Dacă doriți să ne sprijiniți prin PayPal, orice DONAȚIE este binevenită:

evrei

  • Trădătorul Cătălin Predoiu s-a întâlnit cu trimisul Departamentului de Stat al SUA pentru “consolidarea eforturilor de combatere a antisemitismului”

    MTkyYjY5ZTQwZWMzMzg5MzUyZGIwYzkwMg.thumb

    Trădătorul Cătălin Predoiu s-a întâlnit cu trimisul Departamentului de Stat al SUA pentru “consolidarea eforturilor de combatere a antisemitismului”

    Via ȘtiripeSurse:

    Ministrul Afacerilor Interne, Cătălin Predoiu, s-a întâlnit cu Deborah Lipstadt, trimisul special al Departamentului de Stat al SUA pentru Monitorizarea și Combaterea Antisemitismului, și cu ES Kathleen Kavalec, Ambasadorul SUA la București. Tema discuțiilor a fost „consolidarea eforturilor de combatere a antisemitismului”.

    Dialogul s-a concentrat pe teme legate de eforturile și viziunea generală a MAI pe linia prevenirii și combaterii antisemitismului, precum și politicile și prioritățile instituției în domeniu, potrivit unui comunicat al MAI.

    Ministrul Afacerilor Interne a subliniat importanța acordată subiectului, evocând astfel documentele strategice în domeniu, respectiv Strategia națională pentru prevenirea și combaterea antisemitismului, xenofobiei, radicalizării și discursului instigator la ură aferentă perioadei 2021 – 2023, precum și cea pentru perioada 2024-2027.

    A se citi: Strategia de combatere a românismului.

    Măsuri pentru monitorizarea discursului public

    În baza noii strategii, structurile MAI vor derula activități privind evaluarea nivelului de amenințare reprezentat de antisemitism, xenofobie, radicalizare și discurs instigator la ură, vor desfășura activități de formare profesională pentru facilitarea înțelegerii necesității combaterii antisemitismului și vor continua demersurile pentru digitalizarea arhivelor privind istoria evreilor și a romilor.

    A se citi: Reeducarea personalului din MAI pentru a combate românismul sub pretextul combaterii antisemitismului.

    Ministrul Predoiu a reiterat importanța acordată pregătirii personalului instituției în ceea ce privește combaterea antisemitismului, amintind programele de formare derulate în cadrul instituțiilor de învățământ proprii, inclusiv în colaborare cu Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

    „Totodată, pentru promovarea educației privind Holocaustul, MAI desfășoară o colaborare foarte bună cu Muzeul Memorial al Holocaustului din SUA, în contextul mai larg al studiului holocaustului și istoriei comunității evreiești”, se mai arată în comunicatul MAI.

    Au fost evidențiate, de asemenea, măsurile operative întreprinse de MAI pentru asigurarea securității și pentru descurajarea potențialelor acte antisemite pe teritoriul național, precum și pentru prevenirea actelor de huliganism sau vandalism asupra obiectivelor de cult și a celor asociate comunității evreiești.

    Este bine că toate problemele României s-au rezolvat, nu mai avem pedofili, nu mai există violatori, hoții sunt o amintire de demult, tot ce a rămas de făcut este vânătoarea de antisemiți. Trăim într-o țara ocupată, membră a unei uniuni neo-sovietice, zi de zi trăim în lumea clovnilor în care valorile sunt inversate.

    I.P.

  • Evreii se plâng că sunt Discriminați la Hollywood – Ei cer să nu mai fie confundați cu Albii

    186789

    Nu mai puțin de 260 de personalități cu origine evreiască din industria cinematografiei au adresat o scrisoare deschisă Academiei de Film, criticând „sub-reprezentarea” evreilor în filme și cer respectarea loc ca „clasă protejată”.

    Artiștii, afiliați în organizația Jew in the City’s Hollywood Bureau for Jewish Representation, au declarat că sprijină obiectivul Academiei de a promova minoritățile, dar arată că evreii nu trebuie să fie considerați „albi” deoarece ar avea o „identitate genetică” distinctă.

    Deși este posibil ca unii evrei să fie „albi”, continuă semnatarii, aceasta este doar pentru că „poartă ADN-ul opresorilor strămoșilor lor”.

    Ei citează o listă cu categoriile sociale „sub-reprezentate”, conform normelor Academiei de Film americane, date publicității în 2000, care urmează să intre pe deplin în vigoare din 2024, și afirmă:

    „Absența evreilor din grupele sub-reprezentate implică faptul că evreii ar fi supra-reprezentați în filme, ceea ce este pur și simplu fals. Sunt foarte puține filme despre evrei, în afară de cele despre Holocaust.”

    Printre grupurile „sub-reprezentate” citate de Academie în 2000 și care trebuie protejate din rațiuni „incluzive” se numără de pildă femeile, comunitatea LGBT, cei cu dificultăți cognitive sau handicap locomotor, inclusiv surzi etc.

    De asemenea, Academia a oferit și o listă a raselor și etniilor care trebuie mai bine reprezentate în filme. Printre ele: asiatici, latino/hispanici, negri/afro-americani, indigeni/nativi americani/nativi din Alaska, persoane din Orientul Mijlociu/Nordul Africii și nativi Hawaieni sau alți insulari din Pacific.

    Cei 260 de semnatari evrei explică în scrisoarea lor:

    „Deși unii consideră în mod greșit că Iudaismul este doar o religie, evreii sunt de fapt și un grup etnic cu o practică spirituală diversă pe care nu toți o respectă. Evreii sunt un popor indigen din Orientul Mijlociu, cu o prezență continuă aici de peste 3.000 de ani.”

    Și adaugă:

    „Aceasta nu contrazice faptul că evreii, la fel ca toate grupurile marginalizate, au membri de culoare albă. Colonizarea și exilul lor au dus la milenii de persecuții, iar numeroși evrei poartă încă ADN-ul opresorilor strămoșilor lor.”

    Drept urmare:

    „Excluderea evreilor din Standardele de Reprezentare și Incluziune ale Academiei de Film este discriminatoare la adresa unei clase protejate prin invalidarea identității sale genetice și istorice. Acest aspect trebuie rezolvat imediat prin includerea evreilor în aceste Standarde.”

    Printre cei 260 de semnatari ai documentului se numără: actorii David Schwimmer, Julianna Margulies, Michael Rapaport, Josh Gad, producătorii executivi ai serialului Friends – Marta Kaufmann și Kevin Bright, producătorii Gail Berman și Nancy Spielberg, fosta președintă a NBC Universal TV Susan Rovner sau fostul președinte al MGM Gary Barber.

  • CINE SUNT KHAZARII?

    khazari 2

    Iată ce spune Jan Van Helsing despre ei în cartea intitulată, Cine conduce lumea?

    Khazarii sunt un popor de origine turcească,ale cărei viață și istorie sunt legate de formarea istoriei evreiești in Rusia. Migrând din zona Caucazului înspre Turcia, khazarii erau un grup de nomazi de stepă care-și duceau viața din jafuri și campanii de răzbunare. In a doua jumatate a secolului al VI-lea, khazarii s-au indreptat înspre vest, stabilindu-se pe întreg teritoriul de sud al Rusiei,cu mult inaintea stabilirii monarhiilor Varegilor (855 d.Chr). La acest moment regatul khazar se afla in culmea istoriei sale si purta mereu războaie. N-a existat practic nici o perioada de la formarea khazarilor în care sa nu se fi aflat in razboi. Regatul khazarilor cuprindea teritorii de la Marea Neagra până la Marea Caspică si de la Caucaz până la Volga.
    La sfârșitul secolului al VIII-lea,Chagan,regele khazarilor,sfetnicii sai și o mare parte a poporului sau s-au convertit la religia iudaica.

    Motivul l-a constituit starea precara dintre regatul ostromic și victorioșii adepți a lui Mohamed. Ambele parți le cereau khazarilor sa se converteasca la religia lor(crestinism sau islamism)refuzându-le insa pe amândouă, aceștia au ales iudaismul.

    In urmatoarele doua secole, nu numai majoritatea poporului khazar trecuse la religia iudaică,ci până la mijlocul secolului al IX-lea adoptasera chiar toți khazarii aceasta confesiune. Un urmas la tron a lui Bulan, pe nume Obadiah a fost cel care le-a improspătat regatul si a consolidat religia iudaică. El a invitat câțiva carturari evrei sa se stabileasca in regatul sau si a intemeiat sinagogi și școli. Poporul a fost inițiat în Biblie, Mișna și in Talmud, iar khazarii foloseau scrierea ebraică. În limbă s-a păstrat predilecție spre limba maternă a khazarilor. Obadiah i-a lăsat tronul fiului sau Hezekiah,acesta i l-a lăsat lui lui Manaseh, iar Manaseh lui Hanukah si tot așa până la regele Aaron II, in cele din urma lui Iosif care a urcat pe tron conform dreptului de urmaș al khazarilor.

    Varegii ruși s-au stabilit la Kiev, până la ultima batalie impotriva khazarilor.După o lupta crâncenă, rușii i-au invins pe khazari, iar patru ani mai târziu, rușii cucereau intreg regatul khazar de la est de Azov. Mulți membrii ai familiei regale khazare au migrat în Spania, alții în Ungaria, majoritatea populației a rămas în regatul său. „Despre khazari se spune ca manifestau un fel de religie fanatică,un amestec de senzualitate si desfrâu”(H Graetz). După Obadiah au urmat o serie de regi khazari(Chagan-ii) iar conform legii regatului tronul nu putea fi ocupat decat decât de regi evrei. Și pentru o vreme stapănitorii altor națiuni nu au avut cunoștiința de convertirea puternicului regat la iudaism, iar cand le-au parvenit primele zvonuri, aceștia au crezut ca regatul khazarilor fusese populat de resturile celorlalte 10 triburi. Aceste informații nu constituie un secret, ci au fost preluate din lexiconul evreiesc (The Jewish Enciclopedia). Iar aceasta demonstreaza clar faptul ca exceptând 5 sau 6%din actuala populație evreiască de pe planetă, NU exista nici o legătură sau sorginte ebraica. Deci nu sunt semiți! Cei mai cunoscuți evrei khazari la ora actuala sunt membrii clanurilor Rothschild(Roter Schild-scutul roșu)

    TERMENUL DE ANTISEMITISM

    Evreii se impart in doua categorii; sefarzii si ashkenazim-ii(khazarii). Sefarzii sunt evrei de origine ebraică si au trăit in antichitate în actualul teritoriu al Spaniei(în ebraica Sefarad) până la alungarea lor de la sfârșitul secolului al XV-lea. In 1960, pe pământ existau 500000 de evrei de origine ebraică. Din categoria ashkenazim sau a evreilor khazari, se gaseau în același an, 11 milioane (Enciclopedia Iudaică).

    CINE SUNT EBRAICII?

    Ebraicii nu-si au originea in Chaldeea, asa cum se susține in mod eronat. Dimpotriva ei au venit ca străini in Chaldeea, unde au fost alungați si tratati ca atare de catre localnici. Țara de origine a ebraicilor este descrisa in cartea I-a a lui Moise 10.30, ca fiind teritoriul de la Messa până la Saphar… în punctul cel mai sudic al Peninsulei Arabice, partea cea mai ingustă a Marii Roșii, foarte la sud, la poalele muntelui Ebal. Din diferite triburi de acolo s-a format un nou neam. Dar totuși daca cautam mai adânc în istoria si in antropologia evreiasca, rasa ebraica provine si ea tot din regiunea Caucazului, deci iarași avem o legătură profunda cu khazarii. Cum s-a mai spus un numar mic de evrei au legătură genetica cu israeliții. Dar sa povestim un pic despre ei. Toate crimele ebraicilor pot fi citite din carțile de la Moise până la Estera. Cea din urmă trebuind sa fie numita mai degraba dupa principiul criminal”Cartea lui Mordochai”din asa numitele”Sfinte Scripturi”, despre care nimeni nu știe a spune de ce se numesc așa și nu „Istoria crimelor ebraice”. Numai în aceste 500 de pagini se gasesc mai mult de 70 de genociduri și masacre, nemainumărând numeroasele omoruri separate, cotropiri furturi violuri in masa si alte crime, incesturi.

    Si ce este cel mai important ca pentru toate acestea nu a existat nici o condamnare, ca sa nu mai vorbim de pedeapsă. Dimpotriva majoritatea crimelor fuseseră comandate de catre Iahve si corespund pe deplin principiilor talmudice. Si in ciuda tuturor acestor aspecte poporul evreu, cu puține exceptii, se identifică cu aceștia si cu istoria lor sângeroasă. 95%dintre actualii evrei nu sunt de origine semitică,ci de origine huno-turcică. Ei nu au venit de pe Iordan, ci de pe Volga, nu din ținutul Canaanului, ci al Caucazului și nu sunt genetic legați de Avraam, Isaac și Iacob, ci de huni, unguri și de maghiari. Astfel ashkenazimii sunt evrei de sorginte hună.

    CINE SUNT SEMIȚII?

    Conform foarte conservatorului „Oxford Univerasl Dictionary”, termenul de”semit”a fost utilizat prima oara în 1875 și desemneaza o persoană care apartine rasei umane si care include toate popoarele care in Geneza 10 a Vechiului Testament sunt urmașele lui Sem fiul lui Noe și care au ca limba maternă o limba semitică de aici și acazii, fenicienii, ebraicii, aramenii, arabii, asirienii. Se spune ca ar trebui luata în considerare raportarea termenului de semit nu doar la un singur popor ci la o serie de popoare ale caror limba maternă este semitică. Majoritatea evreilor moderni, nu au nimic in comun cu semiții. Și raspunsul a fost oferit pana acum in aceasta postare.

    ATENȚIE!

    De cateva decenii incoace termenul de „antisemitism” se asociaza cu termenul de evreu. Cu acest termen li s-a spalat creierele oamenilor, ei încearca din rasputeri sa combata abordarea publica a acestui subiect.
    Lucrul acesta nu este intâmplator si provine chiar de la evrei. Se spune ca aceștia au platit 4 miliarde de dolari pentru a introduce in public prin intermediul organizațiilor „Anti-Defamation-League of B’nai B’rith(ADL) si American Civil Liberties Union termenul acesta de „antisemitism” care este nepotrivit si neviabil. Nici acest cuvânt și nici cuvintele semit sau semitism nu sunt de gasit in vreun lexicon inainte de 1875. Termenul de „antisemitism” nu are nimic în comun cu acesti evrei, deci nu-si are locul in acest context, în timp ce dimpotriva toata lumea araba este de origine semitică. Termenul corect ar fi de „evreo-fob”. Reiese clar ca cei mai mari antisemiți ar fii evreii contemporani, insăși khazarii, dat fiind faptul ca aceștia tortureaza cel mai mult popoarele arabe, care sunt intr-adevăr semite.

    SIONISMUL

    Și sionismul politic este tot opera a khazarilor.
    Deci o persoana care combate sionismul nu poate fi numita antisemita, cel mult anti-sionista. Pâna si termenul de Sion a fost falsificat de khazari.
    (Jan Van Helsing- Cartea”Cine conduce lumea, Cartea a 2 a…)

    Notă:
    Eu voi fi foarte scurt. Marea majoritate a khazarilor își au origini reptilo-sataniste. Cuibul lor de baștina fiind Caucazul, de unde au migrat peste tot. Ei urmaresc refacerea regatului/imperiului khazar, NOM, Noua Ordine Mondiala… A se vedea si razboiul din Ucraina. Și mai ales atenție Moldova și România! Daca le-ar veni mintea la cap, s-ar ocupa de alte chestii mai sanatoase. Dar dupa cum le cunosc eu istoria sataniștilor… mintea nu-i cam duce, numai la prostii da. Noi trebuie sa fim puternici si sa nu ne fie frica.”

    Cu drag, Dan R.

  • Un profesor român DEZVĂLUIE identitatea reală a celor nouă agenți străini care au produs rapoarte împotriva lui Eminescu

    eminescu agenti evrei 620x264 1

    Un interviu de excepție realizat de Mircea Canţăr

    Reporter: Ai publicat multe lucrări despre Eminescu. Ai şi polemizat cu mulţi intelectuali de azi, de la numărul anti-Eminescu din „Dilema”, până la textul tău din „Tribuna” (Eminescu. Istorisirea celei mai cumplite crime din istoria României) – care a devenit nod de „scandal” literar. Vreau să te întreb: de ce este Eminescu atât de viu? Fiindcă a fost ucis, aşa cum reiese din documentele pe care le-ai publicat în cele peste 20 de volume din „Codul invers”?

    C.B.: Împotriva noneminescologilor de la „Dilema” am scris un text intitulat „Apărarea lui Eminescu”, chiar în ziua în care a apărut revista lui Andrei Pleşu. Azi aş zice că am fost exagerat de blând cu ipochimenii aceia, mulţi dintre ei dovedindu-se simpli metalambanişti. Ce este un metalambanist? Ce să fie, un hoţ de texte, adică un plagiator. Referitor la textul din „Tribuna”, au scris obrăznicii scurte tot felul de necalificaţi în Eminescu, începând de la academicianul Manolescu şi sfârşind cu un tocomer idepingibil, al cărui nume îmi scapă în acest moment.

    Ca să fie clar un lucru, eu nu vreau să demonstrez nimic, nici să conving pe cineva de o anumită imagine sau realitate. Fiindcă, vorba lui Dostoievki, omul e prost, cumplit de prost.

    Am publicat poate 1000 de pagini de documente din arhivele secrete de la Viena. Ştiu manuscrisele lui Eminescu pe de rost, şi viaţa lui pe zile (şi când se poate pe ore şi minute). Pentru 28 iunie 1883 ştiu şi mersul trenurilor şi buletinul meteorologic, chiar preţul trăsurilor din Bucureşti. Am studiat şi ciornele tratatului secret cu Austro-Ungaria. Ştiu câte linguri şi furculiţe avea familia Hohenzollern (în 1866; chiar există un inventar). Ştiu şi ce veselă şi-a cumpărat P.P. Carp după semnarea tratatului secret (veselă de aur).

    Am publicat în facsimil color, la Editura Revers din Craiova, cele două dosare de interdicţie ale lui Eminescu şi Autopsia lui Eminescu scrisă de mâna lui Suţu, dar nesemnată. Autopsia ne va demonstra definitiv că EMINESCU NU A AVUT SIFILIS şi că a fost tratat greşit cu mercur, morfină şi altele. În curând voi aduce de la Viena fotografii şi documente care vor face linişte definitivă.

    Eminescu este viu, extrem de viu fiindcă geniul său este unul historial, el ghicind „enigma vieţii”. N-am vrut să spun până acum, dar toţi cei nouă agenţi străini care au produs rapoarte împotriva lui Eminescu sunt evrei unguri şi evrei austrieci. Toată povestea stupidă cu antisemitismul lui Eminescu aici trebuie căutată. Este un lucru gingaş pe care va trebui să-l lămuresc. De ce nimeni nu spune că Eminescu a studiat caldeana cu marele profesor Petermann? De ce uită detractorii lui Eminescu faptul că geniul nostru a avut la Viena şi Berlin mari profesori evrei? Eu am publicat în Biblioteca Eminescu aproape toate cursurile pe care Eminescu le-a urmat la Viena şi Berlin cu o seamă de celebri profesori de origine evreiască. Detractorii lui Eminescu uită lucrurile esenţiale fiindcă de fapt nu le ştiu. Adevărata gândire a lui Eminescu este în ontologia poetică din poemele şi prozele sale.

    De ce nu arată detractorii săi (nişte analfabeţi, în fond) paginile geniale din Luceafărul (Caballa Lucis), Sărmanul Dionis (maestrul Ruben este evreu), Memento mori (strălucitele versuri despre Israel)? În articolele politice Eminescu a scris despre câţiva escroci financiari, nu despre Iisus Hristos şi consubstanţiala evreitate. Voi publica o lucrare complicată şi voi sta de vorbă cu adevărata elită evreiască, pentru a stinge această falsă problemă care este neproductivă din toate punctele şi nepunctele de vedere.

    Înnebunirea şi uciderea nihilistului Mihai Eminescu este un lucru complicat şi nu degeaba am avut nevoie de peste 20 de volume de Codul invers, care se va sfârşi pe la volumul 33.

    Doctorul Tălăşescu este acela care a avut în mână creierul lui Eminescu (şi nu Gheorghe Marinescu) şi el este cel care scrie în 1912 că vede aici o ţeastă zdrobită de o mână criminală. Dacă nu ar fi fost astfel, Maiorescu ar fi reacţionat fiindcă trăia.

    Sursă interviu: ZiaristiOnline.ro

  • Bordelul exclusivist frecventat de mari personalități. Criteriul ireal după care au fost selectate fetele

    artworks 000498466041 816i80

    Cine nu a auzit de Fernande Grudet, cunoscută în lumea celor vestiţi şi bogaţi ca Madame Claude? Ea a fost cea mai mare matroană a Franţei moderne şi a creat din prostituţie un imperiu în anii ʼ60, la care apelau preşedinţi, actori celebri şi oameni de afaceri cunoscuţi. Însă, după ce criteriu erau selectate fetele care făceau parte din cea mai mare reţea de prostituţie de lux din Paris? Iată ce probe le dădea Madame Claude fetelor la angajare.

    În anii ʼ60 – ʼ70, Fernande Grudet, mult mai cunoscută drept Madame Claude, era cea mai bogată femeie din Europa. Născută într-o familie de evrei, în oraşul Angers, educată într-o mănăstire din Franţa, a luptat în Rezistenţa Franceză în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și a reuşit ca între anii 1955 şi 1977 să pună pe picioare cea mai mare reţea de prostituţie de lux din Paris, oferind servicii discrete clienţilor bogaţi din toată lumea.

    Astfel, după cel de-al Doilea Război Mondial, Madame Claude a condus la Paris, în apropiere de Champs-Élysées, una dintre casele de toleranţă cele mai exclusiviste de la acea vreme, ajungând să aibă la un moment dat o reţea alcătuită din peste 500 de femei şi câţiva bărbaţi. Ea însăşi a fost prostituată înainte de a deschide un bordel pentru cei bogaţi şi faimoşi.

    Criteriul ireal după care erau selectate fetele
    Situat pe strada Marignan, la numărul 18, bordelul era vizitat de influenţi oameni de afaceri, precum maganatul grec Aristotel Onanssis sau Henry Ford, de fostul preşedinte american John F. Kennedy, actorul Marlon Brando sau de Şahul Iranului. De asemenea, și şefi ai Mafiei solicitau fete, favoruri care îi garantau lui Madame Claude protecţia, după cum a dezvăluit biograful William Stadiem pentru revista Vanity Fair, relatează Historia.ro.

    Tarifele percepute de bordelul parizian în anul 1977 erau destul de piperate, dar justificate ţinând cont de clientelă şi de atenţia cu care erau selectate fetele. Și totuși, ce probe le dădea fetelor la angajare?

    Fetele erau selectate numai dacă treceau cu brio toate testele. Surprinzător, sau nu, acestea includeau inclusiv teste de cultură generale, în timpul cărora erau întrebate care este formula chimică a apei sau care este cel mai lung râu din Europa, cât și şi un „test al genţii“, când le era inspectat conţinutul poşetei, iar cele dezordonate erau excluse pe loc.

    Totodată, fetelor li se cerea să se dezbrace, pentru ca Madame Claude să vadă dacă sunt încrezătoare în felul în care arată şi dacă se vor descurca bine în prezenţa clienţilor, iar decizia finală era luată abia după ce erau „testate la pat“ de prietenii matroanei, bărbaţi care îi spuneau cine merită să rămână, la cine să renunţe şi cine are potenţial.

    Le trimitea pe fete în străinătate
    Apoi, erau îmbrăcate până în picioare la cei mai buni croitori, hainele fiind alese chiar de madame, erau trimise în străinătate ca să-şi „lărgească“ orizontul, să-şi îmbogăţească bagajul cultural, dar şi pentru că îşi dorea ca angajatele ei să cunoască bine cât mai multe limbi străine.

    În fiecare săptămână, fetele erau supuse unui control medical, iar madame plătea operații de chirurgie estetică pentru cele care aveau nevoie de ajustări la nivelul nasului, buzelor și ochilor. Singurul lucru pentru care nu își dădea acordul era mărirea sânilor, fiind convinsă că „niciun chirurg nu poate să facă o treabă mai bună decât a făcut Dumnezeu“ în această privinţă. Adesea, le explica fetelor deviza după care se ghida în afaceri: „Un bărbat doreşte o femeie sofisticată, amuzantă, inteligentă şi interesată de el, care să-l susţină în orice şi să nu-l bată la cap cu problemele ei”.

  • La fiecare 10 minute un copil palestinian este UCIS de către forțele israeliene. Ion Cristoiu: Dacă erau ucise 9000 de pisici, vă revoltați?

    186590

    Peste 8.663 de copii palestinieni au fost uciși de forțele israeliene în Gaza începând cu 7 octombrie, potrivit biroului de presă al guvernului, care a adăugat că alte mii de copii sunt dispăruți sub dărâmături în mijlocul bombardamentelor neîncetate, scria Al Jazeera la finalul anului trecut în liniștea asurzitoare pe acest subiect venită din partea presei occidentale și a celei vândute din România.

    Un număr covârșitor din cele peste 22.000 de persoane ucise până acum (21.000 la sfârșitul anului, încă 1000 din 28 decembrie 2023 și până azi) în cele aproape trei luni de bombardamente israeliene, care sunt cele mai distructive din istoria recentă, au fost civili. Israelul a țintit în mod repetat școli și nici măcar centrele de îngrijire neonatală nu au fost cruțate, ceea ce a dus la uciderea nou-născuților.

    Potrivit datelor organizației Salvați Copiii, la începutul lunii noiembrie, la fiecare 10 minute era ucis un copil. ONU a numit enclava palestiniană asediată „un cimitir” pentru copii din cauza numărului mare de victime.

    „Cele mai grave temeri ale noastre cu privire la numărul raportat de copii uciși, care a devenit zeci, apoi sute și, în cele din urmă, mii, s-au adeverit în doar două săptămâni”, a declarat James Elder, un purtător de cuvânt al Fondului Națiunilor Unite pentru Copii (UNICEF), la 31 octombrie.

    „Gaza a devenit un cimitir pentru mii de copii. Este un iad pentru toți ceilalți”. Ion Cristoiu remarcă în comentariul său de azi: În Occident, dacă o pisică e trasă de coadă toată lumea se indignează, făptașul e arestat. În Gaza au murit 23.000 de oameni, dintre care 9.000 de copii, nimeni nu tresare!

    Organizația neguvernamentală Defence for Children International-Palestine a declarat la începutul lunii trecute că forțele israeliene au ucis în octombrie de două ori mai mulți copii palestinieni în Fâșia Gaza decât numărul total de copii palestinieni uciși în Cisiordania și Gaza ocupate împreună din 1967.

    În cei aproape doi ani de război dintre Rusia și Ucraina, 510 copii au fost uciși, ceea ce reprezintă puțin mai puțin de un copil pe zi.

    Săptămâna trecută, Fondul Națiunilor Unite pentru Copii (UNICEF) a avertizat că accesul limitat la apă curată și la canalizare, pe fondul bombardamentelor neîncetate ale Israelului, reprezintă un risc grav pentru copiii din Gaza. Mai mult de jumătate de milion de oameni din Gaza – un sfert din populație – mor de foame, potrivit unui raport al Națiunilor Unite și al altor agenții independente.

    Copiii strămutați în sudul Fâșiei Gaza nu au suficientă apă pentru a-și satisface nevoile de bază pentru supraviețuire, a declarat directorul executiv al Agenției ONU pentru copii, Catherine Russell, mai scrie sursa citată.

    „Fără apă potabilă, mulți alți copii vor muri din cauza lipsurilor și a bolilor în zilele următoare”, a declarat Russel. La fel, fără curent. În imaginea de mai jos, medicii egipteni așteaptă cu incubatoare pentru a primi bebelușii palestinieni prematuri evacuați din Gaza, pe partea egipteană a punctului de trecere a frontierei Rafah cu Fâșia Gaza, la 20 noiembrie 2023, în timp ce Israelul a lansat un atac mortal asupra spitalelor. Majoritatea spitalelor sunt acum disfuncționale în Gaza, informează AFP.

  • Colonel Vasile Zărnescu: Să fie confiscate cele trei milioane de apartamente cumpărate în așteptarea israelienilor care vor fi alungați prin distrugerea Israelului

    zarnescu

    […] În primul rînd, neajunsul principal al textului este că nu se menționează sursa, autorul și celelalte date bibliografice de identificare necesare pentru confruntare cu textul original.

    Pentru că este evidente că traducătorul este victima ucazului impus de jidovii aduși în România de Ana Pauker (Hannah Robinsohn) pe tancurile sovietice, de a se utiliza noțiunea născocită de Cahal, de „evrei”, folosită numai în România și în literatura jidovească din Imperiul Țarist și, apoi, în U.R.S.S.

    Sunt sigur că, în original, autorul folosește termenul „Jews”, care se traduce nu prin „evrei”, ci prin „jidovi”.

    În lucrările lor, N. Gogol și T. Sevcenko scriu despre „jidovi”, nu despre „yevrei” – cum scriu autorii jidovi. În Occident și în Europa Centrală noțiunile folosite sunt Jews, Juifs, giudei, judio, Die Juden, jido/jidovi etc. Numai în România ni s-a impus de către ji dovi să utilizăm termenul „evrei”!

    Cf. https://www.academia.edu/44757454/Cuv%C3%A2ntul_evreu_trebuie_scos_din_uz

    În al doilea rînd – aspectul cel mai important –, deja a devenit notorie originea turco-mongolă a actualilor jidovi, care sunt descendenți (k)hazari cărora li s-a impus ideología talmudistă de către șeful lor, unul Bulan, la anul 740. Adică sunt niște jidovi sintetici, turco-mongoli spoiți cu talmudism. Jidovii-descendenți (k)hazari nu au nici o legătură cu „evreii biblici”, cu Aavram, cu Sara, Rashela, Iordanul, Palestina și toate celelalte baliverne veterotestamentare.

    Așadar, Jidovii-descendenți (k)hazari nu au cum să fie „poporul ales”, ci, cum a scris un jidov cinstit, Arthur Koestler, sunt „niște impostori cărora Istoria le-a jucat o teribilă festă”!

    Deci, chestia cu „reptilienii” este o latură superfluă a „originii” lor. Cuvîntul „reptilian” ne duce cu gîndul la reptile, la șerpi, în mod concret și, aici, da!, ar putea fi o asemănare cu ei fiindcă, sub aspect comportamental și caracterial, dovedesc viclenie, perfidie, comportament șerpesc! O dovadă suplimentară, acum, dacă mai era nevoie, este genocidul comis de Statul terorist Israel contra palestinienilor.

    De aceea trebuie să luăm toate măsurile să fie confiscate cele trei milioane de apartamente cumpărate în așteptarea izraelienilor care vor fi alungați prin distrugerea Israelului.

    (cf. https://www.incorectpolitic.com/masacrarea-inocentilor/

    IPOCRIZIE! Publicația Veridica produce dezinformare în timp ce susține că luptă împotriva dezinformării


    https://www.incorectpolitic.com/avocat-roman-despre-razboiul-din-israel-pericolul-este-sa-fie-scos-de-la-naftalina-tratatul-semnat-in-1999-de-premierul-radu-vasile-cripto-iudeu-cu-guvernul-israelian-prin-care-ne-asumam-sa-prim/).

    NR I.C. – Declarația unui prieten evreu, cu rang mare în ierarhia Israelului: „Domnule Coja, eu nu văd pentru nepoții mei un viitor în Israel!” Omul și-a cumpărat deja o casă în Brașov…

    VEZI SI – O companie de construcţii din Israel investeşte 20 de milioane de euro în peste 180 de apartamente la Craiova

    via Incorect Politic

  • Bashar Al-Assad afirmă că nu există nicio dovadă că șase milioane de evrei au fost uciși în holocaust

    basad

    Bashar Al-Assad afirmă că nu există nicio dovadă că șase milioane de jidani au fost uciși în “holocaust”. 🇸🇾 👏

    Trebuie să-ți placă când presa prezintă știrea de parcă omul ar spune ceva absurd. De două ori mai amuzant când The Times of ‘Israel’ începe să facă spume la gură pe tema asta.

    După cum afirmă corect Dr. Assad, au existat lagăre de concentrare – acest lucru este adevărat. Dar nu vă lăsați păcăliți de amestecând minciunile cu adevărul.

    Nu există nicio dovadă că șase milioane de oameni au fost exterminați – acesta este un fapt științific de necontestat, demonstrat prin expertizele tehnice realizate de chimistul Germar Rudolf și de expertul în camere de gazare Fred Leuchter.

    Nu este un “negaționist al holocaustului”; căci vorba colonelului Vasile Zărnescu, cum poți nega ceva care nici măcar nu s-a întâmplat!?

    Continuați să vă plângeți, iudeilor. Lumea vă vede acum așa cum sunteți.

    Autor – Vlad VOICU

  • Colonel VASILE ZĂRNESCU: Sintagma „războiul Israel-Hamas” – o dezinformare crasă și un gheșeft super-abject

    Vasile Zarnescu 3

    Este de notorietate că limba engleză este lipsită de suplețe, de nuanțare, comparativ cu limba română. Dacă la aceasta adăugăm și ignoranța antologică a ziariștilor occidentali în materie de cultură generală, atunci avem situația absurdă că în toată mass media occidentală – și chiar în multe titluri de cărți care se vor cu ștaif – țări ca Arabia Saudită, Liban, Israel, Iordania, Siria, Turcia sunt indicate ca făcînd parte din Orientul Mijlociu, deși, de fapt, ele formează Orientul Apropiat! Căci, în Orientul Mijlociu se află țările care sunt la Mijloc, așa cum sunt Iran, Afganistan, Pakistan, India, Bangladesh etc. De asemenea, sociologia limbii și a mijloacelor de comunicare în masă atestă faptul că, în scopul manipulării opiniei publice, ziariștii occidentali – al căror nărav a fost copiat de ceilalți, din alte zone geografice – urmăresc să difuzeze știri shocking, cu care să capteze atenția auditoriului și, implicit, să îl manipuleze. Este și cazul sintagmei „războiul Israel-Hamas”.

    NU există un război între Israel și „organizația teroristă Hamas”! Există, însă, genocidul comis de statul terorist Israel contra palestinienilor din Fîșia Gaza, pe care îi apără, în mod întemeiat, organizația Hamas. Apologeții Israelului, fie ei sioniști sau doar jidăniți, nu contenesc să împrăștie ideea că Armata Israelului este cam a patra sau a cincea din lume, dacă nu chiar a treia, cum pretinde jidovul „olandez“ Martin Levi van Creveld! Cu ajutorul spionilor și al S.U.A., Israelul a devenit o putere nucleară! Dar Hamas ce este?! O organizație compusă din cîteva mii sau chiar zeci de mii de patrioți palestinieni voluntari, hotărîți să își apere conaționalii din Fâșia Gaza, cu armament ușor, de infanterie și cu „rachete“ făcute din conducte de apă! Dar ei nu constituie o „armată“. Spre deosebire de Armata Israelului, nu au instruire militară: nu au poligoane de antrenament; nu au arme și muniție pentru exerciții de luptă. Hamas este ca „David cu praștia”, contra unui Goliat enorm, care este „Armata Israelului“, dotată cu cele mai moderne și mai puternice arme! De altfel, despre Israel s-a spus că „nu este un stat cu o armată, ci o Armată cu un stat”!

    Nu știm cine îi manipulează pe luptătorii Hamas. Cert este că Hamas a fost înființată, finanțată și manevrată de către statul terorist Israel, ca să se folosească de această organizație contra formațiunii militare Hezbollah. Acest fapt este notoriu! Disensiunile dintre Hezbollah și Hamas le diminuează puterea de acțiune, în comun sau independent, și sunt speculate de Israel, ca să le decimeze separat. Ca o primă concluzie, nu poate fi un război între Israel și Hamas, fiindcă Israel este un stat cu o armată enormă ca forță de acțiune și ca putere de distrugere, iar Hamas este o grupare pricăjită de voluntari patrioți: adică forțele combatante sunt incomparabil de inegale și, de aceea, nu este vorba de un război, ci de o acțiune de exterminare a palestinienilor, în primul rînd din Fâșia Gaza!

    În urmă cu nouă ani, am relevat că, întrucît este finanțată și manevrată de Israel, această situație creează suspiciuni[1] privind autenticitatea luptei contra Israelului și că, mai degrabă, acționează de conivență cu Israelul pentru a oferi Israelului pretextul căsăpirii palestinienilor din Fâșia Gaza – așa cum am opinat[2] că procedează și acum, după 7 octombrie 2023. Dar statul terorist Israel practică asasinarea autohtonilor din Palestina încă dinainte de a se fi înființat ca stat, în 1948.

    Benjamin Harison Freeddman, un jidov american care a abandonat iudaismul și a trecut la protestantism, a denunțat turpitudinea sioniștilor din Germania care, prin mașinațiile lor, au manevrat situația de război, în 1916, și au atras S.U.A. în război de partea Angliei, ca să înfrîngă Germania – patria lor adoptivă! – cu condiția ca Perfidul Albion să promită că, după desființarea Imperiului Otoman, Palestina va fi cedată sioniștilor ca să-și înființeze un stat. După intrarea S.U.A. în război de partea Aliaților, sioniștii din Germania au cerut Angliei o „chitanță“, ca să aibă siguranța că britanicii se vor ține de cuvînt. „Iar «chitanţa» a luat forma unei scrisori, care a fost însă redactată într-un limbaj foarte criptic, astfel încât lumea să nu-şi poată da seama despre ce e vorba. Această scrisoare a fost denumită «Declaraţia Balfour»”[3]. Iată textul ei:

    „Foreign Office
    November 2nd, 1917
    Dear Lord Rothschild,
    I have much pleasure in conveying to you, on behalf of His Majesty’s Government, the following declaration of sympathy with Jewish Zionist aspirations which has been submitted to, and approved by, the Cabinet. His Majesty’s Government view with favour the establishment in Palestine of a national home for the Jewish people, and will use their best endeavours to facilitate the achievement of this object, it being clearly understood that nothing shall be done which may prejudice the civil and religious rights of existing non-Jewish communities in Palestine, or the rights and political status enjoyed by Jews in any other country.
    I should be grateful if you would bring this declaration to the knowledge of the Zionist Federation.
    Yours sincerely,
    Arthur James Balfour” [4]

    Ministerul de Externe
    2 noiembrie 1917
    Dragă Lord Rothschild,
    Am multă plăcere să vă transmit, în numele Guvernului Maiestății Sale, următoarea declarație de simpatie față de aspirațiile iudaice sioniste, care a fost supusă și aprobată de Cabinet.
    Guvernul Maiestății Sale consideră favorabil înființarea în Palestina a unui cămin național pentru poporul iudeu și va face tot posibilul pentru a facilita realizarea acestui obiect, fiind clar înțeles că nu se va face nimic care ar putea prejudicia drepturile civile și religioase ale existenței comunităților non-iudaice din Palestina sau a drepturilor și statutului politic de care se bucură iudeii din orice altă țară.
    V-aș fi recunoscător dacă ați aduce această declarație la cunoștința Federației Sioniste.
    Cu stimă,
    Arthur James Balfour”
    Perversitatea acestei Declarații rezidă îndeosebi în aceste fraze criptice și, deci, interpretabile:

    – „înființarea în Palestina a unui cămin național pentru poporul iudeu”;

    – „fiind clar înțeles că nu se va face nimic care ar putea prejudicia drepturile civile și religioase ale existenței comunităților non-iudaice din Palestina”. Textul Declarației a suferit mai multe redactări pînă să se ajungă la această formă finală.

    Dr. Chaim Weizmann, un chimist ingenios, care era liderul mișcării sioniste din Europa, fusese principalul autor al proiectului Declarației Balfour. În forma sa inițială, Weizmann ceruse înființarea unui stat iudeu – cum preconizase Theodor Herzl, teoreticianul sionismului -, imigrarea nelimitată a jidovilor în Palestina și alte pretenții inacceptabile de către actonii politici contemporani. Arthur Balfour era, și el, un adept al înființării unui stat jidovesc, deși nu se terminase războiul și situația internațională era încă incertă. Oricum, „cămin național” nu înseamnă, în nici un caz, un „stat”! Ulterior, ca să se ajungă la un compromis între promisiunea inițială și starea de lucruri de după încheierea Primului Război Mondial, s-a pus în discuție formarea a două state în Palestina: unul al viitorilor imigranți jidovi și celălalt al autohtonilor palestinieni. Astfel, în 1937 s-a publicat o hartă în care se prefigura existența celor două state. Cf. Harta din figura 1: în Nord era prevăzut statul iudeilor, în Sudul Palestinei statul palestinienilor, iar în centru se menținea un teritoriu sub mandat britanic, cu ieșire la mare și, evident, pentru a menține un tampon între cele două state, care nu puteau fi decît rivale.

    Deja, în 1937, se redactase un Raport – Peel Commission Full Report 1937 –, care analiza situația existentă și consemna pașii necesari formării celor două state[5].Dar, prevăzînd rivalitățile etnice și politice dintre jidovi și palestinieni, în 1939 Marea Britanie a renunțat la susținerea „Declarației Balfour” și a afirmat că înființarea unui stat iudeu nu mai era o politică britanică. Totodată, Perfidul Albion și-a schimbat politica față de Palestina și a restricționat imigrarea jidovilor, pentru că modificarea structurii demografice prin creșterea ponderii iudeilor irita statele arabe, de la care Marea Britanie importa petrol. De exemplu, Anglia a refuzat să le acorde vize de intrare în Palestina jidovilor plecați din România cu vasul „Struma” (care naviga sub pavilion panamez – adică era de complezență); aceștia au pierdut vremea în portul Istanbul, căci nu aveau vize nici pentru Turcia, nici pentru Palestina, așteptînd vizele care nu mai veneau. Turcia a silit vasul „Struma” să părăsească portul[6], iar la plecare a fost scufundat de un submarin sovietic.

    Această creștere rapidă a ponderii imigrării jidovilor în Palestina a fost cauzată de „Înțelegerea de Transfer”[7], încheiată în 1933, de către Germania hitleristă, împreună cu sioniștii din Germania și liderii jidovilor imigrați anterior în Palestina din Europa Centrală și de Est; această „înțelegere” a decurs în mod „reciproc avantajos” – cum a consemnat chiar Hannah Arendt” pînă în 1939, cînd a început Al Doilea Război Mondial, iar Marina Marii Britanii controla rutele din Atlantic.

    În Imperiul Țarist, Portul Odesa era un oraș cosmopolit, în care jidovii dețineau proporția cea mai mare; totodată, Odesa devenise o pepinieră a jidovilor comuniști. Leon Troțki și Vladimir Jabotinsky proveneau din Odesa. Leon Troțki a emigrat în S.U.A. și, apoi, s-a întors în Rusia, împreună cu o cohortă de 300 de „revoluționari” jidovi, pentru a pune la cale Marea Revoluție Socialistă din Octombrie (M.R.S.O.). Vladimir Jabotinsky a emigrat în Anglia și a înființat „Legiunea Iudaică“, cu care a luptat în cadrul Armatei Regale britanice. După încheierea Primului Război Mondial, în 1918, resturile „Legiunii Iudaice”, demobilizate, s-au infiltrat în Palestina și au stat la baza formării organizațiilor teroriste Irgun, Haganah, Stern, Lehi etc. Acestea, pînă la înființarea statului Israel, s-au dedat la comiterea unor atrocități sinistre contra palestinienilor, pentru a-i obliga să-și părăsească pămînturile și locuințele. Toți conducătorii acestor organizații teroriste aveau să ajungă miniștri și chiar premieri în guvernele statului terorist Israel – care este primul și singurul stat terorist creat în acest fel.

    Această situație l-a determinat pe ziaristul iranian Omid Souresrafil să publice articolul, „Acolo unde preşedinţii sunt terorişti”, din care cităm: „[…] Israelul deţine cel mai mare număr de spioni deveniţi politicieni. De exemplu, Yigal Aron, ministrul de Externe al lui Rabin, a condus grupul paramilitar Palmak. Menahem Begin a fost candva şeful grupării teroriste ilegale izraeliene Irgun. În anul 1972, Benjamin Netanyahu şi Ehud Barak au luat parte la asaltarea avionului deturnat, la Tel Aviv, aparţinînd Liniilor aeriene Sabena. Această operaţie a fost condusă de nimeni altcineva decat de Moshe Dayan. Şi, în ciuda reputaţiei sale de serviciu extraordinar, Mossadul a avut parte şi de înfrîngeri şi momente penibile. Doi directori ai Shin Beth-ului au fost demişi, iar Ezer Harel a demisionat din funcţie ca urmare a neacceptării de către Ben Gurion a planurilor de asasinare a oamenilor de ştiinţă care au sprijinit programul egiptean de producere a rachetelor balistice. Levi Zamir a fost pe punctul de a-şi pierde funcţia cînd, în cadrul unei misiuni vizînd asasinarea lui Hassan Salameh, doi agenţi ai săi au ucis un chelner în Norvegia”[8].

    Contele suedez Folke Bernadotte a fost trimis de O.N.U. ca mediator în pertractările pentru constituirea celor două state, dar a fost asasinat[9] de banda Lehi tocmai spre a zădărnici înființarea celor două state, căci jidovii voiau toată Palestina, spre a se realiza Eretz Israel, de la Nil pînă la Eufrat, conform balivernelor veterotestamentare invocate, mereu, de la David ben Gurion – poreclit „marele epurator”, fiindcă i-a decimat pe palestinieni – pînă la pușcăriabilul Benjamin Netanyahu, care vrea să încheie acțiunea de exterminare a palestinienilor, deocamdată, din Fîșia Gaza.

    Între timp, statul terorist Israel a comis crime imprescriptibile continuu, dinainte de înființare pînă acum. În articolul „Masacrarea inocenților”, publicat recent în limba română tocmai pentru a-i informa pe români că nu-i vorba de „războiul Israel-Hamas” – așa cum îi dezinformează aproape toate mass media -, scriitorul Jafar M. Ramini face o sumară trecere în revistă a atrocităților Israelului[10], comise în îndelungata sa istorie de 75 de ani!

    O mențiune specială trebuie acordată atacării, în 8 iunie 1967, navei de spionaj „U.S.S. Liberty”[11], a foarte prietenilor americani, de către aviația militară izraeliană. Comanda de scufundare a navei a fost dată chiar de către ministrul Apărării, Moshe Dayan, fiindcă izraelienii voiau să ascundă crimele comise în „Războiul de șase zile”, pe care „U.S.S. Liberty” le înregistrase din traficul radio. Guvernul izraelian a pretextat că ar fi confundat nava „U.S.S. Liberty”cu un cargou egiptean care… ar fi transportat cai – deși nava „U.S.S. Liberty” avea puntea plină cu tot felul de antene, care o făceau inconfundabilă, avea și un drapel american mare, de 6 metri lungime etc. Scriitorul american James Bamford a publicat două cărți masive, The Puzzle Palace[12] și Body of Secret[13], în care a demonstrat că guvernul S.U.A. a mușamalizat uciderea militarilor americani de către izraelieni, care trăseseră și în bărcile de salvare – ceea ce este o crimă imprescriptibilă!

    Supraviețuitorii și urmașii morților de pe „U.S.S. Liberty”și-au făcut niște organizații prin care, de 56 de ani, își cer drepturile de mutilați de război, cer înlăturarea secretului care acoperă atacarea perfidă a navei „U.S.S. Liberty”, dar guvernul S.U.A. nu le acordă nimic și le astupă gura cu secretul de stat! Și faptul că a fost vorba nu de scufundarea ei deliberată, ci doar de confundarea ei cu un cargou egiptean care transporta cai!

    Desigur, aici se poate vedea și urma „copitei despicate“, sub forma organizației A.I.P.A.C.[14] sau a efectului pernicios al lobby-ului jidovesc în politica externă a S.U.A., cum sună titlul faimoasei cărți a politologilor americani John Mearsheimer și Stephen Walt[15].

    Dar Israelul este pupila S.U.A. și nu putea fi acuzată că ar fi ucis niște cetățeni americani, din impozitele cărora acordau arme și subvenții grase Izdraelului. Știți anecdota cu pupila?! Nu o știți? V-o spun altă dată!

    Perfidia statului terorist Israel este atestată și de faptul că, deși palestinienii din Fîșia Gaza trăiesc precum într-o închisoare în aer liber, statul Israel le-a oprit alimentarea cu energie electrică, cu apă, cu alimente, cu combustibil etc., iar acum, după ce a provocat această catastrofă umană – au murit copii în spitale, au murit bolnavi din lipsă de medicamente și de alimente etc. -, tot Israelul țipă că Hamas va confisca tot combustibilul trimis de alte țări ca ajutor umanitar.

    De aproape nouă decenii se discută despre formarea a două state în Palestina, iar acum statul terorist Israel distruge Fîșia Gaza ca să nu se mai poată înființa un stat pentru palestinieni, măcar acum, după 86 de ani. Pentru că teritoriul numit Cisiordania este, cum se poate vedea pe harta nr. 2, ca un șvaițer: printre palestinieni au fost infiltrați – deliberat! – jidovi, cărora le-au construit case, și nu se mai poate înființa, acolo, acum, un stat palestinian din enclave disparate și înconjurate cu ziduri de 15 metri înălțime – enclave care sunt tot niște ghetouri, niște pușcării în aer liber!

    În plus, în Fâșia Gaza și în hinterlandul ei marin s-au descoperit mari zăcăminte de petrol și gaze; apoi, din Fâșia Gaza jidovii vor să construiască – împreună cu sponsorii lor, S.U.A. -, un nou canal, „Canalul Ben Gurion“, ca să scoată din funcțiune Canalul Suez și să saboteze, astfel, Egiptul.

    Și aici apare a doua concluzie: desființarea Fâșiei Gaza prin exterminarea palestinienilor sau măcar prin alungarea lor țările vecine, ca pînă acum – și se știe că toate țările vecine sunt pline cu tabere de palestinieni, alungați de agresiunile permanente anterioare ale Israelului -, deci includerea Fîșiei Gaza în teritoriul Israelului este și un gheșeft super-abject, căci Israelul nu are gaze și petrol, dar, prin împroprierea Fâșiei Gaza, va avea!

    Fâșia Gaza este ca o sulă în coasta teroristului Bibi Netanyahu și de aceea vrea „să o șteargă de pe hartă!”[17] A adoptat, și el, dar adaptată, ideea lui Ruhollah Khomeini, repetată de Mahmoud Ahmadinejad: „Israelul trebuie șters de pe hartă!”[18]. Iar îndemnul lui Ruhollah Khomeini nu se uită! Ba, cred că acum, după genocidul comis în Fâșia Gaza de către statul terorist Israel, și l-au însușit și alții, nu numai din Orientul Apropiat și Mijlociu, ci și din Orientul Îndepărtat și chiar mai de-aici, de-aproape, din Europa! Multele și viguroasele proteste Pro-Palestina ne induc ferm această idee: „Israelul trebuie șters de pe hartă!” Problema este să fie „șterși“ doar izraelienii, iar clădirile să rămînă în picioare, spre a se muta în ele palestinienii din Fîșia Gaza, cărora armata israeliană le-a distrus casele.

    ––––––––––––––––
    [1] Vasile I. Zărnescu, Holocaustul-Gogorița diabolică. Extorcarea de „bani de holocaust”, București, Editura Tempus, 2015, vol. 1, pag. 692-693.
    [2] Sterie Ciumetti, „Maraton de emisiuni cu colonelul-erou Vasile Zărnescu“, Incorect Politic, 6 noiembrie 2023, pe https://www.incorectpolitic.com/maraton-de-emisiuni-cu-colonelul-erou-vasile-zarnescu/?unapproved=69819&moderation-hash=3a9b366a89e3c122761d8115db8c1db7#comment-69819
    [3] Cf. https://geopolitika.ro/articles/benjamin-freedman-un-evreu-care-a-spus-adevarul/
    [4] Cf. https://www.gov.il/en/Departments/General/the-balfour-declaration-29-0ct-2017 . Vezi și: https://www.news.ro/externe/palestinienii-dau-judecata-guvernul-britanic-dupa-secol-privire-declaratia-balfour-deschs-calea-infiintarii-statului-israelian-decurge-suferinta-palestinienilor-cer-despagubiri-1922401923002020101419562205
    [5] Cf. https://ecf.org.il/media_items/290
    [6] Cf. Raul Hilberg, Exterminarea evreilor din Europa. Editura Hasefer, București, 1997, vol. 1, pag. 692.
    [7] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/The_Transfer_Agreement
    [8] Cf. Tehran Times, nr. 100, 9 august 1998, pag. 9, apud Vasile I. Zărnescu, HOLOCAUSTUL – GOGORIȚA DIABOLICĂ. Extorcarea de „bani de holocaust“, … pag. 645.
    [9] Cf. https://ro.wikipedia.org/wiki/Folke_Bernadotte
    [10] Cf. https://www.incorectpolitic.com/masacrarea-inocentilor/
    [11] Cf. https://www.cia.gov/readingroom/docs/DOC_0001359216.pdf
    [12] Cf. https://www.amazon.com/Puzzle-Palace-National-Intelligence-Organization/dp/0140067485
    [13] Cf. https://www.amazon.com/Body-Secrets-Ultra-Secret-National-Security-ebook/dp/B001334IXS
    [14] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/American_Israel_Public_Affairs_Committee
    [15] Cf. https://www.libris.ro/lobby-ul-israelian-si-politica-externa-a-statelor-ant973-636-298-9.html
    [16] Cf. https://www.ziarulprofit.ro/fasia-gaza-ar-putea-fi-stearsa-de-pe-suprafata-pamantului-benjamin-netanyahu-iesire-dura-ii-lovim-pe-dusmanii-nostri-cu-o-forta-fara-precedent-este-doar-inceputul/ ; https://romania.europalibera.org/a/israel-avertisement-gaza/32635529.html
    [17] Cf. https://romanialibera.ro/special/stergerea-de-pe-harta-a-israelului-70685/
    [18] Cf. https://www.ziarulprofit.ro/fasia-gaza-ar-putea-fi-stearsa-de-pe-suprafata-pamantului-benjamin-netanyahu-iesire-dura-ii-lovim-pe-dusmanii-nostri-cu-o-forta-fara-precedent-este-doar-inceputul/ ; https://romania.europalibera.org/a/israel-avertisement-gaza/32635529.html

  • Distrugerea României a demarat în decembrie 1989

    ion iliescu petre roman gelu voican voiculescu revolutia din 1989

    Sunt aproape douăzeci de ani de când fac, zi de zi, eforturi disperate să nu cedez anti-semitismului și să caut – iar când nu găsesc, să inventez – dovezi că nu toți evreii sunt ca Silviu Brucan sau ca Jean Ancel ori ca Andrei Oișteanu, ca Radu Ioanid sau Andrei Cornea ori Aurel Vainer! Dar unde sunt evreii care nu sunt ca Silviu Brucan sau ca Jean Ancel ori ca Andrei Oișteanu, ca Radu Ioanid sau ca Andrei Cornea ori Aurel Vainer?!…

    Ce simplă este viața pentru românul antisemit!… Nu e zi lăsată de la bunul Dumnezeu să nu i se ofere pe tavă încă o dovadă sau chiar mai multe în aceeași zi despre răul făcut nouă, românilor, ba de un evreu nenorocit, ba de altul, uneori în bandă asociați, caz în care își trag alături și câțiva parteneri români dintre cei mai neaoși…

    Circulă pe Internet un filmuleț cu un evreu, Shimon Peretz, fost prim ministru în Israel, mare sculă așadar, care declara la o întâlnire de mafioți că ei, mafioții evrei, au cumpărat Manhattanul, Polonia, Ungaria și România… Nu trec multe zile și primesc un vast material intitulat „Doi ani de când Israel a cumpărat România” cu date concrete, cu numele evreilor descurcăreți care au preluat rolul statului român prin așa zisa dezetatizare sau privatizare. O bună, cea mai bună parte din ce a fost proprietatea statului român și a „întregului popor muncitor” este acum proprietatea unor evrei… După câteva zile găsesc acel material într-un ziar, publicat pe două pagini… Într-un singur ziar. Restul presei din România tace cu nemernicie pe acest subiect tabu!

    Mai trec câteva zile și mă întâlnesc cu un procuror și-l întreb dacă este ceva adevărat în aceste materiale semnate de „Adevăratul Serviciu de Informații” (sau cam așa ceva) și procurorul confirmă: la majoritatea tunurilor ilicite care s-au dat în România capitalistă profitorii au fost „investitori” evrei…

    Și exemplele pot continua, exemple de fapte și împrejurări în care îngăduința și cumsecădenia noastră românească este pusă la grea încercare. Constat în jurul meu, la tot mai mulți tineri îndeosebi, că se generalizează sentimentul că nici nu te poți aștepta la altceva de la evrei…

    Mă simțeam tare, bine înarmat sufletește, ca să nu cad în acest păcat. Totdeauna m-am simțit capabil să gândesc nuanțat, fără generalizări comode și pripite, pe fiecare ins asupra căruia mă pronunț să-l judec cu prudență și numai pentru faptele sale, judicios probate. Deunăzi însă, pentru prima oară m-am simțit vulnerabil! Am simțit că nu mai pot la infinit să susțin public că nu toți evreii sunt ca Silviu Brucan. Repet: unde sunt evreii care nu sunt ca Silviu Brucan? Și de unde să știm noi că acești evrei mai există, de vreme ce nici unul dintre ei nu iese în față și nu se dezice de Silviu Brucan & compania de anti-români?!

    Ce s-a întâmplat? Mai întâi s-a întâmplat că la emisiunea „Se întâmplă acum” a domnului Tudor Barbu de la OTV, invitatul său, profesorul Mircea Coșea, fost ministru al privatizării, a făcut o dezvăluire teribilă, cumplită: legea 15, emisă de guvernul Petre Roman, lege care a decis cum să se desfășoare privatizarea economiei românești și a avuției statului român, nu a fost lucrată de nimeni din guvern, nu a fost elaborată de experții noștri, din guvern sau din Parlament, ci a fost adusă și depusă pe biroul lui Petre Roman de către Silviu Brucan! Informația a fost reluată și comentată a doua zi împreună cu domnul Constantin Cojocaru. Așadar, nu este o vorbă oarecare, ci o dezvăluire care pur și simplu îți taie răsuflarea. Cine a conceput legea 15? Cine a impus, cu ajutorul lui Silviu Brucan și Petre Roman modul în care să se profucă privatizarea în România? Cui trebuia să-i folosească această lege? Cine și ce interese sunt în spatele acestei trădări?

    Nu pot să nu-mi aduc aminte de comédia jucată pe 22 decembrie 1989 de cei doi, Silviu Brucan și Petre Roman, când primul se făcea că-l ia la rost pe tinerelul în pulover roșu, cu vorbele „Dar tu cine mai ești?”. Adică cominternistul și trădătorul de țară Silviu Brucan se purta ca și când nu ar fi avut cunoștință de trădătorul Valter Roman că este tatăl fiului său, Petre Roman, la fel de cominternist și de trădător…

    L-am criticat deseori pe Petre Roman, l-am acuzat de multe, considerându-l principalul vinovat pentru o bună parte din neajunsurile și eșecurile noastre. Dar tot timpul am „sperat” că explicația ar sta în lipsa de experiență, în incompetența și precaritatea sa morală. Nu am acceptat argumentele celor care susțineau că Petre Roman cu premeditare și cunoașterea exactă a efectelor a dus o politică prin care s-a declanșat – și în parte s-a înfăptuit – distrugerea economiei românești. Acum însă îmi dau seama, și la rândul meu susțin cu tărie, că nu există altă explicație pentru felul cum a guvernat Petre Roman decât intenția sa de a distruge economia Românie, de a lovi cât mai devastator în valorile societății românești. Iar această intenție a slujit-o în cadrul unui program care, cel puțin parțial, a fost imaginat de alții, în altă parte, nu în clădirea guvernului României…

    Cumva în Israel?… Ipoteză năucitoare, pe care mi-o sugerează, firește, alocuțiunea lui Shimon Peretz, după regula cui prodest?, coroborată cu apartenența celor doi nemernici, Silviu Brucan și Petre Roman, la comunitatea etnică evreiască. Și întreb public: comunitatea evreiască, din România și de pretutindeni, se simte solidară cu cei doi, cu opera lor malefică? Se simte solidară cu evreii care „au cumpărat România”?
    Informația că privatizarea în România, care ne-a adus atâtea nenorociri, s-a făcut după un proiect de lege conceput fără implicarea autorităților românești, proiect de lege adus de evreul cominternist Silviu Brucan foarte probabil din străinătate, nu poți să n-o raportezi la declarația lui Shimon Peretz și la alte dovezi cu privire la evreii care „au cumpărat România”. Legătura este perfect logică, se impune de la sine… Și poartă un nume: conspirație împotriva României, a intereselor românești vitale! […].

    Unde sunt evreii capabili să se dezică de Petre Roman, de Silviu Brucan, de mafioții pe care îi felicita primul ministru israelian că au reușit „să cumpere România”?… Mai există asemenea evrei? Iar dacă există, de ce nu li se aude vocea?…

    Eu cam știu de ce nu li se aude vocea și le acord acestor compatrioți circumstanțele atenuante cuvenite. Odată cu sincera mea compasiune… Dar sunt tot mai mulți românii care, revoltați de comportamentul „iudaic” al unui Silviu Brucan sau Radu Ioanid, simplifică lucrurile și trag concluzia valabilă pentru un număr tot mai mare de situații: nu antisemitismul românilor produce suferințe printre evrei, ci antiromânismul evreiesc, activ și judicios organizat, produce din ce în ce mai mari prejudicii și suferințe românilor…

    Faptul că acest anti-românism nu este caracteristic decât pentru „unii evrei” începe să conteze tot mai puțin în comparație cu efectele catastrofale și tot mai vizibile ale ingerinței „evreilor” în viața noastră. Pasivitatea „celorlalți evrei”, a evreilor oameni, neputința sau teama lor de a lua atitudine publică în această chestiune, nu va întârzia să-i determine pe români să conchidă că avem de-a face cu o complicitate evreiască generalizată. Complicitate la care aderă, din nefericire, aproape întreaga noastră clasă politică, al cărei anti-românism vizibil și tenace are un singur efect pozitiv: mai reduce din vinovăția „evreilor”, împărțind cu aceștia răspunderea pentru starea de dezastru național în care am ajuns…

    Sursă: ioncoja.ro

    Titlul original: „Unde sunt evreii care nu sunt ca Silviu Brucan?”

    NOTA ISPRAVNICULUI. Acest text a fost publicat în 2010 pe site-ul ioncoja.ro. Cele relatate aici s-au întâmplat, deci, înainte de 2010. Au trecut de atunci alți 13 ani. Tot ce a urmat în România în mediul economic, politic și, mai ales, legislativ, confirmă pe deplin existența proiectului „Israel în România”.

  • Mihai Eminescu: Alianţa Universală a Izraeliţilor şi drepturile evreilor din România

    Eminescu 148 1

    Alianţa Universală a Izraeliţilor s-a unit de curând cu ideea unei conferinţe de izraeliţi […] la care trebuie să ia parte delegaţii tuturor asociaţiunilor izraelite din Europa […]. Ea va avea loc la Paris, la 11 decemvrie 1876, sub preşedinţa d-lui Crémieux, membru al Senatului şi preşedinte al Alianţei Universale […].

    Un autor francez al cărui nume nu-l mai ţinem minte au arătat că, din cele mai sângeroase sacrificii ale omenirei, neamul care s-a folosit mai mult, fără să rişte nimic, au fost evreii […]. Apoi să ne ierte d-nealor! Cine nu-şi varsă sângele pentru petecul său de pământ strămoşesc poate să precupeţească înainte chibrituri şi vax, dar va face bine să ne lese în pace […].

    Puterile europene au recunoscut înşile că pretenţiile evreilor în România sunt neîndreptăţite. Austria şi Rusia au încheiat deja tractate în acest senz cu România, cine nu le va încheia tot astfel poate să ne scutească cu dragostea. Conferinţa se va feri desigur de a amesteca în discuţii cestiuni cari să le complice şi mai mult. Cât pentru români, egala îndreptăţire a 600.000 de lipitori şi precupeţi este pentru ei o cestiune de moarte şi viaţă, şi poporul nostru cred c-ar prefera moartea repede prin sabie decât moartea lentă prin vitriol.

    Concedem că, între aceşti 600.000, va fi unul la sută care să producă ceva prin sine şi să ţie la ţară şi la popor, dar când în ţară avem 700.000 de lucrători cari produc, ţăranii, nu’nţelegem alături cu aceştia 600.000 de speculanţi ai productelor, încât fiecare evreu să trăiască din precupeţirea muncii unui singur ţăran român.
    Drepturile d-nealor civile şi publice nu’nsemnează decât dreptul de a esploata poporul nostru în bună voie. Plece 99 procente în America, ca să-şi câştige acolo prin muncă productivă pânea de toate zilele şi atunci cu cei ce vor rămânea ne vom împăca uşor, dar pân’atuncea să mai fie încă şepte alianţe, ca cea universală, care să conspire cu uşile închise în contra naţiei româneşti, noi vom şti să li arătăm totdeauna lungul nasului, căci nu ne spăriem nici de înjurăturile presei jidoveşti, nici de declamaţiile oratorilor idealişti pe câtă vreme e vorba de existenţa poporului nostru.
    Dacă voiesc să ne cucerească, n-au decât s-o facă… făţiş, ca toate naţiile, cu arma ‘n mână. Dar cu tertipuri şi apucături nu merge deocamdată […].

    Putem spune cu drept cuvânt şi tare: că poziţia evreilor, în ţările în cari nu se bucură de egalitate e cu mult mai bună decât acolo unde ei se bucură de ea; de aceea geme Rusia de ei, de aceea ne-au inundat pe noi. Oriunde e teren pentru neagra speculaţiune, evreul e-acasă, iar vaietele şi plângerile contra persecuţiunii sunt mofturi cari să acopere de mai nainte modul neomenos în care sug ţările pe carile au căzut ca lăcusta.
    Că sunt şi evrei ce merită egala îndreptăţire – cine o contestă? Dar noi nu suntem Sabaot care voia, pentru-un drept, să cruţe Sodoma, nu putem, pentru numărul mărginit de evrei folositori ţării, să dăm depline drepturi sutelor de mii de venetici neproductivi, care-n ultima linie trăiesc din precupeţirea muncii, ba a vieţii poporului nostru.

    [CURIERUL DE IAŞI, 5 decembrie 1876] – Autor – Mihai Eminescu

  • Ce este SIONISMUL?

    istockphoto 1481253028 612x612 1

    patriotism evreiesc
    Primul sens e inofensiv. Se referă la dezideratul istoric ca poporul evreu, aflat în diaspora, să își constituie propriul stat național. Un naționalist al altei țări nu ar avea ce obiecta în privința asta. Vrei țară pentru tine, vrei și pentru alții.

    Ca orice linie politică, nici sionismul nu a fost o creație a maselor, ci a unor elite vizionare, și nu a întrunit unanimitate. (Nici nu avea nevoie, nici nu se întâmplă vreodată.) O glumă evreiască spunea cu un secol în urmă că „sionism înseamnă un evreu din clasa medie, care pledează pe lângă un evreu bogat să contribuie cu bani ca un evreu sărac să se mute în Palestina.”

    În plus față de alte popoare, care aspirau la auto-determinare în secolul XIX, evreii nu erau concentrați într-un punct geografic, ci foarte răspândiți pe hartă. Din acest motiv, mulți erau înclinați spre integrare în societățile în care se aflau. Deci nu considerau sionismul o idee practică. E un lucru să ceri autonomie pentru provincia ta, din cadrul unui imperiu, și altceva sa trebuiască să și emigrezi singur, cu familia sau o parte din neam.

    La începuturile mișcării sioniste, la finele secolului XIX, a apărut o povestire anecdotică. Se spune că rabinii din Viena au trimis în secret o delegație în Palestina, să prospecteze ideea (re)constituirii acolo a unui stat evreiesc. Provincia era, desigur, locuită de arabi sub ocupație otomană. Așa că „spionii” de ocazie au trimis o telegramă codificată, în care spuneau: „mireasa e frumoasă, dar e măritată cu un alt bărbat.”. Deși a fost reluată în multe cărți și documentare în ultimii 130 de ani, snoava a început să fie contestată ca apocrifă, recent.

    Dar ideea rămâne: dacă e cineva care ar avea o problemă cu acest sens inocent al cuvântului, ar fi palestinienii. Care au și ei un vis similar cu sionismul, pe aproximativ același teritoriu. Dacă avem libertate de exprimare, ne putem da cu părerea și în disputa asta fără final. Altminteri, la nivel politic, n-ar trebui să fie problema noastră și ar fi mai bine să nu ne băgăm. Deci dacă ăsta-i sensul, și nu ești palestinian, ar trebui să fii OK cu sionismul.

    falsă denumire pentru evrei
    De când internetul a început să fie drastic cenzurat și au apărut legi împotriva discriminării, unii comentatori au început să folosească imprecis cuvântul „sionist” ca sinonim pentru evreu. Fac asta atât unii care aduc critici legitime și decente politicii statului Israel sau unor politicieni, dar și antisemiți, care astfel se ascund în spatele unui concept politic pentru a exprima poziții ostile unei etnii în ansamblu.

    Nu sunt de acord cu această utilizare. Înțeleg că s-a ajuns la ea și pentru că s-au dat legi de protecție specială sau pentru că există algoritmi de cenzură pe YouTube, Facebook șamd. Dar nu e OK să găsești originea etnică a cuiva (uneori nici măcar confirmată) și să o folosești ca dovadă că e parte dintr-un plan malefic. Iar faptul că îl „demaști” ca „sionist” în loc să spui cutare e evreu (sau și mai rău!) nu schimbă esența greșită a abordării. În plus, acest „nume de cod” e extins și la alte persoane, neevrei, susținători ai politicii Israelului.

    politică de discriminare
    În 1972, Organizația Națiunilor Unite (ONU) a adoptat o rezoluție prin care condamna sionismul ca „o amenințare la adresa păcii și securității mondiale” și apela la toate țările „să se opună acestei ideologii rasiste și imperialiste”. Rezoluția 3379 decidea că „sionismul e o formă de rasism și discriminare rasială”. În aceeași rezoluție se vorbea de „o alianță dintre sionism și politica de apartheid din Africa de Sud” și condamna orice doctrină de „superioritate rasială ca științific falsă, condamnabilă moral, nedreaptă social și periculoasă”.

    Rezoluția a fost votată de 72 de țări, 32 s-au abținut și 35 au votat împotrivă. Multe din cele care au votat pentru erau satelite ale URSS din blocul Europei de Est, Africa și China. (România n-a fost reprezentată.) Iar din cele care au votat împotrivă, a fost blocul Occidental și coloniile sale din Caraibe și Africa. În 1991, s-a revenit cu un nou vot de anulare a rezoluției din 72. (România a votat pentru.)

    o istorie sângeroasă
    Erau mai multe motive, care justificaseră votul din 72. În 1917, ministrul de Externe al Marii Britanii, Lordul Arthur Balfour, a emis un document cunoscut ca „Declarația Balfour”. În ea „guvernul Majestății Sale se exprima favorabil înființării în Palestina a unei case naționale pentru poporul evreu.” Documentul, care a constituit baza demersului de recunoaștere internațională a noului stat în 1948, era conținut într-o scrisoare adresată de Balfour lui Lionel Rothschild. Scrisoarea începea așa:

    „Dragă Lordule Rothschild,
    Îmi face mare plăcere să vă informez, în numele Guvernului Majestății Sale, de conținutul următoarei declarații de simpatie cu aspirațiile sionismului evreiesc, care a fost trimisă Cabinetului și aprobată.”

    Iată un exemplu timpuriu, dacă nu primul, de aderență la sionism a unor ne-evrei. Problema era că în acel moment Anglia nu avea nicio cădere să promită nimic din cadrul Imperiului Otoman. Luna următoare, după remiterea declarației, armata britanică îi învingea pe turci și ocupa Ierusalimul. Ceea ce Lloyd George a numit un „cadou de Crăciun pentru englezi”. Per total, între 1916 și 1918, insularii au ocupat regiunea, inclusiv deșertul Sinai și Gaza. Astfel, după primul război mondial a urmat o perioadă de trei decenii, în care regiunea s-a aflat sub control britanic. (1920-48)

    Încă din această perioadă au apărut forțe paramilitare, care susțineau achizițiile de pământ, păzeau kibbuțurile și coloniștii sosiți din Europa. (Populația evreiască a crescut alert în acel interval. La sfârșitul secolului XIX reprezenta 5%, ajungând la 29% în 1942.) Sioniștii au creat mai multe organizații precum – Haganah (baza armatei viitorului stat), Irgun, Lehi. Acțiunile acestor grupări nu erau diferite de ale unor grupări insurgente, etichetate azi ca teroriste, cum ar fi cele ale palestinienilor sau kurzilor. Violența lor se îndrepta atât asupra populației locale arabe, cât și asupra ocupantului britanic.

    În 1940, Haganah a scufundat cu o bombă vasul Patria, care ducea 1.800 de evrei în Maurițius, alt amplasament luat în calcul pentru înființarea unui stat evreiesc. Atentatul a făcut 267 de morți. Bandele Irgun au acționat în cel mai pur stil terorist, cu intenția programatică de a produce o stare de frică și demoralizare. Atentatele lor au inclus: grenade aruncate în stații de autobuz, bombe plasate în piețe și cinematografe, trenuri deraiate.

    În 1946, Haganah și Irgun au aprobat atentatul terorist de la Hotelul Regele David din Ierusalim, unde erau cazați militari britanici. Atentatorii au pătruns deghizați în arabi. Explozia a ucis 91 de persoane, între care 70 de ofițeri și personal militar englez. În același an, Irgun a plasat o bombă în Ambasada Marii Britanii de la Roma, atentat soldat doar cu răniți.

    Instaurarea statului Israel a fost urmată de Nakba – exodul în masă al populației palestiniene. Între 1947 și 1949, au fost forțați să plece de pe teritoriile ocupate 700.000 de palestinieni și au fost distruse 500 de sate. Aceștia au format comunități numeroase în statele din jur (în principal Liban). Ei reprezentau la acea dată 80% din arabii care locuiau în ce avea să devină Israel, ceea ce poate fi asimilat unei politici de purificare etnică.

    Diaspora palestiniană s-a înmulțit (prin spor demografic și noi valuri de refugiați), ajungând între timp la 4-5 milioane de refugiați. Acestora nu li se permite întoarcerea în locurile unde s-au născut, sau unde s-au născut părinții lor, pentru că ar destabiliza demografic situația în Israel, care se prezintă drept o democrație. Deși pentru palestinieni Nakba („Catastrofa”) echivalează sentimental cu Holocaustul, în 2009 în Israel a fost adoptată o lege, care pedepsește cu 3 ani de închisoare comemorarea acelui eveniment.

    rasism evreiesc
    O altă organizație radicală, Lehi, condusă de Avraham Stern în aceeași perioadă anterioară înființării statului, avea o ideologie chiar rasistă. Materialele sale de propagandă se refereau la evrei ca „rasă superioară” și la arabi ca „nație de sclavi”. Organizația a purtat tratative pentru apropiere cu fasciștii din Italia, Germania nazistă și Franța de la Vichy, considerând că britanicii și nu Hitler constituie inamicul principal. Ei propuneau alianța cu Puterile Axei și sabotarea intereselor britanice pentru obținerea unui stat în teritoriul controlat de englezi. De altfel, între 1933 și 1939, statul nazist și conducătorii sioniști au avut un acord de transfer (Haavara Agreement) prin care contingente evreiești se mutau în Palestina. S-au bătut și monede comemorative, care avea o swastică pe o parte și steaua lui David pe cealaltă.

    Bandele lui Stern au făcut numeroase atentate în Orientul Mijlociu și Europa. Cel mai important conducător britanic din Orientul Mijlociu, lordul Moyne, și mediatorul ONU, contele Folke Bernadotte, au fost asasinați de Lehi.

    N-a fost nici pe departe singura organizație intolerantă, aflată la extrema sionismului. În anii 80, Meir Kahane a fost expulzat din SUA pentru pregătirea de atentate teroriste. Ulterior avea să fie condamnat pentru un atentat la reprezentanța URSS la ONU, soldat cu răniți. Partidul fondat de el în Israel propunea trei opțiuni pentru minoritatea arabă: expulzarea forțată, plecarea cu unele compensații sau rămânerea ca populație cu drepturi limitate. Kahanismul e o doctrină încă vie în Israel, unii din adepți acționând pentru încurajarea separatismului etnic, cum ar fi monotorizarea fetelor care se întâlnesc cu arabi.

    Iată o sursă de confuzie. Putem spune că sionismul, ca naționalism evreiesc, a cunoscut întreg spectrul, pe care l-au cunoscut și naționalismele europene. Adică a avut atât forme decente, de civism, și propriul său extremism, dacă nu chiar fascism. Proporțional, formele moderate au avut mai mare popularitate și răspândire în timp, la fel ca în cazul patriotismelor europene.

    Toate identitățile sunt complicate și supuse dezbaterii în ultima vreme. Dar cea evreiască e complicată suplimentar de neclaritatea dacă se referă la o afiliere religioasă deschisă convertirii, o etnie sau chiar o rasă. Evreii înșiși nu sunt unanimi în privința acestui ultim punct, dacă să se considere aparținând rasei albe (caucaziene), familiei semite (în care arabii sunt cei mai numeroși) sau unui grup aparte.

    Testarea ADN a fost luată în discuție și în guvern, ca modalitatea de triere a solicitanților de cetățenie israeliană. Un birou juridic ne lămurește că deocamdată acest test nu e considerat probă în cadrul „Legii întoarcerii”, dar că testul în sine poate demonstra apartenența la poporul evreu, ba chiar și dacă ai descendență preoțească (linia lui Levi sau cohen). Legea acordă cetățenie celor care pot dovedi două generații evreiești în urmă și că nu s-au convertit la alte religii, cum ar fi creștinismul. Totuși, Consiliul Rabinic a solicitat în trecut astfel de dovezi genetice privind evreitatea. În urmă cu doi ani, Curtea Supremă a statului Israel a dat o sentință prin care a respins contestarea acestei metode. Altfel spus, a considerat ca legală și normală recurgerea la teste genetice pentru a proba apartenența la națiunea israeliană. Politica e foarte departe de cea a „granițelor deschise” promovată de progresiști în țările Europei, unde s-ar considera o discriminare.

    Chiar și evreii de culoare s-au confruntat cu fenomenul intoleranței din partea unei părți radicale a politicienilor israelieni. Jerusalem Post relatează cazul deportării evreilor negri, sosiți din America în anii 60. Ei se consideră descendenți ai „triburilor pierdute” și în cele șase decenii de ședere în Israel au lucrat inclusiv pentru armata statului. Totuși, s-a considerat că nu își pot dovedi convingător etnia.

    o mișcare mistică
    Cealaltă componentă a identității evreiești e pur spirituală. Denumirea însăși vine de la muntele Sionului, o colină din Ierusalim, cetatea lui David și Solomon. Astfel sunt numeroasele referiri din Vechiul Testament la popor ca „fiica Sionului” și la Sion ca locul sacru unde exista Templul în care locuia Dumnezeu. În cel mai pur stil antic, Sionul e echivalentul Olimpului, căci atunci zeitățile erau ale unui loc.

    Creștinismul a împlinit viziunile profeților într-un mod spiritual. În mod explicit, Apostolul Pavel, fost rabin și prigonitor al primilor creștini, subliniază doctrina potrivit căreia creștinii sunt continuatorii religioși ai credinței lui Avraam, Isaac și Iacov:

    „Adică: Nu copiii trupului sunt copii ai lui Dumnezeu, ci fiii făgăduinţei se socotesc urmaşi.” (Epistola către Romani cap 9, vs 8)
    „Precum zice El şi la Osea: “Chema-voi poporul Meu pe cel ce nu este poporul Meu, şi iubită pe cea care nu era iubită;” (vs. 25)

    Așadar, atunci când auzim în timpul liturghiei:

    „Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului.” (Psalmul 50, vs. 19)

    credinciosul ortodox nu se referă la Ierusalimul fizic și la sionismul politic. Ci se referă la „Ierusalimul ceresc”, la Sionul Împărăției Cerurilor, invocat în Cartea Apocalipsei (cap. 14) , acolo unde Hristos, simbolizat de Mielul jertfei euharistice, va sta alături de cei mântuiți. Creștinii se consideră „poporul lui Israel” în sens mistic, nu așteaptă un alt Mântuitor și nici reconstruirea Templului din Ierusalim. Noi considerăm fiecare biserică drept „casa Domnului” și altarele ca loc unde se săvârșește jertfa nesângeroasă a frângerii pâinii și turnării vinului.

    Într-un mod similar, adepții religiei iudaice vedeau și ei în revenirea în Orientul Mijlociu un act religios. Rugăciunea de Paștele evreiesc (comemorarea Exodului) se încheie cu urarea: „la anul în Iersalim”. Care devenise o formulă de salut al speranței. Mutarea unui evreu în Israel se numește „aliyah” („urcarea”, „ascensiunea”) și evocă aceeași ideea a unui urcuș spiritual pe colina Sionului și în viață. În biografiile oficiale făcute unor personalități se notează cu grijă: „a făcut al aliyah în anul cutare”.

    În perioada de peste un mileniu și jumătate a Diasporei, se dezvoltase și în iudaism o teologie simbolică a locului sacru reprezentat de sinagogă, similară cu cea din creștinism. Și o explicație mistică pentru exil ca încercare, care putea fi remediată către sfârșitul istoriei. Motiv pentru care unii evrei religioși se opuneau înființării unui stat laic. Și azi există comunități (marginale) de evrei ortodocși, care sunt anti-sioniști. Cum e comunitatea Naturei Karta, care participă la mitinguri de protest în favoarea palestinienilor și cere desființarea statului Israel.

    Majoritatea activiștilor sioniști erau atei. În ochii evreilor religioși, proiectul lor nu era foarte diferit de cel comunist, de a instaura o împărăție lumească, după legi omenești. 20% din evreii din Israel se declară atei și tot același procent sunt cei foarte practicanți (ortodocși). S-a ajuns astfel la celebra frază ironică potrivit căreia mulți sioniști de azi sunt de acord cu afirmația: „Dumnezeu nu există, dar ne-a lăsat acest pământ, pentru că scrie în Carte”.

    sionismul creștin
    Unii comentatori progresiști de azi, ca Shlomo Sand, cred că sionismul e o ideologie pusă în mișcare de religiozitate creștină puritană, protestantă. Că acest gen de lectură biblică i-a imprimat energia din secolul XX. De altfel, acesta este un alt sens al complicatului cuvânt „sionist”: acela de simpatizant ne-evreu al cauzei patriotice sau mistice evreiești. Și din această perspectivă, putem spune că există mai mulți sioniști creștini decât sioniști evrei, dată fiind aderența la curent a cultelor evanghelice.

    După ce Scofield a publicat în 1909 propria traducere a Bibliei, în lumea protestantă a apărut o nouă erezie. Ea se numește dispensaționalism și e o variație a ideii gnostice a emanației eonilor sau epocilor. Ar exista 7 epoci (în engleză „dispensations”) de la Adam la sfârșitul veacurilor. După Înviere, ne-am afla în penultimul interval, care va fi urmat de ridicarea credincioșilor la cer (engl. „rapture”) și apoi de o împărăție de o mie de ani a lui Hristos.

    Cultele evanghelice americane văd în statul Israel un personaj cheie al vremurilor de pe urmă. Înaintea întoarcerii Mântuitorului, evreii ar urma să se convertească în masă la creștinism. Împărăția Cerurilor, în viziunea pocăiților după Evanghelie ar fi o împărăție lumească, de aceea statul religios Israel ar fi o prefigurare a respectivei împărății. De aici și afinitatea pentru sionism a mișcării neo-protestante americane.

    celălalt în Talmud
    Având o tradiție veche, din preistoria tribală, limba evreiască a păstrat o noțiune arhaică, aceea de goy (plural goyyim), care se referă la ne-evreu. În țigănește există noțiunea echivalentă de „gadjo” (gagiu) pentru străin. În traducerile biblice, cuvântul apare ca „neamuri”. Inclusiv în Evanghelii răzbate conotația peiorativă cu care era încărcat acest cuvânt, chiar și față de samarineni – care tehnic erau tot evrei, dar despărțiți de unele mici diferende privind ceremonialul.

    Citarea din Talmud prezintă probleme. Spre deosebire de citatele din Biblie, unde oricine poate cita orice verset, disponibil cu ușurință online, se insistă că scrierea de căpătâi a religiei iudaice are altă complexitate. Și că frazele nu trebuie scoase din context. (Care e greu de judecat, dată fiind masivitatea textului, de zeci de volume.) O caracteristică des subliniată e aceea că Talmudul are organizarea unei dezbateri – cuprinde opinii diverse, interpretări și comentarii la texte anterioare, care nu reprezintă neapărat opinia normativă. E drept că există numeroase îndemnuri la un tratament corect față de goyimi, la fapte bune, îndemnuri la acte caritabile și față de ne-evrei, genul de povețe, pe care te-ai aștepta să le găsești în orice text fundamental al unei religii.

    Dar există și locuri în care sunt discriminări la adresa celor de alt neam, prejudecăți care pot fi luate ca justificare de unii adepți extremiști ai sionismului. De pildă, în discuția despre aplicarea pedepsei capitale, se scrie:

    „În privința vărsării de sânge, dacă un ne-evreu (în engleză „gentile”) ucide alt ne-evreu, sau un ne-evreu ucide un evreu, e pasibil (de pedeapsa capitală). Dacă un evreu ucide un ne-evreu, e exceptat.” (Sanhedrin 57a)

    Textele într-o limbă de circulație sunt accesibile doar parțial și au suferit edulcorări și precizări suplimentare. De pildă, Jewish Encyclopedia consemnează pentru un faimos citat următoarea traducere: „”Ṭob shebe-goyyim harog” („Cel mai bun dintre ne-evrei merită ucis.”). Dar, dacă verificăm pasajul într-o ediție online a Talmudului, găsim următorul text:

    „Rabinul Simeon ben Yohai învață: Ucide pe cel mai bun dintre păgâni în timp de război. Zdrobește creierul celui mai bun dintre șerpi. Cele mai valoroase femei se delectează cu vrăjitoria. Fericit cel care face voia celui Omniprezent.” (Talmud, Soferim 15:10)

    Nota, care acompaniază citatul, precizează că fragmentul „în timp de război” e considerat de exegeți ca o adăugire ulterioară, pentru a atenua duritatea pasajului; că a fost scris într-o perioadă de amară persecuție și nu trebuie confundată cu tipicul eticii evreiești.

    Implicați în polemici religioase, rabinii foloseau mai multe expresii pentru a-i desemna pe necredincioși drept idolatri, păgâni sau cititori în stele. Studierea Vechiului Testament era păzită cu gelozie. Cercetarea Scripturilor e asimilată unui jaf.

    „Iar rabinul Yohanan spune: Un ne-evreu care studiază Tora e pasibil de pedeapsa cu moartea; căci este scris: „Moise ne-a dat nouă Legea (Torah), o moștenire a congregației lui Iacob” (Deuteronom 33:4) indicând că e o moștenire pentru noi, nu pentru ei.” (Sanhedrin, 59a)

    Pe marginea unui verset despre Moise din Vechiul Testament, un rabin citat în Talmud extrage o întreagă doctrină a superiorității evreiești în raport cu alte neamuri.

    „Rabinul Hanina spune: Un ne-evreu care lovește un evreu (engl. Jew) e pasibil de pedeapsa cu moartea, căci scris este când Moise a văzut un egiptean lovind un evreu (engl. Hebrew): „Și a mers încolo și încoace și, când a văzut că nu e nimeni în jur, l-a lovit pe egiptean și l-a ascuns în nisip” (Ieșirea 2:12)
    Iar rabinul Hanina spune: Cel care lovește un evreu peste obraz e considerat ca și cum ar fi lovit obrazul Prezenței Divine; căci este spus: „e o cursă pentru om să spună Sfânt în grabă” (Pildele lui Solomon 20:25) Versetul e interpretat omiletic să însemne: Cel care lovește un evreu e considerat ca și cum ar lovi obrazul Celui Sfânt.” (Sanhedrin 58b 18)

    Într-o dezbatere dacă șederea în cimitir impurifică, alt rabin face următoarea distincție:

    „Rabinul Shimon ben Yohai spune că mormintele ne-evreilor nu impurifică, întrucât e scris: „Și tu, turma Mea, ești om” (Iezechiel 34:31), ceea ce învață că tu, poporul evreu ești numit om, dar ne-evreii nu sunt numiți „om” ” (Bava Metzia 114b 2)

    Versetul vetero-testamentar, invocat sună așa în traducerea creștină românească:

    „27. Pomul din câmp îşi va da rodul său şi pământul îşi va da roadele sale şi oile Mele vor fi în siguranţă pe pământul lor şi vor şti că Eu sunt Domnul, când voi sfărâma cătuşele jugului lor şi le voi scăpa din mâinile celor ce le-au robit.
    28. Nu vor mai fi ele pradă popoarelor şi fiarele câmpului nu le vor mai sfâşia; ele vor trăi în siguranţă şi nimeni nu le va mai tulbura.
    29. Voi face acolo sădire vestită şi nu vor mai pieri de foame pe pământ, nici nu vor mai suferi ocară de la popoare.
    30. Și vor şti că Eu, Domnul Dumnezeul lor, sunt cu ele, iar ele, casa lui Israel, sunt poporul Meu, zice Domnul Dumnezeu.
    31. Şi voi, oile Mele, sunteţi turma pe care o pasc, iar Eu sunt Dumnezeul vostru, zice Domnul Dumnezeu. (Iezechiel, cap 34)

    Creștinul trebuie să încerce să imite dragostea lui Dumnezeu, care răzbate din versetul de mai sus. Și orice s-ar scrie în Talmud, să nu piardă din vedere că planul divin include toată umanitatea, cu atât mai mult „oaia rătăcită a lui Israel”. Căci Dumnezeu vrea pentru tot omul să se întoarcă și să fie viu. (cf Iez 33)

    o mișcare politică de dreapta
    Mărturisesc că imboldul de a scrie acest articol, pe un subiect atât de delicat și riscant, mi-a fost dat de opinii ale unor persoane apropiate de partidul AUR, care vorbeau de încercarea acestuia de a se apropia de partidul Likud din Israel. Ei susțineau că apropierea e firească, întrucât „sionismul e o ideologie de dreapta”. E o aserțiune, pe care am mai auzit-o venind din cercuri conservatoare de intelectuali și politicieni. Teza e următoarea: inamicul ideologic al dreptei conservatoare e (neo)marxismul sau socialismul; și prin urmare sionismul, ca orice naționalism e conservator.

    Istoric, aprecierea e deopotrivă adevărată și falsă. Din nou, depinde ce înțelegem prin „sionism”. Părintele sionismului e socotit Theodor Herzl, cel care a determinat vorbitorii de limbă idiș să învețe ebraica – o limbă de cult, fără utilizatori curenți în secolul XIX, asemeni latinei. A fost cel care a publicat în 1896 „Der Judenstaat” (Statul evreilor) și primul președinte al Congresului Sionist de la Basel, ținut începând din anul următor.

    Dar, înaintea lui a existat Moses Hess, care a fost deopotrivă ideolog al mișcării sioniste, dar și primul comunist din Germania. A fost cel care i-a introdus în problematica socialistă pe Friedrich Engels și Karl Marx. Acesta scrisese în 1862 (cu trei decenii înaintea lui Herzl) cartea „Roma și Ierusalim”, în care vorbea despre înființarea unui stat evreu în Palestina. Herzl a citit lucrarea cu întârziere și a spus că nu ar mai fi scris-o pe a lui, dacă avea cunoștință de existența ei. Așadar, e mai corect să îl considerăm pe Hess „părintele sionismului”.

    Înainte de al doilea război mondial, sionismul era o mișcare radicală și impopulară pentru establishmentul lumii evreiești. El se situa la stânga față de afilierea religioasă, conducerea comunității prin rabini. În plus, popularitatea ideilor comuniste și socialiste în rândul evreilor era uriașă. Deci era anticipat că și viitorul stat va fi unul social. Cum am menționat mai sus, chiar și acele organizații armate dinaintea înființării statului apărau niște kibbuțuri, ferme cu proprietate colectivă, din care au fost inspirate cooperativele comuniste.

    Categoric, între timp, toată planeta a ajuns la sisteme mai de stânga, mai liberale. Prin comparație, scena politică israeliană e la dreapta spectrului politic din Uniunea Europeană. Dar nu cred că se mai pune problema în UE de a încerca soluții „de dreapta” care să includă acordarea cetățeniei pe criterii etnice și cu aviz de la preot.

    mesianismul globalist
    Statele au granițe, dar religiile, nu. Ca și creștinismul, iudaismul are o viziune eshatologică (despre vremurile de pe urmă) și un plan pentru toată umanitatea. Dar, ca în orice problemă teologică, opiniile variază. O interpretare susține că poporul evreu are legământul cu Dumnezeu, iar restul neamurilor ar urma să respecte o formă simplificată a Legii, cele 7 precepte ale lui Noe. De unde și simbolul curcubeului pentru noahism. Sunt niște porunci, aparent simple, dar care implică mai multe lucruri, deduse de rabini și asociate tardiv mitului potopului. Între ele: interdicții pentru crimă, furt, desfrâu, blasfemie, idolatrie. Doar că din perspectivă rabinică dogma Sfintei Treimi se încadrează tot la idolatrie.

    Rabinul șef al Israelului a afirmat cu ani în urmă că doar străinii care respectă legile lui Noe ar trebui să aibă permisiunea de a rămâne în Israel. Dar proiectul nu e limitat doar la Tărâmul Făgăduinței. În cadrul Organizației Națiunilor Unite au avut loc conferințe de promovare a Codului lui Noe, sub egida „Un popor, o planetă”.

    Altă abordare e mai drastică, și pleacă de la episodul biblic al binecuvântării fiilor lui Isaac (al lui Avraam). Isav (sau Esau) era întâiul născut al lui Isaac, prin urmare îndreptățit la binecuvântare. Dar Iacob îl convinge să îi cedeze dreptul pe un proverbial blid de linte și se prezintă deghizat la patul de moarte al părintelui său. Iacob va deveni Israel după lupta cu îngerul, iar Isav va deveni, prin unirea cu canaanenii, conducător al Edomului. În Vechiul Testament și ulterior în Talmud a fost dezvoltată ideea unei rivalități nestinse între Israel și Edom, identificat de ocultiști cu diverse popoare.

    „Răzbunarea Mea împotriva Edomului o voi săvârşi prin mâna poporului Meu Israel; el va lucra în Edom după mânia Mea şi după urgia Mea şi vor şti Edomiţii ce este răzbunarea Mea”, zice Domnul Dumnezeu.” (Iezechiel, cap 25, vs 14)

    Alt rival mitologic pentru poporul descendent din patriarhul Iacob sunt amaleciții. Spre deosebire de alte popoare din regiune, cu care israeliții purtau războaie, neamul lui Amalec se făcea vinovat de o ură nemotivată. Ei atacă din senin poporul condus de Moise din Egipt și se constituie în dușmanul prin excelență. Deuteronomul fixează ca o datorie religioasă amintirea răutății lui Amalec și stârpirea urmașilor lui. Ca și în cazul Edomului, unii mistici rabinici s-au aventurat în a specula „reîncarnări” moderne ale lui Amalec. De pildă, pe clădirea memorialului Holocaustului din Haga (Olanda) e înscrisă o formă prescurtată a versetului: „Adu-ți aminte ce ți-a făcut Amalec”.

    „17. Adu-ți aminte cum s-a purtat cu tine Amalec pe drum, când veneați voi din Egipt,
    18. Și cum te-a întâmpinat el în cale și a ucis în urma ta pe toți cei slăbiți, când erai ostenit și obosit, netemându-se de Dumnezeu.
    19. Așadar, când Domnul Dumnezeul tău te va linişti de toţi vrăjmaşii tăi, din toate părţile, în pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l dă moştenire ca să-l stăpâneşti, să ştergi pomenirea lui Amalec de sub cer. Nu uita aceasta.” (Deuteronom cap 25)

    Nu vom intra în complexitatea eshatologiei creștine sau evreiești, care include multe alte profeții, cum ar fi cele privind bătălia de la Armaghedon și invazia altor misterioase împărății ca Gog și Magog. Reținem însă aspectul combativ și ideea unei misiuni cerești încredințate unui popor. Nu am idee câți dintre evrei cunosc aceste aspecte, câți le iau în serios, în condițiile secularizării. Dar există și unii mistici (poate puțini, poate marginali), care dau această dimensiune religioasă sionismului, înțeles ca destin mesianic pentru întreaga lume.

    Și nu e vorba mereu de personaje excentrice. De pildă, Maimonide, considerat cel mai important după Moise, descrie în Mișna Tora (comentariul la Lege) statutul pe care l-ar avea celelalte popoare după reconstruirea Templului și instituirea unei împărății pământești. Căreia îi putem spune Pax Judaica.

    „Dacă fac pace și acceptă cele Șapte Porunci obligatorii pentru Fiii lui Noe (ne-evrei), niciunul dintre ei nu e ucis, dar trebuie să ne plătească tribut, cum e scris: „și îți vor fi tributari și te vor sluji” (Deut. 20:11). Dacă propun să accepte plata tributului, dar nu slujirea către noi sau acceptă slujirea, dar nu tributul, le ignorăm propunerea până le acceptă pe amândouă. Slujirea pomenită aici e de rușine și umilință. Să nu își ridice capul către Israel pentru niciun motiv. Trebuie să ne fie supuși și să nu primească niciodată poziții deasupra noastră. Tributul pe care trebuie să îl plătească va fi serviciu către rege cu trupurile și banii lor, cum ar fi ridicarea zidurilor Ierusalimului și întărirea fortărețelor, ridicarea palatelor regale și asemenea.” (Mishneh Torah, 6:1, Maimonide)

    Într-un pasaj, de astă dată din Talmud, e explicată relația dintre legea sâmbetei și locul neamurilor în împărăția mesianică:

    „Doar Ilie nu va veni în seara de Sabat, dar Mesia însuși poate veni, căci odată ce Mesia vine, toate neamurile vor fi supuse poporului evreu și îl vor ajuta să pregătească tot ce e necesar pentru Sabat.” (Eruvin 43b)

    În 2010, Rabinul Șef al comunității Sefardice din Israel, Ovadia Yosef, stârnea vâlvă cu o declarație despre ne-evrei, preluată ca titlu de Jerusalem Post:

    „Goyimi s-au născut doar ca să ne slujească. Fără asta, n-au niciun loc în lume – doar să servească Poporul lui Israel”, a spus în predica săptămânală de sâmbătă noaptea despre legile privitoare la acțiunile permise ne-evreilor de Sabat. Potrivit lui Yosef, viețile ne-evreilor din Israel sunt păzite de divinitate, pentru a preveni pierderile pentru evrei.
    „În Israel, moartea nu are putere asupra lor… Cu alte neamuri ar fi ca orice altă persoană – trebuie să moară dar (Dumnezeu) le dă viață lungă. De ce? Imaginează-ți că unuia îi moare măgarul, ar pierde bani.”

    Sau acest articol din 2018, din ziarul progresist Haaretz, intitulat „O viață de evreu valorează mai mult decât 10.000 de ne-evrei” – în care e relatată critic perspectiva ultra-naționalistă cu care sunt întâmpinați de către ghizi participanții la tururi în Israel pentru tineri din diaspora.

    Acestea sunt, fără discuție, exemple ieșite din tipar și nereprezentative. Și cele mai nobile sentimente patriotice sau religioase pot fi abuzate de extremiști sau de persoane bine intenționate, dar exaltate. În istoria multor țări au existat patrioți ucigași și fanatici religioși. E un raport similar ca între fundamentalismul islamic și masa mare a credincioșilor musulmani. Doar un număr statistic neglijabil interpretează „războiul sfânt”, ca motivație pentru terorism. Fără a generaliza sau eticheta, e necesar să cunoaștem pasajele din Coran, Talmud sau orice alte texte, pentru a înțelege un fenomen, chiar și atunci (sau mai ales) când e interpretat eronat.

    demitizare și globalizare
    La celălalt pol al raportării la identitatea evreiască și sionism sunt progresiștii, adepții teoriei identității construite. Ei ar fi echivalentul unor Lucian Boia, de la noi. De pildă, Shlomo Sand, profesor emerit la Universitatea din Tel Aviv și autor al unor cărți demitizatoare: „Inventarea poporului evreu” sau „Inventarea pământului lui Israel”.

    Shlomo Sand susține că nu există continuitate între națiunea modernă din Israel și popoarele din istoria sacră a antichității și evului mediu. Susține că nu există dovezi istorice nici măcar pentru exodul babilonian și pentru expulzarea din perioada romană. Potrivit lui evreii nu doreau să se întoarcă și n-a existat o tradiție a întoarcerii până la apariția sionismului la finele secolului XIX; că sionismul nu era popular până la al doilea război mondial. În opinia sa, Ierusalimul reprezentat un loc simbolic, dar evreii nu își doreau să trăiască în el, așa cum musulmanii nu râvnesc să trăiască în Mecca. Iar apropo de musulmani, crede că mare parte din evreii biblici s-au convertit la islam, continuând să existe ca arabi.

    Shlomo Sand e militant pentru drepturile omului în ce-i privește pe palestinieni și consideră că proiectul sionist a eșuat întrucât statul rezultat nu e viabil demografic. Israelul are de ales între a renunța la teritoriile cu populație palestiniană numeroasă sau a renunța la democrație cu totul. Totuși Sand nu pledează pentru un singur stat, ci pentru două state separate, unite într-o confederație, tocmai din motivul explicit exprimat că nu își dorește ca evreii să fie o minoritate.

    Tot din zona stângii progresiste vine și Gilad Atzmon, artist de jazz și militant civic. El e autorul cărții „The wandering Who” (un joc de cuvinte cu „wandering Jew” – evreul rătăcitor). Atzmon e de asemenea convins că proiectul sionist a eșuat, pentru că majoritatea evreilor de pe glob au refuzat să se mute în noul stat. Și pentru că nu se mai poate găsi o soluție realistă pentru conviețuirea cu palestinienii. Din această cauză, el susține că proiectul s-a schimbat în favoarea unei construcții globale, în ton cu vremurile, pentru o etapă post-națională.

    „Asistăm la o schimbare clară a discursului sionist de la „tărâmul făgăduinței” la „planeta făgăduinței” ”, spune Gilad Atzmon.

    Autor – Victor Grigore

  • Unul din cinci tineri americani e de părere că Holocaustul este un mit

    8d4abc04 f09d 4628 9b3b 3a07605c203e

    Un nou sondaj de la YouGov pentru The Economist arată că tinerii americani – sau cel puțin subgrupul dintre ei care participă la sondaje – par a fi remarcabil de ignoranți despre una dintre cele mai mari crime ale istoriei moderne.

    Aproximativ 20% dintre respondenții cu vârsta cuprinsă între 18 și 29 de ani cred că Holocaustul este un mit, comparativ cu 8% dintre cei cu vârsta cuprinsă între 30 și 44 de ani, relatează The Economist.

    Încă 30% dintre tinerii americani au spus că nu știu.

    Mulți respondenți susțin că evreii dețin prea multă putere în America: tinerii au șanse de aproape cinci ori mai mari să gândească acest lucru decât cei cu vârsta de 65 de ani și mai mult (28% față de 6%), mai arată sursa citată.

    În sondajul citat, proporția respondenților care cred că Holocaustul este un mit este similară la toate nivelurile de educație.

    Rețelele sociale ar putea juca un rol. Potrivit unui sondaj din 2022 de la Centrul de Cercetare Pew, americanii sub 30 de ani sunt aproape la fel de probabil să aibă încredere în informațiile de pe rețelele de socializare precum au încredere în organizațiile naționale de jurnaliști.

  • Deputat de „extremă-dreapta” stinge cu un extinctor lumânările de pe o menoră, simbol al iudaismului

    image 2023 12 12 26750471 41 grzegorz braun

    Un deputat naționalist din Polonia a provocat un incident marți în Parlamentul țării, golind un stingător de incendiu pe o menoră, sfeșnicul cu șapte brațe emblematic pentru iudaism, un gest imediat condamnat de premierul Donald Tusk, conform AFP.

    Premierul Tusk trădător a catalogat incidentul drept „inacceptabil” și „o rușine” pentru țară, în timp ce președintele Parlamentului, Szymon Holownia, l-a exclus pe Grzegorz Braun, deputat din partea partidului de extremă dreapta Konfederacja, de la o reuniune parlamentară.

    Menora, simbolul specific sărbătorii evreiești Hanukkah (Festivalul Luminilor), a fost aprinsă în Parlament în prezența unor personalități evreiești.

    În înregistrările video obținute de presa poloneză, Braun a fost surprins stropind menora cu substanță din stingătorul de incendiu, creând un nor de spumă în sala parlamentului.

    Președintele Sejm, camera inferioară a parlamentului, a catalogat gestul ca fiind o „ofensă adusă Parlamentului polonez”. Holownia a afirmat ferm că nu va tolera antisemitismul sau rasismul și a aplicat sancțiuni maxime lui Braun, urmând să depună o plângere împotriva sa în justiție, cu posibilitatea unei pedepse de doi ani de închisoare.

    Ambasadorul Israelului în Polonia, Yacov Livne, a reacționat pe rețelele de socializare, exprimându-și indignarea față de gestul lui Braun, afirmând că acesta a avut loc la scurt timp după sărbătorirea Hanukkah. În contextul unei alte incidente în mai, Braun a agresat un istoric polonez-canadian al Holocaustului, Jan Grabowski, în timpul unei conferințe la Varșovia.

  • Naționalistul Mihai Tîrnoveanu CONDAMNĂ vizita lui Marcel Ciolacu la Muzeul Holocaustului din Washington

    marcel ciolacu

    Naționalistul militant Mihai Tîrnoveanu, președinte al partidului Mișcarea Națională, într-un discurs filmat la Posada, condamnă vizita lui Marcel Ciolacu la Muzeul Holocaustului.

    Un act de servilism demn de scârbă pe care sluga Ciolacu o face pentru stăpânii reali ai României.

    Intervenția poate fi urmărită aici.

    Mihai Tîrnoveanu se întreabă ce ne întrebăm și noi: Când îl vom vedea pe primul ministru al României mergând la Pitești? Sau la Aiud? Să țină un moment de reculegere pentru sfinții închisorilor?

    Niciodată, căci cei ce-l mențin pe Ciolacu în funcție sunt urmașii celor care au torturat elita intelectuală interbelică în pușcăriile comuniste.

    via Incorect Politic

  • Steaua lui David împodobește bradul de Crăciun din România

    brad timis

    Simbolul evreilor de pretutindeni a devenit ornament de Crăciun în vârful unui brad împodobit în centrul orașului Ciacova, aflat la aproximativ 30 de km de Timișoara.

    Cei care au trecut prin piața centrală a localității au rămas surprinși să observe cum în vârful bradului împodobit de Primărie tronează taman “Steaua lui David”, în realitate Sigiliul lui Solomon sau Steaua lui Remphan.

    brad timis 2

    Acest sigiliu este o hexagramă alcătuită din două triunghiuri echilaterale, folosită ca simbol al Jidanilor și ca element emblematic la decorarea sinagogilor. Se regăsește pe drapelul statului terorist Israel.

    Familiile jidovești nu sărbătoresc Crăciunul, acestea având în decembrie, o altă sărbătoare, Hanuka, denumită și Sărbătoarea Luminii. Jidanii nu îmodobesc pomul de Crăciun și nu pregătesc precum creștinii o masă specială de sărbători. Se aprind lumânări și se mănâncă o gogoașă, ca semn al fericirii fără sfârșit cu ocazia Sărbătorii Hanuka.

    Primarul din Ciacova: Da’ ce, Iisus n-a fost evreu?

    Întrebat de opiniatimisoarei.ro cum s-a ajuns la podoaba din vârful bradului, primarul din Ciacova a avut o explicație… trăsnită.

    A făcut cineva ornamentul și acum nu știu dacă să o schimbăm sau nu. Până la urmă Iisus a fost evreu. Că nu l-au recunoscut, acum e altă discuție. Am văzut că au fost discuții despre ornamentul nostru. Dacă e să ne luăm după Biblie, magii urmăreau o stea și nu spune că a fost o stea cu cinci colțuri sau cu șapte colțuri„, a declarat pentru opiniatimisoarei.ro Petru Filip, primarul orașului Ciacova.

    Hexagrama Satanei sus pe bradul de crăciun din Timișoara

    Hexagrama reprezintă numărul fiarei codificat în simbol, conținând o stea cu șase colțuri, formată din șase triunghiuri echilaterale și un hexagon cu șase laturi.

    via Opinia Timisoarei / Incorect Politic

  • Legaturile institutului Elie Wiesel cu Securitatea bolșevică

    florian alexandru 35256700 620x349 1

    Sorin Iulian, ofițer de Securitate, este (încă) membru al Colegiului de onoare al Institutului Wiesel, deși a decedat pe 23 martie 2013. Cum s-ar zice, este nemuritor !

    El a fost „în problemă” încă din vremea lui Gheorghiu-Dej (cf. http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/2005-06-06/scandal-cu-securisti-in-comunitatea-evreiasca-din-romania.html).

    Sorin a fost și cel care l-a susținut pe Al. Florian în calitate de catindat la conducerea FCER, tentativă nereușită care explică fricțiunile frecvente cu conducerea Comunității : „Directorul executiv al I.N.S.H.R., conf. dr. Alexandru Florian, a mulţumit fostului secretar general şi preşedinte interimar al Federaţiei, av. Iulian Sorin, pentru că l-a încurajat să candideze” (cf. http://www.jewishfed.ro/downloads/congres/buletin3.pdf, p. 3, col. 2).

    Avem deci un institut pentru istoria și memoria holocaustului (în realitate un institut care se ocupă cu terorismul cultural și reeducarea societății) în care director este un activist comunist (Florian), șef de drept-și-de-fapt un alt activist, tot comunist (Ioanid), iar în Colegiul de onoare sunt membri șeful propagandei lui Ceaușescu (Iliescu) — și șef al taților lui Ioanid, cel-cu-știința-și-tehnica și, respectiv, Florian, cel cu marxism-stalinismul — și un securist-securist (Sorin).

    Să tragem aer în piept și să recapitulăm : să zicem că IICCMER, instituția corespondentă, ar avea la butoane așa : un supervizor și un director care au fost membri ai Mișcării Legionare (sau ai NSDAP, dacă poftiți), iar între membrii Colegiului său de onoare un fost șef al propagandei regimului Antonescu-Sima (sau pe Goebbels însuși) și un fost membru al Poliției legionare (sau măcar al Siguranței antonesciene, ca să nu zicem chiar al SS).

    Ei, cum arată aceste două-greutăți-două-măsuri ? Așa mă gândeam și eu…

    Și ce facem noi, tovarășii, pentru a acoperi această înșelătorie ? Ne luptăm cu victimele comunismului, cu plăcuțele, statuile și denumirile de licee…

    via I.P.

  • Cine este MIRCEA GEOANA, cine stă în spatele său și ce mare MĂGĂRIE este pusă la cale

    image 2023 04 17 26210840 0 mircea geoana

    Mircea Geoană este candidatul iudeo-globaliștilor la președinția României și toți evreii din România s-au încolonat în spatele lui încercând să își înfigă ghearele și mai adânc în țara noastră.

    Sâmbătă 9 decembrie 2023 M. Geoană era la Timișoara, unde Simona Newmann (evr.) a moderat întâlnirea acestuia cu naivi și gură-cască. Simona Newmann este soția lui Victor Newmann (evr.), alias Hodoș, dezgustător turnător al securității, care vreme de 12 ani a scris zeci de note informative.

    Mircea Geoană și-a căsătorit fiica cu nepotul lui Jona Goldrich, absolvent al fabricii de milionari Auschwitz, poziționându-se astfel ca un lacheu perfect, docil și loial iudeocrației mondiale.

    Mergi la vot și alege responsabil.

    Globaliștii sunt nenorocirea noastră!
    @nat88org 🇷🇴 România românilor, Europa europenilor!

  • Miza războiului Israel – Palestina: uriașele resurse energetice din Gaza!

    israel palestine explainer 6345042 696x391 1

    Când vorbim despre conflictul israeliano-palestinian, tindem să ne concentrăm doar asupra dimensiunilor politice, sociale și umanitare. Dar, de multe ori, asta se întâmplă în detrimentul altor aspecte mult mai importante, de dimensiuni colosale chiar. Evenimentele recente din Gaza sunt exemplul perfect – Benjamin Netanyahu a pus ochii pe o piață energetică neexploatată de Europa.

    Poate că cel mai important aspect financiar al oricărei ocupații militare este însușirea resurselor naturale. Israelul nu face excepție. În Gaza, Tel Avivul vrea dacă nu să preia controlul măcar să facă inaccesibil accesul palestinienilor la uriașele resurse din regiune (Cisiordania și Fâșia Gaza) – terenuri cultivabile și importante rezerve de apă. Plus imense „pungi” de gaze.

    În ciuda înființării Autorității Palestiniene (AP), în anii ‘90, poporul palestinian nu a avut niciodată cu adevărat control asupra resurselor și economiei sale. Asta, plus restricțiile severe privind circulația persoanelor, a forței de muncă și a comerțului, impuse de Israel, a afectat foarte mult economia Palestinei.

    Azi, Netanyahu vrea desăvârșirea operei – însușirea totală și în mod oficial a vastelor rezervoare de petrol și gaze naturale care se regăsesc pe teritoriul palestinian. De exemplu, la granița cu Cisiordania se află cel mai mare câmp petrolier onshore din regiune, despre care Israelul afirmă că este situat la vest de linia armistițiului stabilită în 1948. Dar, problema e că acest zăcământ se află, de fapt, sub teritoriul palestinian, ocupat de israelieni din 1967.

    Și nici măcar nu avem tabloul complet, căci locul cel mai râvnit în războiul dintre Israel și Hamas nu se află în Cisiordania, ci în Gaza.

    În 1999, compania British Gas Group (BGG) a descoperit un vast câmp de gaze, la o distanță de 17 până la 21 de mile marine în largul coastei Fâșiei Gaza. Acest lucru a plasat-o în limitele Acordului Oslo II, semnat în 1995, care a acordat Autorității Palestiniene jurisdicție maritimă asupra apelor sale până la 20 de mile marine de coastă.

    În urma descoperirii câmpului de gaze, AP a semnat cu BGG un contract pe 25 de ani pentru explorarea resurselor. În anul 2000, compania britanică a forat două puțuri în bazinul din Gaza, care se estimează că ar conține până la 1,4 trilioane de metri cubi de gaze naturale! Prin comparație, ce se află în Marea Neagră e apă de ploaie. Sunt în acest câmp mai multe gaze decât nevoile energetice ale Palestinei, așadar vorbim despre un nou jucător pe piața exportului.

    Se părea că, după multă nenorocire, poporul palestinian a găsit, în sfârșit, „aur”. La 27 septembrie 2000, s-a aprins simbolic flacăra de la platforma de explorare BGG, iar Yasser Arafat, pe atunci președinte al Autorității Palestiniene, a salutat descoperirea – „Un dar de la Dumnezeu”. Dar Dumnezeu a avut, pare-se, alte planuri: în 48 de ore a izbucnit a doua intifadă! Iar anul următor, În 2001, premierul israelian Ariel Sharon, un ultranaționalist, a blocat proiectul din Gaza, susținând că profiturile obținute de palestinieni ar fi fost direcționate către Hamas și alte grupări paramilitare.

    Proiectul s-a oprit, dar planurile Tel Avivului au mers mai departe. Guvernele care s-au perindat au insistat toate ca gazul Palestinei să fie canalizat către o rafinărie situată pe teritoriul lor, oferind astfel Israelului controlul asupra producției și veniturilor. Chiar și Tony Blair, pe atunci prim-ministru al Marii Britanii, s-a implicat, încercând să-i convingă pe palestinieni să accepte oferta „de nerefuzat” a Occidentului.

    În 2008, pentru că nu ajungea la nicio înțelegere cu AP, Israelul a lansat o operațiune militară în Fâșia Gaza, după care a militarizat întreaga coastă și a adus, efectiv, sub controlul său câmpul de gaze naturale atât de râvnit. Totul, în contradicție cu dreptul internațional, să nu uităm asta! Din acel moment, compania BGG a început să trateze direct cu Tel Avivul.

    Palestina a pierdut miliarde de dolari, fapt remarcat și la Conferința Națiunilor Unite pentru Comerț și dezvoltare, din 2019, organizată de ONU – „Ocupația (n.r. – statul Israel) continuă să împiedice poporul palestinian să-și dezvolte câmpurile energetice astfel încât să exploateze și să beneficieze de aceste active. În consecință, Palestinei i s-au refuzat beneficiile utilizării acestei resurse naturale pentru a finanța dezvoltarea socio-economică și pentru a-și satisface nevoia de energie în întreaga perioadă.

    Cum exploatează „Bibi” războiul din Ucraina

    După ce Rusia a intrat cu trupele în Ucraina, Europa a fost obligată să renunțe la colaborarea cu gigantul Gazprom și a început să cerceteze cu disperare piața pentru alte surse de aprovizionare. Netanyahu a văzut, atunci, o oportunitate perfectă de a-și încununa planul – transformarea Israelului într-un centru energetic regional și un important exportator de gaze.

    Prin 2009, Tel Avivul a anunțat lumea că a găsit două câmpuri masive de gaze naturale (Tamar și Leviathan) în largul coastei sale, cu rezerve totale estimate de 30 de trilioane de metri cubi de gaze naturale! Pe loc s-a schimbat dinamica geopolitică a pieței de gaze. Israelul a trecut de la statutul de importator la cel de exportator, în principal în Egipt și Iordania. Dar adevăratul bănet este în Europa, piața cea mare după care tânjește „Bibi” Netanyahu.

    Seyed Hossein Mousavian, specialist în securitate și politică nucleară în Orientul Mijlociu la Universitatea „Princeton”, a scris recent că „obiectivul final nu este doar demolarea Hamas și/ sau excluderea palestinienilor din țara lor, ci confiscarea resurselor de gaze de miliarde de dolari din Fâșia Gaza”. Iar când miza e atât de mare și pe teren sunt jucători ca British Petroleum și Eni (cu care Israelul a semnat, deja, contracte!), ce șanse au palestinienii?!

    via Ziarul National

  • Acuzații deosebit grave: „Israelul recoltează ORGANE din corpurile palestinienilor”

    img 58

    Monitorul Euro-Med pentru Drepturile Omului solicită instituirea unei comisii internaționale independente de investigație cu privire la confiscarea și reținerea corpurilor palestinienilor de către Israel.

    Organizația non-guvernamentală palestiniană acuză Israelul de posibilă îndepărtare a organelor și a pielii celor decedați în conflictul care a început pe 7 octombrie.

    Aceste acuzații reînnoiesc o problemă mai veche, care a fost adusă în atenție în urmă cu aproximativ douăzeci de ani și a revenit în discuție în 2014, în urma declarațiilor unui cercetător israelian.

    Euro-Med Human Rights Monitor afirmă că Israelul a confiscat zeci de cadavre ale palestinienilor decedați din Al-Shifa Medical Complex din Gaza, fără a le restitui familiilor lor și că a exhumat câteva dintre cadavrele deja îngropate.

    Prin urmare, organizația solicită investigarea modului în care sunt tratate cadavrele în aceste situații.

    Această situație subliniază și o lege controversată adoptată în 2021 de Parlamentul israelian, care permitea armatei și poliției să rețină cadavrele palestinienilor decedați.

    Euro-Med Human Rights Monitor, o organizație independentă, non-profit pentru protecția drepturilor omului, a fost fondată în 2011 de Ramy Abdu, un palestinian care a lucrat anterior ca coordonator de proiecte și investiții pentru Banca Mondială.

    Consiliul de Administrație al organizației este compus din cadre universitare, avocați, consultanți și activiști de diverse naționalități, iar președintele consiliului este Richard A. Falk, profesor emerit la Universitatea Princeton. Membrii Consiliului includ persoane precum Christine Chinkin, Noura Erakat, Celso Amorim, Lisa Hajjar, Tareq Ismael, John V. Whitbeck și Tanya Cariina Newbury-Smith.

    Monitorul Euro-Med a documentat confiscarea de către armata israeliană a unui număr de cadavre din complexul medical Al-Shifa din Gaza, care era sub asediu, precum și dintr-un spital indonezian din nordul Fâșiei Gaza și din apropierea unui coridor sigur numit „Drumul Salah al-Din”, folosit pentru a muta palestinienii spre sudul Fâșiei Gaza.

    Organizația a dezvăluit, de asemenea, că armata israeliană a exhumat și confiscat cadavre dintr-o groapă comună din curtea complexului medical Al-Shifa.

    Euro-Med Human Rights Monitor a declarat că, în timp ce unele dintre cadavre au fost predate Comitetului Internațional al Crucii Roșii pentru înmormântare în sudul Fâșiei Gaza, armata israeliană păstrează încă cadavrele altor persoane decedate.

    Israelul are o istorie lungă de reținere a cadavrelor palestinienilor decedați, susține Euro-Med Monitor, menționând că 145 de cadavre sunt ținute în morgile israeliene și aproximativ 255 în Cimitirul Numerelor, lângă granița cu Iordania.

    În plus, 75 de persoane rămân neidentificate de Israel, conform grupului pentru drepturile omului.

    Potrivit organizației, Israelul a recent legalizat reținerea cadavrelor palestinienilor decedați și colectarea organelor acestora.

    La sfârșitul anului 2021, Knesset-ul (parlamentul israelian) a adoptat legi care permiteau armatei și poliției să rețină cadavrele palestinienilor decedați.

    Înainte de actualul conflict, la 26 august 2023, Nashat Al-Wahidi, coordonator al Campaniei Naționale Palestiniene pentru recuperarea cadavrelor martirilor, a denunțat acțiunile Israelului într-o apariție la televiziunea palestiniană, acuzând statul evreiesc și de recoltarea de organe și piele din trupurile palestinienilor pe care îi reține.

    În 2009, CNN a documentat cum Israelul a prelevat organe din corpurile decedaților fără a cere permisiunea familiilor, iar doctorul Yehuda Hiss, fostul șef al institutului criminalistic Abu Kabir între 1988 și 2004, a confirmat aceste practici.

    Organele precum corneele, valvele cardiace sau oasele erau printre acele organe prelevate la institutul Abu Kabir, a explicat Hiss.

    În același an, CNN a realizat o investigație despre traficul ilegal de organe la nivel mondial și a descoperit că Tel Aviv-ul era un centru activ, unde organele puteau fi achiziționate prin intermediul unor brokeri specializați, un rinichi costând până la 100.000 de dolari.

    În plus, în 2014, profesorul Meira Weiss, antropolog la Universitatea Ebraică, a publicat o carte intitulată „Over Their Dead Bodies”, în care descrie cum organele au fost prelevate de la palestinienii decedați pentru a fi utilizate în cercetarea medicală din universitățile israeliene și pentru transplanturile efectuate asupra pacienților israelieni.

    Acum, aceste acuzații par să revină în discuție.

Back to top button