evreu

În Ziua de Crăciun a anului 2022, rabinul Deutsch Naftali Matityaou de la sinagoga din Piața Amzei a fost în Piața Universității și a fost deranjat că un grup de români cântau colinde. Era însoțit de un grup de 20-30 evrei și i-a pus pe aceștia să-i intimideze și să-i lovească pe români, ca să plece de acolo, pe motiv că voia el să facă un ritual evreiesc în acel loc și exact în acel moment. Rabinul mai este și director al Fundației Chabad Lyubavitsch în România, adică acea organizație care acaparează România cm cu cm, în combinație cu SRI.

În a treia zi de Crăciun 2022, ambasadorul Israelului a cerut ministrului de interne, care era LUCIAN BODE de la PNL, să fie pedepsiți colindătorii români pe motiv că l-au împiedicat pe rabin să-și facă ritualul. Ambasadorul i-a trimis lui BODE un document FALSIFICAT prin care a susținut că rabinul avea autorizație de la Primăria Sectorului 3 pentru un eveniment public religios. Chiar și rabinul, care e o față bisericească, a declarat la poliție că avea autorizație!

BODE e atât de incompetent încât nu a știut că primăriile de sector nu au competențe în domeniul adunărilor publice. Dar ce mai contează asta când reprezentantul oficial al statului Israel te bagă în seamă, și nici nu mai contează că ambasadorul nu avea calitate procesuală și tu aveai obligația legală să-i dai IGNORE? BODE, ca să dovedească ambasadorului Israelului ce slugă umilă îi este el, a dat ordin să fie rezolvați românii în ZECE ZILE!

Ordinul dat de BODE, adică de un politician ordinar, a fost executat orbește de polițiștii aceia profesioniști creponați, începând de la Inspectoratul General al Poliției Române până la comisarul care a investigat cazul. Niciunul nu a avut sânge în el să spună: ”Șefu, ce-mi cereți e ilegal, vă rog să puneți pe altul să o facă”!
Dar ambasadorul Israelului nu s-a limitat doar la ministrul de interne, ci a trimis cererea de pedepsire a românilor și către ministrul justiției, un alt politician numit PREDOIU, iar acesta a acordat rolul de slugă executantă procuroarei de la sectorul 3 cu nume predestinat, Aramă.

Și s-au pus organele pe treabă și cu toții visau avansări, numai că Arhanghelul Mihail a simpatizat cu interpreții de colinde și avântul organelor s-a înmuiat. Uite așa, cele 10 zile stabilite de BODE s-au făcut vreo 300, din 27 decembrie 2022 până în 17 Noiembrie 2023, când procuroarea Aramă a descoperit că ce face domnia sa în acest dosar prea e de porc și a încercat să îl claseze.
Vaiiii, dar cum poți să clasezi un dosar așa de frumos???

Am contestat clasarea la șeful doamnei Aramă, prim procurorul Tomescu, însă acesta a confirmat clasarea pe baza unui document… ghiciți care?… unul pe care nici nu îl are la dosar și prin urmare nu știe ce scrie în el!!! Prim procurorul Tomescu e reîncarnarea lui Mafalda, știe conținutul oricărui document fără să-l vadă, ba chiar și fără ca acesta să existe în realitate!!!
Concluzia întregii circoteci de mai sus? Românii au dreptul legal să cânte colinde în Piața Universității în Ziua de Crăciun și…

…SUNTEȚI INVITAȚI SĂ PARTICPAȚI LA CONCERTUL DE COLINDE DE ANUL ACESTA DIN PIAȚA UNIVERSITĂȚII
… mai exact în Piațeta Radu Beligan (fostul Parc Colțea, ”la vioară”), în ziua de 25 Decembrie 2023, ora 20.
Concertul va dura 10-15 minute și va fi transmis live.
Evenimentul creștin și identitar este organizat de asociația ”Eminescu Trăiește Prin Noi”.

La fel ca anul trecut, ne vom aduna în mijlocul piațetei și vom cânta împreună colindele noastre creștine și românești. Ne dorim ca din acest spațiu simbol al României, care este Piața Universității, să transmitem românilor din întreaga lume, prin intermediul internetului, un mesaj de bucurie și de speranță.
Vă așteptăm și… nu uitați să aduceți un clop maramureșean cu voi!

Există o jigodie care se auto-intitulează „economist liberal”. Ca orice javră a sistemului, are blog ținut de New York Times, iar opiniile sale sunt larg preluate de media americană. Și, de asemenea, ca orice jigodie, se dă în spate când trebuie să răspundă pentru faptele sale.

Numele său e Paul Krugman. „Wow, dar ăsta a câștigat un Nobel!” – veți spune. Așa e, credibilizarea necesită un portofoliu de insigne, „serviciurile” și celelalte organizații – mai mult sau mai puțin discrete – o știu bine. În cazul individului amintit, Nobelul s-a dat pentru „descoperiri deosebite”, mai precis însăilarea unor date sociologice cvasi-cunoscute cu ceva ideologie stângistă astfel încât să rezulte chestii mărețe gen „noua geografie economică” sau „noua teorie a comerțului”. Chestii pompoase, numai bune de păcălit fraierii.

De ce-l aduc în atenție pe individ? Pentru că este unul dintre cei care „demonstrează” că inflația din SUA este de 2%. Râd și curcile, doar că asta nu e o chestie care să-l miște pe individ. El are o sarcină trasată, astfel încât mănâncă rahatul cu seninătate, pretinzând că e ciocolată. Și-o face la modul profesionist, exact așa cum i-au trasat-o serviciurile din dotare.

Acum să vă explic de ce-l aduc în atenție. Pentru că-mi amintesc data de 4 iulie 2012. În afară de faptul că aia este ziua celei mai mari târfe a planetei, s-a mai petrecut ceva. De pe blogul lui Krugman, o nulitate despre care nu auzise nimeni – Kim Lane Scheppele pe numele său – lansează un atac la adresa lui Ponta. Acum Ponta e major, poate să se apere singur, doar că acel atac a fost unul menit a ne arăta câtă ticăloșie încape în portofoliul „partenerului strategic”. Puteți citi acea însăilare de minciuni aici(https://archive.nytimes.com/krugman.blogs.nytimes.com/2012/07/05/guest-post-romania-unravels-the-rule-of-law/).

Bun, e dreptul oricui să aibă opinii. Pot înțelege asta. Doar că nu înțeleg cum de Krugman, extrem de vorbăreț înainte de acel articol – a băgat capu-n păpușoi, refuzând să mai răspundă solicitărilor de explicații. Toate minciunile îmbrobodite acolo par făcute de securiștii de la București cărora le-a fost servită grăsana aia infectă ca săgeată pentru publicarea pe blogul lui Krugman. Acum nu știu cât a costat operațiunea sau dacă a fost una „servită gratuit” de ultra-corupta Ambasadă a SUA de la noi. Se știe bine că prostovanul ăla căruia îi raporta băsescu – Mark Gitenstein pe numele său – a supt subtanțial din țara asta mult mai mulți ani după ce i s-a terminat mandatul. Așadar, e posibil să fi fost un „serviciu gratuit”, doar Gitenstein avea interese majore aici. Între altele, Adamescu îi dădea șpagă tovarășului ambasador 100 000 $/lună. Bani care însă nu l-au ferit pe Adamescu de o „expropriere” securistică și de o moarte cu schepsis în pușcărie. Aviz amatorilor dornici de „cooperare” cu partenerul strategic!

Să revenim acum la postarea cu pricina. Am mers mai departe pe fir, scriindu-i personal individei care se dă profesoară la Princeton. Spun „se dă” nu pentru că n-ar activa acolo, dar din punctul meu de vedere, nulitatea aia nu ar putea ocupa nici măcar postul de femeie de serviciu. N-ai cum să te declari profesor în condițiile în care tu preiei un text redactat de securiștii de aici și-l publici sub numele tău. N-ai cum deoarece înseamnă că ești o cârpă. OK, să trecem peste acest aspect.

După cum v-am spus i-am scris individei și nu o dată, ci de două ori. Ultima dată la ceva timp după articolul cu pricina, întrebând-o pe un ton cât se poate de civilizat, dacă e mulțumită de activitatea dictatorului de mucava de-aici. Atât. I-am amintit, desigur, că semnătura ei apare pe blogul lui Krugman. De asemenea, i-am spus cum Krugman a devenit brusc extrem de tăcut, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Credeți c-a răspuns scrofița noastră? Ei, cum ar fi fost să răspundă când ea, probabil, nici măcar nu avea habar ce-a povestit în articolul respectiv. Bag mâna-n foc că nici nu l-a citit! Ori a ascultat ordinul, ori și-a încasat șpaga. Ori ambele deoarece, la licuriciul strategic, cele două aspecte nu se exclud.

Și uite-așa mi-am amintit de întreaga tărășenie acum, când același Krugman „demonstrează” că inflația a scăzut sub 2%. Cum o face? Scoțând din ecuație mâncarea, energia, mașinile second hand s.a.m.d. Te și întrebi dacă e sănătos la cap pentru a scoate o asemenea gogoriță. Asta nici măcar un student repetent de la ASE n-o face. Dar uite că și-o permite „laureatul Nobel” al lui Pește.

Pentru mine, asemenea exemple de prosie ticăloasă sunt cât se poate de salutare. De ce? Ne arată transparent în ce lume mincinoasă trăim. Păi dacă boschetarul ăsta economic și măturătoarea cu creier de limax sunt personaje de prim rang ale „opiniei publice”, atunci înseamnă că am greșit planeta. Îl aștept pe economistul lu’ Pește să ne ilumineze spunându-ne cum taxele pe carbon conving soarele să nu ne mai încălzească global. Asta în timp ce vom tremura cu paltoanele pe noi!

Dan Diaconu

Retragerea lui Mark Gitenstein din funcția de ambasador al SUA la București, în 2012, a fost văzută de mulți că o victorie, mai ales pe fondul opiniilor exprimate de acesta și a văditelor imixtiuni în treburile interne ale Statului Român, nepermise credem noi, cu privire la funcționarea Justiției din România. Numai că, odată plecat de la Ambasada Statelor Unite ale Americii din București, Gitenstein a ieșit „aranjat” și cu Fondul Proprietatea. Nu o spunem noi, o demonstrează publicația avertisment.net deținută de jurnalistul Ovidiu Ohanesian, printr-un document de importanță majoră prezentat de fostul senator Valer Marian.

Este vorba despre o telegramă care relevă că, pe când deținea funcția de ambasador al SUA la București, Mark Gitenstein a beneficiat de sprijinul fostului președinte Traian Băsescu și al fostului premier Emil Boc pentru atribuirea contractului de administrare a Fondului Proprietatea de către Franklin Templeton Investments, grup britanic care face parte dintr-o organizație globală de administrare a investițiilor, cu sediul în San Mateo, California: „Angajamentul personal, la cererea ambasadorului, atât a președintelui Băsescu, cât și a primului-ministru Boc a rezolvat în cele din urmă problema litigioasa” […].

Practic, din poziția de ambasador al SUA la București, Gitenstein a reușit să pună mâna pe Fondul Proprietatea, devenind membru al Comitetului Reprezentanților de la Fondul Proprietatea, vreme de peste 8 ani (chiar și în prezent), notează publicația, perioadă în care a deținut și funcția de președinte al Fundației Biden. Ca un făcut, Gitenstein a fost numit, în urmă cu mai puțin de o lună, de către președintele Statelor Unite ale Americii, Joe Biden, în funcția de ambasador al SUA la Uniunea Europeană.

„După ce a aranjat, profitând de calitatea sa de ambasador – scrie avertisment.net – , ca Manchester Securities Corp. să devină acționar semnificativ, iar Franklin Templeton Investment Ltd. să devină administrator unic, Mark Gitenstein a cules cireașa de pe tort, intrând personal în conducerea (board-ul) Fondului Proprietatea în aprilie 2013, la câteva luni după încetarea mandatului de ambasador și la câteva zile după promovarea protejatei sale Laura Codruța Kovesi în funcția de procuror șef al DNA.

Gitenstein a devenit atunci membru al Comitetului Reprezentanților de la Fondul Proprietatea, în fapt un șef suprem al acestui fond, pentru un mandat de 3 ani și cu o indemnizație consistentă (la început a fost de 20.000 lei/lună). În 2016 și în 2019, fostul ambasador american a repreluat sinecura de la Fondul Proprietatea, obținând noi mandate de câte 3 ani în Comitetul Reprezentanților și cumulând astfel peste 8 ani în boardul fondului.

În perioada în care s-a aflat la timonă Fondului Proprietatea, nici DNA sau alt organ judiciar, nici serviciile secrete sau autoritățile de control financiar n-au catadicsit să facă verificări la acest fond, în pofida informațiilor și indiciilor privind devalizările substanțiale produse.

În perioada 2016-2019, Gitenstein a deținut și funcția de președinte al Fundației Biden, încă o dovadă a legăturii sale apropiate cu actualul președinte al Statelor Unite”.

Redăm în continuare un scurt pasaj din articolul publicat în avertisment.net, cu precizarea că întregul material poate fi citit pe site-ul publicăției:

Cum a influențat un ambasador american justiția română

Această intervenție s-a produs după ce, prin hotărârile pronunțate de Tribunalul București și de Curtea de Apel București în dosarele 47039/3/2010 și 7548/3/2011, în care acționarul Ioana Sfârâială a avut calitatea de reclamant, au fost anulate mai multe hotărâri ale Adunării Generale a Acționarilor prin care au fost înlocuiți în conducerea Fondului Proprietatea reprezentanții numiți de Ministerul Finanțelor cu un administrator unic privat și străin, Franklin Templeton Investment Ltd.

Toate aceste manopere au fost realizate după ce acționar semnificativ al Fondului Proprietatea s-a declarat Manchester Securities Corp., la care era acționar Eliot Asociates LLC, un fond de investiții în care ambasadorul Gitenstein avea interese, fără a exista o explicație pentru modul în care Manchester Securities Corp. a devenit acționar semnificativ, în condițiile în care Fondul Proprietatea fusese până în acel moment o societate închisă, iar tranzacțiile făcute cu acțiunile acesteia erau sancționate cu nulitatea absolută, sancțiune care nu s-a aplicat niciodată, deoarece nicio autoritate a statului român nu s-a sesizat.

În urma intervențiilor ambasadorului Gitenstein (reprezentat de aceeași societate de avocatură ca și Fondul Proprietatea) și a promisiunii președintelui Băsescu (reprezentat de aceeași societate de avocatură) de rezolvare a situației litigioase la nivelul instanțelor de judecată, prin sentința civilă nr. 9514/2012, pronunțată în dosarul nr. 3295/3/2012, care a fost confirmată ulterior de Curtea de Apel București, cererea de anulare formulată de acționarul Ioana Sfârâiala a fost respinsă ca lipsită de interes, cu motivarea hilară că nu deținea un număr suficient de acțiuni. Această soluție a fost repetată apoi, cu o motivare identică, de Tribunalul București și Curtea de Apel București în toate litigiile intentate de același acționar, care a fost obligat la cheltuiei judiciare exorbitante, în scopul intimidării sale și al executării silite a acțiunilor pe care le deținea la Fondul Proprietatea”.

Surse: luju.ro (fragment) / certidiunea.ro / incorect politic

MANIPULARE JEGOASA: Jidanul Ilan Laufer si partidul sau vor sa introduca armata obligatorie. Asta nu ar fi ceva rau … doar ca evreul de Laufer vrea sa mori pentru Israel:

Platforma Social Liberală (PSL) este partidul format recent de către Alex Coita și Ilan Laufer. PSL are mai multe proiecte printre care și reintroducerea serviciului militar obligatoriu în țara noastră. Mail mult decât atât, PSL spune că acest serviciu militar va fi inspirat de cel din țările scandinave.

Serviciul militar obligatoriu ar putea fi reintrodus în România. PSL, partid nou înfiinţat, dorește introducerea armatei obligatorii, după modelul statelor scandinave, ca măsură de integrare a tinerilor motivați și capabili în demersul de apărare a țării. Procesul de recrutare va fi unul competitiv, precizează Alex Coita, iar tinerii români își vor dori să facă stagiul militar.

Ce spune Alex Coita despre propunerea partidului
„Tinerii vor avea ocazia să fie bine plătiți, să fie utili Armatei și țării, dar într-un mod în care să aducă plus valoare. Își vor dezvolta abilitățile și vor lucra în domeniile în care sunt capabili. Serviciul militar obligatoriu este un sistem practicat în Suedia și Norvegia. Tinerii sunt selectați. E un proces foarte competitiv. Doar o mică parte dintre cei eligibili pentru serviciul militar sunt, de fapt, selectați, iar activitățile pe care le desfășoară în Armată nu sunt cele pe care le știam noi. Sigur, e și o componentă practică de instructaj, dar și o componentă axată pe fructificarea abilităților pe care tinerii le eu, dezvoltare profesională.”, a declarat acesta pentru dcnews.ro

„Tinerii eligibili trebuie să se prezinte pentru recrutare, însă doar cei care corespund nevoilor Armatei Române și sunt la un nivel foarte înalt vor fi selectați. Va fi ca o ucenie, un internship în Armata Română, în care pot să-și fructifice abilitățile, fie că vorbim de programatori, ingineri electroniști etc. Ne dorim să dezvoltăm un program care va fi foarte bine văzut în rândul societății, va fi o marcă de prestigiu pentru cei care aplică și cei care sunt selectați. Cei care refuză serviciul militar, pentru că există și această posibilitate, fie din credințe personale, motive religioase sau altele, vor avea oportunitatea unui serviciu civil. Acesta nu va fi în Armata Română, ci parte a unui corp național de voluntari. De asemenea, vor fi plătiți. Se vor putea dedica muncii în folosul comunităților din România. Vor învăța cât de important este să-i ajuți pe cei de lângă tine, cât de important este să te dedici unei comunități, unor oameni, cât de important este să sprijini, cu abilitățile pe care le ai, anumite grupuri de cetățeni. Cred că ar fi pentru ei o lecție de viață extraordinară”, a spus Alex Coita.

„Să nu uităm că rata șomajului în România în rândul tinerilor este încă destul de mare. Noi credem că mulți dintre tinerii care ies de pe băncile facultății, de pildă, ar primi cu deschidere o astfel de oportunitate. Nu e vorba de un serviciu militar în stilul clasic. Va fi ceva total diferit”, a reiterat acesta.

Pot fi primite și femei?
„Este o dezbatere. Cred că ține de răspunsul pe care îl va da societatea. E o temă extrem de sensibilă pe care vrem să o clarificăm în urma unei consultări. Dacă va exista interes și din rândul femeilor să participe la acest program, cel puțin pe partea de voluntariat, deci pe serviciu civil, nu văd de ce nu s-ar aplica, pentru că trebuie să existe oportunități egale între genuri”, a conchis Alex Coita.

Minte de evreu: sa ceri bani unei tari pentru ce ti-au facut co-etnicii tai:

După ce au tras miliarde de euro de la guvernul german pentru „Holocaust”, evreii cer acum reparații de razboi guvernului polonez nu numai pentru bunurile pierdute în al doilea război mondial dar și pentru bunurile confiscate de regimul comunist din Polonia, care a fost dominat și controlat în mare parte … tot de evrei.

Ziarul evreiesc JPost spune:

În Polonia de azi, există o problemă care cuprinde ravagiile ocupației naziste în timpul celui de-al doilea război mondial, cicatricile guvernării comuniste, actuala răspândire a populismului naționalist la nivel european și “fantomele” comunității evreiești a țării.

Problema cu restituirea bunurilor evreiești confiscate de regimul comunist în Polonia după război, a devenit un pilon central al campaniilor publice și politice ale partidelor de extremă dreapta din Polonia pentru a obține relevanță, popularitate și succes electoral.

Această campanie a alimentat sentimentul și dialogul antisemit în țară, iar cu alegerile prezidențiale programate pentru anul viitor, efectele negative ale campaniei asupra țării nu arată niciun semn de eliminare.

La sfârșitul anilor ’40 și începutul anilor ’50, autoritățile comuniste au adoptat un program masiv de confiscare a proprietăților în toată țara, care includea mari cantități de proprietăți care aparțineau populației evreiești de dinainte de război din Polonia, de aproximativ trei milioane de persoane, 90% dintre acestea fiind ucise la țară. mâinile naziștilor din Holocaust.

Eforturile recente de a promova cauza restituirii bunurilor evreiești confiscate în acea epocă, inclusiv trecerea legislației din SUA și comentariile secretarului de stat american, Mike Pompeo, au sporit tensiunile asupra acestei probleme.

În urma alegerilor parlamentare din octombrie din Polonia, în care o coaliție de partide de extremă dreapta a numit Confederația Libertatea și Independența un procent de 6,8 la sută din voturi, a fost propusă o legislație care să interzică și chiar să incrimineze restituirea sau compensația pentru proprietate.

Aceasta ar putea fi cea mai îndrăzneață și mai cinică strângere de bani de la evrei până în prezent. Ei știu bine că evreii etnici au dominat partidul comunist ucigător din Polonia și au fost cei care au confiscat nu numai bunuri evreiești, dar mai ales proprietăți deținute de etnici polonezi.

Vezi: Evreul SILVIU BRUCAN a stat in spatele REVOLUTIEI ROMANE de la 1989! Papusarul ce s-a asigurat ca totul va decurge exact cum au stabilit evreii internationali ca trebuie sa se intample

Desigur, este „antisemit” să afirme despre comuniști ca erau în mare parte evrei, dar este un fapt rece, greu și incontestabil. Polonezii chiar au inventat un cuvânt pentru aceasta: Zydokomuna (comunismul evreiesc).

De ce evreii ar trebui să fie compensați în mod unic, deoarece co-etnicii lor le-au furat proprietățile de la rudele lor sub pretextul evreiesc al comunismului? Economia poloneză s-ar prăbuși astăzi dacă guvernul ar fi obligat să ramburseze toți cetățenii polonezi care aveau proprietăți furate de ei de către comuniștii evrei.

Vezi: S-a dat lege! Evreii din Romania vor primi 350 de lei in plus în fiecare lună

Ne putem aștepta pe deplin ca evreii să raționalizeze această ipocrizie, aducând la iveală modul în care milioane de evrei au fost „asasinați” în cel de-al doilea război mondial și că, într-un fel, comuniștii au adăugat „insultă la vătămare” sau unele astfel de prostii.

Desigur, dacă îndrăznești să critici această lăcomie greață și răpitoare, trebuie să fii un antisemit.

„Anticomunismul este antisemitism.”
—Jewish Voice (New York: Consiliul Național al Comuniștilor Evrei), iulie-august 1941

Vezi: Al-Jazeera susține că evreii au creat, controlează industria porno si îl urăsc pe Isus Hristos

Petruţa Gheorghe, fosta soție a evreului Andrei Gheorghe, a fost incinerată vineri, la Crematoriul Uman Vitan-Bârzești.

La ceremonie au participat copiii îndureraţi, mulți membrii ai familiei, dar şi prieteni.
La mai puţin de doi ani de la moartea jurnalistului, copiii şi-au luat rămas bun și de la mama lor.

Fotoreporterii Click! au suspins imagini ale durerii celor doi copii ai Petruţei. În haine de doliu, Maximilian şi Katarina Dyer au primit condoleanţe şi au mulţumit tuturor care au fost alături de ei în momentele de grea cumpănă.

La moartea lui Andrei Gheorghe, Petruţa spunea că dintre copii, fiul ei este cel care resimte cel mai acut pierderea tatălui.

Vezi: Evreul SILVIU BRUCAN a stat in spatele REVOLUTIEI ROMANE de la 1989! Papusarul ce s-a asigurat ca totul va decurge exact cum au stabilit evreii internationali ca trebuie sa se intample

“Max a fost cel mai afectat. A fost acasă, l-a dus pe braţe, jos. El s-a luptat cu… A fost la IML, a fost foarte foarte afectat. E un gol imens. Fără el e un spaţiu gol care nu se umple cu nimic”, declara Petruţa Gheorghe la moartea fostului ei soţ, care a fost şi el incinerat. Ca o ironie amară a sorţii, familia a aflat că Petruţa a ales şi ea la fel să se despartă de cei dragi, evitând o slujbă de înmormântare la cimitir.

Vezi: S-a dat lege! Evreii din Romania vor primi 350 de lei in plus în fiecare lună

Petruţa Gheorghe a colaborat multă vreme la revista ”Ce se întâmplă, doctore?”, unde a lucrat cu Oana Cuzino şi a fost expertul DOC în psihoterapie. A fost specializată în psihanaliză, mai exact în Psihanaliza Copilului şi Adolescentului. A tradus două volume de specialitate („Puncte de cotitură, dezvoltarea emoţională şi comportamentală a copilului tău, de la 3 la 6 ani” – T. Berry Brazelton și Joshua Sparrow, „Psihologia vieţii de zi cu zi”- Kanneth T. Strongman) și a redactat numeroase articole științifice pentru publicații de profil, printre care și „Colocviile de Psihanaliză, cazuri clinice şi reflecţii teoretice”. A pierdut lupta cu cancerul cerebral, poate şi din cauza supărării pierderii fostului ei soţ.

Vezi: Al-Jazeera susține că evreii au creat, controlează industria porno si îl urăsc pe Isus Hristos

AMERICANII NE TRIMIT (iar) UN ALT EVREU PE CAP! Uitati aici o stire preluata din media nationala:

Adrian Zuckerman, nominalizat ambasador al SUA la Bucureşti, a primit votul aprobarea Senatului american. Senatul american a votat miercuri, în număr de 65 pentru și 30 împotrivă.

El a declarat la audierile în Comitetul de relaţii externe al Senatului, că România trebuie să continue lupta anticorupţie, care, alături de independenţa justiţiei, este vitală pentru prosperitatea şi securitatea pe termen lung.

”România trebuie să continue să lupte împotriva corupţiei, să creeze un climat favorabil investiţiilor, să investească în infrastructură, sănătate şi educaţie şi să întărească administraţia publică. (…) Dacă voi fi confimat în funcţie, voi sprijini eforturile anticorupţie din Romînia. Lupta anticorupşie şi independţa sistemului judiciar sunt vitale pentru prosperitatea şi securitatea României pe termen lung”, a declarat Zuckerman la audieri.

Vizibil emoţionat, el a povestit despre momentul plecării sale din România, a spus că scrie şi vorbeşte fluent româneşte, iar despre momentul 22 decembrie 1989 a afirmat că este o zi pe care şi-a dorit-o, dar pe care nu credea să o trăiască.

Preşedintele american Donald Trump a trimis Senatului, la sfârşitul lunii iulie 2018, nominalizările mai multor oficiali guvernamentali, precum şi pentru posturile de ambasadori în Muntenegru – Judy Rising Reinke, în Republica Centrafricană – Lucy Tamlyn şi în România – Adrian Zuckerman.

Ulterior nominalizarea lui Adrian Zuckerman pentru postul de ambasador al SUA în România a fost returnată din raţiuni procedurale preşedintelui Donad Trump de Comitetul pentru Relaţii Externe al Senatului american, conform reglementării care prevede că nominalizările care nu au fost nici confirmate, nici respinse în sesiunea în care au fost înaintate nu pot fi discutate într-o altă sesiune decât dacă sunt retransmise de către preşedinte. Nominalizarea a fost retransmisă, iar după audiere va avea loc un vot în plenul Senatului, deominat de republicani.

Zuckerman este un avocat admis în Baroul din New York în 1984 şi este partener în cadrul firmei internaţionale de avocatură Seyfarth Shaw LLP. Anterior, Zuckerman a fost co-preşedinte pentru proprietăţi imobiliare şi servicii corporate la Epstein Becker & Green New York, iar înainte de aceasta a fost preşedinte pentru proprietăţi imobiliare la Lowenstein Sandler, LLP, New York. De asemenea, el a deţinut şi funcţia de judecător în cadrul Real Estate Board – New York. Activ în ceea ce priveşte iniţiativele filantropice şi educaţionale, Zuckerman este membru în board-ul Kids Corp. şi în board-ul absolvenţilor Facultăţii de Drept din New York.

Potrivit Casei Albe, Zuckerman a emigrat în Statele Unite din România la vârsta de 10 ani şi vorbeşte fluent limba română.

El are diplomă de absolvire de la Massachusetts Institute of Technology (1979), iar diploma în drept este obţinută la New York Law School (1983).

Mandatul lui Victor Ciorbea expiră, iar „opoziția” s-ar uni pentru a susține un singur candidat pentru această funcție: Peter Eckstein Kovacs.

Pentru ca opoziția să-și impună candidatul ar mai avea nevoie însă și de voturile UDMR și Pro România. Avocatul Poporului este numit în ședința comună a celor două Camere ale Parlamentului pe o durată de 5 ani, cu posibilitatea reînnoirii mandatului o singură dată. Postul este unul cheie în arhitectura statului pentru deoarece șeful acestei instituții este singurul care poate ataca la CCR o ordonanță de urgență adoptată de Guvern.

Peter Eckstein Kovacs, de profesie avocat, a fost membru UDMR și pentru o perioadă consilier prezidențial în mandatul președintelui Traian Băsescu.

Informația a fost anunțată de senatorul USR MIhai Goțiu, pe Facebook:

„Da, îl susținem pe Eckstein-Kovacs Peter pentru Avocatul Poporului! M-au întrebat prietenii (că au citit pe Știri pe surse), să le confirm dacă e adevărat sau nu că USR, PNL și PMP îl susțin pe Eckstein-Kovacs Peter pentru funcția de Avocat al Poporului, în condițiile în care mandatul lui Victor Ciorbea a expirat în această lună. Da, e adevărat. Ideea ca Opoziția să susțină un candidat unic pentru Avocatul Poporului, prima opțiune fiind Eckstein-Kovacs Peter, nu ne aparține, a fost lansată în mediul online, în timpul campaniei electorale, de către reprezentanți ai societății civile.

Am discutat acest lucru cu colegii din USR și am ajuns la concluzia că este o idee cât se poate de binevenită, urmând să reluăm discuția pe tema asta, după alegeri. Ceea ce s-a și întâmplat, astăzi. Nu am participat la discuțiile liderilor grupurilor din Opoziție, de la Camera Deputaților, dar mi s-a confirmat că și cei de la PNL, și cei de la PMP au considerat benefică și viabilă propunerea.

Cele mai importante argumente în favoarea candidaturii lui Eckstein-Kovacs Peter nu sunt, însă, funcțiile de ministru delegat pentru minoritățile naționale și de consilier prezidențial (cum se menționează în articol), ci principialitatea lui extraordinară. De fiecare dată, când a avut de ales între o funcție publică și principii, a optat pentru principii.

A demisionat din funcția de președinte al Comisiei Juridice a Senatului, când colegii lui n-au vrut să susțină Legea ANI, și a renunțat la postul de consilier la Cotroceni, când fostul președinte a început să promoveze proiectul distructiv de la Roșia Montană.

Anul trecut și-a dat demisia din UDMR, în semn de protest pentru sprijinul pe care partidul lui îl dădea celor de la PSD și ALDE în asaltul asupra Justiției. Acestea sunt cele mai cunoscute momente, dar sunt, însă, și multe altele despre care am cunoștință în lungii ani în care am militat pentru cauze comune.

Da, Eckstein-Kovacs Peter este ceea ce ar trebui să fie orice politician român și, cu atât mai mult, un Avocat al Poporului. Nu degeaba, pentru ceea ce a făcut, cetățenii au scris pe poarta UDMR: ”RESPECT ECKSTEIN-KOVACS PETER!” Și, da, ne-am asumat să-i reprezentăm pe cetățeni în Parlament și să ținem cont de argumentele și propunerile lor. Iar aceasta, cu Eckstein-Kovacs Peter, susținut de întreaga Opoziție pentru funcția de Avocat al Poporului este una excepțională, pentru care ne vom bate să devină realitate. Și mă bucur că și cei de la PNL și PMP susțin demersul.”, a scris Goțiu pe Facebook.

Și Peter Eckstein-Kovacs a reacționat, în urma reacțiilor pozitive care au venit după anunțarea veștii.

Sunt coplesit de comentarii pozitive. Multumesc. Köszönöm szépen. E important ca sa fie solidaritate in partea mai buna a politicii. Össze kéne fogni egy jó irányba.

Eckstein-Kovacs este un cunoscut militant pentru autonomia Transilvaniei precum și pentru drepturile homosexualilor. Sursa: Incorect Politc

CITESTE SI: Naționaliștii pe val în Europa, Neomarxiștii pe val în România

Când va fi trimis în judecată Petre Roman?

Din România AU DISPĂRUT două reactoare nucleare! «Părintele» centralei de la Cernavodă face DEZVĂLUIRI INCENDIARE

De mai mulţi ani, România se chinuie, fără succes, să realizeze unităţile 3 şi 4 de la Centrala Nucleară de la Cernavodă. “Piesele reactoarelor pentru acele unităţi, produse în România, erau în stadiu avansat de fabricaţie încă din anul 1990, inclusiv 602 tone de combustibil nuclear. Din păcate, toate acestea au dispărut fără urmă în anii ’90”, ne-a dezvăluit inginerul Cornel Mihulecea, omul care s-a ocupat de proiectul energiei nucleare româneşti.

La începutul acestui an, guvernul anunţa că unităţile 3 şi 4 de la Centrala Nucleară de la Cernavodă vor fi realizate cu o investiţie de 6 miliarde de euro, venită din China. În cursul acestei luni ar fi urmat să se înfiinţeze o societate româno-chineză care să materializeze proiectul. Cu toate acestea, se bate pasul pe loc.

De ce? “Chinezii voiau să vină cu banii, iar noi urma să venim cu tehnologia, pentru că ei ştiau, pe bună dreptate, că noi avem capacitatea tehnologică de a construi centrale nucleare. Lucru care nu se mai poate face, pentru că unităţile economice autohtone care se ocupau de aşa ceva au fost desfiinţate pe motiv că sunt fiare vechi”, ne-a explicat inginerul Cornel Mihulecea, fost preşedinte al Comitetului de Stat pentru Energie Nucleară.

Planul iniţial prevedea construcţia a cinci unităţi cu reactoare canadiene de tip CANDU, care folosesc drept moderator în reacţia nucleară apa grea.

Pentru acestea, România a cumpărat licenţa, a asimilat tehnologia şi a început să construiască centrala şi reactoarele, să producă combustibilul nuclear şi apa grea. În 1996 a fost pornită unitatea 1, iar în 2007, unitatea 2.
Cornel Mihulecea (primul din dreapta) în Canada, în anul 1978, în faţa unui reactor CANDU, înainte de semnarea licenţelor pentru producerea acestui tip de agregat în România.

Vom cumpăra unele noi din Canada

Greu de înţeles de ce aşa târziu, în condiţiile în care la Bucureşti, la IMGB, erau deja realizate componentele de bază pentru unităţile 1, 2, 3 şi 4 (din care unităţile 1 şi 2 au fost montate şi funcţionează, -n.r.) iar la Piteşti exista deja o rezervă de 602 tone de combustibil nuclear.
“În ianuarie 1990, premierul Petre Roman m-a sunat şi mi-a cerut să mă pensionez. Am întrebat cui să predau tot ce am de predat – gândiţi-vă că este vorba despre tehnologie nucleară şi combustibili nucleari! -, iar el mi-a răspuns că nu trebuie să-mi fac griji, să plec şi gata! După câţiva ani de la plecarea mea, primele două reactoare au fost puse în funcţiune, dar celelalte două, pentru unităţile 3 şi 4, au dispărut, la fel cum au dispărut fără urmă şi cele 602 tone de combustibil nuclear, omologat şi fabricat legal în România. Cu acest combustibil ar fi putut funcţiona timp de 5 ani un reactor care furnizează 9% din energia ţării. Acum, va trebui să cumpărăm reactoare de la canadieni. Mi-e ruşine pentru ceea ce se întâmplă”, ne-a spus Cornel Mihulecea.

Nota redacției. Abia azi am aflat de existența acestei dezvăluiri, care ar fi trebuit să țină pagina I a tuturor publicațiilor din România! Între timp, dacă nu mă înșel, nemernicul care răspunde la numele de PETRE ROMAN a fost răsplătit cu un loc în Parlamentul României, pe listele liberalilor. Asta este presa din România și clasa politică! Nici nu știi ce să-ți fie mai mare: rușinea sau scârba?!

Autor: Ion Coja

Iosif Vissarionovici Stalin (21 decembrie 1878 – 5 martie 1953) pe numele său adevărat David Visarion Djugaşvili, căruia i se mai spunea şi Koşba, a fost un evreu comunist care după moartea lui Vladimir Ilici Lenin, a devenit în 1922 Secretar General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. El l-a învins pe Troţki în lupta pentru puterea politică.

Numele de Iosif şi Visarion, pe care le purtau Stalin şi tatăl său, nu erau folosite de creştinii ortodocşi. Creştinii nu primeau nume de origine evreiască precum Iosif, Benjamin, Solomon, Miriam etc, ci nume de origine grecească, slavă şi latină, pe lângă cele locale. De aici, o primă concluzie: prenumele lui Stalin indică de la început că este evreu de origine.

Numele «Djugaşvili» înseamnă în georgiană «fiu de evreu». în această limbă, pentru evreu se spune literar «uria», dar există de asemenea şi cuvântul «djuga», sinonim cu «uria», care indică originea evreilor caucazieni, veniţi aici dintr-o colonie portugheză. Cealaltă parte a numelui lui Stalin, «şvili», înseamnă în georgiană «fiu». Numele de Koşba sau Koba, sub care era cunoscut Stalin ca revoluţionar în Caucaz, nu era decât numele legendarului evreu Bar-Koşba, care în [anul] 165 d.C. a condus o răscoală a evreilor împotriva romanilor, în timpul domniei lui Hadrian. în această răscoală Bar-Koşba a fost numit de către marii rabini «Mesia», dar răscoala s-a terminat rău pentru evreime, care a fost împrăştiată de romani în diferite provincii ale Imperiului. Pentru că adevăratul său nume îi trăda originea evreiască, Stalin a preferat să-1 schimbe cu cel rusesc de Iosif Vissarionovici Stalin. Originea îi era trădată şi de trăsăturile feţei. Georgienii sunt în general oameni înalţi şi bine dezvoltaţi fizic, pe când Stalin avea doar un metru şaizeci înălţime. Acest fapt i-a obligat pe urmaşi să-1 urce pe un scaun «invizibil» în lăcaşul Mausoleului, ca să apară mai «impozant» pentru masele care defilau în şiruri nesfârşite prin Piaţa Roşie din Moscova. Fizionomia lui Stalin era tipic evreiască şi probabil de aceea, ca să-i ascundă aceste trăsături, toate fotografiile care i se publicau erau în prealabil retuşate.

Familia, sau mai bine zis familiile lui Stalin au fost de origine pur evreiască. Prima soţie a lui Stalin era o evreică din Caucaz, Kati Schwanitz, cunoscută sub numele de Katerina Şvanidze. Ea a fost mama lui Iacob Davidovici Djugaşvili (de ce Iacob şi nu un nume autentic rus sau caucazian?), fiul cel mare al lui Stalin, capturat în timpul războiului de germani, în ziua de 16 iulie 1941, şi dispărut, probabil executat la sfârşitul războiului. A doua nevastă a fost Nadia Alleluiah, cunoscută sub pseudonimul de Aleluieva. Fosta secretară particulară a lui Stalin i-a devenit nevastă, mamă a lui Vasili şi a Svetlanei Stalin. Nadia Alleluiah a fost asasinată de propriul ei soţ, în 1932, din cauza relaţiei adultere cu evreul Gleizer, el însuşi executat în acelaşi an din ordinul lui Stalin, ca «troţkist». Sinuciderea Nadiei Aleluieva a fost o minciună scornită de comunişti pentru a-l apăra pe Stalin, care îşi ucisese propria nevastă. A treia nevastă a dictatorului roşu, Rosa Kaganovici, era, cum se ştie, sora faimoşilor Kaganovici, evrei care deţineau un adevărat control asupra U.R.S.S., fiindcă au fost singurii care, în ciuda schimbărilor specifice regimului roşu, s-au menţinut în posturi cheie şi controlau cea mai importantă ramură a vieţii economice comuniste, industria.

Cel de-al doilea fiu al lui Stalin, Vasili Iosipovici Djugaşvili, general în armata rusă, căruia i se spunea «Vulturul» pe vremea când trăia tatăl său, are o faţă tipică de evreu: păr roşu, faţă plină de pistrui, nări de evreu, urechi mari şi buze groase. Cât timp a trăit Stalin, fiul lui a locuit la Moscova şi era considerat unul dintre cele mai respingătoare personaje de la Kremlin. Fiica lui Stalin, Svetlana, s-a căsătorit în 1951 cu evreul Mihail Kaganovici, unul din stăpânii Rusiei sovietice. întrebarea e: de ce nu s-a căsătorit Svetlana cu un rus oarecare, ci tocmai cu un evreu? Fireşte, pentru că şi ea era evreică şi respecta normele Talmudului, care interzice evreilor să se căsătorească cu ne-evrei, pentru a nu altera «poporul ales de Dumnezeu». Între anii 1949–1950, Svetlana Stalin a fost în relaţii amoroase cu ziaristul evreu Alexei Keplen. Svetlana ar fi putut găsi uşor în «paradisul» creat de tatăl ei un iubit rus. Dar, cum ruşii de atunci şi de azi sunt doar sclavi ai evreimii ascunse sub pseudonime, ei nu şi-ar fi putut permite să întreţină relaţii cu «elita evreiască» reprezentată de Svetlana Iosipovici Djugaşvili.

Cum se explică faptul că georgianul de «sânge pur» s-a preocupat de problema naţională evreiască încă din 1912? în acel an, Djugaşvili a scris un articol intitulat «Problema naţională şi social-democraţia», în care se ocupa în principal de problema naţională evreiască. Articolul a fost publicat la Viena în numerele 3, 4 şi 5 din 1913 ale revistei «Prosvescenie». Stalin amintea că există un număr mare de evrei în Daghestan şi Caucazia, adică ţara lui de origine, şi se ocupa de posibilitatea organizării evreimii într-o naţiune. înainte de a scrie acest articol, Stalin a consultat o bi[bli]ografie vastă pe această temă, printre care «Problema naţională» a lui Springer, «Problema naţională şi social-democraţia» a lui Bauer, ambii evreiţ;), şi protocoalele celui de-al IV-lea, al Vl-lea şi al Vll-lea Congres Evreiesc, care au avut loc la Bielostok (Polonia) în aprilie 1901, la Ziirich (Elveţia) în aprilie 1905 şi la Lvov (Polonia) în decembrie 1906, ca şi protocoalele celui de-al VlII-lea şi celui de al IX-lea Congres al Bund-ului evreiesc, desfăşurate în septembrie 1910 la Lvov şi iunie 1912 la Viena. De ce acorda Stalin atâta interes problemei internaţionale a evreilor, cu mult înainte de revoluţia comunistă…

„Orice persoană cu judecată care nu se lasă influenţată de presă înţelege fără mari dificultăţi că nici un ne-evreu nu ar fi putut anihila din interiorul Rusiei puterea organizată de zecile de evreiţ;) creatorii statului sovietic. Şi nici un ne-evreu, spre exemplu Stalin (dacă n-ar fi fost evreu de origine) n-ar fi fost tolerat şi ajutat de un grup de evrei ca Apfelbaum (Zinoviev), Rosenfeld (Kamenev), Sobelsohn (Radek) etc, să îl elimine pe unul de-ai lor, cum a fost Cazul lui Bronstein (Troţki)”.

„Orice om «fără experienţă politică», dar cu capul limpede ştie că atunci când este vorba despre o bandă de asasini, cum a fost cea a organizatorilor şi conducătorilor revoluţiei bolşevice, nu poate exista niciodată înţelegere între membrii ei şi că, mai devreme sau mai târziu, vor apărea rivalităţi interne, diferenţe care vor conduce la lichidarea celui mai slab. Aşa s-a întâmplat între Stalin şi Troţki şi mai târziu între Stalin şi Kamenev, Buharin, Radek etc Nu este vorba aici de antisemitism, ci de o simplă rivalitate tribală”.

„Evreii din Occident şi instrumentele lor recrutate dintre creştini au dat lumii o versiune greşită despre luptele interne din Rusia, ca să creeze impresia că cei «câţiva» evrei amestecaţi «din întâmplare» în revoluţia bolşevică au fost excluşi şi înlocuiţi cu «ruşi antisemiţi» şi că nici comunismul nu este altceva decât o nouă «reeditare» a vechiului imperialism ţarist, la fel de antisemit ca şi acela. Ignoranţa Occidentului cu privire la organizarea secretă şi la conducerea omorurilor din Rusia, dar mai ales cu privire la adevărata naţionalitate a autorilor a permis ca minciunile iudeo-masoneriei să ia locul adevărlui”. „Cei implicaţi în conspiraţia iudaică mondială au adus lumea în starea de confuzie de astăzi. Evreii nu sunt proşti şi ştiu ce fac. Singurii care nu înţeleg ce se întâmplă sunt ne-evreii. Câteva milioane de evrei organizaţi şi lucrând pe ascuns sunt pe punctul de a distruge viaţa şi fericirea tuturor popoarelor lumii. În ciuda luptelor interne pe care le-a dus împotriva fraţilor săi rivali, Stalin şi-a interpretat fără cusur rolul în conspiraţie -tocmai de aceea masoneria iudaică americană i-a cedat cu atâta uşurinţă jumătate din Europa şi aproape toată Asia”.

„Lupta dintre Stalin şi Troţki a fost o consecinţă firească a morţii lui Lenin. întotdeauna când moare un dictator moştenitorii lui se luptă pentru a-i lua locul. Aşa s-a întâmplat şi în Rusia. Iudaismul occidental ţipa că «georgianul» Stalin a înlăturat «vechea gardă» (evreiască) a lui Lenin prin procese şi epurări. Şi chiar aşa s-a întâmplat. Stalin a înlăturat vechea gardă leninistă, dar numai pentru a o înlocui cu alta asemănătoare. Mai abil decât Troţki în materie de intrigi politice şi cu ajutorul evreilor Apfelbaum, Rosenfeld, Sobelsohn sau, cum se prezentau ei, Zinoviev, Kamenev, Radek, şi alţii, Stalin a reuşit să învingă. Dar asta nu a schimbat cu nimic natura regimului comunist, politica lui şi soarta poporului Rus.

Bibliografie
DJUGAŞVILI. Numele adevărat al lui Stalin de Radu Mihai Crişan, care îl citează pe Traian Romanescu, Marea Conspiraţie Evreiască, Editura Logos, Bucureşti, 1997

George Soros este disperat: alegerile europarlamentare din luna mai pot aduce sfârșitul Uniunii Europene, prin victoria forțelor naționaliste și eurosceptice. Miliardarul marxist, unul dintre vârfurile de lance ale globalizării, a făcut în câteva zile două gesturi fără precedent, care trădează gravitatea situației de la Bruxelles

Cum plănuiesc antieuropenii să distrugă Europa și ce putem face pentru a-i opri”. Acesta este titlul raportului pe luna februarie al Consiliului European pentru Afaceri Externe (ECFR), un grup de reflecție finanțat de Fundația pentru o Societate Deschisă a lui George Soros.

Documentul, care se întinde pe 48 de pagini, avertizează că o victorie a forțelor naționaliste și suveraniste în alegerile europarlamentare din luna mai a acestui an poate arunca în aer agenda UE, inclusiv prin „suprimarea sancțiunilor împotriva Rusiei” și „închiderea porților în fața imigrației”.

Miracolul supraviețuirii

ECFR recunoaște că Parlamentul European, singurul organism al UE ales democratic, este piesa „cu puterea cea mai mică” din întregul angrenaj de la Bruxelles. Cu toate acestea, se teme că „un grup de partide politice naționaliste, antieuropene, care militează pentru reîntoarcerea la o ‘Europă a națiunilor’, să obțină în Parlamentul European un număr de locuri suficient de mare pentru a controla activitatea instituției” și, „pe termen lung”, ar putea „paraliza procesul decizional în inima UE”. „Într-un asemenea caz, UE ar supraviețui doar printr-un miracol”, conchide raportul. Unul dintre domeniile care ar putea fi afectat de ascensiunea forțelor eurosceptice este așanumitul „stat de drept”, adică aderarea la „valorile europene”, avertizează documentul ECFR.

Articolul 7 rămas în aer

În 2018, Articolul 7, care poate atrage sancțiuni și suspendarea dreptului de vot, a fost activat împotriva regimurilor de dreapta din Polonia (în legătură reformele juridice) și din Ungaria (în legătură cu politicile din domeniul imigrației). Continuarea procesului depinde de sprijinul Parlamentului și al Consiliului European, iar ECFR se teme că un număr mai mare de naționaliști va face mai dificilă „apărarea democrației” prin pedepsirea țărilor care nu îmbrățișează „principiile progresiste fundamentale” ale UE.

Grupul de reflecție al lui Soros mai avertizează că alegerile europarlamentare din 2019 reprezintă o „amenințare majoră” în domeniul politicilor privind imigrația. ECFR afirmă: „Cu mai mulți parlamentari europeni anti-imigrație prezenți în viitorul parlament, vocile acestora vor deveni mai puternice decât sunt astăzi, ceea ce ar putea limita capacitatea statelor membre și a Consiliului de a recurge la o abordare bazată pe solidaritate și umanitate față de provocările imigrației.”

Inamicii UE trebuie dezbunați

În ceea ce privește euroscepticismul din fiecare țară, ECFR prezice că Adunarea Națională (noua titulatură a Frontului Național) condusă de Marine Le Pen va câștiga alegerile europarlamentare din Franța, în ciuda ambițiilor președintelui Emmanuel Macron de a relansa agenda Uniunii Europene.

Macron, care se confruntă cu masiva contestare internă a „Vestelor Galbene” (sprijinită de 75% din populație) se află la cel mai de jos nivel de popularitate al unui președinte din 1958 încoace. În Italia, ECFR prevede că numărul de locuri în Parlamentul European pe care le va obține Partidul Popular European (centru- dreapta) se va înjumătăți de la 14 la 7, iar Alianța Progresistă a Socialiștilor și Democraților(S&D) va suferi o pierdere asemănătoare, de la 31 la 16 locuri.

În schimb, euroscepticii naționaliști de la Europa Națiunilor și Libertăților (ENF), prin Liga, formațiunea aflată la guvernare și condusă de ministrul de Interne Matteo Salvini va obține un câștig de cinci ori mai mare, de la 6 locuri, în prezent, la 29. De asemenea, potrivit aceleiași proiecții realizate de grupul de reflecție al lui Soros, populiștii eurosceptici de la Europa Libertății și Democrației Directe (EFDD), prin Mișcarea 5 Stele, partenerul de guvernare al Ligii, vor ajunge de la 14 la 24 de locuri în Parlamentul European. Pentru această mare bătălie din luna mai, pe care o consideră decisivă pentru viitorul Europei, ECFR le sugerează forțelor pro-europene să lanseze o vastă operațiune de dezbinare a formațiunilor eurosceptice, în diverse chestiuni, care pot varia de la redistribuirea imigranților la bugetul Uniunii și să „creeze un cadru pro-european pentru alegeri” promovând aspecte cheie ale UE, cum ar fi „valorile fundamentale”, justiția fiscală, agenda ecologistă și anti-rusianismul, despre care experții lui Soros consideră că pot mobiliza „majoritatea pro-europeană tăcută” a populației pentru a vota în favoarea continuării procesului de integrare în UE. În ceea ce privește un model de strategie de dezbinare, ECFR îi dă drept exemplu pe ungurul Viktor Orban, pe polonezul Jaroslaw Kaczinski și pe italianul Matteo Salvini, toți trei inamici declarați ai imigrației ilegale, dar care văd în mod diferit soluționarea problemei. Astfel, guvernele Ungariei și Poloniei refuză să accepte redistribuirea imigranților din alte state în țările lor, în vreme ce Italia, deja lovită crunt de imigrație, cere o mai mare cooperare și solidaritate între membrii UE în chestiunea redistribuirii.

Factorul Rusia

Un alt exemplu de chestiune în care pot fi dezbinați naționaliștii este atitudinea UE față de Rusia. Salvini și Kaczinski de pildă au atitudini total diferite față de Vladimir Putin: primul nu-și ascunde admirația față de acesta, în vreme ce al doilea, pe lângă că vede Rusia drept principala amenințare a țării sale, îl consideră pe liderul de la Kremlin vinovat de moartea fratelui său, Lech, în catastrofa de la Smolensk. De asemenea, dreapta austriacă, germană sau olandeză ar dori renunțarea la fondurile structurale europene, în timp ce dreapta guvernele din Italia, Polonia sau Ungaria le consideră o sursă de venituri esențială.

ECFR a realizat un tabel privind cei mai gravi factori de risc pentru Uniunea Europeană.

1. Subminarea „statului de drept” în Europa, așa cum este el definit astăzi, prin obstrucționarea procedurilor Articolului 7 în Parlamentul European (sprijinită de europarlamentarii Fidesz – Ungaria, PiS – Polonia sau Partidul Libertății din Polonia).

2. Compromiterea politicii externe a UE față de Rusia, în special prin eliminarea sancțiunilor la adresa regimului Putin (sprijinită de Liga – Italia, Partidul Libertății – Austria, Alternativa pentru Germania, Zori Aurii – Grecia, Jobbik – Ungaria, Libertate și Democrație Directă – Cehia.

3. Reducerea investițiilor din domeniul securității UE (sprijinită de Die Linke – Germania, Zori Aurii – Grecia, Kotleba – Slovacia).

4. Promovarea dezintegrării UE din interior sau retragerea din UE (sprijinită de Partidul Libertății – PW și Forumul pentru Democrație – FVD, ambele din Olanda, Libertate și Democrație Directă – Cehia, Democrații Suedezi).

5. Subminarea politicii internaționale a UE, adică trecerea de la Uniune la o Europă a națiunilor (sprijinită de Adunarea Națională – Franța), sau dizolvarea Parlamentului European (sprijinită de Alternativa pentru Germania).

6. Blocarea agendei comerciale externe a UE, adică obstrucționarea negocierilor sau a ratificării unor noi acorduri comerciale (sprijinită de Mișcarea 5 Stele – Italia, Adunarea Națională – Franța, Franța Nesupusă, Partidul Popular Danez, Vlaams Belang – Belgia, Zori Aurii – Grecia, Jobbik – Ungaria, PW și FVD – Olanda, Partidul Libertății – Austria, Kotleba – Slovacia.

7. Compromiterea liberei circulații, adică introducerea de controale mai stricte la granițe, ca soluție pentru stoparea imigrației ilegale (sprijinită de PW – Olanda, Adunarea Națională – Franța, Vlaams Belang – Belgia, Partidul Libertății – Austria, Suedezii Democrați, Libertate și Democrație Directă – Cehia).

8. Obstrucționarea luptei împotriva schimbării climatului, adică retragerea statelor membre și a întregii UE din Acordul de la Paris (sprijinită de Adunarea Națională – Franța, Partidul Popular Danez, Partidul Conservator Popular – Estonia.)

9. Răspândirea naționa lismului în Europa (sus ținută de VOX – Spania, Zori Aurii – Grecia, Adunarea Na țională – Franța, Alternativa pentru Germania, Democrații Suedezi, Partidul Finlandezilor, PW și FVD – Olanda, Fidesz – Ungaria, Partidul Liber tății – Austria, Liga și Frații Italieni – Italia, Kotleba – Slovacia).

Soros deplânge excesul de democrație

„Europa, te rog trezeștete!”, este titlul patetic al unui articolului semnat de George Soros, publicat luni 11 februarie pe platforma Project Syndicate și preluat de toată presa internațională, în care trage un semnal de alarmă în legătură cu pericolul pe care alegerilor europarlamentare din luna mai 2019 îl reprezintă pentru UE. Miliardarul de stânga avertizează că „Uniunea Europeană va sfârși ca Uniunea Sovietică în 1991. Nici conducătorii noștri, nici cetățenii de rând nu par să înțeleagă că trăim un moment revoluționar, că posibilitățile sunt numeroase și că deznodământul final este foarte nesigur.” Halucinant este că Soros face în mod cât se poate de direct paralela între UE și URSS, dând apă la moară adversarilor Uniunii Europene, care o văd doar ca pe o continuare a răposatei Internaționale Socialiste. Mai mult, miliardarul acuză: „Leadershipul actual amintește într-adevăr de Po litburo-ul din momentul prăbușirii Uniunii Sovietice – continuând să emită ucazuri ca și cum ele ar mai avea vreo importanță” „Eu.

Europa orbecăie îndreptându- se spre uitare”, se lamentează Soros, îngrijorat de ascensiunea forțelor eurosceptice pe tot cuprinsul continentului.

La alegerile din mai „trebuie din păcate să ne așteptăm ca forțele anti- europene să beneficieze de un avantaj semnificativ la urne”, scrie mogulul, care acuză – la fel de halucinant – sistemul politic pluripartit de actuala criză a UE: „Depășit, sistemul de partide îi obstrucționează pe cei care doresc prezervarea valorilor fondatoare ale UE, dar îi favorizează pe cei care doresc înlocuirea acestor valori cu ceva radical diferit.”

Prea multă suveranitate

Soros deplânge și suveranitatea prea mare pe care o permite UE țărilor membre: „Fără îndoială, UE poate impune acquis-ul comunitar țărilor candidate, dar nu are suficientă capacitate pentru a constrânge statele membre să respecte regulile”. Dând ca pericole majore pentru soarta Uniunii Europene ascensiunea în Germania a formațiunii naționaliste Alternativa pentru Germania (AfD), colaborarea dintre Conservatorii și Laburiștii britanici pentru reușirea Brexitului și alianța aflată la guvernare în Italia între naționaliștii din Liga lui Salvini și Mișcarea 5 Stele anti- sistem a lui Di Maio, Soros constată amar:

„Este dificil de imaginat cum vor putea partidele pro-europene să iasă câștigătoare în alegerile din mai, dacă nu fac să primeze interesele europene asupra celor individuale”.

Miliardarul își încheie apelul pe un ton dramatic, fără a oferi vreo soluție concretă pentru salvarea muribundului de la Bruxelles: „Prima etapă în apărarea Europei în fața dușmanilor săi, interiori și exteriori, necesită recunoașterea amplorii amenințării pe care aceștia o reprezintă. A doua, constă în trezirea majorității dormitânde a pro-europenilor pentru a o mobiliza în apărarea valorilor fondatoare ale UE. Fără de care visul unei Europe unite ar putea deveni coșmarul secolului XXI.”

Pe cine suspectează nababul de „TRĂDARE”?

Atacurile fără precedent ale lui George Soros la adresa Partidului Popular European au o explicație foarte simplă, teama ca nu cumva establishmentul globalist să cedeze în fața furiei populare. Ce-i drept, controversatul miliardar are motive reale de îngrijorare.

Un studiu extrem de laborios redactat de Consiliul European pentru Relații Externe, un think-tank fondat în 2007 cu finanțarea inițială a Fundației Soros pentru o Societate Deschisă, afirmă că partidele populiste, eurosceptice și anti-sistem ar putea câștiga treime din mandate la alegerile pentru Parlamentul European din luna mai a anului curent.

Desigur, având în vedere orientarea și finanțarea acestui think, nici nu poate fi vorba de vreo echidistanță. Studiul este strident progresist și pro-imigrație. De altfel, titlul raportului este cât se poate de edificator în acest sens- „Cum planifică anti-europenii să distrugă Europa și ce se poate face pentru a-i opri”. Dincolo de caracterul grețos-propagandistic al acestui raport, câteva lucruri sunt însă interesante, dacă vrem să avem o idee clară despre ce își doresc progresiștii lui Soros și de ce se tem cel mai tare. În această ordine de idei, sunt patru puncte de maxim interes pe care progresiștii le văd puse în pericol de o nouă configurație a Parlamentului. Astfel, populiștii ar putea bloca încercarea de a smulge statelor europene atributele suveranității în favoarea unui centralism birocratic european, ar putea aboli sancțiunile împotriva Rusiei, ar putea modifica agenda comerciala externa a UE și, evident, ar putea forța măsuri împotriva imigrației.

De ce țin morțiș progresiștii lui Soros ca Bruxelles-ul să aibă mai multă putere. Evident, pentru că birocrații din capitala Uniunii Europene sunt mai ușor de controlat de elite, iar posibilitatea alegătorilor europeni de a-i trage la răspundere pentru deciziile luate este practic nulă. Cât privește Rusia, dincolo de toate provocările reale ale Kremlinului, adevărata miză este „tupeul lui Putin” de a contesta hegemonia elitelor financiare asupra lumii și sprijinul dat de noul țar rus mișcărilor antisistem din Europa. Nici anexarea Crimeei, nici războiul din estul Ucrainei nu sunt adevăratele motive ale campaniei progresiste împotriva Rusiei. Cel mai important punct de pe agenda progresistă sunt însă acordurile comerciale externe ale UE. După ce au pierdut sume fabuloase de bani din cauza acțiunilor hotărâte ale președintelui Trump de a bloca jefuirea economiei americane, elitele financiare sunt gata de orice ca să-și păstreze privilegiile în comerțul european. Cât privește dorința globaliștilor de a asigura un flux puternic de imigranți în Uniunea Europeană, aici lucrurile sunt foarte simple. Elitele au nevoie de o presiune pe piața muncii astfel încât să poată micșora salariile, dar și de o piață de desfacere pentru produsele lor (că muncesc sau nu, necesitățile de bază ale imigranților trebuie satisfăcute, eventual pe seama contribuabililor europeni). Dar, evident, migrația masivă mai prezintă un avantaj- cu ajutorul ei, marii sforari ai lumii speră să distrugă solidaritatea popoarelor europene, astfel încât nimeni să nu le mai poată contesta vreodată hegemonia, nici măcar pe cale democratică.

Dar probabil cea mai mare temere a progresiștilor este că populiștii vor reuși să blocheze mecanismele coercitive ale Uniunii. Raportul recunoaște că Parlamentul European este instituția care are mai puțină putere în Uniune (paradoxal pentru că europarlamentarii sunt singurii aleși prin votul cetățenilor n.r.), dar afirmă că populiștii ar putea bloca orice tentativă de a folosi articolul 7 pentru apărarea „statului de drept”. O altă mare temere, despre care raportul nu vorbește, dar pe care George Soros pare să o aibă în vedere, este că, sub presiunea propriilor alegători (sau pentru a obține președinția Comisiei Europene), membrii Partidului Popular European (sau o parte din ei) ar putea trece în tabăra populistă. Aici e marea primejdie a viitoarelor alegeri pentru planurile globaliștilor!

Nicolae Steinhardt, despre țigani:

„Printre ţigani. Rasismul este o demenţă, dar – cum să spun? – nerasismul, contestarea unor rase deosebite, fiecare cu însuşirile ei, este o nerozie. Sunt mai degrabă certăreţi, rostul vieţii lor e gâlceava, harţa; fără de larmă şi tărăboi se asfixiază şi pier; pângăritori, au un dar neîntrecut de a terfeli totul; mincinoşi, minţim cu toţii, dar idealizăm realul, la ei e altfel, ca la antimaterie. Şi găsesc de cuviinţă să-şi întărească minciunile cu jurăminte grele: să-mi sară ochii, să-mi moară mama, să fiu nebun. (…) Şi nu le poţi intra în voie. Oricât de frumos le vorbeşti, orice umilinţă, orice făţărnicie: deopotrivă de inutile.

Leneşi, urăsc pe cine le cere un efort, o lene îndărătnică, violentă, ca instinctul de conservare. Şi nu pot bea în cârciumi, numai afară, pe stradă, cu sticlele înşirate alături şi puradeii roată; o maidanofilie, un exhibiţionism, o nostalgie a bâlciului; şi un jind al ocării, ţipetelor, poalelor date peste cap. Spurcăciunea. Dracul sordid, dracul poltron, dracul ţopăitor. Cărora Coşbuc le-a găsit nume atât de potrivite şi care îşi fac din cur o goarnă“.

Voi ce parere aveti?

Sursa: Incorect Politic

Inițial voiam sa pun titlul “Cel mai Cringe Butthurt din Politică”, dar unii n-ar fi înțeles argoul. Mai era varianta “ȘOCANT, Klaus Iohannis ÎL FACE SĂPUN pe Ilan Laufer”.

A fost cel mai penibil moment din politica românească.

Ilan Laufer a ținut o conferință de presă prin care l-a acuzat pe Iohannis de anti-semitism (taman pe Iohannis, cel care promulgase două legi care trimiteau în închisoare pe cei care exprimau opinii “antisemite”)

De la 7:11 incep declaratiile lui Laufer pe care le vom comenta mai jos.

Ca o paranteză, Mircea nu-i prost, dar lucrează la un post de știri afiliat cu CNN, care primește premii internaționale în fiecare an, și Badea ține la nivelul său de confort. Deseori ne arată căramizi de bani ca să vedem cât de bine o duce “de la măsuță”. Nu va spune adevăruri incomode, mai ales despre evrei, chiar dacă le cunoaște.

Câteva perle:

EVZ:

Ilan Laufer a făcut declarații, la sediul PSD, după refuzul președintelui Klaus Iohannis de numire a sa în funcția de ministrul al Dezvoltării. El l-a acuzat pe președinte, catalogând refuzul acestuia de numire ca fiind un încă un act de antisemitism. Laufer a mai susținut că i se pregătește un dosar „pe repede-nainte la comanda președintelui”.

După câteva ore de deliberări Ilan Laufer a făcut declarații pe marginea subiectului.

El l-a acuzat pe președintele Iohannis că refuzul de numire a sa a venit ca un „act de antisemitism”.

“Este un nou act de Antisemitism”

Mie mi-a fost rușine privind declarațiile lui Laufer și nici măcar n-am fost acolo. Îmi imaginez ce simțeau săracii reporteri.

Dapoi PSD-ul. Defapt ei nu cred că au rușine.

„Astăzi în anul 2018 am fost respins de către președintele României Klaus Iohannis.

Sunt îngrijorat de motivele reale care au stat la baza respingerii mele atunci când m-a refuzat în funcția de vicepremier și ministru al Dezvoltării, fără să motiveze această decizie ceea ce este neconstituțional.

Consider că refuzul președintelui Iohannis în ceea ce mă privește este un nou act de antisemitism.

Deci refuzul lui Klaus de a-l numi în funcție este un act de antisemitism.

Apoi a vorbit despre holocaustul a 52 de “persoane din familia mea”.

„Aceste atacuri antisemite sunt cu atât mai dureroase cu cât din familia mea au decedat 52 de persoane în Holocaustul din perioada celui de-Al Doilea Razboi Mondial. Îi cer să spună motivele pentru care m-a respins: este vorba de motivul religios si faptul ca sunt evreu.”

A menționat și FDGR-ul ca moștentitor al unei organizații naziste scoasă înafara legii, fapt real și ignorat de toate autoritățile.

„Președintele este etnic german si are o legătură dubioasă cu Forumul Democrat German, moștenitoarea unei organizații naziste”

Apoi a anunțat că va depune plângere la CNCD și o cerere către AGC pentru a-i retrage decorația acordată lui Klaus Iohannis.

Reacția lui Iohannis a fost prin interpuși, administrația prezidențială a vorbit în numele lui Werner:

Hotnews:

Președintele Klaus Iohannis a calificat drept „iresponsabile” declarațiile făcute marți seara de Ilan Laufer, care l-a acuzat pe șeful statului de antisemitism, după ce a refuzat să-l numească ministru al Dezvoltării.

„Președintele României, domnul Klaus Iohannis, condamnă ferm folosirea unor teme deosebit de sensibile în scop politic. Referințele la antisemitism și nazism în disputa politică sunt iresponsabile și denotă grave carențe de educație, cultură, diplomație și istorie. Relativizarea antisemitismului reprezintă o acțiune periculoasă care poate genera manifestări antisemite și discriminatorii și poate incita la ură”, se arată într-un comunicat al Administrației Prezidențiale.

Asta e ceva de genul:

Laufer: “Tu esti antisemit!”

Iohannis: “Tu faci antisemitism prin acuzațiile de antisemitism!”

Este minunat să vezi cum doi filosemiți se acuză de antisemitism. Trăim în cea mai bună linie temporală.

În opinia președintelui, Ilan Laufer „a picat testul maturității, preferând să joace rolul de portavoce a propagandei toxice pesediste” după ce a ales să preia „cu bună știință un text cu acuzații ridicole lipsite de orice fundament real”. „Personajele care proferează asemenea acuzații scandaloase se descalifică automat și nu pot ocupa sub nicio formă înalte demnități în statul român”, afirmă Klaus Iohannis.

Apoi Iohannis revine la programul cu PSD și penalii.

Programul e simplu și ușor de descărcat pentru orice robot organic.

Iohannis zice că:

Laufer = PSD.

PSD = rău,

deci Laufer=rău.

A venit și reacția comunitații evreilor din Arad prin care dezavuează spusele lui Laufer.

Digi24:

”Într-o declaraţie nefondată, iresponsabilă, de maximă gravitate, Ilan Laufer a susţinut că respingerea numirii sale ca ministru de către Klaus Johannis a fost un act de antisemitism. Comunitatea Evreilor din Arad condamnă cu fermitate folosirea în lupta politică a acestui foarte sensibil subiect”, se arată în comunicat.

Inclusiv antiromânul Alexandru Florian a luat o poziție:

Directorul Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel“, Alexandru Florian consideră că declaraţia lui Ilan Laufer, care l-a acuzat pe şeful statului de antisemitism, este emoţională, cu mult iz politic şi atâta tot, iar atitudinea preşedintelui Klaus Iohannis în privinţa Holocaustului a fost recunoscută inclusiv printr-o distincţie acordată de American Jewish Committee.

Bine-înțeles că Iohannis a fost premiat pentru slugărnicia față de evrei, dar ajungem imediat acolo.

Silviu Vexler, promotorul legii anticonstituționale L300/23.04.2018, pe care Iohannis a promulgat-o și care încalcă Articolul 30 din Constituția României , a avut și el o replică:

G4Media:

Reprezentantul comunităților evreiești din România în Parlamentul de la București, Silviu Vexler, a condamnat miercuri, într-o declarație pentru G4Media.ro, acuzațiile de antisemitism aruncate de Ilan Laufer la adresa președintelui Klaus Iohannis, după ce șeful statului a refuzat numirea acestuia în funcția de ministru al dezvoltării.

Ce a spus Silviu Vexler:

• Am văzut din păcate declarația de aseară. Nu știu care au fost motivele pentru care președintele a respins numirea lui Laufer ca ministru și ele nici nu fac obiectul discuției. Nu am văzut nimic, niciodată care să indice că președintele României e antisemit, ba din contră.

Aici are dreptate. Iohannis este cel mai bun dintre goyim.

Primește premii, participă la comemorarea holocaustului, face vizite în Israel.

Cu alte cuvinte, slujește același stăpân ca majoritatea țărilor din lume și ca aproape toți politicienii din România (cu excepția lui Daniel Gheorghe care n-a votat legea lui Vexler).

• Referitor la declarațiile lui Laufer. Este grav când arunci cuvinte fără să ai proprietatea lor, cu atât mai mult când ele sunt legate de antisemitism, care este un lucru grav.

• Antisemitism înseamnă vandalizarea casei Ellie Wiesel sau vandalizarea cimitirului evreiesc. Astea sunt fapte de antisemitism. Consider declarațiile sale ca fiind politice și le iau ca atare.

Adică poți spune că evreii conduc sistemul bancar, industria de divertisment, industria pornografică și nu este considerat antisemitism? Sunt doar declarații politice? Așa ceva este absurd!

În Europa o simplă opinie înseamnă antisemitism, iar în România este la fel, conform legii în vigoare!

Chiar poți ajunge în pușcărie dacă, de exemplu, spui că au murit 200.000 de evrei în loc de 6.000.000, se consideră minimizarea h0l0cau$tului!

Inclusiv să spui ca evreii l-au ucis pe Iisus Hristos este considerat antisemitism și folosit ca exemplu în textul legii!!!

Deci este interesant ce zice Silviu Vexler…oare a citit legea pe care el a inițiat-o, sau a primit-o în plic și nu s-a obosit să se uite peste text?

• Îmi displace când cineva folosește comunitatea evreiască, statul Israel sau relațiile cu statul Israel pentru a le arunca într-un joc politic. Este un lucru trist, neplăcut și incorect. Comunitatea evreiască din România nu este politică.

Dar oare comunitatea evreiască ce părere are despre felul cum este reprezentată de Silviu Vexler?

Referindu-se la ultimele legi votate de Vexler, comunitatea a avut următorul comunicat, care poate fi citit integral pe Adevărul:

Din această perspectivă, votul politic al dlui. Silviu Vexler nu ne reprezintă. Votul a fost dat şi asumat de acesta fără o consultare prealabilă cu membrii Comitetului Director ai FCER, aşa cum ni s-a transmis ca răspuns, şi fără ca membrii organismului de conducere al Federaţiei să ia vreo decizie legată de prestarea viitoare a reprezentantului în Parlament.

Vexler vorbește în numele unei comunități care nu îl recunoaște ca și reprezentant legitim și purtător de cuvânt.

• Nu știu cât a vorbit Laufer în numele lui, cine a vorbit de fapt și în numele cui. Atât eu, cât și comunitatea evreiască, avem o relație impecabilă cu Forumul Democrat al Germanilor din România, o relație de prietenie care durează de un număr mare de ani. Între comunitatea evreiască din țară și FDGR este o relație de prietenie și colaborare fără probleme.

O organizație evreiască are o relație impecabilă cu o organizație nazistă?

Se pare că sionaziștii chiar există, nu e doar o memă.

După ce Ilan Laufer a fost criticat în urma declarațiilor, pe de-o parte de organizații evreiești, pe de altă parte de români sătui să audă placa cu antisemitismul, acesta a răspuns pe facebook:

Laufer zice “sunt evreu” când ține declarația de presă, apoi scrie “sunt român” pe facebook.

Foarte convenabil.

Ca șopârlele alea de se camuflează.

Cameleoni.

Ce știm despre Laufer de la Dan Cristian Ionescu:

În ziua de 21 oct. wikipedia a modificat pagina lui Ilan Laufer, în care menționase că era născut în Rishon Lezion (uneori Rishon LeZion ) din Israel, trecînd că este născut din părinți români în București!

Noroc de presa israeilană care i-a dezvăluit fără putință de tăgadă originea! Citat din „The Jerusalem Post”: „One is Romania’s recently appointed state secretary, Ilan Laufer, a 33-year-old Israeli expatriate who was born in Rishon Lezion and became a successful businessman in Bucharest.” (Sursa: https://www.jpost.com/Op…/Grapevine-Hebrew-in-Romania-481838) Pentru cei de la wikipedia era într-adevăr imposibil să-i ceară lui Shakespeare certificatul de naștere, dar în cazul lui Ilan, după ce ai scris că s-a născut în Rishon Lezion, îi schimbi locul nașterii fără să îi ceri dovada?

Deci e jidan.

Oare Iohannis îsi va aminti trecutul glorios al etnicilor germani și tradiția producerii de săpun cușer?

Cum ar fi un săpun marca Laufer?

Sursa: Incorect Politic

Având în vedere că toți ambasadorii americani din ultimii 10 ani au fost iudei, este limpede că și Adrian Zuckerman continuă tradiția.

Adrian Zuckerman, noul ambasador al SUA la Bucureşti. Potrivit comunicatului, Adrian Zuckermana fost admis în baroul din New York în anul 1984, în prezent fiind partener al firmei internaţionale de avocatură Seyfarth Shaw LLP.

Anterior, Adrian Zuckerman a deţinut funcţia de judecător în cadrul Real Estate Board. Zuckerman este implicat şi în activităţi filantropice dedicate copiilor defavorizaţi de soartă.

Adrian Zuckerman a emigrat din România în Statele Unite la vârsta de zece ani, fiind fluent în limba română.

La 11 iunie, ministrul de Externe, Teodor Meleşcanu, a anunţat că înlocuirea ambasadorului SUA la Bucureşti, Hans Klemm, adăugând doar că persoana care îl va înlocui vorbeşte limba română.

Asta nu înseamnă absolut nimic bun pentru interesele României, dânsul este iudeu și această etnie are o mentalitate de grup foarte puternică, mereu urmărind interesele comunității lor din orice funcție ar activa.

Ce înseamnă pentru noi?

Se va continua politica de imixtiune în treburile noastre interne, de lobby pentru exploatarea resurselor naționale de către străini, de promovare a ideologiei de gen și alte concepte neomarxiste și, desigur, de învinuire a românilor pentru crime fictive cum se încearcă prin legile împotriva antisemitismului.

Hans Klemm a preluat funcţia de ambasador SUA în România în septembrie 2015. Anterior el a fost principal adjunct al asistentului secretarului de stat în cadrul Biroului de Resurse Umane şi în perioada iulie 2013-decembrie 2014 a ocupat funcţiile de director general interimar al Serviciului Diplomatic şi director interimar de personal al Departamentului de Stat.

Chiar dacă unele voci cum ar fi cea a lui Gelu Vișan, care prin EVZ transmite că lucrurile se vor schimba, pentru că Adrian Zuckerman este prieten cu România și NU este de acord cu ce s-a întâmplat până acum, mai bine rămânem circumspecți ținând cont de comportamentul ambasadorilor americani din ultimii ani. – Sursa: Incorect Politic

Evreul comunist Biris „Gruber – Grubinksi”, fost sef al Directiei Speciale Gestionare Crize din cadrul SIE, transferat o perioada la Resurse Umane langa tiganul mason Vasile Sarca, a declarat „moarte nationalismului din Romania”. Cand a incercat sa-l insceneze pe Vadim Tudor, „Tribunul” a vrut sa-l rupa cu bataia. I-am transmis lui Biris ca ma pis pe el de jidan comunist…

Sursa: Veghe Patriei

Cum au fost cedate teritorii ale patriei-mamă pentru a intra în NATO, la îndemnul lui Silviu Brucan

În urmă cu 21 ani, pe 3 mai 1997, are loc la Kiev semnarea tratatului cu privire la “relațiile de bună vecinatate și cooperare dintre România și Ucraina”, de către miniștrii de externe ai celor două țări. Au urmat apoi cei doi președinți, care au semnat tratatul la Neptun la 2 iunie 1997, iar la 14 iulie 1997 a apărut Legea 129, de ratificare a acestui tratat.

La data votării acestui act, președintele Senatului era Petre Roman, ministrul de Externe – Adrian Severin, președinte al României – Emil Constantinescu.

Prin acest tratat, România recunoștea dreptul de succesiune al Republicii Ucraina asupra unor teritorii românești integrate anterior prin forță în fosta Uniune Sovietică.

Semnarea tratatului a fost una dintre condițiile puse României pentru a fi acceptată în NATO.

“În 1997, pentru prima dată de la constituirea României Mari, un guvern român a cedat părți ale teritoriului național fără a fi amenințat cu agresiunea (ca în 1940), sau fără a se gasi sub presiunea ocupantului străin (ca în 1944 și 1947). Opinia publică românească nu a perceput dimensiunea dramatică a evenimentului”, scrie academicianul Florin Constantiniu în prefața volumului Istoria unei trădări naționale: Tratatul cu Ucraina, de Tiberiu Tudor, carte scrisă în perioada iulie 1997 – iulie 1999, imediat după semnarea tratatului cu Ucraina.

Iată un fragment din carte. Sursa: Ziaristi Online. Autorul îl acuză pe Silviu Brucan că a stat în spatele deciziei de a încheia tratatul, fiind cel care i-a convins pe Adrian Severin și Petre Roman să semneze.

„La sfârșitul lunii ianuarie 1997 are loc reuniunea de la Dovos, pe teme de politică externă ale țărilor europene participante. În cadrul acelei reuniuni, președintele Emil Constatinescu „își permite să avanseze disponibilitatea României de a ceda de jure Ucrainei Teitoriile Ocupate, fără să aibă niciun mandat în acest sens, fără să consulte Parlamentul sau poporul român, fără să-și pună problema că un asemenea sacrificiu privește întregul neam românesc”.

Despre aceste „discuții” lansate atunci, presa românească, care încă era haotică în frunte cu nou apăruta televiziune PRO TV, nu s-a pronunțat. Practic, ratificarea Tratatului cu Ucraina s-a produs într-un fel de taină politică, pe care acum actanții de atunci nu o mai recunosc. Iar actanții, cei care au „pus în operă” acest tratat de trădare națională, Petre Roman și Adrian Severin, sunt vii. Încă se agită în politica românească. Nimeni nu a venit să spună că, de fapt, la îndemnul lui Silviu Brucan, „ideologul”, prin intermediul PRO TV, au acționat cei doi oameni de stat, Petre Roman și Adrian Severin. Iar președintele Emil Constantinescu a semnat tratatul ca pe un document de rând, măsurat de o iresponsabilitate pe care astăzi nu o recunoaște”.

În Ucraina sunt înregistrați oficial peste 400.000 de cetățeni de etnie română. Aproape 128.000 locuiesc în regiunea Odessa, în Basarabia de Sud.

Când își poate înceta valabilitatea acest tratat

Conform Articolului 27, „Prezentul Tratat se încheie pe termen de 10 ani. Valabilitatea lui se prelungește automat pe perioade de câte cinci ani, dacă nici una din părțile contractante nu va încunoștiința în scris cealaltă parte despre intenția de a-l denunța, cu cel puțin un an înaintea expirări perioadei de valabilitate respective”.
Deși fostul președinte Traian Băsescu a criticat vehement Tratatul în fața camerelor televiziunilor, pe parcursul mandatului său a avut de două ori ocazia să îl denunțe, potrivit prevederilor Tratatului, dar nu a făcut-o.

Antihristul și antiromânul plâns de jurnalizde și vuvuzele media, ca pocăitul Mihai Gâdea și trogloditul Rareș Bogdan. Blasfemii difuzate de Andrei Gheorghe pe Instragam. Un afront adus de acest evreu antihristic atât credinței creștine, cât și națiunii române, al cărei drapel l-a pus pe scârbavnicul lui mădular!

Hai, ăștia cu creierul neted, înghesuiți-vă la ridicat osanale „marelui jurnalist”, musai să băgați și ipocritul „Dumnezeu să-l ierte”! Pentru aceste fotografii m-am înjurat cu răposatul pe pagina lui de Facebook cât era în viață, așa că-mi permit să vorbesc și acum!!! – Sursa foto/text: Frontul National / Facebook

Andrei Gheorghe va fi incinerat. Fostul om de radio era evreu

Jurnalistul Andrei Gheorghe, care a murit luni în vila sa din Voluntari, va fi incinerat, iar ceremonia va avea loc sâmbătă dimineața, la ora 12:00, la Crematoriul Uman Vitan Bârzești din București.

Familia lui Andrei Gheorghe, etnic evreu, a postat pe contul de Facebook un mesaj prin care spune că respectă dorința realizatorului radio care, în mai multe rânduri, ar fi făcut referire la acest aspect legat de moartea sa.

Trupul lui Andrei Gheorghe va fi depus joi 22 – martie și vineri – 23 Martie, la Galeria de Artă Contemporană Möbius din strada Mendeleev D.I. nr. 2, Sector 1, București.

Andrei Gheorghe s-a nascut pe 14 ianuarie 1962, la Lipețk, în Rusia.

„Salutare! M-am întors și sunt același, cu aceleași ocupații. voi continuă să trollez demnitari, medici, profesori, popi, îngeri, catedrale, antisemiți, homofobi, legionari, negationisti și alte asemenea făpturi imbecile”, a fost ultima postare a lui Andrei Gheorghe pe Facebook, conform ActiveNews.ro.

VEZI SI: Andrei Gheorghe A MURIT in urma cu putin timp! A FOST GASIT DECEDAT IN BAIE (din CAUZA DROGURILOR cel mai probabil)

Andrei Gheorghe, inamic declarat al Poporului Roman, a murit în urma cu putin timp.

Andrei Gheorghe a fost găsit mort în baie (cu o mana pe clanta si alta pe …co*ie) din cauza drogurilor cel mai probabil. Acesa avea 56 de ani. Apelul la 112 a venit puțin după ora 22.00.

Andrei Gheorghe, cunoscutul prezentator și realizator de emisiuni radio și televiziune, a fost găsit mort în această seară.

Născut în Rusia, evreu de origine, Andrei Gheorghe a fost unul dintre numele mizere ale radioului și televiziunii din România, realizator de filme documentare, de scurt și lung metraj prin care a manipulat audienta.

Trupul neinsuflețit ar fi fost descoperit de o persoană care avea grijă de apartament. Bărbatul a sunat la 112, iar medicii nu au putut decât să constate decesul. Apelul la 112 a fost efectuat la ora 22:25.

Cunoscutul om de radio nu a fost străin de controverse.

Poate cea mai mare dintre ele a fost cea din 2003 în care a fost acuzat de deținere de droguri. Andrei Gheorghe a recunoscut cu nonșalanță că a fumat un joint, iar procurorii i-au făcut dosar penal. Totul a început de la o banală fotografie și s-a sfârșit cu un scandal mediatic, care l-a costat pe Andrei Gheorghe locul de muncă.

În 2010, Andrei Gheorghe a fost cercetat penal pentru vătămare corporală din culpă, după ce a fost implicat într-un accident rutier.

CITESTE SI: BREAKING NEWS. Poliția a deschis dosar de MOARTE SUSPECTĂ în cazul decesului lui ANDREI GHEORGHE