev, eventualitatea prelungirii acestor restricţii a fost criticată deja de mai multe state membre, în condiţiile în care jumătate dintre ele s-au opus, încă din primăvară, ca cele cinci state să poată impună restricţii, denunţând distorsiunile provocate în sânul pieţei comune.

„Comisia trebuie acum să spună în mod clar că asta nu este posibil. Aceste măsuri sunt limitate în timp, este inacceptabil ca unele state membre să fie exceptate de la tratatele în vigoare”, a subliniat ministrul german al Agriculturii, Cem Ozdemir, înaintea reuniunii de la Bruxelles cu omologii europeni. „Suntem solidari cu Polonia. Suntem gata să o ajutăm financiar, dispunem pentru asta de un mecanism adecvat de ajutor. Ceea ce este inacceptabil este să ne rezolvăm problemele electorale pe seama Ucrainei”, a adăugat oficialul german, făcând aluzie la alegerile parlamentare care vor avea loc în Polonia la finele acestui an.

Cele cinci state membre vecine cu Ucraina au primit deja ajutoare în valoare de 156 de milioane de euro de la rezerva UE pentru crize agricole.

„Nu putem avea măsuri unilaterale… numai în mod colectiv vom face faţă unei provocări de destabilizare a pieţelor…asta nu poate fi decisă de unul singur pentru că în caz contrar va exista un transfer de cereale spre alte ţări”, a apreciat şi ministrul francez al Agriculturii, Marc Fesneau.

14 Iulie este Ziua Națională a Franței și marchează atât Căderea Bastiliei, respectiv începutul Revoluției Franceze, cât și aniversarea Sărbătorii Federației de la 1790, adică aniversarea „reconcilierii și unității tuturor francezilor”.

Un fost șef al statului francez, președintele François Hollande, a explicat ce înseamnă 14 iulie: „14 iulie este sărbătoarea națională a Franței. Dar 14 iulie este și sărbătoarea tuturor țărilor care aspiră la libertate. Este sărbătoarea drepturilor omului, este sărbătoarea emancipării, este sărbătoarea demnității umane.”

Hollande făcea referire la celebrul dicton al revoluționarilor francezi, “Libertate, egalitate, fraternitate” , care a devenit un fel de brand în sine al evenimentului început la 1789.

Totuși, multe dintre schimbările introduse de către Revoluție în societatea franceză nu au avut nimic în comun cu libertatea sau demnitatea umană.

Deși în 1789 se adopta „Declarația drepturilor omului”, doar un an mai târziu, aproape jumătate din clericii catolici care refuză să jure fidelitate noilor autorități vor fi persecutați. Peste 3.000 de preoți vor muri din cauza proceselor Tribunalul Revoluționar și a execuțiilor spontane.

Din octombire 1793, Robesppiere trimite “bande revoluționare”, pentru a-i “ajuta” pe francezii reticenți să se dezică de Biserica Catolică. Unul din cele mai mari măceluri are loc la Vendee, acolo unde zeci de mii de prizonieri sunt torturați, bătuți, împușcați sau înecați. Armata republicii vânează țăranii vendeeni, inclusiv femei, copii și bătrâni, si ii extermină metodic.

Noile autorități revoluționare nu se mulțumesc cu victoria în reprimarea localnicilor. Aceștia emit o lege prin care cer exterminarea întregii comunități: „Soldați ai libertății, trebuie ca bandiții din Vandeea să fie exterminați înainte de sfârșitul lunii octombrie; salvarea patriei o cere, nerabdarea poporului francez o ordonă, curajul său trebuie sa o înfăptuiască. Recunoștința națională îi asteaptă în aceste vremuri pe toți cei a căror valoare și patriotism vor fi întărit pentru totdeauna libertatea și republica.”(Cartea Neagră a Revoluției Franceze)

Mărturiile sunt îngrozitoare: „Femei însărcinate erau întinse și zdrobite sub teascuri. O biată femeie, ce ce se afla în această situatie, a fost spintecată de vie”. (Cartea Neagră a Revoluției Franceze)

Conform Cărții Negre a Revoluții Franceze la Vendee a avut loc primul genocid din istoria modernă a umanității, acolo pierind cel puțin 117.000 de oameni.

Chiar dacă se părea că noii conducători ai Franței disprețuiesc religia, de fapt aceștia au înlocuit catolicismul cu alte culte. Unul din acestea a fost “Cultul Rațiunii”, proclamat în urma evenimentelor din 17-19 noiembrie 1793.

Momentul culminant îl constituie depunerea pe altarul bisericii din Notre Dame a unei prostituate care reprezenta pe zeița Rațiunii. Aceste noi culte erau obligatoriu însoțite de către procesiuni publice prin care se batjocorea creștinismul și simbolurile sale.

Urmează „Cultul Ființei Supreme” și Teofilantropia. În ciuda fastului și a declarațiilor pompoase cele înconjoară, noile culte nu reușesc să câștige prea mulți adepți și francezii se întorc încet încet la catolicism. Revenirea oficială la catolicism se realizează în urma Concordatului din 1801 dintre Napoleon și papa Pius al VII-lea.

Poliția franceză a primit dreptul de a activa de la distanță camera, microfonul și GPS-ul telefoanelor mobile ale cetățenilor.

Autorizația poliției de a spiona cetățenii a fost prevăzută într-o modificare a legilor justițieivotată miercuri seara de Adunarea Națională, după ce ea fusese aprobată luna trecută și de Senat.

Potrivit noii legi, poliția și organele de securitate pot activa instalațiile de urmărire nu doar de pe telefoane ci și de pe computere, de la bordul mașinilor sau de pe orice alte aparate conectate ale persoanelor suspectate de infracțiuni grave, în special de terorism.

(A nu se uita că, în pandemie, refuzul de a accepta Dictatura COVID a fost etichetat drept „terorism.)

Modificarea legii mai prevede și că activarea dispozitivelor de urmărire trebuie aprobată de un judecător și nu poate dura mai mult de șase luni.

De asemenea, parlamentarii aflați în siajul lui Macron, care au sprijinit legea, au dat asigurări că persoanele care practică profesiuni sensibile – medici, ziariști, avocați, judecători și politicieni – nu vor fi vizați de noua prevedere.

Admințând că ar fi așa, Cutia Pandorei a fost deschisă. Precedentul a fost creat. Experiența ultimilor zece ani ne învață că orice astfel de precedent a fost urmat de o breșă tot mai largă, prin care au năvălit noi prevederi totalitare și prin care drepturile omului au fost călcate cu brutalitate în picioare.

Evident, invocându-se scopul nobil al binelui comun și al securității cetățeanului.

Contextul insurecțional în care se află Franța, unde violențele de stradă fac ravagii, a fost pretextul perfect pentru promovarea acestui act normativ.

Încă o dovadă că nici o criză nu trebuie lăsată neexploatată. Și că multe din crizele tot mai dese la care asistăm astăzi au tocmai acest scop.

Stefan Constantinescu

Parlamentarii francezi au convenit asupra unei legi care permite poliției să supravegheze suspecții prin controlarea și pornirea de la distanță a microfonului, camerei foto și GPS-ul telefoanelor lor mobile și a altor dispozitive.

În seara zilei de 5 iulie, legislatorii francezi au votat în favoarea unui proiect de lege de reformă a justiției care include o prevedere extrem de controversată de spionaj, relatează ziarul francez Le Monde. Noua prevedere legată de supraveghere va „acoperi laptopurile, mașinile și alte obiecte conectate, precum și telefoanele; măsura va permite geolocalizarea suspecților în cazul infracțiunilor pedepsite cu cel puțin cinci ani de închisoare”.

Legiuitorii au adăugat un amendament care limitează utilizarea dispozitivelor de acces de la distanță, care vor putea fi folosite „atunci când [acest lucru este] justificat de natura și gravitatea infracțiunii” și „pentru o durată strict proporțională”. Toate cazurile de spionaj din partea poliției asupra dispozitivelor trebuie să fie aprobate de un judecător, iar durata supravegherii nu trebuie să depășească șase luni. „Profesiile sensibile”, printre care jurnaliștii, medicii, judecătorii, avocații și parlamentarii ar fi excluși ca ținte, potrivit proiectului de lege.

Grupul pentru susținerea drepturilor digitale La Quadrature a precizat că noua lege „trezește îngrijorări serioase cu privire la încălcarea libertăților fundamentale” în ceea ce privește confidențialitatea și libertatea de mișcare și a descris măsura ca „o alunecare către securitate brutală”.

Oficialii guvernului francez responsabili de proiectul de lege au încercat să minimizeze pericolul, prin care se va instaura un stat al supravegherii. Ministrul Justiției, Éric Dupond-Moretti, a susținut că legea va afecta doar „zeci de cazuri pe an”. El a insistat că „viețile oamenilor vor fi salvate” prin noua lege a supravegherii.

Franța cade dintr-o criză în alta cu Emmanuel Macron președinte. În 2018 au izbucnit protestele Vestelor Galbene, în 2019 a venit primul val al protestelor împotriva reformei pensiilor, au urmat proteste împotriva regulilor draconice introduse în perioada pandemiei, apoi un nou val de proteste împotriva reformei pensiilor și acum protestele iscate de moartea unui adolescent cu origini algeriano-marocane care a refuzat să oprească automobilul la solicitarea polițiștilor.

Polițistul care l-a împușcat a fost pus sub acuzare pentru omor voluntar, însă asta nu a calmat spiritele. În interval de două zile, protestele s-au extins în întreaga țară. Unii cer ”dreptate”, alții ”răzbunare”. Au fost răniți peste 250 de polițiști, au fost arse peste 2000 de mașini, au fost avariate 500 de clădiri și au fost jefuite mii de magazine. Jafurile nu sunt tocmai reacția firească pentru cei care deplâng moartea unui adolescent împușcat de polițiști. Marea întrebare rămasă fără răspuns într-o țară care nu recunoaște etniile, în care cu toții sunt francezi și atât, este ce anume a dat amploare acestor proteste: crima organizată, imigranții, adolescenții teribiliști, progresiștii radicali?

Cert este că președintele Macron și ”premierul lui”, Elisabeth Borne, nu sunt tocmai liderii cu abilitățile necesare pentru a calma situația. Joi, când țara ardea, președintele și prima doamnă se fotografiau cu Elton John și David Furnish, adică soțul lui Elton John, cu ocazia unui concert ce a avut loc în capitala incendiată. ”Problema lui Macron este că e un tehnocrat din cap până în picioare. Este bun la detalii, dar nu prinde la lume; este foarte inteligent, dar îi lipsește empatia; este foarte coerent, dar nu poate avea priză la mase. (…) Macron nu are acest dar. Nu îi inspiră pe oameni, îi înfurie iar aceasta furie se vede peste tot în Franța”, scrie revista britanică The Spectator.

BBC, Vox și multe alte publicații anglo-saxone oferă spațiu pentru informațiile despre violența polițiștilor francezi și folosirea armelor de foc de către polițiștii francezi. O mulțime de statistici și arsenale din care reiese că polițiștii din Hexagon sunt mult mai puțin violenți decât cei din Statele Unite sau Canada și doar ceva mai periculoși decât cei din Marea Britanie. Una peste alta, concluzia acestor publicații este că protestele din Franța pleacă de la o crimă comisă de oamenii legii. Însă nicio vorba despre protestele din SUA din 2020 (moartea lui George Floyd) și nicio paralelă cu haosul dezlănțuit în acel an electoral din America de mișcarea Black Lives Matter. La fel, nicio vorbă despre atentatul terorist de la Nisa din 2016 – peste 80 de oameni uciși de un camion condus de un scelerat – nu este oare justificată duritatea polițiștilor francezi în momentul în care un autovehicul nu oprește la solicitarea lor?

La polul opus îl avem de Eric Zemmour, fostul candidat de extremă-dreapta care a ”canibalizat-o” pe Marine Le Pen la prezidențialele de anul trecut. Invitat la televiziunea Europe 1, Zemmour și-a recitat din nou programul extremist din urmă cu un an, însă a făcut și o observație demna de luat în seamă – o paralelă cu protestele din Franța din 2005, asemănătoare cu cele de acum. ”În 2005 au fost atinse doar suburbiile. Acum, este atinsă toată Franța, de la Paris și până în orașele mijlocii. De ce sunt ele atinse? Pentru că de 20 de ani i-am repartizat pe imigrați. Politica repartizării imigraților în întreaga Franță a făcut ca toți francezii să fie loviți astăzi de aceste revolte. Toți francezii văd cum produsul unei imigrații nebune ce durează de 40 de ani”, spune Zemmour, fiu al unor evrei din Algeria. ”Este un război civil etnic i rasial”, a spus Zemmour.

La momentul protestelor BLM și al dărâmării statuilor in America, în urma cu doi ani, președintele Macro spunea că ”istoria Franței este un bloc care nu poate fi fragmentat”, că el condamnă ”retragerea în interiorul comunităților” și ”forțele obscurantiste”. Însă timpul și viteza internetului îl ajung din urmă pe Emmanuel Macron.

Tot în 2020, filosoful Regis Debray scria: ”Modul de dominație în secolul XXI nu mai este militar (decât în caz de urgență, în Orientul Mijlociu sau în America Latină), ci cultural. Este preventiv, nu represiv. Se bazează pe supravegherea comunicațiilor și formatarea mentalităților. Impregnarea vizuală, în videosferă, este decisivă. Acum vedem Minneapolis-ul în Paris, vedem Bronxul într-un cartier din Dijon. Estul Europei a fost răpit de Imperiul Sovietelor; Vestul Europei a fost stupefiat de imperiul imaginilor. Când fibra optică a întâlnit fibra comunitară, a eliberat o doză emoțională, un șoc catalizator așa cum niciun discurs savant cu note de subsol nu a reușit să o facă vreodată. Totul se întâmplă live, ceea ce este irezistibil și, pe deasupra, este și mai ieftin pentru că nu necesită transport și nici traducere. Au trebuit trei decenii pentru impotrartea identity politics (expersie apărută în 1977 la afroamericani), au trebuit vreo zece ani pentru a aduce la Paris Gay Pride (inaugurată la New York, în 1979), însă nu a fost nevoie decât de o lună pentru a traduce #metoo și pentru a avea un slogan și gesturile lui asociate”. ”În spatele Hollywoodului sunt Silicon Valley și Marilyn Monroe, dolarul și zece portavioane. Cei cu tunurile cele mai mari sunt cei care definesc Binele universal. Adevărul și Dreptatea”.

”Oamenii au confiscat vizibilitatea socială în propriul interes (…) și iată cum vestele galbene, negrii, menajerele și infirmierele, livratorii de pizza și toți cei de la baza societății, refugiații fără documente dar cu smartphone în buzunar au reușit să se răzbune pe impolitețea celor de la vârful societății. Guvernați prin imagini? Atunci noi ne vom revolta prin imagini. O ripostă justă. Chapeau”, scria Debray.

Evenimentele din Franța vor avea influență și asupra României. Și nu este vorba neapărat despre evenimente similare potențial inevitabile pe termen mediu și lung – în această privință, cercul vicios al sărăciei și lipsei de orizont a liderilor de la București pot asigura o țară neatrăgătoare pentru imigrație și, paradoxal, o liniște relativă. Este însă vorba despre vize și bani comunitari. Interlopii, adolescenții scăpați din frâu, progresiștii radicali și imigranții radicali din Franța fac prăpăd pe străzi, dar ”încă majoritatea” Franței stă acasă, privește, își schimbă abordările politice și apoi votează. La fel se întâmplă și în Spania, în Italia, în Austria, Olanda, Suedia, Germania. Electoratul tăcut, cel care oprește la semnalele poliției, muncește și plătește taxe, se radicalizează la rândul lui și asta poate explica ascensiunea dreptei în Europa: Vox (Spania), AfD (Gemania), Democrații Suedezi (asociați indirect la guvernare), Fratelli d’Italia (vioara întâi la guvernare, cu condiția susținerii NATO în Ucraina, însă cu mână liberă în materie de politică antiimgrație și manifestări mai radicale de dreapta). PPE, care dorește să rămână cel mai mare partid European, îi face deja curte Giorgiei Meloni din Italia, se înclină în bătaia acestui nou vânt politic, iar dreapta românească, care a făcut o pasiune din PPE, va avea mai multe piedici decât ajutor din partea celor care-i tutelează de a Bruxelles măcar în ce privește intrarea în spațiul Schengen. Asta s-a văzut deja la ultimul eșec, cel mai umilitor.

Cotidianul.ro

La Munchen, Macron Viteazul declară RĂZBOI TOTAL RUSIEI, în prezența Prea-Fericitului înalt rabin și profet, Soroș, ce l-a tăiat împrejur la chestie, în a opta sa zi de viață – probabil nu doar acolo, nici doar atunci.

Franța nu-i în război contra Rusiei, perorează Macron, în stil Săpoca. Franța-i neutră! Neutră cum n-a fost niciodată atât de neutră, nici în istoria neutralității, nici în a Franței, de la Revoluție-ncoace, perioadă în care, pe nesimțite fosta Galie romană, regatul Merovin­gienilor, Carolingienilor, Capețienilor, Bourbonilor, imperiile celor 2 Napoleon, cinci republici, tot mai seci, una după alta, tot și toate s-au africanizat, magrebinizat, de-a ajuns Macaron, cu vrăjitoarea coruptă sau corupă­toare să strige sus și tare că Rușii n-au drept la viață rusească, în Rusia lor, ca și chinezi sau nemții, în China sau Nemția lor, ca și noi în România noastră (vorba vine) și așa mai departe.

Rusia nu poate și nu trebuie să câștige războiul contra Ucrainei! (EmmanuelMacron (@EmmanuelMacron) February 17, 2023­)

Macron freacă țiparul la Conferința Războinică de la Munchen, unde s-a dus la ordin, ca și expresivul nostru dulap, mutră de Hap-Cotroceni.

Iată-l pe Macron, mai jos, la 28 de ani, pe vremea când, după de patru ori câte șapte ani biblici, fostul tăietor împrejur al prepuțului a picat ca din cer la Lyon, în vechea spiță davidică a familiei Macron, pentru a se asigura că acestuia nu i-a crescut prepuț de rezervă și a desăvârși prima tăiere sexuală împrejur, prin a doua, ultima și definitiva, în principiu, tăiere cerebrală împrejur, cu voia Celui de Jos, în cazul ăsta.

Macron nu și-a dezamăgit suporterii legebetiști de toate culorile, sexele, tendințele, obediențele, riturile masonice și așa mai departe, ținând cel mai stupid și plin de enormități discurs rostit vreodată de oricare dintre cei șapte președinți-proxeneți ai celui de-al Cincilea Bordel democrat, lansat cândva la apă de falsul general francez, cunoscut sub numele de De Gaulle, pe care adevărații francezi, din ultimul Stat Francez, condus de mareșalul Philippe Pétain, îl numeau Cap Sec (extensie de la gaulée, acțiunea golirii nucului de nuci, cu prăjina de bambus cu care se băteau nuci, alune, migdale, căpățâni seci, confundând tăierea cerebrală împre­jur și punerea pe moațe a sistemului nervos, cu extirparea totală, fără microcip, a oricărei urme de creier din fosta cutie craniană omenească).

Cea mai mare stupiditate dintre enormitățile macroniste este declarația că Tovarășa Ucraina va fixa condițiile „păcii”, care va fi impusă Federației Ruse, după victoria militară completă a mercenarilor NATO și a celorlalți zurbagii-ucigași de irakieni, afgani și alți patrioți ce și-au apărat sărăcia, nevoile și neamul contra unor scăpați din vedere, de Dumnezeu, ca Dottore-Ciucă-al-Nostru, satrap în Irak, Siria, Afganistan, viitorul, Doamne ferește, Romanistan și alte laboratoare de ucidere în masă a ultimilor Homo Sapiens de pe Pământ, nu în ultimul rând fosta Dacie, Românie, Moldovă și să ne fie, pohta ce-am pohtit, vorba lui Mihai!

Pacea lui Macron implică obligația cuceririi Crimeii de către mercenarii ce sug ca purcelușii țâțele lăptoasei Tanti Ucraina. Tovarășul președinte Macron a uitat să spună că eventuala cucerire a Crimeii de către tot mai Țața Ucraina ar putea transforma Kievul într-un munte de moloz radio­activ, înainte ca un drapelul galben-bleu să fâlfâie la Sevastopol. Specialiști și oameni de bine apreciază că așa declarații nu pot ieși decât din gura unui sărac cu duhul sau deranjat mintal, dacă asta a vrut să spună psihiatrul ADRIANO SAGATORI, când l-a calificat de psihopat emerit pe viitorul client-ehpad, Emmanuel Macron.

Când renumitul psihiatru italian l-a calificat pe Macron de deranjat mintal, scrântit într-o doagă, sărit de pe fix, puțini au fost cei ce l-au cre­zut. Astăzi, până și clarvăzătorii nonagenari Schwab-Rothschild, Soros, eminentul senil și Plecatul cu Sorcova americană Bideu, alții și alții, Urspula Von der Aia Mă-sii-la-puterea 16, au convocat-o pe Baba Vanga la Davos și Munchen, Națiunile Unite intervenind cu diplomația pe lângă Sfântul Petrică, să facă gura mică și să dea bulgăroaicei, pe șustache, 20 de zile/nopți permisie, să înzdrăvenească suferinzii, suferindele, frontul Ucraina, lagărul de con­cen­­trare exhibiționistă Casa Albă, laboratoarele biologice, triologice, tetra, penta, sexologico-transgenderiste, arsenalele și armele de nimicire în masă a omenirii prezente, trecute, viitoare. Asta nu-i puțin. Lumea înțelege că psihiatrul italian trebuia ascultat, rugat să explice diagnosticul, căci psihopatia e mai grea ca gripa aviară, porcină, covidică, vaca nebună și Ebola la pătrat, dacă nu la cub.

Psihopat, psiho-rahat, psiho-ratat, ouat, ca reptilienii, Macron s-a remar­cat prin superbele-i divagații și invocații illuminatti de sub-fustele Europei albe, roabă, cadână și violată azi de impotenții și nevrozații tuturor continen­telor, dar iubită cândva de Zeus, în chip de taur, zeul ce n-a semnat cu Europa Contractul Pulii, ca Iehova cu Avram-Avraam, formându-i însă mitra europeană, sfânta și adevărata născătoare a popoa­relor de rasă albă ca lumina, din care cauză, astăzi, vacile, bovinele, galinaceele, caprinele, târîtoarele, zburătoarele și celelalte sunt extermi­nate și noi cu ele, în cel mai holocaust, perpendicular pe postulatul euclidian și principiul lui Arhimede aplicat la gaze și camere gazoase, pe lângă care la care Hau-Hau-Hauschvitzul n-a fost decât repetiția Văduvei Vesele cu șoimii patriei, din grupa mică.

Reuniți în Sanhedrin-72, consilierii lui Macron l-au asigurat că Rusia a pierdut Operațiunea Specială înainte de-a-o-ncepe, dintr-o eroare regula trei simple, Putin fiind legat, ras, tuns, frezat, în așteptarea zilei a opta și în amintirea lui David, ginerele lui Saul, care, mai ușor ca falșii procurori din orașul de pe Pegnitz, 19/46, și pianul Democrăciei Bandei Celor Patru, Mari Răufăcători, pe scări, a recoltat, ca dintr-un imens prohab, două sute de prepuțuri bitcoinoase, cumpărând Mehav-Merav, aparat carabinat de belit penis sculat, mai abitir decât vrăjitoarea balerină trans-sexus-masturbatus-onanismus, a psihopatului Macron, ce nu-și schimbă sexul deja schimbat, zece la pătrat, ci doar culoarea, către negrul-albăs­trui al sfântului apostol BLM-Floyd, mort încătușat sub genunchi CIA-FBI-Serviciile, nu în ultimul rând fundașii non-curiști Pahonțu-Fronea-Florea, campioni ai baloanelor rotunde, pe viitorul stadion Ilie Oană, al Republicii Ratate din Ploiești (RRP≠RPR), nu ai baloanelor de săpun, chinezești, franțuzești, conlocuitoare balonate, hidrogeno-sulfurato-bășitoare, campionat în care, psihopatul Macron, de viitoare culoare, ocupă toate 24 din 24 de locuri ale primei divizii a Republicii bananiere magrebo-africano-franceze din fosta țară a lui Vercingetorix și Asterix, ajunsă și ea, ca Bucovina, diamant din stema lui Ștefan, roabă și cadână pe aceleași mâini spurcate și sex circumcis, nu de Mârtan… că motanii e pașnici, adorabili, miaună mioa-mioa, li se rupe-n paișpe de șoa, cum spune Sărmanul Bionis, din parodia originală, cu același nume, a lui Albu, cunoscut sub numele de Balu (ursul înțelept din Cartea Junglei), sau Bulă, arhiereu al aforismelor românești, ce n-are nevoie de nicio prezentare! Asta da mârtănie! Mârtănia cu mârtanii, Mârlănia cu Mârlanii, iată concluzia consfătuirii pisicești și militarizate NATO de la Munchen, mârlănești și mârlenizante Davos-Schwabos citire, întru care psihopatul de care vorbim persistă și semnează nu cu două mâini ca ierarhii, ci cu două fese sau buci, pe cin-vrei apuci, tehnică homo-fuci, dar și Fauci, spânzuratul nespânzurat Gitmo, Guantanamo.

Incorect Politic

Veștile proaste pentru Moderna continuă să vină.

Autoritățile franceze din domeniul sănătății tocmai au lansat un nou aviz în care recomandă persoanelor sub 30 de ani să nu se administreze vaccinul Moderna, recomandând să aleagă în schimb vaccinul Pfizer-BioNTech.

Decizia se bazează pe date publicate recent care arată că riscul de inflamație a inimii de la injectarea lui Pfizer „pare a fi de aproximativ cinci ori mai mic… în comparație cu jab-ul spikevax a lui Modera”, conform unui aviz publicat de HAS.

Cazurile de miocardită se manifestă de cele mai multe ori în 7 zile de la vaccinare, de obicei după administrarea celei de-a doua doze. Majoritatea pacienților care prezintă reacții adverse sunt de obicei bărbați cu vârsta sub 30 de ani, potrivit HAS, care a citat studii de cercetare.

HAS acționează ca un consilier al sectorului sanitar francez, dar nu are puterea de a interzice medicamentele sau vaccinurile. Recomandarea se va aplica pentru prima și a doua doză, precum și oricărei doze de „rapel” disponibile în timp ce agenția așteaptă date suplimentare.

Cu toate acestea, pentru bărbații și femeile francezi în vârstă de 30 de ani și peste, HAS spune că nu vede nicio problemă cu administrarea Spikevax Moderna la acest grup, afirmând că eficacitatea acestuia a fost puțin mai mare decât jab-ul lui Pfizer-BioNTech.

Luna trecută, națiunile nordice au impus restricții diferite asupra vaccinului Moderna.

Între timp, micuța Islandă a interzis utilizarea jab-ului Moderna în întreaga populație.

Inițial. Stockholm a anunțat că va întrerupe utilizarea Moderna pentru toată populația sa născută în 1991 sau după.

Helsinki a urmat exemplul, dar a oprit loviturile pentru tinerii finlandezi de sex masculin doar pe baza unui studiu care a implicat Finlanda, Danemarca, Norvegia și Suedia, care a constatat că bărbații sub 30 de ani aveau un risc ușor mai mare de a dezvolta inflamație a inimii. Oslo a sugerat, de asemenea, că tinerii bărbați norvegieni ar trebui să ia în considerare alegerea Comirnaty, jab-ul Pfizer, în locul lui Moderna sau oricare dintre celelalte opțiuni.

EMA, organul de supraveghere medical al UE, a recunoscut că afecțiunile inflamatorii precum miocardita și pericardita, două tipuri diferite de inflamație a inimii, ar trebui adăugate la o listă de efecte secundare rare ale vaccinurilor care ar putea fi potențial dăunătoare.

Vezi – Dracu’ și-a trimis consoarta în România. Cine este Heather Papowitz, comisar OMS pentru vaccinarea popoarelor

A venit la spital cu certificatul sanitar al lui Emmanuel Macron

Un tânăr de 19 ani din Marsilia s-a prezentat la spital cu pașaportul sanitar al președintelui Franței, Emmanuel Macron, după ce documentul a circulat pe Internet.

Securitatea l-a lăsat să treacă și a anunțat poliția. Arestat, tânărul a ajuns în custodia poliției. Tânărul s-a prezentat cu pașaportul sanitar al lui Macron pentru o consultare, la Spitalul Salvator din Marsilia, al doilea cel mai mare oraș din Franța, aflat în arondismentul 9. „A avut o programare pentru o consultație”, a confirmat spitalul.

S-a „distrat” și el…

Faptele s-au petrecut pe 5 octombrie, relatează France Info. Se pare că, din cauză că nu avea permis de sănătate, a decis „pentru distracție” să-l prezinte pe cel al președintelui Republicii, care a circulat cu câteva zile mai devreme pe internet. Chiar dacă cei care au publicat documentul au fost prinși de poliție, codul QR a fost salvat de mai mulți internauți cât a fost disponibil online.

Securitatea și-a dat seama de acest lucru și l-a lăsat să intre înainte de a apela la poliție. „S-au descurcat bine, nu au vrut să-l refuze și l-au lăsat să plece așa. Au considerat că această uzurpare a fost prea gravă”, a comunicat spitalul.

Tânărul a fost arestat și pus în custodia poliției până la sfârșitul zilei.

El a primit o amendă de clasa a IV-a, 750 de euro, pentru „ prezentarea unui document de sănătate aparținând unei terțe părți în timpul unui control de acces într-un loc ca parte a luptei împotriva răspândirii epidemiei Covid-19”.

De la introducerea permisului de sănătate obligatoriu în Franța, unii au încercat să ocolească regula. Trei metode sunt utilizate cel mai adesea conform Fondului Național de Asigurări de Sănătate (CNAM).

Pedepse cu până la șase luni de închisoare

În primul rând, există „certificate false” cu coduri QR false. Apoi vin certificatele reale, dar aparținând altor persoane, utilizate în mod fraudulos sau nu. Și în cele din urmă există certificatele „reale”, dar care sunt stabilite în mod fraudulos în timp ce persoana nu este vaccinată.

Prezentarea „unui permis de sănătate aparținând altuia” este pasibilă de o amendă de 750 de euro, redusă la 135 de euro dacă este plătită imediat. În cazul unei recidive în termen de 15 zile, amenda se ridică la 1.500 de euro. Dacă fapta se produce de trei ori în 30 de zile, autorul primește o amendă de 3.750 de euro și o pedeapsă de șase luni cu închisoarea.

În 2007, românii nu aveau idee că au intrat în Uniunea Anti-europeană, o asociație care depune toate eforturile pentru exterminarea biologică a europenilor și anihilarea culturii lor. Tehnic, nu ne-a întrebat nimeni dacă vrem ca țara să facă acel pas decisiv. Dar dacă s-ar fi ținut un referendum, probabil s-ar fi votat copleșitor în favoarea aderării. Pentru că oamenii asociau steagul albastru cu steluțe galbene cu Europa. Iar Europa, cu tot ce e bun. Urma să fie o reintegrare a noastră într-o familie de care fusesem rupți brutal de comuniști 45 de ani. Întoarcerea firească la destinul european al unei țări din ginta latină, ca și cum s-ar fi întors legiunile Romei antice în Carpați.

Urma să avem parte de prosperitate, libertate de mișcare, domnia legii, un standard ridicat de cultură și civilizație. Decepțiile economice nu le mai amintim acum, nici dezastrul demografic produs de exodul de populație, dramele personale și de familie. Cât de credibilă a devenit justiția, în care procurorii și securiștii „paradesc” rivali politici uneori chiar și pentru că un procuror a vrut să răzbune o înjurătură, iarăși e alt capitol. Disfuncții ale tranziție, să zicem. Dar românii au început să afle și că Uniunea Europeană are alte valori decât își imaginau ei. A spus-o deschis Emanuel Macron, că drepturile LGBT sunt valorile UE, pentru care se va bate cu țările Estului, înapoiate ca mentalitate. (Și care vin cu valori creștine, învechite, ca Polonia.)

Doar două știri, chiar de azi. Curtea Constituțională a Poloniei a decis că legea fundamentală a statului trebuie să primeze în fața unor tratate internaționale. La urma urmei, Constituția e baza legală pentru raporturile civilizate între cetățeni. Ea e „contractul social” pe care cetățenii aleg să îl semneze când o ratifică prin referendum. În schimb, actele pe care politicienii le semnează cu alți politicieni n-ar trebui să le poată lua din drepturi cetățenilor. La fel cum Curtea intervine dacă aceiași politicieni dau legi neconstituționale.

O decizie de bun simț a înfuriat pur și simplu birocrații nealeși de la Bruxelles, care trec fără ocol la amenințări. La fel ca România, Polonia nu a semnat că își abandonează suveranitatea națională, la intrare în Uniunea Europeană sau în NATO. Nu ni s-a adus la cunoștință că urmează să devenim o colonie inertă, fără putere de decizie, cu guvernatori locali care au doar dreptul să execute deciziile supra-statului continental.

Politrucii Uniunii turbează și amenință să excludă Polonia din club, dacă mai încearcă să se manifeste ca stat suveran. Și dacă justiția va mai da sentințe în contradicție cu dictatele de la Bruxelles. Contenciosul este, din nou, problema LGBT, adică nucleul de „valori europene” despre care ne-a vorbit Macron.

Și tot azi, din aceeași publicație ultra-favorabilă UE, aflăm de altă dandana. România, Croația și Grecia sunt acuzate că resping invadatorii de la granițele UE. Acuzația vine chiar de la comisarul european Ylva Johansson, care sugerează că țările Estului ar avea o strategie de respingere a migranților la frontieră. Strategie infirmată de ce vedem zi de zi pe străzile marilor orașe, inundate de un val migrator ca pe vremea marilor migrații.

Dar acuza e cu adevărat aberantă când te gândești că niciuna din țările acuzate de comisarul european nu are graniță cu o țară aflată în război. După nicio lege internațională, niciuna din țările în cauză nu are obligația să primească refugiați. Pentru că aceia traversează cel puțin încă o țară în care nu e război (Turcia, în cazul Greciei, respectiv – o mulțime de țări, în cazul României). Prin urmare, ei nu pot fi numiți refugiați de război, ci migranți economici, care se plimbă din țară în țară, în căutare de condiții mai confortabile de trai și câștiguri mai mari. Cum nu se prezintă la punctul de control de la vamă, ci „pe un drum de pământ la graniță” – limpede că sunt infractori la regimul circulației.

Situația e una general răspândită. Uniunea Europeană are lideri, care refuză din considerente ideologice să apere frontiera țărilor pe care le conduc. Nu din lipsa resursele nu găsește Europa fregate cu care să patruleze Marea Mediterană, ci din lipsa voinței politice. Și, oricum, cei mai mulți non-europeni nu sosesc nici cu bărcuța, nici pe jos, ci cu avionul, prin portițe legale oferite chiar de politicienii globaliști ai Europei. Ei vin ca potențial angajați, studenți sau ca familii lărgite (a se citi neamuri) ale celor care deja au pășit pe tărâm european.

E un caz clasic de lup pus paznic la stână, care anchetează de ce o țară își mai apără, cât de cât, frontiera de stat. Politicile europene sunt destul de explicit anti-nataliste, promovează orice practică de natură să favorizeze întreruperile de sarcină, sexul în afara familiei sau practicile sexuale infertile. Cum ar fi și înlăturarea organelor sexuale funcționale pentru copiii cărora li s-a băgat în cap că ar fi mai grozav să aibă alt sex decât cel de la naștere. În schimb, este încurajat valul migrator până la disoluția populației autohtone.

Actualizare: Șeful diplomației europene cere țărilor membre să mai ia „minim” 10-20 de mii de afgani. Articolul nu ne lămurește dacă e vorba de zece mii de fiecare țară membră sau în total. Oricum, aceste cote sunt doar baloane de încercare, pentru obișnuirea populației cu ideea. Ați auzit vreodată un bilanț al autorităților câți a preluat România deja în fiecare an în parte, câți sunt importați cu permise de muncă sau cu acte de „oameni de afaceri” – cum procedează turcii, sau vreo estimare a numărului de persoane aflate ilegal în țară? Niciodată nu se comuncă astfel de cifre, doar peste decenii o să aflăm când cutare sau cutare zonă și-a schimbat majoritatea sau că nu sunt suficiente clase cu predare în arabă.

Timp în care, drepturile vechilor europeni se subțiază pe zi ce trece. Justiția Europei, de la care aveam atâtea așteptări, decretează că nu e nicio incompatibilitate între drepturile omului și supunerea forțată la tratamente medicale.

De altfel, Uniunea Europeană însăși e cea care impune folosirea unui așa zis certificat verde. În fond, o adeverință de mișcare, prin care se instituie un regim de tip apartheid, de discriminare între cetățenii unei țări. Astfel, într-un mod foarte bizar dacă ne gândim la Africa de Sud de pe vremuri, un european, născut la el în țară, va fi respins la intrarea în diverse locuri, nu va putea lua loc la o masă pe un trotuar de oraș, în timp ce un african abia sosit pe continent, căruia i se eliberează respectivul document, va fi privilegiat. Localnicii „indisciplinați” devin cetățeni de mâna a doua, iar înlocuitorii obedienți devin cetățeni de rangul întâi.

Sursa – Evadare.ro

În anumite regiuni franceze, imigranții care s-au stabilit acolo hărțuiesc populația locală, iar acest lucru reprezintă „curățare etnică”, a declarat Gilles Platret, primarul orașului francez central Chalon-sur-Saône, în cadrul programului de știri la canalul CNews, potrivit Remix News.

„În anumite cartiere, și voi folosi un cuvânt puternic care va duce la arcuirea sprâncenelor, simt o anumită curățare etnică, ceea ce înseamnă că sunt oameni de origine străină care vânează încet ceea ce experții demografici numesc nativi, adică oameni care sunt din acel departament, pentru a-și face loc pentru ei înșiși”, a spus Platret, care face parte din partidul condus de Marine le Pen.

„Vedem imigranți în cartiere care atacă fizic și verbal persoanele în vârstă. Ei le spun că trebuie să se îndepărteze”, a spus Platret.

„Să încetăm să ne complacem în cuvinte și să înfruntăm realitatea: în unele cartiere asistăm la o adevărată curățare etnică, cu indivizi care aparțin culturii islamice și care urmăresc populația de origine franceză și folosesc insulte, amenințări și violență”, a mai spus primarul.

Declarația sa a provocat câteva controverse în studio, dar Platret a continuat:

„Cuvintele nu contează. În termeni mai concreți, oamenii care nu aparțin unui grup musulman sunt expulzați prin violență, amenințări și insulte. Sunt expulzați din aceste cartiere și asta este o realitate.”

Spre deosebire de alte țări din Europa de Vest, dezbaterea privind imigrația continuă să crească, sondaj după sondaj arătând că majoritatea populației este împotriva acceptării mai multor imigranți. Un număr de jurnaliști, intelectuali și autori francezi proeminenți au discutat subiectul „Marelui înlocuitor”, despre care susțin că are loc atât în ​​Europa, cât și în Statele Unite și implică migrația în masă care deplasează popoarele europene.

În orașele franceze, multe cartiere foste franceze s-au transformat în totalitate în enclave imigrante majoritare, multe dintre ele asumându-și propria cultură, una care este adesea ostilă atât față de femei, cât și de bărbați.”. conform r3media.