“Jurnalism înseamnă să publici ceea ce cineva nu vrea să fie publicat. Orice altceva e publicitate.” - George Orwell

DETALII AICI.

eurosceptism

  • Vin VREMURI TULBURI! Uniunea Europeană se va PRABUSI!

    Potrivit unui sondaj comandat de o organizaţie care are legătură cu Consiliul European pentru Relații Externe (ECFR), mai mult de jumătate dintre europeni cred că Uniunea Europeană se va prăbuși.

    Dintre cetățenii din Germania, Belgia, Olanda, Slovacia, România, Grecia, Republica Cehă, Polonia, Austria și Franța care au fost chestionați, majoritatea a concluzionat că desființarea Uniunii Europene este o “posibilitate realistă” în în următorii 10-20 de ani.

    Dintre țările chestionate, Slovacia a avut cei mai mulți oameni care au spus că UE este destul de probabilă sau că se poate dezintegra în 20 de ani. 66% dintre cei intervievați au au răspuns astfel.

    În ceea ce privește euroscepticismul Franța a ocupat locul secund, în timp ce 58% dintre cetățeni cred că UE se va rupe în 20 de ani. YouGov a chestionat 14 zone europene – care reprezintă aproximativ 80% din locurile din Parlamentul European – Suedia (44%), Danemarca (41%) și Spania (40%), respondenţii au spus că prevăd o prăbușire a Uniunii.

    UE este cel mai cunoscut proiect de pace din lume

    Dar, acum, mulți sunt îngrijorați că și acest lucru nu mai este aşa sigur. Studiul ECFR a arătat că trei din zece alegători cred că este posibil un război între țările UE. Acest sentiment a survenit în urma preocupărilor legate de naționalism ca o amenințare pentru UE. Iar în Austria, Germania, Italia și Grecia – țările cu un înalt aport de migranți pe cap de locuitor începând din 2015 – a fost percepută ideea că există o amenințare clară din cauza imigrației.

    Directorul Relații Externe, Mark Leonard, a declarat: “Sprijinul pentru aderarea la UE este la cel mai înalt nivel din 1983 și totuși majoritatea alegătorilor se tem că UE ar putea să se prăbușească. Provocarea pentru proeuropeni este aceea de a folosi această teamă pentru a-și mobiliza majoritatea tăcută și pentru a se asigura că nu doar partidele anti-sistem vor fi auzite. Nu este încă prea târziu”.

    Studiul a descoperit, de asemenea, că aproape 92% dintre europeni cred că vor suferi dacă Uniunea Europeană s-ar dezintegra – în special în ceea ce privește munca, călătoriile și comerțul.

  • Rezoluția Parlamentului European împotriva României, generatoare de euroscepticism în România

    Rezoluția Parlamentului European împotriva României, sub pretextul că apăra statul de drept, desconsideră însăși valorile cuprinse în convențiile și tratatele invocate în preambul, valori pe care s-a fondat Uniunea Europeană.

    parlament european

    În primul rând, acest document este unul „politic”, după cum a spus și președintele Comisiei LIBE din Parlamentul European, motiv pentru care trebuie citit în această cheie, a partizanatului diferitelor grupări politice europene, cu partide afiliate și din România.

    Acest fapt explică probabil de ce documentul este un fel de ciorbă, în care fiecare grup politic european, împreună cu partidele lor aferente din România, și-a introdus propriile slogane, pentru vădite motive electorale.

    În al doilea rând, documentul, conform draftului apărut în presă, exprimă „îngrijorări” cu privire la însăși acțiunea de legiferare, ceea ce contravine conceptului de stat de drept și democrație.

    Specific ordinii de drept, inclusiv în România, este că, din momentul în care un proiect de lege începe traseul în procedura legislativă în Parlament și până când intră în vigoare, acesta parcurge un drum lung și presărat cu filtre prin care opoziția, puterea, ÎCCJ, Președintele, Avocatul Poporului, CCR să poată interveni pentru a corectă, modifică, îmbunătăți orice text de lege ce încă nu a intrat în vigoare.

    Prin urmare, să te „îngrijorezi” cu privire la prevederi adoptate de Parlament, dar care NU au intrat în vigoare pentru că au fost declarate neconstituționale de către CCR, fapt ce demonstrează că filtrele din procedura legislativă specifice statului de drept funcționează, este pur și simplu absurd și demonstrează ignoranța sau disprețul respectivilor politicieni europeni pentru tot ce înseamnă, în fapt, procedura democratică de legiferare.

    În al treilea rând, documentul condamnă acțiuni care în acest moment sunt în plină anchetă penală, cum e intervenția jandarmeriei din 10 august.

    Această acțiune face obiectul unei anchete penale în curs de desfășurare, a cărei imparțialitate este esențială inclusiv la nivel de aparentă. Este de-a dreptul ipocrit și contrar normelor statului de drept că politicienii europeni să exprime concluzii ferme cu privire la fapte ce fac obiectul unei anchete penale nefinalizate, dar apoi să condamne și să se îngrijoreze când politicieni de la București fac același lucru cu alte anchete în curs.

    Ori le e permis tuturor politicienilor, indiferent că sunt de la București sau Bruxelles, să facă declarații și intervenții cu privire la anchete în curs, ori nu le e.

    În al patrulea rând, această rezoluție cu pretenții de apărare a statului de drept din România vorbește timid și despre „pretinsă interferentă [a SRI] în cadrul activitătilor sistemului judiciar român”.

    Cu alte cuvinte, în ciudă faptului că au fost deja publicate nu mai puțin de 5 protocoale secrete încheiate de Serviciul Român de Informații cu instituții din vârful sistemului judiciar, nefiind nici una scăpată (Parchet de pe lângă ÎCCJ-2 protocoale, Înaltă Curte de Casație și Justiție, Consiliul Superior al Magistraturii, Inspecție Judiciară), Parlamentul European se referă la aceste acte concrete că fiind „presupuse”.

    Parlamentul European nici nu le condamnă și nici nu recomanda că aceste protocoale să fie imediat denunțate și efectele lor să fie făcute publice.

    Până la urmă, însă, se pare că și această firavă afirmație a fost scoasă din raport, în urmă lobby-ului fostului procuror Monica Macovei, susțin mai multe surse citate în media.

    Ceea ce eu, ca judecător și cetățean român, văd din acțiunile Parlamentului European și a celorlalte instituții de la Bruxelles, ce pretind că apăra valorile europene, este că în România ni se cere o justiție independența cu jumătate de gură, adică numai față de politic, altfel fiind perfect firesc și „liniștitor” ca această să fie influențată de serviciile de informații, în bază unor protocoale secrete.

    Mai mult, văd că politicienii de la Bruxelles sunt preocupați de articole de lege ce nu au intrat în vigoare, dar nu scot un cuvânt despre doveditele protocoale secrete încheiate de justiție cu Serviciul Român de Informații.

    Să fie acesta „statul de drept European” pe care acești politicieni de la Bruxelles îl susțin și în țările lor, unul în care independența justiției și drepturile și libertățile individuale sunt „securizate” de servicii secrete în bază unor protocoale secrete?

    Nu acestea sunt valorile pe care s-a construit Uniunea Europeană și nici ale Europei mele.

    Eu cred în valorile ce au fundamentat Uniunea Europeană:

    -într-o Europa și Românie liberă ce are în centru cetățeanul cu libertățile și drepturile lui, nu Statul cu aparatul său de represiune;

    -într-o Europa și Românie liberă în care statul este egal cu cetățeanul în față legii și a instanței de judecată, fără că primul să poată ține atuuri secrete în mâneca prin care să manipuleze actul de justiție;

    -într-o Europa și Românie liberă în care dreptul la un proces echitabil nu este nici „asigurat” și nici „protejat” de servicii de informații secrete, inspirându-se după modelul sovietic de justiție.

    Aceste valori nu se regăsesc în draftul de rezoluție.

    Genul acesta de acțiuni al politicienilor de la Bruxelles este și cauza care generează euroscepticismul în România. Scepticism, însă, nu în valorile pe care s-a fondat Uniunea Europeană după al doilea război mondial, valori ce au făcut-o diferită față de Uniunea Sovietică, ci scepticism în faptul că acești politicieni chiar cunosc valorile care au făcut UE diferită de URSS și sunt capabili, cel puțin în cazul României, să susțină cu adevărat democrația și statul de drept. – Autor: Dana GÎRBOVAN / Judecătoare, președinta Uniunii Naționale a Judecătorilor din România (UNJR)

  • In Romania euroscepticismul ramane periferic

    Încă din primăvara anului trecut devenise limpede pentru întreaga planetă că euroscepticismul nu mai era doar un curent subteran, ci un fenomen popular la scara întregului vechi continent. Un raport al Consiliului European pentru Relaţii Externe releva în mai, 2013, că încrederea cetăţenilor europeni în megastructura de la Bruxelles se prăbuşise catastrofic.

    Miturile Europei unite, prospere şi liniştite, lăsau locul imaginii unui împărat gol. Românii, perfect conştienţi de acest adevăr, au continuat să-şi privească soarta cu resemnare.

    Era de aşteptat ca şi românii să îşi dea seama că proiectele îmbrăcate în drapelul albastru înstelat erau destinate preponderent celor „mai egali între egali”, adică marilor puteri care au dovedit că Uniunea era, de fapt, un grup de interese în care statele membre erau tratate după criterii străine de principiile fondatoare, egalitariste. Spre cinstea lor, românii au dovedit, printr-un sondaj efectuat între 16-25 aprilie 2013 sub genericul „Român în Europa”, că înţeleseseră ce era, de fapt, Uniunea Europeană. Aproape 60 la sută dintre ei considerau că aceasta le-a schimbat vieţile, dar nu în bine. Peste jumătate dintre cei ce au răspuns sondajului au recunoscut că nu ştiau care sunt instituţiile europene şi ce rol au ele. Dar aproape toţi au arătat cu claritate că ştiu care sunt problemele create de aderare, începând cu pierderea locurilor de muncă.

    România a intrat în UE pe baza unei ofensive duse cu obstinaţie de forţe politice care au considerat şi încă mai cred că aceasta, împreună cu NATO, reprezintă justificarea şi dovada supremă a integrării ţării în lumea civilizată, democratică. În scopul aderării s-au depăşit adesea limitele firescului, atât în cursul procesului de negociere, apoi în 2003, la o ratificare discutabilă, cât şi ulterior, când Bucureştiul a acceptat mustrări demne de un elev incapabil, mereu cu temele nefăcute într-o clasă în care a fost aşezat de la început în ultima bancă. României i s-a impus un umilitor Mecanism de Verificare şi Control, ca o dovadă supremă că nu era întrutotul pregătită de aderare în momentul semnării acesteia. Admonestările de tot felul, ba chiar şi ameninţările directe, amestecul brutal în afacerile interne ale ţării au curs mereu de la Bruxelles spre o ţară considerată de mâna a doua. Şi, cu toate acestea, nu s-a cristalizat niciodată în România un partid eurosceptic, o formulă politică aptă să exprime coerent şi organizat resentimentele populaţiei faţă de ceea ce aceasta vede ca pe un nou imperiu ale cărui directive îi distrug economia naţională, îi impun un nivel de trai scăzut prin măsuri de austeritate dure, îi dictează până şi eliminarea unor tradiţii naţionale cum ar fi maniera de sacrificare a porcilor în pragul sărbătorilor de iarnă.

    Două sunt motivele principale pentru care în România nu există şi nici nu va exista vreun partid eurosceptic. Mai întâi, un popor care se ghidează adesea după proverbul „capul ce se pleacă, sabia nu-l taie” va refuza să-şi pericliteze libertatea de a călători şi lucra în spaţiul UE, acolo unde se află deja milioane de imigranţi români. Politicienii de la Bucureşti ştiu foarte bine că românii sunt capabili să îndure mari umilinţe pentru a supravieţui, fie şi în condiţii vitrege. Au făcut-o sub Ceauşescu, o vor face în continuare. Nu există acum şi nu va exista în viitorul previzibil masa critică de cetăţeni necesară cristalizării unei formaţiuni politice cu o platformă eurosceptică, deşi în România partidele apar cu uşurinţă, atunci când anumite interese o cer. În România, un stat minat profund de corupţie, politica înseamnă mai ales alibiul pentru îmbogăţire, platforma de putere de pe care o elită filtrată de evenimentele dubioase ale ultimelor două decenii dirijează cu cinism destinele unei ţări cantonate în criză şi în ideea că salvarea trebuie să vină din exterior, adică tocmai dinspre structuri gen UE. Tocmai felul în care se face politică în România, unde ideologiile sunt doar mesaje de tip electoral, apartenenţa partinică se schimbă cu o uluitoare uşurinţă, legea e întotdeauna interpretabilă şi aplicabilă conjunctural, iar liderii politici evoluează invariabil la marginea codului penal, e al doilea motiv pentru care euroscepticismul, altfel o reacţie normală la o stare de fapt indiscutabil negativă, nu va depăşi aici pragul unor dezbateri mai mult sau mai puţin academice, ori al unor răbufniri naţionaliste benigne. Eurosceptică la nivelul percepţiei publice, România va continua mereu să sprijine oficial Uniunea Europeană, noul imperiu în faţa căruia capul ei plecat va îndura orice umilinţă, pentru a supravieţui la nivelul unei clase politice de cea mai slabă calitate şi al cetăţenilor ei aflaţi încă în căutarea unei vieţi mai bune. De Cristian Ulea – Vocea Rusiei

  • Euroscepticismul ca delict de opinie!

    Principala deficiență de logică a PSD-ului este aceea că nu poate guverna decât într-o majoritate absolută. O majoritate cumpărată, racolată sau chiar impusă forțat prin procedeele șantajului politic. Și nu știe să rămână în vârf decât prin încălcarea grosolană a celor mai elementare norme specifice statului de drept. Dar, PSD-ului nu îi mai ajunge guvernarea din țară. Acum are tupeul „externalizării” procedeelor lui macabre de conduită „politică” și guvernare în spațiul UE. Și are tupeul de a da instrucțiuni Europei despre felul europarlamentarilor pe care ar trebui să-i trimită în Parlamentul European statele membre!

    După principiul „Hoțul strigă hoții!”, PSD-ul, cel ce a sfidat UE în cel mai grosolan mod cu putință, PSD-ul prin ai cărui lideri au fost aduse josnice acuzații și expediate ironii cu aer de mahala la adresa mai marilor UE, PSD-ul care a încercat să transforme România, ca stat membru UE, în poarta de acces a intereselor comerciale chineze în Europa, PSD-ul care a dat jos steagul UE pentru a face pe plac premierului chinez, vine acum și, de la înălțimea unui tupeu al majorității absolute, dă indicații cu nuanțe de directivă: „E imperativ să nu fie aleşi eurodeputaţi care sunt împotriva UE”.

    Este ceea ce clamează, prin vocea preşedintelui PSD Bruxelles, Dan Luca, partidul de guvernământ. Acel PSD care, tocmai pentru felul în care a „colaborat” cu Uniunea Europeană, pentru modul în care a periclitat interesele familiei europene, negociind în stânga și în dreapta, peste obligațiile și valorile la care ne-am raportat prin intrarea în UE, ar trebui dat la o parte de români la alegerile europarlamentare, are tupeul totuși de a cere Europei, să nu mai permită „alegerea unor eurodeputaţi care sunt împotriva UE”.

    Este jignirea supremă adusă libertății de opinie. Dar nu este surprinzător pentru un partid care, în țară, își menține grosolana anomalie electorală prin încălcarea normelor statului de drept și prin atingeri aduse libertății de exprimare.

    Or, într-o megalomanie expansivă, liderii PSD își închipuie că majoritatea parlamentară europeană ar trebui să funcționeze prin aceleași croșee aduse libertăților cetățenești. Căci, asta reflectă solicitarea pesedistului (varză) „de Bruxelles”: instigarea la sancționarea opiniilor contrare. PSD își închipuie o Europă politică reconturată prin mecanismul prin care își asigură, ca partid de guvernământ, majortatea absolută în Parlamentul României. Mai exact, prin darea în lături a acelora care au opinii potrivnice, inclusiv prin incriminarea opiniilor.

    Obișnuit dară cu supramajoritatea din parlamentul național, PSD, „externalizat”, apreciază drept catastrofală posibilitatea ca, după alegerile din mai, „25 la sută din Parlamentul European să fie dominat de eurosceptici”. Iar în mod fățiș, cel mai mare partid al unui stat democratic, nu mai vrea eurodeputati care au „o retorică anti-UE”. Dar nu pentru că ar fi conștient că dezastrul economic în care au fost aduși românii va genera poate cel mai mare procent al euroscepticismului, ci, pur și simplu, Luca-PSD consideră euroscepticismul ca fiind apanajul partidelor anti-sistem, nefiind nimic nou în faptul că în Romania, parte al mecanismului de intoxicare-manipulare, euroscepticismul este prezentat de principalele partide ca fiind intolerabil și inacceptabil, asociat adesea cu „anarhismul”, „fascismul” sau chiar „filorusismul”!

    Deși, în mod evident, iar aceasta este realitatea în întreaga Europă, euroscepticismul nu este totuna cu anti-europenismul! Ci, mai degrabă, trebuie privit ca un „eurorealism” și, mai ales, o căutare după o altă Europă. Mai ales că euroscepticismul s-a insinuat și în rândul marilor puteri europene, inclusiv în Germania, în special din cauza contribuțiilor financiare generoase ale acestora la proiectul european, dar care nu au dat rezultatele scontate (vezi cazul Greciei).

    Dar acestea sunt nuanțe prea fine pentru un partid grosolan. De aceea, preşedintele PSD Bruxelles, Dan Luca, își permite să ceară (!) partidelor tradiţionale din UE şi liderilor politici să apere proiectul european pentru a nu se ajunge în situția ca, după alegerile din mai, un sfert din Parlamentul European să fie reprezentat „de eurodeputaţi care susţin o retorică anti-UE”.

    Articol de Cezar Adonis Mihalache, ZiarulNatiunea

  • EUROSCEPTICII, noua tinta a extremistilor “antifascisti” din Germania (VIDEO)

    Extremiştii de stânga din Germania au trecut de la atacurile fizice îndreptate cu predilecţie împotriva naţionaliştiştilor la tentative de intimidare a formatorilor de opinie eurosceptici. Liderul partidului Alternativa pentru Germania (AfD), care şi-a stabilit ca principal ţel scoaterea ţării din Zona Euro pentru evitarea adâncirii crizei financiare, a fost atacat sâmbăta trecută în timpul unei întruniri politice.

    Bernd Lucke rostea un discurs în faţa susţinătorilor săi din Bremen, când la un moment dat un grup de tineri a urcat pe scenă pulverizând înspre acesta mai multe spray-uri cu gaze iritant-lacrimogene. Un alt membru AfD a fost rănit cu un cuţit.

    Poliţia a intervenit rapid şi a reţinut trei suspecţi din grupul de 20-25 de atacatori. Aceştia au vârste cuprinse între 22 şi 27 de ani.

    Lucke, în vârstp de 61 de ani, a scăpat teafăr dar ulterior şi-a înăsprit retorica împotriva extremismului de stânga şi a cerut combaterea acestui fenomen. “Este timpul să nu mai fim aşa de răbdători cu grupurile de extremă stânga şi ar fi bine să începem odată să clarificăm statutul lor în justiţie”, a spus acesta pentru Neue Osnabrucker Zeitung.

    AfD este cotat în sondaje cu circa 3 procente din opţiunile de vot. Membrii formaţiunii susţin că atacul din Bremen nu este primul de acest fel. Sursa: FrontPress.ro

    Citeste si Eurosceptic german: Romania, printre tarile exploatate de UE pentru revigorarea economiei altor state

  • Euro-scepticism sau euro-realism?

    Despre o eventuala iesire a Romaniei din UE se discuta firav si ocazional. Paradoxal, avand in vedere “beneficiile” pe care le-am primit pana acum din integrarea (fortata) in UE dar si mai paradoxal avand in vedere problemele uniunii si indiciile de neo-soviet care transpira din toti porii acestei structuri dai mai ales ai ideologiei care o promoveaza. Precum Uniunea Sovietica a avut la baza comunismul, nici Uniunea Europeana nu duce lipsa de o ideologie bine construita, “unificatoare” dar mai ales formatoare a claselor umane menite sa ajute la promovarea, transformarea si IMPUNEREA acestei constructii. Aici m-as referi nu atat la clasa conducatoare: parlamentari europeni, comisari, consilieri auditori si toata adunatura de biro-euro-crati care ne conduc [1], cat mai ales la anumite categorii sociale cheie cu un rol important in raspandirea si ranfortarea acestei ideologii si a acareturilor cu care vine ea pana in cele mai indepartate colturi ale societatii.

    Ca in mai toate domeniile, Romania sta in urma si la “europenism”, dar nu am indoieli ca vom recupera rapid decalajul, asa cum am reusit si cu alte ISME anterioare … De exemplu, la noi – spre deosebire de Germania – s-au gasit doar doi parlamentari care sa mearga la marsul poponarilor: Remus Cernea (PSD) si Ioan Enciu (PSD). Prea putin, prea infim pentru o tara care se doreste “europeana”, nu-i asa? Se vaieta de asta si Cernea:

    “Eu încerc să-mi conving colegii din Parlament să participe la astfel de evenimente, precum marşul diversităţii, pentru că este vorba despre apărarea drepturilor omului, iar un politician care vrea mai multă democraţie în ţara lui ar trebui să îşi asume şi chestiuni considerate de unii controversate, dar care sunt importante.” (Sursa)

    Daca la europenism suntem in coada, la euroscepticism nici macar nu avem echipa. Ca sa fim totusi realisti, nu avem echipa serioasa, avem jucatori independenti pe ici pe colo, care cand mai joaca un meci cand nu mai auzi de ei prea curand. As da aici doar un exemplu notabil: Radu Golban, un roman germanizat care inca mai are rabdare sa vorbeasca cu politicieni retardati si cu reporteri amatori si desi are explicatii si rationamente bine edificate (este profesor in economie), este cvasi-ignorat de presa romaneasca si privit cu indiferenta de politicieni care nu inteleg ce zice omul asta, cine este el si care e treaba cu el. L-am vazut la Realitatea TV la emisiunea Jocuri de Putere a lui Rares Bogdan. A fost o aparitie “out of this world” pentru ca efectiv omul asta pare o wikipedia a euroscepticismului avand o cultura economica si istorica deosebita. In plus, cunoasterea profunda a societatii elvetiene in special si germanice in general, ii dau nu doar alura unei atitudini deloc xenofoba sau conservatoare cum sunt caracterizati in general euroscepticii de catre eurofonii spalati pe creier, cat mai ales ii permit sa puna si diagnosticul corect si sa arate si calea de urmat.

    Ca tara, ne aflam asadar intr-un limbo pasiv, numit de unii ca “fara target“, fara un tel de urmat dupa ce am facut mare branza ca am fost primiti la “masa celor puternici” o data cu integrarea in UE. Filonul de gandire politica cel mai bine conturat acum este ca ne trebuie un nou tel: fie aderarea la Euro, fie un nou tratat cu FMI-ul ca sa avem tinte de urmat, altfel noi nu prea stim pe ce lume traim si nu ne organizam bine. Pana aici a mers absurdul thinktank-urilor mioritice, asta e tot ce poate screme gandirea politica romaneasca, incat aceasta idee este din ce in ce mai vehiculata de catre politicieni, ca sa nu mai zic de faimosii “analisti” sau “comentatori politici”. Iata ca vine acum un om cu o idee si are ceva de spus iar argumentele lui nu pot fi ignorate. Va reusi el oare sa schimbe ceva?

    Multa vreme m-am tot gandit si eu, si ma tot gandesc ce se mai poate face, daca mai exista vreo solutie, daca nu cumva este deja prea tarziu. Un partid eurosceptic cu o platforma proprie care sa pluseze pe idependenta, foarte greu va incerca sa convinga. Nu a reusit la greci cu tot dezastrul de acolo (apropos, mai nou au taiat si televiziunea publica), nu a mers treaba nici in Cipru unde europenii le-au bagat mana pana si in contul bancar. De ce ar merge la noi, unde capacitatea oamenilor de a intelege tainele europenismului este extrem de limitata, iar cu niscavai propaganda si o samanta de dezbinare au reusit sa ne bage in “uniune” si fara sa mergem la vot. Ca sa nu mai amintesc ca nu ne-au lasat sa il dam jos pe Basescu, desi de data asta am votat!

    Diagnosticul cel mai precis la noi cred eu ca este de fapt indiferentismul. Nepasarea morbida este cauza atat a blegelii europenismului cat si a batjocoririi si trivializarii euroscepticismului. Nu ne mai pasa nici de ce inseamna UE, ce inseamna Euro, ce vor astia de la noi, ce trebuie sa facem ca sa nu luam amenda in UE sau cum macar sa ne aparam interesele [2], dar in nici un caz nu am fi dispusi sa incercam sa gandim cu propriul cap si sa periclitam chiar si doar in imaginar unele comoditati sau iluzii pe care macar ni le ofera Europa.

    Planul B nu exista pentru noi, de vreme ce nici macar planul A nu a fost conceput de noi, doar l-am primit in posta. Asta e marea tragedie, domnule Golban … De Gigel Chiazna

    NOTE:

    [1] Vezi Institutiile Uniunii Europene cf Wikipedia

    [2] Vezi problema cu certificatele verzi si alinierea pretului la gaze – probleme care vor duce la anihilarea a vreo 4-5 industrii in Romania prin expozia costului la energie electrica si gaze

Back to top button