Dacă doriți să ne sprijiniți prin PayPal, orice DONAȚIE este binevenită:

erou

  • Liviu Dragnea, eroul românilor sau trădătorul lor?

    lldd

    Mare fierbere, foarte mare, iar în timp ce Summitul Inițiativei celor Trei Mări se derulează în aceste zile la București, presiunea crește exponențial. Este și normal, doar vorbim de o reuniune care are ca principală temă energia, obiectiv strategic al prietenilor noștri, americanii, dar și al foștilor prieteni, rușii, alături de care acționează și cei care nu ne-au fost prieteni niciodată: ungurii și austriecii.

    Dacă mă întrebați, eu îi prefer pe ultimii, care și-au declarat deschis inamiciția, decât pe cei despre care se spune să te apere Dumnezeu că de dușmani te aperi singur. Va întrebați firesc ce ridica atât de mult miză și implicit și tensiunea. Nimic mai simplu: resursele noastre energetice din Marea Neagră – o bogăție colosală pe care ne-a dat-o Dumnezeu, și pe care vor să ne-o ia alții de pomană, iar unii de pe la noi vor să-i ajute să o facă.

    Eu știu că este creștinește să faci pomeni, Herr Iohannis, dar nu de ordinul a zeci de miliarde de dolari, în condițiile în care majoritatea populației țării pe care o păstoriți se zbate în sărăcie. Vă plângeați că nu avem bani pentru salariile și pensiile mărite, dar vreți să faceți plocon altora zeci de miliarde de euro și românii să rămână cu pensii și salarii mizere, doar că să va ia de braț domnul Trump și să va invite încă odată pe esplanadă Casei Albe, că data trecută nu ne-a costat decât 4 miliarde de dolari gestul său binevoitor. Credeți că nu am înțeles substratul felicitărilor transmise de către Președintele SUA, cu ocazia summitului și recomandarea să urmați aceeași politică ca și până acum, adică noi să dăm și ei să ia. Realizați cât de mare este miză dacă l-au băgat la înaintare pe șeful statului american, urmat de Secretarul Energiei din SUA, Rick Perry? Mă mir că nu au trimis și câțiva congresmani, la cât de mare este pradă!

    Presiunea se face pe Iohannis, care s-a mutat cu bagaje cu tot în tabără lor (scuzați, nu s-a mutat acum, era acolo încă de la început!), dar mai ales asupra lui Dragnea, căruia mai direct, mai voalat, i s-a și transmis că o să suporte consecințe serioase, inclusiv în „câmpul tactic”, dacă nu modifică prevederile Legii offshore. Este adevărat sau nu, domnule Dragnea? Dacă nu este adevărat vă rog să o afirmați public!

    Este o situație dificilă și cu soluționare imediată. Domnul Dragnea are doar două opțiuni: să devină eroul românilor, apărându-le interesele, sau trădătorul lor, lăsându-i pe cei care ne-au jecmănit până acum să o facă în continuare, dându-le pe nimic resursele energetice din Marea Neagră și nu numai acestea… Ce doriți să fiți, domnule Dragnea? Vă întreb, deși am convingerea că nu veți fi trădătorul a milioane de români care și-au pus speranța în cel mai mare partid al țării și în liderul lui. Sper să nu mă înșel! Autor: General Dumitru ILIESCU

  • Un poliţist devenit erou după ce a salvat un copil este acuzat de tortură dupa ce ar fi legat de gât un hot cu o curea şi l-ar fi ”plimbat” prin Vaslui

    img 5

    Polițistul Alexandru Mălăncuș, devenit erou după ce a salvat viața unui copil rus de 11 ani, a fost reclamat la Parchet și dat în judecată de un tigan de 23 de ani pentru tortură și abuz în serviciu.

    Agentul de la Serviciul Rutier Vaslui, premiat de Ziua Poliției Române cu ”Distincție de onoare” după ce în 2017 a salvat un copil rus de la moarte în timp ce era detașat pe litoralul bulgăresc, l-ar fi legat cu o curea de gât pe tânăr și apoi l-ar fi ”plimbat” prin Vaslui.

    Scenele s-ar fi întâmplat în momentul în care infractorul de etnie de 23 de ani a fost prins după ce ar fi furat țigări dintr-un magazin.

    Agentul Alexandru Mălăncuș este acuzat de tânăr că l-ar fi torturat și umilit public din momentul imobilizării și până la punerea sa în libertate.

    Mai mult decât atât, scrie libertatea.ro, victima a fost fotografiată în sediul Poliției Vaslui cu o curea legată de gât, imagine devenită virală după ce a fost publicată de un ziar local.

    img 4

    De altfel, o copie a pozei apărute în ziar a fost atașată la plângerea făcută la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui de către Iulian Morariu.

    ”Cu o curea de gât, deși avea cătușe”
    Evenimentul în urma căruia tânărul de 23 de ani ar fi fost torturat de către polițist a avut loc în urmă cu trei săptămâni, în municipiul Vaslui. Iulian Moraru, împreună cu un prieten de-al său, ar fi furat un cartuș cu țigări dintr-un magazin, iar apoi ar fi fugit pe o stradă din apropiere.

    Alertat de vânzătoarea care a ieșit din chioșc și a început să strige după ajutor, agentul Alexandru Mălăncuș, care în acel moment trecea întâmplător prin zonă, a început să fugă după cei doi tineri.

    După câteva sute de metri, polițistul a reușit să-l prindă pe Iulian Moraru în spatele unui bloc, unde l-a imobilizat.

    În plângerea făcută la Parchet, Iulian Morariu susține că polițistul care l-a imobilizat a încălcat procedurile legale.

    Tânărul își argumentează acuzațiile cu un articol din legislația Comisiei Europene conform căruia ”utilizarea, în cadrul aplicării legii, a cătușelor pentru degetul mare și a cătușelor pentru degete, precum și a instrumentelor de imobilizare a gâtului nu este considerată admisibilă”.

  • Înmormântarea la care nu a ajuns nicio televiziune. Presa din Romania nu a avut timp sa scrie un articol despre asa ceva. Era prea ocupata cu promovarea scursurilor societatii

    13 7 1920x1080

    Sicriul e urcat pe remorca unui tractor și acoperit cu coroane. Câțiva militari își duc mâna la caschetă pentru un ultim onor. Cortegiul e format din câțiva oameni care înaintează greu prin noroiul din cimitir.

    Cei mai mulți vor să privească în groapa deschisă. Cineva constată că, la țară, locurile de veci sunt mai spațioase decât cele de la oraș. “Ai loc și să te scarpini pe spate”, se glumește. “Vezi, asta-i casa în care trupul se întoarce, degeaba faci tu vile pe pământ”, e de acord toată lumea.

    Suntem la Miheșu de Câmpie, la înmormântarea lui Dumitru Șomlea, decanul de vârstă al veteranilor de război din Mureș. Televiziunile nu au ajuns. Dispariția unui interlop ar fi generat isterie.

    a12

    Dacă viața lui nea Dumitru nu a fost o știre, de ce ar fi moartea lui? Cât a trăit, Șomlea nu a cerut nimănui compasiune. Și-a purtat bătrânețile cu demnitate.

    Se plângea doar de faptul că soția, Maria, l-a părăsit mult prea repede, în 1988. Și că Dumnezeu îi îngăduie prea mult timp, pe pământ, fără ea.

    În februarie împlinise 103 ani, iar ultimele zile, după ce starea lui de sănătate se deteriorase, și le-a petrecut într-un azil din Sărmașu.

    În 2014, înaintea Crăciunului, a fost vizitat de video-bloggerul Mihai Zmenta. La finalul unei discuții filmate, bătrânul, țintuit la pat, a vrut să-i pupe mâna, iar tânărul și-a retras-o stânjenit.

    “Mă rog zi și noapte pentru voi, să aveți zile bune cu frații, cu părinții, cu rudele”, i-a spus la despărțire Dumitru Șomlea.

    Filmulețul se încheie cu prezentarea fluturașului de pensie de veteran de război al bătrânului: 252 de lei. Valoarea a șase ani în care a purtat haina militară și în care luptase în Moldova sau la Oarba de Mureș.

    “Mantaua mea toată a fost găurită de gloanțe, însă pe mine nu m-au atins, că m-am rugat la Dumnezeu: «Tată scump, Dumnezeule, de atacul ăsta apără-mă!».

    Cum a zis Antonescu la Prut – «Ostași români, treceți Prutul, vă comand!» – și rușii, de pe malul celălalt, cum au mers ai noștri pe apă, pe toți i-au secerat. Și au înroșit apa.

    La Oarba luptam împotriva nemților. 11.000 de camarazi au pierit. Cum cădeau în față, completau mereu cu alți soldați, să urcăm acolo, să îi rupem pe inamici, pe creasta dealului.”

    Dumitru a supt de la țâța războiului. S-a născut la 13 februarie 1914 cu câteva luni înainte de izbucnirea primei conflagrații mondiale. Îi plăcea să spună că e anul în care s-a purtat o bătălie în ceruri și Satana a fost aruncat pe pământ.

    El avea să cunoască toată cruzimea războiului, în unități de aviație și infanterie. Încorporat la Cluj, în 1939, ca pușcaș de aviație, Șomlea a fost avansat la gradul de plutonier când a împlinit 100 de ani.

    Din generația lui mai sunt foarte puțini veterani în viață. În 2015, mai trăiau 415 în Mureș, acum mai sunt printre noi 160. Media lor de vârstă e undeva la peste 95 de ani.

    Sergiu Colceriu, comandantul Comenduirii garnizoanei Târgu-Mureș, e prezent la înmormântare. L-a cunoscut pe Șomlea. În ultimii trei ani a venit la toate aniversările sale. Bătrânul se bucura ca un copil când îi vedea pe mai tinerii militari. Își păstrase luciditatea, dar și un optimism contagios.

    “Îmi pare rău să o spun, dar n-am văzut așa ceva la mulți dintre tinerii de azi, acel optimism debordant.

    Acești oameni ar fi trebuit să fie invitați în toate școlile din România, să le vorbească elevilor. Nici nu se mai fac programe de acest fel, nici starea lor de sănătate n-o mai permite.

    Ei își iubeau țara într-un mod care nu putea fi pus la îndoială. Era vie senzația asta, autentică, nu era ceva de paradă”, spune maiorul.

    5 15

    Nepoata lui nea Dumitru, Valeria, evocă, printre lacrimi, imaginea celui despre care spune că i-a fost și tată.

    “De când m-am născut și până acum el a fost constanta mea, înțelegeți? Și când am trecut prin momente bune, și când am traversat perioade mai dificile.

    Tata a murit de tânăr, și bunicul mi-a ținut loc de tată. Am avut o relație apropiată și mai strânsă. E un vers dintr-o poezie persană: «Păsările mor, dar mereu îți vei aminti zborul». 

    A fost un om deosebit, care a pus suflet în toate, și în credință, și în muncă, și în veselie. El iubea tot, de la vecinul pe care-l saluta dimineața la țara în care s-a născut.

    Era curios, îl interesa tot ce se întâmpla în lumea asta. Puteam povesti și despre Angela Merkel, și despre faptul că soldatul român de rând n-a avut viață ușoară nici când aliați ne-au fost nemții, nici când au întors armele.

    Voia să știe tot ce se întâmplă în țara asta, un bătrânel foarte sfătos. Cu el moare o generație care a făcut multe și a trecut prin multe. Cu ei moare o tradiție de oameni sfătoși și cinstiți”.

    Dumitru Șomlea a fost chemat la Dumnezeu pe 16 septembrie, ziua în care, cu 73 de ani în urmă, a început lupta alături de camarazii săi la Oarba de Mureș. – Sursa: PressOne

    17 4

  • Sa vedem cine da share la acest EROU, NU LA DENISA MANELISTA! Gabriel Ban, militarul român care a intrat în Cartea Recordurilor, a murit astăzi într-un accident rutier

    gabriel ban main 1

    ATENTIE! ACEST ARTICOL VREA SA ARATE DIFERENTA DINTRE UN MILITAR (necunoscut) SI O MANELISTA (ultra-cunoscuta). Rugam toti vizitatorii sa nu posteze comentarii rasiste. Multumim!

    O nouă zi de doliu pentru Armata României. Sergentul major Gabriel Ban din cadrul UM 01459 din Medgidia și-a pierdut viața într-un cumplit accident de circulație pe drumul județean 381, în localitatea Ciocârlia.

    Militarul avea 32 de ani și era singur în mașină când s-a întâmplat nenorocirea. Cercetarea de la fața locului efectuată de polițiști indică faptul că tânărul venea cu mașina dinspre Ciocârlia de Sus și se îndrepta către Autostrada A2. Din cauza neatenției, ar fi pierdut controlul volanului, a părăsit partea carosabilă spre dreapta și a intrat în coliziune cu un parapet de beton.

    Mașina făcută zob și răsturnată pe câmp a fost văzută de martori care treceau prin zonă. Aceștia au sunat la 112 pentru a cere ajutor, însă se pare că tânărul militar de 32 de ani a murit pe loc în urma impactului deosebit de violent. La accident au intervenit un echipaj de descarcerare, o ambulanță și elicopterul SMURD. Din păcate, Gabriel Ban a fost scos din autoturism fără suflare.

    Reprezentanții unității militare din care făcea parte spun că sergentul major era în timpul liber.

    „Avem informații că un militar din cadrul Regimentului 53 Rachete antiaeriene a decedat. Noi, militarii regimentului, suntem profund îndurerați la aflarea acestei vești. Era un militar model, care din păcate a plecat prea devreme dintre noi. Era un bun practicant al unor sporturi, acreditat la clubul sportiv din Medgidia“, a spus purtătorul de cuvânt al Regimentului 53 Rachete antiaeriene lt. col. Iulian Ceku.

    Era supranumit „Tanchistul“

    Gabriel Ban nu era un tânăr oarecare. Militarul era poreclit „Tanchistul“ datorită armei pe care a ales s-o slujească în Armata României, dar și grație forței sale fizice neobișnuite.

    Militarul era deținătorul mai multor recorduri mondiale. În 2015 a intrat în Cartea Recordurilor după ce a executat 37 de flotări pe dosul palmelor cu 28 de kg în spate. Gabriel deținea și recordul pentru cele mai multe flotări executate într-o singură mână, timp de un minut. Tot el a reușit să omologheze recordul de flotări pe mingi medicinale. Timp de 30 de minute, a executat 450 de flotări sprijinit pe trei mingi medicinale, având în spate și o greutate de 20 de kg. Cu această reprezentație de excepție l-au putut urmări și milioane de români, la televizor, în show-ul „Românii au talent“.

    Gabriel iubea sportul, o spun toți cei care l-au cunoscut. De altfel, militarul era legitimat la secția de Skandenberg a Clubului Sportiv Medgidia.

    O soartă tristă

    Tânărul sergent major era din Bacău. Lucra în Armată din 2005, iar din 2010 era încadrat la unitatea militară din Medgidia. Viața nu i-a oferit însă numai bucurii lui Gabriel Ban. Nu și-a cunoscut tatăl, iar cu ani în urmă a pierdut-o și pe mama sa, care a decedat. Colegii spun că are un frate preot catolic în Italia și o soră, într-o comună din Bacău. De altfel, aceasta se va ocupa și de funeraliile tânărului, care nu era căsătorit și locuia singur într-un apartament din Medgidia.

    VEZI SI: Cum ARATA Denisa Menalista fix INAINTE SA MOARA

  • Nu ești un erou, ești doar prost!

    rezist

    Eşti prost atunci când ieşi ca o vită în piaţă imaginându-ţi că tu eşti revoluţionarul care schimbă lumea, că „valorile tale” sunt cele care vor face lucrurile mai bune. Eşti şi mai prost atunci când, pentru a-ţi arăta ataşamentul, faci lucruri aberante: îţi schimbi poza de profil, preiei tot felul de idei ciudate pe nemestecate, îţi duci copilul la manifestaţii sau, pur şi simplu, pierzi aiurea timpul având convingerea c-o faci cu folos.

    Acolo, în interiorul gloatei, te simţi erou. Dar ai oare puterea să te priveşti în oglindă şi să vezi realitatea? Absolut nimic din ceea ce vezi acolo nu sugerează c-ai fi un erou: vectorul care te conduce nu e credinţa ta în vreun ideal, ci disperarea de a aparţine unei comunităţi, de a intra într-un cerc pe care tu-l crezi elitist şi rarefiat. De altfel, dacă lucrurile s-ar pune tranşant, dacă forţele cărora le spui represive( şi pe care, în realitate, le pupi în cur) ar scoate armamentul real şi-ar începe să tragă, ai fugi ca un şobolan laş, te-ai ascunde în casă sub pat şi, primele lucruri la care te-ai gândi ar fi să-ţi schimbi fotografia de profil şi să arunci orice urmă care-ar demonstra apartenenţa ta la mişcarea devenită, peste noapte, ilegală. Asta pentru că nu eşti erou ci doar prost.

    Eşti şi mai prost atunci când influencerii tăi se numesc Cartianu, CTP, Guran, Ghelmez, Lupea, Mândruţă, Tapalabă, Turcescu, etc. Asta pentru că, dacă te uiţi în gura lor seacă aruncând doar şabloane şi sloganuri, demonstrezi că eşti mai prost decât ei. Iar asta, crede-mă, e deja un lucru grav.

    Eşti un dobitoc, un „vai de capul tău” atunci când crezi că lucrurile precum democraţie, libertate, „dreptul de a alege” s.a.m.d. sunt altceva decât vorbe goale. Eşti un tâmpit atunci când crezi că, precum Afrodita, politicianul X sau Y s-a născut din spuma mării, iar singurul său scop este acele de a te salva pe tine. Mai uită-te încă odată în oglindă. Eşti ceea ce vezi acolo: un nimeni care nu valorează în ochii ăluia nici cât o ceapă degerată. A crede în legendele cu puritatea profundă ar trebui să-ţi semnalizeze că ai părăsit lumea proştilor, căzând în cea a dobitocilor. De altfel, chiar şi pura Afrodita s-a dovedit în final cam rapandulă.

    Eşti un imbecil atunci când crezi că tu, vaşnic mânuitor al feisbucului eşti cumva superior ălora care stau cu orele, zilele şi anii, proţăpiţi în fotoliu, în faţa televizorului. Eşti cretin atunci când crezi că a mânui un gadget contemporan(tabletă, telefon inteligent,etc.) e vreo mare chestie. Un copil care nu ştie să citească e capabil să folosească din mers gadgeturile cu care te mândreşti. Asta nu pentru că ar fi vreo performanţă extraordinară, ci pentru că sunt proiectate pentru cei cu inteligenţa gorilei. De multe ori, faptul că un om mai în vârstă se poticneşte în faţa lor e din cauză că are un stil de gândire mai complex, nu atât de simplu şi banal ca al tău.

    Eşti deja imbecilizat fără scăpare atunci când ai impresia că ştii totul, atunci când, la fiecare nume, concept sau cuvânt necunoscut pe care-l auzi, îţi satisfaci curiozitatea tastând pe google şi mulţumindu-te cu unu-două rezultate de-acolo. Asta pentru că Platon a fost ceva mai mult decât „un filosof al Greciei antice şi fondator al Academiei din Atena” aşa cum îţi spune ţie Wikipedia sau rezumatul pe care ţi-l face Google ca nu cumva să te mai oboseşti clickând un link suplimentar.

    Şi, în final, eşti un bou dacă după ce ai citit cele ce-am scris aici te revolţi şi te simţi frustrat. Eşti un idiot atunci când mă înjuri pentru că mă cac pe idealurile tale. Într-adevăr, ai dreptate în ceea ce priveşte actul defecaţiei, însă n-ai să înţelegi niciodată că nu e vinovat cel care foloseşte legitim latrina pentru frustrarea celui care se hrăneşte cu dejecţiile din latrină. Autor: Dan Diaconu

  • “Lacrimile eroului” – culisele celei mai emoționante fotografii

    erou

    “Lacrimile eroului” – culisele celei mai emotionante fotografii, asa cum a fost declarata de aproximativ 20.000 de utilizatori Facebook.

    Lacrimile domnului general – locotenent Constantin Didulescu, veteran de război, au impresionat o lume intreaga, trecand dincolo de spatiul virtual.

    Suferinta nu era a unui general – locotenent, veteran al celui de-Al Doilea Razboi Mondial, ci a unui tata! Domnul Didulescu isi pierduse unica fiica in urma cu o saptamana. Pentru ca suntem prieteni apropiati, de suflet, m-a rugat sa nu ne despartim niciodata. Coplesit de suferinta, m-a strans cu putere in brate si mi-a spus: “Otilia, tu esti familia mea si fata care mi-a mai ramas!”.

    In viata noastra se intampla rar sa intalnim oameni de colectie, care ne lasa inegali cu cei care eram inainte de cunoasterea lor. Dar si mai rar se intampla sa intalnim un erou. Va multumesc tuturor celor care ati distribuit “Lacrimile eroului”. Este un erou trist, dar nu mai este singur. Va are pe voi, cei care-i respectati pe eroi! (sursa- MApN)

    CITESTE SI: Martiriul Nicoletei Nicolescu. 75 de ani de la asasinarea unei eroine

  • Tu pentru ce LUPTI?

    czc

    Istoria ne apartine fie ca suntem mandri de faptele poporului nostru sau nu.  Parerile sunt impartite, unii sunt mandri si nu ar schimba nimic, altii isi condamna stramosii pentru “greselile” lor in timp ce altii inteleg ca noi, cei din prezent nu avem dreptul sa condamnam stramosii, ci poate doar sa analizam faptele lor si sa tragem invataturi.

    Trăim într-o societate democratica?

    Teoretic da, si este sustinuta ideea ca regimul democratic este cel mai bun de pana acum. Dar fiecare, nu de puţine ori, ne-am pus întrebarea: „Care este motivul cpentru care lucrurile merg totuşi aşa de prost în Romania?” Răspunsul vine singur de parca am pune o intrebare retorica: „Din cauza conducerii!”. Însă conducerea este  aleasa de noi?

    Undeva, sistemul democratic în care trăim, are defectele lui. Nu avem dreptul moral să ne resemnăm şi să spunem: „Aşa ne-a fost dat !”. Trebuie să fim conştienţi că democraţia nu este o stare ultimă şi desăvârşită a societăţii, ci un  continuu process de perfectionare.Suntem datori, faţă de noi şi de copiii noştri, să contribuim la îmbunătăţirea sistemului politic actual.  Idealul democraţiei este ca poporul să conducă cu adevărat, prin intermediul aleşilor săi. Cu toţii cerem de la guvernanţi pricepere şi responsabilitate. Ce insemna putere si cum era poporul in raport cu regimul politic in vremea comunismului stim prea bine. Dam timpul inapoi si cum spuneam mai sus inercam sa preluam din istorie tot ce e mai bun si mai valoros. Sunt cateva principia care ne atrag atentia cand spunem “Miscarea Legionara”. Principii care daca ar fi respectate poate ar exista un echilibru precis.

    C.Z. Codreanu spunea: “Va trebui sa organizam intreaga noastra generatie, s-o crestem si s-o educam intr-un spirit eroic.

    – Erou in sens razboinic – pentru ca sa poata prin lupta sa-si impuna parerea.
    – Erou in sens social – incapabil dupa victorie de a exploata munca altuia.
    – Erou al muncii – uriasul creator prin munca al tarii sale…
    Pe acest om il asteptam, pe acest erou, pe acest urias… “

    Ajunsi in democratie, nu am evoluat spiritual. Eroul e mort in noi si nu a ramas decat umbra unei triple ipostaze in care s-a aflat candva. Nici vrednic razboinic nu mai e, decat daca ii oferi certitudinea ca va fi bogat cand se intoarce, nici pe plan social nu mai e capabil sa fericeasca pe altii pentru ca se gandeste la el, iar munca o face de nevoie, rar cu placer pentru a lasa ceva in urma.

    Legionarii respectau cele 10 porunci, care nu erau ca poruncile de la religie pe care le stim dar nu le insusim, nu le simtim. Erau sfinte si nimeni nu intentiona macar sa le incalce.

    1. Nu crede in nici un fel de informatii, de vesti, de pareri despre Miscarea Legionara… Legionarul nu crede decat in ordinul si cuvantul sefului sau …

    2. Da-ti bine seama pe cine ai in fata. Si cantareste-l cum trebuie si cand este inamic care vrea sa te insele si cand este prieten prost pe care l-a inselat inainte un inamic.
    3. Pazeste-te ca de o mare nenorocire de omul strain, care te indeamna sa faci ceva. El are un interes si voieste sa-si faca interesul prin tine, sau sa te compromita in fata celorlalti legionari.

    4. Daca vrea cineva sa te ademeneasca sau sa te cumpere: scuipa-l in ochi. Legionarii nu sunt nici prosti, nici de vanzare.

    5. Fugi de cei ce voiesc sa-ti faca daruri. Nu primi nimic.

    6. Indeparteaza-te de cei ce te lingusesc si te lauda.

    7. Unde sunteti numai trei legionari, traiti ca fratii intre voi: UNIRE, UNIRE si iar UNIRE.
    Sacrifica tot, calca-te pe tine in picioare cu toate poftele si cu tot egoismul din tine, pentru aceasta unire. Ea, unitatea, ne va da biruinta.
    Cine este contra unitatii, este contra biruintei legionare.

    8. Nu-ti vorbi de rau camarazii. Nu-i pari. Nu sopti la ureche si nu primi sa ti se sopteasca.

    9. Nu te speria daca nu primesti ordine, vesti, raspunsuri la scrisori, sau daca ti se pare ca lupta stagneaza …

    10. In singuratatea ta, roaga-te lui Dumnezeu, in numele mortilor nostri, pentru ca sa ne ajute sa suferim toate loviturile pana la capatul suferintelor si pana la marea inviere si biruinta legionara.

    Unitatea la care visau strabunicii nu mai e. Nu mai e nici cat era. I-am dezamagit oare? Si daca da, tu cel care spui da, ce astepti? Putini sunt cei ce simt ca dezamagesc prin tacere si mai putini sunt cei care accepta ca dezamagesc prin simplul fapt ca nu progreseaza ci sfarama ce a mai ramas. Si de ce ne-ar pasa de ei? Toti au luptat pentru mine, pentru tine, pentru noi dar s-au dus. Nu ma apuc sa plang mortii, nu?  Ideea nu e sa ii plangem, ci sa ii facem mandri, daca acceptam ipostaza de invinsi in fata progresului cel putin sa ducem mai departe ce era.

    Ce exista atunci si acum nu mai exista? Unitate, solidaritate, iubire neconditionata fata de neam. “Miscarea Legionara este o involburare a intregului neam romanesc si ea urmareste sa formeze un alt suflet pentru acest neam.  Caci ceea ce trebuie schimbat in primul rand la noi, este sufletul.  Cand vom fi un neam cu sufletul sanatos si curat, atunci vom putea fi tari.  Prin puterea noastra vom putea fi stapani in tara noastra. “

    Asadar, aceste cateva idei daca ar fi luate in serios, am schimba perceptia tuturor fata de istorie si fata de menirea noastra pe Pamant. Pentru ca pe langa faptul ca te nasti, cresti apoi iti faci o familie, la final mri. Mori, dar oare nu simti ca e nevoie sa lasi ceva in urma ta? Nu ne mai anima nimic in afara de avutie. Toti dorim bogatia cu rice pret si cu banul este “ochul dracului”, nu ne ramane decat sa recunoastem ca ne-am lasat manipulati si transformatii in fiare.

    “Tot ce-si poate imagina mintea noastra mai frumos ca suflet, tot ce poate rodi rasa noastra mai mandru, mai inalt, mai drept mai intelept, mai puternic, mai curat, mai muncitor si mai viteaz, iata ce trebuie sa dea scoala legionara! Un om nou, in care sa fie dezvoltata pana la maximum toate posibilitatile de marire omeneasca ce se afla sadite de Dumnezeu in sangele neamului nostru.”

    Articol de Bianca C. – Redactia Nationalisti.ro

  • Câinele erou MAX abandonat de “camarazii” săi din Aramată

    max

    Max, celebrul caine militar al Armatei Romane, pare sa fie uitat de cei ale caror vieti le-a salvat, scrie Expres Magazin. Pentru ca ingrijitorii sai au demonstrat o crunta nepasare fata de propriile obligatii si nu i-au dat un medicament in valoare de 35 de lei, o data la trei luni, Max nu a fost imunizat in timpul deplasarilor in teatrele de operatiuni si, in urma intepaturii unui tantar, a fost diagnosticat cu Dirofilaria: un ghem de viermi in jurul inimii.

    Dupa ce s-a imbolnavit, ciobanescul german a fost “pensionat” si i s-a oferit gradul de cavaler, nu si tratamentul necesar supravietuirii, in valoare de 600 de lei pe luna.

    Nascut in 2009 intr-un centru de dresaj special, Max a fost antrenat de mic. Alaturi de partenerul sau, plutonierul major Rosioara Valentin, a executat doua misiuni in teatrul de operatii din Afganistan, in cadrul Batalionului 2 Infanterie “Calugareni” si a Batalionului 300 Infanterie “Sf. Andrei”, aminteste Pro Tv. “Este un caine pentru detectarea materialelor explozive. Isi sacrifica el viata si salveaza alte vieti”, spunea, in 2012, plutonierul.

    In prezent, Max se afla in custodia presedintelui Asociatiei “Nu mai esti singur”, care incearca sa il adopte si care a platit deja, din surse proprii, 2.500 lei pentru tratamentul cainelui militar.

    “Am solicitat sa mi se incredințeze pe baza unei declaratii notariale prin care mi-am asumat responsabilitatea ingrijirii si suportarii costurilor lui privind medicatia”, a spus Sorina Hanea, presedinta asociatiei, citata de Digi24.

    “Este la noi de trei luni, ne impacam foarte bine. El este un caine deosebit, care se impaca foarte bine si cu celelalte animale pe care le avem in casa”, a mai declarat aceasta.

    Cei care doresc sa contribuie la tratamentul lui Max o pot face donand sume de bani in contul Asociatiei “Nu mai esti singur”, C.F.:13572772, cu mentiunea “pentru Max- soldatul nostru”. In plus, a fost deschis un cont bancar in lei: RO60BTRL04501205858688xx, la Banca Transilvania Agentia Beller.

    Ministrul Apararii Naţionale, Mircea Dusa a dispus, luni, constituirea unui colectiv de lucru care sa elaboreze un set de acte normative, privind utilizarea in M.Ap.N. a animalelor de serviciu, in urma reactiilor din mass-media aparute despre situaţia lui Max, transmite Mediafax. De asemenea, la nivelul Departamentului pentru relatia cu Parlamentul si informare publica a fost desemnat un grup de experti care sa realizeze, impreuna cu alte structuri ce detin animale de serviciu, un proiect de lege privind gestionarea si utilizarea acestora in conditiile respectarii legislatiei europene referitoare la protectia animalelor. Sursa: FrontPress.ro

  • Vlad Tepes

    tepes-cover-interior

    Ca o culme a ironiei cu care istoria ne-a lovit pe noi romanii de nenumarate ori, avem surpriza sa descoperim ca personalitatea celui mai faimos voievod de-al nostru pe plan mondial a cazut victima unei campanii continue de denigrare din partea presei apusene. De la cronicile si gravurile mincinoase ale sasilor si svabilor din Transilvania, trecand prin romanul lui Bram Stoker si poposind in preajma industriei Dracula din prezent, omenirea nu cunoaste inca personalitatea abisala a singurului lider militar care l-a ingrozit vreodata, la propriu, pe cuceritorul Constatinopolului.

    Fiul Dracului si nepotul lui Mircea cel Batran

    Pentru a-l cunoaste mai bine pe cel care prin groaza si teroare a reusit sa mentina Valahia in afara ghearei lacome a Imperiului Otoman, merita zabovit putin asupra distinsei sale origini. Rareori marile personalitati ale Istoriei au fost la randul lor descendentii unor alti mari oameni. In cazul voievodului care i-a ingrozit atat pe crestini cat si pe musulmani, soarta i-a harazit sa aiba parte de un bunic legendar si de un tata sa-i zicem, “plin de imaginatie”. Vlad I Dracul era fiul natural al lui Mircea cel Batran si vlastar al marii familii a Basarabilor. Vlad Dracul, tatal lui Vlad Tepes, a avut la randul sau o personalitate complexa care, din nefericire, nu a beneficiat de studii amanuntite din partea istoricilor. Cu toate ca era recunoscut drept urmas legitim al marelui Mircea, avand asadar dreptul nativ de domnie, tatal lui Tepes s-a remarcat in primul rand ca un luptator si cavaler dedicat campaniilor anti-otomane ale vremii. Datorita urii si intrigilor clanurilor boieresti, este nevoit sa-si paraseasca tronul si sa caute adapost in Transilvania.

    vladstatuegetty500

    Acolo a trait intre anii 1428-1436, beneficiind astfel de protectia Imparatului Sigismund de Luxemburg. Tatal temutului Tepes era o cunostinta mai veche de-a regelui, deoarece inca din tinerete s-a facut remarcat datorita curajului si indemanarii in lupta. Pe baza acestor doua calitati pretuite, fiul lui Mircea cel Batran a fost invitat sa intre in randurile Cavalerilor Ordinului Dragonului (Ordinis Draconis). Gruparea in sine era una deosebit de exclusivista si secreta, scopul sau principal fiind acela de aparare a catolicismului alaturi de alungarea turcilor din Europa. Blazonul ordinului infatisa un dragon al carui trup forma un cerc, fiara inghitindu-si astfel coada. Simbolul in sine este unul mult mai vechi decat crestinismul, in acceptiunea Europei pagane, acest animal fantastic era consacrat zeitei Atena, semnificand ideea ca ratiunea si intelepciunea nu dorm niciodata, atente fiind la aparitia Celui Rau…

    Pe cand Mircea cel Mare se afla la Nurenberg impreuna cu fiii si suita sa, ca invitat al regelui Sfantului Imperiu Romano-German si rege al Ungariei, Sigismund de Luxemburg remarca abilitatea in lupta a printului Vlad Intaiul. Atunci, tatal sangerosului Tepes a avut dreptul de a purta la ceremonii costumul rosu intunecat cu mantie verde, la gat avand simbolul din aur al dragonului. Revenind la momentul fugii sale in Ardeal, Vlad Intaiul primeste de la puternicul rege Sigismund cladirea corpului de paza din cetatea Sighisoarei, alaturi de functia de comandant al ostilor imperiale din sudul Transilvaniei. Acolo se casatoreste cu una din fiicele lui Alexandru cel Bun, femeie de rang inalt din familia Musatinilor. Astfel, viitorul Vlad Tepes, copil legitim nascut din aceasta legatura, era var direct cu Marele Stefan al Moldovei.

    Cei doi lideri au copilarit partial impreuna, devenind prieteni foarte buni. In heraldica si genealogia voievozilor valahi, Vlad Tepes apare sub numele de Vlad al II-lea Draculea, mostenind numele tatalui transformat in renume, odata cu acesti doi voievozi, tata si fiu, Tara Romaneasca cunoaste familia boiereasca a Draculestilor. In limba romana, termenul pompos de dragon, mostenit de Vlad Intaiul, are drept corespondent pe cel de Drac si Balaur, astfel impamantenindu-se in constiinta nationala numele de Vlad Dracul sau Draculea. Nu trebuie sa ne miram prea mult daca tinem cont ca in Europa aveau sa circule nu mai putin de 57 de variante ale numelui voievodului, printre cele mai uzitate fiind cele de Dracole, Dracuglia, Dracol, Draco, Dragula, Dragulios, Dragulia, Trakulam, Tarac Oglu, sau Kazikil, Kazakil si Cassiclu, dupa cum il numeau infricosati turcii.

    Singur printre turci

    Dupa o copilarie petrecuta pe strazile Sighisoarei, viata tanarului Vlad avea sa se schimbe radical si dramatic in acelasi timp. Moartea regelui Sigismund, protectorul tatalui sau, petrecuta in anul 1437, este interpretata de turci drept o slabiciune a frontului antiotoman creat in estul Europei. Cu un an inainte, Vlad Dracul fusese nevoit de noile conjuncturi politice sa merga la Brusa in inima Imperiului, pentru a jura credinta sultanului Murad al II-lea. Constient de problemele create de Mircea cel Batran, sultanul nu a dorit sa riste in privinta urmasilor acestuia. Prin urmare, Vlad Dracul a trebuit sa traiasca in apropierea sultanului alaturi de cei trei fii ai sai, Mircea, Vlad si Radu. Domnul muntean si-a lasat fiii zalog sultanului in timpul expeditiei militare intreprinsa de turci in Transilvania. Tristul atac musulman in Ardeal s-a soldat conform cronicilor cu devastarea cetatiilor Alba Iulia, Sighisoara, Medias, plus asediul Sibiului si Brasovului. Alaturi de prada, turcii au luati robi circa 30.000-40.000 oameni, o cifra imensa pentru acele vremuri…

    Vlad Dracul revine la tronul Valahiei in anul 1433, dar pentru a controla un astfel de vasal turbulent si periculos, turcii continua sa-i pastreze pe Vlad si Radu drept ostatici -garanti ai propriului lor tata. Cei doi copii au parte de o educatie militar-politica in spirit turcesc, undeva in podisul arid din Anatolia. Acolo, la umbra Muntilor Kociadag, trona aspra cetate Egrigoz, unde Vlad va ramane pana in anul 1438, cand tatal sau este decapitat din ordinul nejustificat al fostului sau camarad de arme, Iancu de Hunedoara. Singur printre turcii cei dumanosi, viitorul Tepes isi continua studiile militaro-tactice, devenind un manuitor expert al iataganului si al sulitei de lupta. Caracterul sau agresiv si privirea-i crunta, l-au tinut departe de sicanele si avansurile turcilor. Nu la fel se poate spune despre fratele sau, Radu, care datorita infatisarii, ajunge sa se aleaga cu porecla cel Frumos.

    Exista unele marturii istorice care merg pana intr-atat incat se pare ca Radu ar fi fost violat de viitorul Mahomed, cuceritorul Constantinopolelui, mai tarziu cei doi avand chiar o relatie intima de durata…Scarbit de calea pe care o alesese fratele sau, Radu, Vlad isi gaseste refugiul exclusiv in stiinta armelor. In rastimp, ura sa contra turcilor crestea arzand mocnit… Cum in urma bataliei de la Varna in care cruciada crestina europeana este zdrobita farta drept de apel de turci, Tarile Romane se aflau din nou singure in fata Semilunei, in mintea lui Vlad a incoltit un plan cumplit. Avea sa castige cu orice pret tronul Valahiei. Cunoscator excelent al moravurilor si mentalitatii turce, Vlad stie ca acestia nu pot fi tinuti departe de tara decat cu ajutorul fricii primare, instinctuale care salasluieste in ungherele ascunse din sufletul oricarui om. Aliantele viitoare ale voievodului nu vor mai fi nevolnicele state crestine, ci cumplitele fiice ale Disperarii : Teroarea, Groaza, Spaima si Durerea!

    Doua domnii si multe fapte de pomina!

    “El domni cu o rigoare necunoscuta pana atunci in principatele romane”
    – (August Treboniu Laurian)

    Dupa moartea tatalui si a fratelui sau mai mare, Mircea, Vlad viitor Tepes era urmatorul indreptatit sa ocupe tronul valah. Tron ocupat intre timp de Vladislav al II-lea, varul sau din familia Danestilor. Intre cele doua familii nobile valahe, Draculestii si Danestii existand o ura fara margini. Profitand de dezastrul suferit de armatele lui Iancu de Hunedoara si Skanderbeg la Kossovopolje in anul 1448, legendarul voievod de mai tarziu pune mana pe tronul tatalui sau, ajutat fiind de o serie de pasale de la Dunare, in frunte cu pasa de Nicopole si beglerbeiul Karadja-bei, conducatorul armatei Rumeliei. De partea tanarului domn mai erau si o serie de boieri valahi adunati intr-o alianta potrivnica lui Vladislav Danescu. Asa si-a dobandit Vlad prima domnie. O domnie care avea sa dureze doar cateva luni, mai precis intre lunile august 1448 si ianuarie 1449. Cu toate acestea, exacerbarea politici interne concretizata prin luptele tot mai dese intre clanurile boieresti, coroborata cu lipsa unei armate personale credincioase, fac ca tanarul voievod sa-si piarda tronul in favoarea lui Vladisalv Danescu. Fara niciun fel de ajutor, Vlad fuge in Moldova unde leaga o prietenie puternica cu viitorul domn, Stefan cel Mare. Datorita acutizarii luptei pentru putere, cei doi veri se vad nevoiti sa se refugieze peste munti, la curtea lui Iancu de Hunedoara, devenit intre timp voievod al Transilvaniei. Situatia in Europa avea sa se inrautateasca fara precedent odata cu caderea Constatinopolului. Devenit intre timp om de incredere al lui Iancu de Hunedoara si insarcinat de acesta cu paza hotarului de sud al Ardealului, Vlad intreprinde un atac fulgerator in Valahia, in decursul caruia il prinde pe Vladislav la Targsor si il decapiteaza. Urmeaza cea de-a doua si cea mai importanta domnie, desfasurata intre anii 1456-1462.

    vlad-tepes-blatt-1

    Dupa ce Vlad si-a luat tronul, s-a inconjurat de un mare numar de soldati alesi si de mare incredere “carora le dadea bani si avere si cealalta stare si situatie a celor ucisi” dupa cum amintesc cronicile. Intarit impotriva unei eventuale tentative de asasinat, Vlad Voda se concentreaza pentru inceput asupra boierilor. Scopul era de fapt consolidarea si cresterea puterii voievodale. In plus, tagma boiereasca era un stat in stat, iar forta sa era imensa datorita bogatiei si influentelor personale. Vlad avea o ura mai veche impotriva boierilor in care nu avea incredere nici cat negru sub unghie. In afara tendintei apoape “naturale” pentru uneltiri si tradari, o mare parte a boierimii era vinovata de moartea tatalui sau. Documentele istorice sugereaza ca eliminarea boierilor a fost facuta succesiv, in mai multe episoade, Vlad dand iama nu doar in boierii de rand, ci si in elita conducatoare. Astfel, in cea de-a doua domnie, voievodul valah executa drept masura de prevedere un numar de 11 boieri din cei 23 de mari dregatori ai sfatului domnesc. Celebrul episod al uciderii boierilor adunati are la mijloc un dialog tragico-comic intre domnitori si clica nobiliara. Cronicile ne spuc ca Vlad i-a invitat frumos la masa pentru a-i aduna intr-un singur loc. Dupa care a inceput judecata. In stilul si uzantele sale…

    I-a intrebat sincer pe fiecare in parte cati domni cunoscusera pe scaunul Tarii Romanesti. Boierii au raspuns diferit. Unii 10, altii 20, fiecare in functie de varsta. Indignat, domnitorul cere sa i se explice cauzele atator schimbari anormal de dese. Neprimind raspuns, Vlad le striga furios: “Vina o poarta rusinoasele voastre dezbinari!”. Instantaneu, moartea si-a intins lunga ei aripa neagra ticsita de tepe deasupra palatului…Un numar de 500 de boieri, mari si mici, cu familiile si slujitorii lor au fost trasi de vii in teapa in curtea domneasca. Atat tarile romane cat si lumea intreaga nu mai pomenisera un asemenea lider!

    Clanurile boieresti ramase s-au temut intr-atat incat au organizat la randul lor o riposta concretizata in strangerea in graba a unei armate de lefegii, cu care au purces spre prinderea si uciderea domnitorului. In fruntea gupului rebel se afla puternicul si vestitul boier Albul cel Mare. Nu au avut nicio sansa in fata copilului de alta data care crescuse mancand strategie militara pe painea amara a turcului. Vlad a iesit cu oastea inaintea lui. Albul cel Mare a fost taiat in bucati de viu, aceeasi soarta avans-o nevasta , copiii si toti lefegii prinsi. Pe fondula asa-zisei terori infaptuita de domnitor, Valahia crestea, se imbogatea si prospera. Vlad incuraja comertul, construirea de drumuri si sate, ocrotindu-i pe negustori si pe taranii care alcatuiau grosul armatei. Nimic nu graieste mai sugestiv depre atmosfera instituita de noul domnitor cu mana de fier decat nemumaratele documente istorice:“Asa de mult ura raul din tara lui, incat daca cineva facea rau, furt, talharie, nedreptate sau siluia vreo muiere sau fata mare, acela nu ramanea viu”.

    Blamatul si batjocoritul Dracula era, de fapt, iubit de popor, fiind considerat un mare si intelept stapanitor. Cetatile si manastirile sunt reconstruite si intarite. Vlad nu-i suporta pe vagabonzi si cersetori care erau in opinia sa sunt doar niste hoti. Intr-o cronica autohtona se povesteste ca Tepes Voda i-a adunat intr-o mare casa pe toti parazitii din Valahia, acolo i-a ospatat si le-a dat de baut pe saturate. La sfarsit, voievodul i-a intrebat daca vor sa le mai fie foame si frig de-acum incolo. Nu Maria Ta, a strigat incantata intr-un singur glas gloata de milogi ghiftuiti. Bine, le-a raspuns voievodul care a ordonat sa fie inchise usile si ferestrele dupa care casa plina cu cersetori a fost incendiata. Dupa cum le-a promis voievodul, nu le-a mai fost frig niciodata…

    Hotia, jaful si minciuna fiind eradicate (exista marturii despre drumuri intregi marginite de hoiturile celor trasi in teapa), prosperitatea tarii atinsese culmi mai mari decat in timpul domniei ilustrului sau bunic. Toate acestea au atras insa ochiul lacom al Semilunei…

    sam1

    Aventurile unui sultan prin Valahia!

    “Nu pot sa iau tara unui barbat care face lucruri asa de mari si mai presus de fire…acest barbat care face astfel de ispravi ar fi vrednic de mai mult daca ar avea o armata mai mare”– Sultanul Mahomed al II-lea

    Voievodul nu a pierdut din vedere atat pericolul otoman cat si ura sa impotriva turcilor ale caror obiceiuri, traditii si religie nu le putea inghiti cu niciun chip. Politica sa antiotomana a fost alimentata de cresterea tributului impus Valahiei. Refuza asadar plata oricarei forme de haraci, fie acela in bani, vite, grane sau robi. Turcilor nu le venea sa creada ca un vasal crescut si educat dupa moravurile lor, prezinta semen de rebeliune. Isi stapanesc furia si trimit o solie care sa-l roage personal sa nu mai intarzie cu tributul. Dar domnitorul avea un alt plan. Satul de tupeul turcesc, nu scapa din vedere ca membrii soliei nu-si descopera capetele la vedera sa. Le fixeaza acestora turbanele in oasele testei cu ajutorul unor cuie, dupa care-i trimite pe jos spre Stambul.

    vlad

    Inteligentul si ambitiosul sultan Mahomed al II-lea pricepe imediat cu cine are de a face. Ocupat in prima instanta cu rascoala din Moreea si luptele cu hanul hoardei Ak Koyunlu, se gandeste sa-l inlature pe Vlad prin viclesug. Sultanul lasa acesta cursa in seama perfidului Catavolinos, un sfetnic grec, si a lui Hamza Pasa, soimarul personal al sultanului. Cele doua personaje machiavellice concluzioneaza ca Dracula este greu de scos din tara si se decid astfel sa-l prinda in Valahia. Foarte proasta inspiratie au avut. Loviti prin surprindere pe cand se aflau in cetatea Giurgiului, cei doi dregatori ai Portii sunt trasi de vii in teapa in fata unei alte suite de tepi unde se zbateau in agonie proprii lor soldati. Om cu respect pentru ranguri,Vlad i-a tras in doua tepe mai mari decat cele destinate ienicerilor. Nu era decat inceputul pentru groaza care a cuprins atat Europa crestina cat si Imperiul Otoman. Profitand de obiceiul turcilor de a nu duce razboaie iarna, voievodul trece prin foc, sabie si mai ales teapa, tot malul stang al Dunarii, de la Zimnicea in Delta. Cronicarii de curte ai lui Vlad noteaza cu sfintenie si frica, recordurile personale ale domnitorului. La Oblucitia si Nevoselo 1350 turci trasi in teapa, la Dirstor, Cartal si Dripotrom 6840, Turtucaia 630, Giurgiu 6414, Rahova 1460, Novigrad si Sistov 749 si Marotiu cu doar 210 de turci de ambele sexe si toate varstele. Inceputul era cum nu se putea mai bun. Groaza turcilor ajunsese atat de mare incat pasalele si dregatorii din Rumelia se intreceau in a mitui vizirii de la Stambul in speranta ocuparii unui post similar in Anatolia sau Armenia, doar-doar vor reusi sa scape de infricosata vecinatate a omului cu tepe.

    vlad-the-impaler-4

    Furia lui Mahomed nu intarzie sa se arate. Intr-un acces de groaza amestecata cu furie neputincioasa, suveranul turc ordona strangerea celei mai mari armate musulmane de pana atunci. Pentru a-si imbarbata incercatii ieniceri care incepusera sa simta amenintarea varfului ascutit al tepei, sultanul se decinde sa paraseasca Stambului si sa conduca personal campania de pedepsire si lichidare a curajosului voievod. Ordia cea grozava s-a pornit spre Valahia, conform cronicarului Chalcocondil, un numar de 250.000 de razboinici marsaluiau spre Dunare. Numai corpul de elita al ienicerilor numara 25.000 de luptatori. In fata colosului musulman, Vlad cere ajutor regelui Matei Corvin, ajutor care nu a venit niciodata. Crancenul vultur valah dispunea de o armata infima, dar compusa din soldati la fel de cumpliti ca el. Merita amintit ca voievodul era in penurie de calai cand venea vorba de tragerea unui numar atat de mare de turci in teapa, multi dintre soldatii sai raspunzand cu bucurie cererii voievodului de a-i ridica in tepe pe dusmani.

    Raportul lui Balbi, ambsadorul venetian la Stambul ne spune ca Vlad detinea o armata de maxim 30.000 de soldati, in timp ce Petrus Thomasio scrie ca valahii aveau doar 22.000 de razboinici. Pentru a zadarnici traversarea batranului fluviu de catre turci, voievodul se foloseste de o serie de tactici militare vizionare care apar in Europa de-abia in perioada moderna. Vlad intentiona sa-l prinda pe Mahomed in padurile dese si intunecate ale Teleormanului, unde odihneau cadavrele unor turci (de aici vine denumirea de Teleorman, derivate din turcescul Delii Orman-padure nebuna). In calea puhoiului turcesc, aplica stravechea si eficienta tactica strabuna de ardere a satelor si proviziilor, otravirea apelor si incendierea holdelor. Oastea stransa in graba de voievod era compusa doar din tarani si oameni apartinand paturilor mijlocii, ambasadorul venetian la Stambul scriind ca Vlad, pentru a-si injgheba oastea, “chemase sub arme pana si copii de 12 ani”.

    Inainte de a ataca trupele sultanului, temerarul voievod le-a cerut soldatilor ca “Cine gandeste la moarte, acela sa nu mearga cu mine, sa ramana aici”. Cu mica sa oaste, voievodul hartuieste neincetat armia turceasca. Lipsa hranei si somnului stricat de atacurile neasteptate ale valahilor, isi spun incet-incet cuvantul. Turcii simt povara presiunii psihologice, apare foamea, incep sa isi arate coltii si molimele. Apogeul conflictului se petrece in noaptea 17-18 iunie 1462 undeva la mijlocul drumului intre Nicolope si Bucuresti. Atunci, intr-o demonstratie de curaj unica in istoria omenirii (niciun alt lider militat inainte sau dupa el , nu s-a deghizat si a atacat o tabara dusmana din interior), Vlad Tepes si cei mai buni osteni se imbraca in straie turcesti si se infiltreaza intre otomani. Tinta sa era cortul sultanului. In plina noapte, socati si buimaci, corpul spahiilor din Anatolia este macelarit de valahi, marii viziri Mahmud si Isac fiind ucisi in lupta.

    Confuzia, dezordinea isi spun cuvantul si turcii nu se mai deosebesc unul de altul si se macelaresc de-avalma. Din nefericire, sultanul turc nu dormea in cortul cel mare, valahii in frunte cu Tepes scapand ocazia de a-l ucide pe Mahomed Fatih. Precauti si disciplinati, ostenii lui Vlad se retrag in viteza. Dimineata avea sa arate proportiile dezastrului. Imensa armata era in agonie. Vlad continua sa hartuiasca armata turca. In lupta finala de la Chilia domnitorul cu teapa zdrobeste un intreg corp de armata turc, pierderile otomanilor atingand numarul de 50.000 de oameni. In fruntea unei armate distruse, in randurile careia foamea, setea si bolile isi luau tribut din ce in ce mai mare, sultanul hotaraste sa-si salveze ostenii ramasi, retragandu-se pe Dunare din orasul Braila. Acoperit de rusine, cu o armata bolnava si injumatatita, Mahomed se intoarce in Adrianopol. Pentru a ascunde infrangerea, cronicile albaneze afirmau ca sultanul a ordonat manifestari de veselie si petreceri, pentru ca supusii sai sa creada ca s-a intors victorios.

    Minciuna nu dureaza mult, in scurt timp fiind nevoit sa paraseasca orasul in graba datorita protestelor si ocarilor primite. Inainte de a fugi din Valahia, sultanul il lasa la Braila pe Radu cel Frumos, in speranta ca acesta va reusi sa-i ademeneasca pe romani de partea sa. Speranta turcului a fost desarta. In septembrie 1462, Vlad zdrobeste armata fratelui sau Radu care se salveaza prin fuga. 30.000 turci nu au acelasi noroc…

    Presa te ridica, presa te doboara

    “Dracula este probabil cel mai frumos roman din toate timpurile”
    -Oscar Wilde

    Invidia si mandria sunt pacate primordiale, de fapt, cele doua atribute negative sunt printre cele mai frecvente greseli in care cade un conducator. Nu a fost ocolit de ele nici regele Ungariei romano-ungurul Matei Corvin. Indiferent in aparenta, dar profund invidios pe curajul si succesul valahului, regele Matei recurge la o stratagema obscura care avea sa-l acopere de rusine pana in zilele noastre. Profitand de faptul ca Vlad venise personal in Ardeal sa-i ceara ajutorul, Matei il prinde langa Muntii Piatra Craiului si il intemniteaza fara nicio explicatie. Fiul lui Iancu de Hunedoara redacteaza o scrisoare falsa la data de 7 noiembrie 1462 in orasul Cisnadie. In falsa scrisoare atribuita pe nedrept lui Vlad, la ordinul mincinos al lui Matei Corvin, secretarii acestuia scriu ca voievodul valah cere sultanului sa-l ierte pentru victoria sa, dupa care il asigura ca-i va preda Transilvania si chiar il va sprijini sa cucereasca Ungaria. Scrisoarea mincinoasa este trimisa papei Pius al II-lea, in incercarea regelui maghiar de a-l discredita pe valahul a carui glorie pe campul de lupta o intuneca cu mult pe a sa…

    Capturarea si intemnitarea lui Tepes in momentul in care intreaga Europa astepta relansarea luptei antiotomane a fost greu de inteles chiar si pentru supusii lui Matei Corvin. Unele surse istorice spun ca Vlad a stat inchis 4 ani, alte cronici slave sustinand ca a fost intemnitat 12. Adevarul despre durata detentiei nu se stie nici astazi. Campaniile de presa negative la adresa aparatorului crestinatati erau de-abia la inceput.
    Inca din timpul vietii sale, cronici defaimatoare si exagerate circulau in toata Europa. In marea majoritatea a a documentelor medievale il gasim pe voievod portretizat ca un monstru inuman, sadic si insetat de sange. Primele texte tiparite despre personalitatea lui Vlad Tepes, alaturi de exagerarea cu buna stiinta a faptelor si cruzimii sale, apartin tot lui Matei Corvin care a exploatat conflictul legitim si indreptatit al voievodului valah cu cercurile de comercianti sasi din Ardeal. Povestea cu sasii si svabii este ultracunoscuta. Sasii care faceau negot in Valahia, au refuzat sa plateasca taxele pe care le plateau orice alti negustori, fie ei valahi, armeni, moldoveni, polonezi sau evrei. Infumurarea germanica nu l-a impresionat deloc pe voievod, acesta hotarand pentru sasi acelasi tratament cu lemn lung de 4-5 metri pe care-l recomanda tuturor hotilor, tradatorilor, pungasilor, viclenilor, turcilor sau tatarilor. In plus, Vlad nu a uitat ajutorul si adapostul oferit boierilor tradatatori si complotisti de sasii din Cetatile Brasovului, Rasnovului sau Sibiului. Replica razbunatoare a urmasilor saxonilor din Ardeal nu intarzie sa apara. In mai putin de 100 de ani, Europa apuseana este impanzita de povestile oripilante despre viata si personalitatea lui Vlad. Pana in anul 1568, circa 15 texte circulau pe la curtile regale, ingrozindu-i pe cei care le citeau. Pavaza crestinatatii este portretizata drept un sadic care bea sangele dusmanilor, care se amuza torturand oameni, care serveste linistit masa la umbra unei paduri de tepe in care se zbateau trupuri umane.

    Colac peste pupaza, intr-unele relatari despre Vlad se povestea ca manca frecvent carne de om. Insulta mai grava nu exista pentru un voievod crestin ortodox care tinea toate posturile din an la fel ca faimosul sau var din Moldova. Tonul denigrator se propaga peste secole, astfel incat un adevarat tiran sadic cum era Ivan cel Groaznic, devine fanul declarat al lui Tepes, cronicile rusesti amintind ca sangerosul tar poruncea deseori sa i se citeasca din cronicile mincinoase aparute la Nurnberg, Leipzig, Bamberg sau Ausburg. Putini stiu cum a ajuns scriitorul irlandez Abraham (Bram) Stoker sa intre in contact cu personajul fantastic care a inspirat cel mai celebru roman de groza al tuturor timpurilor. Totul a avut o motivatie nationalist-politica. In plin secol 19, cercurile xenofobe unguresti duceau o politica de deznationalizare, sovina, de genocid etnic si cultural la adresa romanilor din Ardeal. Unul dintre cei mai vehementi membri ai acestor cercuri unde ura la adresa romanilor era la ordinea zilei a fost scriitorul maghiar Arminius Vambery.

    In studiile si cautarile sale in domeniul mitologiei est-europene la adresa vampirilor si a mortilor vii, Bram Stoker il cunoaste pe Arminius Vambery. Acesta i-a ascuns irlandezului povestea adevarata a contesei-vampir Erszebeth Bathory, alegand cu buna stiinta sa-i povesteasca despre inchipuita natura de bautor de sange a voievodului valah. “Greseala” intentionata s-a propagat prin carte, apoi in sutele de filme cu vampiri, pana in zilele noastre cand exista mii de site-uri si forumuri despre vampirism pe Internet. Toate continuand asocierea profund gresita dintre domnitorul Vlad si personajul fictiv Dracula cel iubitor de sange si amator de ambiante gotice presarate cu lilieci, cupe pline de sange si lupi…

    Cum te-au ucis Maria Ta?

    Multe izvoare istorice marturisesc depre tragica si nedreapta moarte a celui care i-a creat cosmaruri lui Mahomed Cuceritorul. Prin compararea faptelor reiese ca Vlad a cazut victima unui act de tradare la care au contribuit atat turcii, cat mai ales cercurile de boieri ostile domnitorului. Un document de-al lui Stefan cel Mare din 1477 relateaza ca ” El m-a rugat sa-i las pentru paza lui oameni de-ai nostri, caci in munteni nu se prea incredea”. Faptele s-au precipitat odata cu reintorcerea lui Basarab Laiota cu ajutor turcesc. Vlad, impreuna cu garda sa de moldoveni, a purtat o ultima batalie in preajma comunei Voluntari de astazi, undeva pe soseaua Stefanesti, in apropierea Codrilor Vlasiei care inconjurau Manastirea Snagov. Cei zece soldati moldoveni care au supravietuit din contingentul de garda care numara 200 de osteni de elita trimisi de varul sau, s-au intors pe furis in Moldova aducandu-i lui Stefan vestea cea trista. Varianta slava a sfarsitului eroului a fost redactata la cativa ani de la moartea lui Vlad, si relateaza despre o tragica confuzie. Conform acesteia, in timpul atacului turcilor, oastea lui Dracula a inceput sa-i taie fara mila si i-a gonit. Dracula, bucuros s-a urcat pe un deal sa vada desfasurarea luptei. Departe de oamenii sau, apropiatii sai luandu-l drept turc, unul l-a lovit in spate cu o sulita. Vazandu-se lovit de ai sai, Tepes banuieste o tradare si ucide la randul sau cu sabia un numar de cinci atacatori, inainte de a fi lovit cu mai multe sulite.

    Cronicarul austriac Jacob Unrest nota, la randul sau, ca ” Dracula a fost omorat cu mare tradare din cauza pagubelor cele multe pe care le pricinuise Semilunii. Caci iata ca un turc a fost pus sluga langa el sa-l ucida in timp ce tinea sfatul. S-a intamplat asa ca el i-a taiat capul pe la spate pe cand calatoreau impreuna, si pe loc s-a refugiat la tabara turceasca”. Unica sursa sarbeasca care povesteste despre eveniment este Letopisetul sarbesc de la biserica Sfantul Nicolae din Bjelo Polje. Documentul arata ca Vlad a murit de mana lui Laiota Basarab. Umanistul german Sebastian Munster, alaturi de cronicarul italian Antonio Bonfino, scrie ca “a fost ucis in lupta cu turcii din tradarea alor sai, iar capul sau taiat a fost trimis in dar lui Mahomed”. Capul voievodului a fost pentru turci o distinsa si nesperata prada de razboi, imbalsamat si uns cu uleiuri, capul a fost purtat si expus de turci prin orase pentru ca supusii sultanului sa nu mai tremure de frica teribilului valah. Trista si tradatoare soarta…

    soarta

    Trupul i-a fost luat si spalat de calugarii credinciosi, care l-au inmormantat mai apoi intr-un loc asupra caruia pluteste si astazi misterul. Cea mai cunoscuta si acceptata varianta cu privire la locul de odihna al crancenului voievod este cea sustinuta de arheologul Dinu V. Rosseti, care afirma ca in decursul sapaturilor din anii 1934-1935 a gasit un mormant asezat pe axa intrarii, in fata usii Manastirii Snagov. De-asupra oaselor degradate s-au pastrat bucati de matase precum si ornamente brandemburgice. Scheletul nu avea craniu. S-a descoperit in schimb o cununa realizata din fragmente din faianta, unite de un fir din aur. Dinu V. Rosseti sustine ca acesta este fara indoiala mormantul celebrului voievod. Cununa descoperita confirmand faptul ca Vlad Tepes castigase mai multe turniruri la Buda sau Nurenberg. Astfel de cununi erau inmanate castigatorilor. Sa fi fost aceasta cunnuna primita in dar de la misterioasa sa iubita germana? Cununa care i-a fost asezata in mormant de cei ramasi credinciosi?

    Nu vom afla prea curand… Misterul se adanceste odata cu ocuparea Bucurestiului de trupele Germaniei naziste. Exista mai multe surse conform carora, un inalt general german ar fi ordonat scoaterea de urgenta din tara a unor lazi sustrase din Manastirea Snagov. Furherul era printre altele, foarte interesat de personalitatea lui Tepes. Ce contineau lazile duse peste granita, nu se stie nici pana in prezent.

    Cum era cu trasul in Teapa…

    “Ajungand intr-un loc frumos, marele sultan vede mii si mii de pari saditi in pamant, incarcati in loc de fructe cu turci morti, si in mijlocul lor pe Hamza in imbracamintea de in subtire si purpura ce-o purta, tras in teapa” – Cronica lui Chalchondil

    Cumplitul supliciu al tragerii de viu in teapa a ramas cea mai celebra metoda de pedeapsa a voievodului. Cu toate acestea, patentarea atrocelui mod de executie nu-i apartine deloc lui Vlad. Nici ca numar de victime, voievodul nostru nu iese campion. Datele istorice ne spun ca turcii, rusii, polonezii sau chiar germanii au tras in teapa de-a lungul timpului mult mai multi oameni decat a “reusit” Vlad in scurta sa domnie. Primii care au dezbatut serios asupra gasirii unei torturi cat mai dureroase au fost asirienii, cele mai vechi reprezentari grafice apartinandu-le fara tagada. Metoda a fost adoptata cu entuziasm de suveranii persani deoarece in acele vremuri moartea prin tortura era un subiect preferat in discutiile capetelor imparatesti. Astfel, Darius Intaiul, dupa ce cucereste Babilonul, trage in teapa circa 3000 de babilonieni. Dupa persani, urmatorii care au adoptat tragerea in teapa au fost romanii. Pe vremea lor, sadica metoda era la concurenta cu faimoasa crucificare. Tragerea in teapa a fost facuta celebra, de fapt, de catre turci. Natiunile europene nu se lasa la randul lor mai prejos. Polonezii au considerat-o cea mai potrivita metoda de executie pentru o perioada de 400 de ani.

    Suedezii, care astazi sunt un exemplu de multiculturalitate, democratie si pluralism politic, au tras oameni in teapa pana in anul 1643 cand, in urma insistentelor clerului local, s-au orientat spre decapitare. Tragerea in teapa este regasita in toate colturile lumii. Malaezienii o considerau pedeapsa potrivita pentru viol, in timp ce zulusii trageau in teapa (ukujoja) pe soldatii care dadeau dovada de lasitate, alaturi de cei dovediti ca se ocupau cu Magia Neagra. Ultimii care au pus in practica tragerea in teapa au fost francezii. Trupele franceze care au ocupat Egiptul l-au executat astfel, in data de 14 iunie 1800, pe studentul arab Suleiman al Halabi, care il injunghiase la randul sau pe generalul Jean Baptiste Kleber. Metoda in sine este oribila, iar durerea indescriptibila. Victimele erau dezbracate complet, dupa care erau de obicei intinse pe pamant cu picioarele desfacute si legate pentru a nu se zbate. Un stalp subtire de lemn a carui lungime varia, era asezat in anusul sau perineul victimei. Daca era vorba de o femeie, in rasetele bolnave ale calailor, teapa era pusa in vagin…

    Teapa era apoi batuta cu un ciocan de lemn pana cand strapungea maruntaiele. Ajutoarele de calai tineau trupul nemiscat astfel incat teapa sa treaca printre ficat, plamani sau inima, organe care odata ce erau atinse, urma moartea instantanee. Iar calaii nu vroiau asta… Teapa urma sa iasa prin gatul sau chiar gura condamnatului. Oricat de incredibil ar parea, victimele nu mureau. Plamanii continuau sa traga aer, iar inima sa pompeze sange, deoarece nicio artera majora nu era atinsa. Apoi, teapa era ridicata vertical si ingropata in pamant. Gravitatia si zbaterile convulsive ale celui strapuns faceau ca acesta sa alunece lent de-a lungul stalpului de lemn. Moartea venea abia dupa 2-3 zile de chinuri cumplite. Cateodata, pentru a adauga si mai multa durere, victimele erau trase intr-o teapa cu varful bont, rotunjit. Adeptul acestei metode era Ivan cel Groaznic.

    Imaginea padurii de tepe in care tronau vitejii ieniceri a adus o adevarata groaza nu doar in randul armiei otomane, ci si in sufletul lui Mohamed Fatih. Istoricul bizantin Chalchondil relateaza ca numarul de turci trasi in teapa era de aproximativ 20.000, o adevarata padure a mortii care se intindea pe 3 km patrati. Fin cunoscator al psihologiei musulmane, Vlad stia de frica atavica a acestora de penetrarea anala, si mai ales de moartea prin teapa, pedeapsa cea mai crunta la turci. Militaro-tactic vorbind, nu exista o alte metoda care sa-l demoralizeze pe sultan, el insusi, fiind vestit pentru propriile cruzimi. Cronicarii turci povestesc ca intreaga ordie de peste 200.000 de oameni s-a cutremurat. O parte din turcii intepeti erau inca vii. Imaginea de cosmar in care acestia dadeau spasmodic din picioarele care alunecau pe tepele pline de sange si fecale, l-a bantuit pe sultan pana in momentul mortii…

    Articol de Nicu Parlog

  • Ecaterina Teodoroiu, EROINA care are şi astăzi mormântul PROFANAT de comunişti

    ecaterina

    Pe numele său adevărat, Cătălina Toderiu, Ecaterina Teodoriu s-a născut în Vădeni, pe atunci sat, actual cartier al Târgu-jiului, la 14 ianuarie 1894.

    Imediat ce România a intrat în Primul Război Mondial, Ecaterina s-a înrolat ca soră medicală, iar după moartea fratelui ei, Nicolae, căzut în luptă, decide că trebuie să-i ia locul pe front.

    De-a lungul luptelor, Ecaterina a dovedit curaj, fiind ridicată la gradul de sublocotenent, primind comanda unui pluton de infanterie.

    Cătălina va muri în timpul bătăliei de la Varniţa şi Muncelui, la 22 august 1917. Ofensiva Armatei Germano-Austro-Ungar a fost oprită şi cu preţul vieţii ei. Ultimele ei cuvinte au fost: „Înainte băieți, sunteți cu mine!”.

    A fost înmormântată în satul Poieni, comuna Fitionești, județul Vrancea. Mai târziu, trupul neînsufleţit al eroinei a fost mutat în centrul Municipiului Târgu Jiu, unde se află şi acum.

    Pe vremea comuniştilor, crucea de la căpătâiul Ecaterinei a fost dărâmată şi nici astăzi nu a fost pusă la loc.

    ecaterina1

    ecaterina2

  • 132 de ani de la nasterea maresalului Ion Antonescu: EROU sau CRIMINAL?

    antonescu-maresal

    Acum 132 de ani, în 2 iunie 1882, se năştea la Piteşti într-o familie de militari Ion Antonescu, una dintre cele mai controversate figuri istorice din România secolului trecut, prim-ministru, mareşal şi conducător al ţării între anii 1940 şi 1944, în timpul celui de al Doilea Război Mondial.

    În martie 1907, în timpul marii răscoale ţărăneşti, tânărul sublocotenent Ion Antonescu a ordonat la Galați deschiderea focului împotriva unui grup de 200 ţărani aflați în drum spre negocierile care avrau loc în oraș. 12 dintre aceştia şi-au pierdut viaţa.

    Participă la luptele din Primul Război Mondial şi contribuie la eliberarea Budapestei din 1919 de sub domninaţia guvernului bolşevic.

    Apogeul carierei sale politice a fost impunerea abdicării regelui dictator Carol al II-lea, în septembrie 1940, fiind ajutat în acest demers de Mişcarea Legionară. Acesta organizează însă în ianuarie 1941, cu sprijin german, o lovitură de stat împotriva foştilor aliaţi şi preia puterea totală în România, deşi simbolic pe tron se afla Regele Mihai I.

    Ion Antonescu a condus ţara prin decrete-legi iar în iunie 1941 a decis intrarea României în al Doilea Război Mondial de partea puterilor Axei, pe baza promisiunilor cancelarului Adolf Hitler că teritoriile româneşti pierdute în 1940, ca urmare a Dictatului de la Viena şi a Pactului Ribbentrop-Molotov, vor fi retrocedate României.

    În vara anului 2011, preşedintele României, Traian Băsescu, a declarat public că dacă ar fi fost în locul mareșalului Antonescu, și el ar fi dat ordin ca Armata română să treacă Prutul în iunie 1941 şi să ia parte la luptele împotriva Uniunii Sovietice. În urma scandalului creat, Traian Băsescu venit cu precizări prin care fostului şef al statului i se impută Holocaustul.

    A fost demis de la conducerea statului în urma loviturii de stat de la 23 august 1944, organitzată de regele Mihai, partidele democratice şi comunişti.

    Este condamnat la moarte pentru crime de război de Tribunalul Poporului din Bucureşti şi executat, prin împuşcare, în 1 iunie 1946, în închisoarea Jilava. Ulterior a mai fost acuzat pentru participarea la Holocaust şi pentru organizarea deportării ţiganilor în Transnistria.

    În 2006, Televiziunea Română a realizat emisiunea “Mari români”, sub forma unei campanii publice de identificare a celor mai mari români din toate timpurile. Inspirându-se din versiunea britanică a emisiunii 100 Greatest Britons, TVR a întocmit topul 100 al celor mai mari români, pe baza votului exprimat de telespectatorii care au dorit să-și exprime preferințele prin internet, sms sau telefon. În data de 21 octombrie 2006 TVR a anunțat numele celui mai mare român ales de cei care au votat, și anume Ștefan cel Mare. Mareşalul Ion Antonescu s-a clasat pe locul 6. Sursa: FrontPress.ro

  • George Manu – un mare erou al Neamului Românesc

    george-manu

    Într-una din zile sunt mutat în altă parte. Cu mine este și Eugen Dragomir. În noua celulă nu cunosc pe nimeni, în schimb Eugen Dragomir are o explozie de bucurie când dă ochii cu cineva. Ambii se îmbrățișează când se văd. Imediat Eugen Dragomir mă ia de mână și mă prezintă persoanei cu care se îmbrățișase. Era vorba de profesorul George Manu. Fără nicio rezervă sau vreo altă reținere, în mod spontan, ne strângem mâinile prelung, exprimându-ne satisfacția că suntem împreună. Amândoi auzisem unul de celălalt. De acum suntem în aceeași celulă. După ce trece animația de moment, ne împărțim toți opt, câți eram, în cele patru paturi. Voi dormi cu profesorul Geroge Manu în același pat, câtă vreme vom sta în această formație.

    Cunoștința făcută cu această persoană, convorbirile ce am avut cu ea, precum și modul de viață ce am dus împreună, le consider a fi cele mai importante, mai fructuoase, din câte am avut în detenția mea.

    Afirm aceasta din punctul de vedere al clarviziunii, al orientării, al puterii de a judeca situația politică în ansamblul ei, în prezent și în perspectivă, pe care profesorul George Manu mi le-a împărtășit; de asemenea, pregătirea sa intelectuală, cunoștințele ce poseda în toate domeniile, de la istorie, la muzică, de la filozofie, la literatură, m-au făcut să-l consider a fi o adevărată bibliotecă, mai cu seamă datorită amabilității sale de a împărtăși și altora orice i se solicita. Am constatat dăruirea sa de a veni în ajutorul oricăruia i se adresa cu lămuriri, o precizare, un sfat, calități pe care, cu greu aș putea afirma că le-am mai întâlnit. La toate aceste însușiri se adaugă una care-i era proprie, datorită educației primite: modestia, care-l făcea și mai respectat și mai stimat și mai iubit de către toți cei cu care era în contact.

    Deși își pierduse libertatea în 1948, avea un moral sănătos din care împărtășea celor din jur. […]

    Profesorul Manu credea că deznodământul nu poate veni decât numai printr-o confruntare militară, în urma unei coaliții capabilă să-și asume întreaga răspundere istorică. Nu vedea acestă posibilitate așa de curând, mai cu seamă în urma convorbirilor cu acei diplomați. Pentru aceasta își exprima convingerea că rezolvarea este de durată și, ca aare, noi cei din închisori să fim pregătiți a rezista cât mai mult cu putință. Excludea orice idee de compromis sau de capitulare în fața noii orânduiri. Prefera să cădem fermi pe pozițiile inițiale, decât să abdicăm. Făcea referire la un dicton, care constituia o conduită etică de urmat: ”decât să învingi printr-o infamie, mai bine să mori mergând pe drumul onoarei”. Era conștient că toate suferințele generației noastre, cum spunea el, a generației ”40-iste” a secolului al XX-lea, nu vor fi zadarnice. […]

    Deasemenea, susținea că reprezentăm un simbol al rezistenței românești, al spiritualității creștine împotriva materialismului ateu. Cu asemenea satisfacții în suflete să ne menținem pe pozițiile ocupate acum. Acestea erau convingerile lui. Parcă venea din altă lume, coborât din alte sfere. […] După ce ne-am despărțit, fiecare urmându-și destinul, ne aflam la câteva celule unul de altul. Ne comunicam prin perete și prin sistemul Morse pe ață. El era singur, izolat de cealaltă lume. Îmi comunică o informație mai aparte. Fusese chemat la conducerea închisorii, propunându-i-se eliberarea imediat, cu condiția ca să lucreze în cercetare nucleară la Dubno, în U.R.S.S.. […]

    Când aude el ce i se cere, fără nici o rezervă le dă un răspuns categoric de refuz. Nici nu voia să audă de una ca asta. În acest scop venise cineva special în Aiud, să-i vorbească. A rămas intransigent, pe poziția sa demnă și fără compromisuri.

    Readus în celulă, tot singur, este complet abandonat. Într-un târziu îmi comunică că nu prea se simte bine. Începe a-i lipsi pofta de mâncare. În acea celulă nu-i nici un pat. Stă deci pe dușumea doar cu pătura. Cere să fie văzut de medic. Nimeni nu-l ascultă. Este cu totul ignorat. Zace întins fără să se mai poată ridica. Milițienii îl i-au în primire doar văzândul acolo unde sta ghemuit, înfășurat în pătură. Nu mai poate primi nici mâncarea de la un timp. Mult a durat această stare a lui.
    Nu-mi mai răspunde la chemările ce i le fac. Vecinii lui de celulă observă toate acestea.

    Într-un târziu mi se comunică faptul că fusese dus la infirmerie, nu pe picioarele sale ci pe pătură.

    Ulterior am auzit cum a fost primit de medicul închisorii. Dr. Balea văzându-i starea în care se afla a exclamat astfel: ”vai, domnule profesor, cum v-ați lăsat să ajungeți în starea aceasta?” la care el i-a putut da, abia vorbind, următorul răspuns: ”nu m-am lăsat eu să ajung astfel, ci cei m-au lăsat în starea asta”.

    Lângă el, în ultimele clipe din viață s-a aflat arhitectul Nicolae Goga pe care-l cunoscusem la minele Baia Sprie și Cavnic. Profesorul George Manu i-a încredințat acestuia ultimele sale gânduri, un fel de testament moral. Goga, după un timp, este adus în Zarcă. Este vecin cu mine. El este cel care ne aduce trista veste. Dar nu numai aceasta, ci îmi transmite un mesaj personal al profesorului, rostit în ultimele lui clipe. ”Spune-i lui Nicki (cum îmi spunea el) ca să spună tuturor să nu cedeze sub nici o formă presiunilor la care vor fi supuși. Să rămână fermi pe poziție, să nu accepte nici un compromis. Să rețină tot ce am vorbit amândoi”.

    Nicolae Goga i-a promis că-mi va transmite această ultimă dorință, ceea ce a și făcut. Arhitectul Nicolae Goga este cel care i-a închis ochii. […] Acesta a fost marele român, un adevărat om de viță nobilă, un adevărat os de Domn, descendent din familia imperială a Bizanțului, profesorul George Manu. […]

    Dacă se va scrie vreodată despre calvarul românilor sub regimul comunist, dacă se va menționa vreun nume, acela al profesorului George Manu va fi înscris cu litere de aur dăltuite, la loc de mare cinste.

    I-am purtat și-i port venerație ca fiind un mare erou al Neamului românesc, venerație pe care o voi duce cu mine în mormânt.
    (Nicu Păun – Din documentele rezistenței nr. 6, A.F.D.P.R., București, pp. 237-249 apud Multele suferinței, Vol. II) – Sursa: Napoca News

  • Decebal, Regele erou – VIDEO

    decebal-cover-interior

    Decebal, Regele erou care s-a sacrificat în numele libertătii poporului său, este o personalitate istorică extraordinară al cărui bust ar trebui să îl avem în toate orasele tării, în semn de pretuire si aducere aminte.

    Strateg redutabil, Decebal nimiceste armata romană condusă de generalul Fuscus în anul 87 e..n. iar un an mai târziu încheie o pace extrem de favorabilă cu romanii, Imperiul plătindu-i timp de 13 ani subsidii și oferindu-i mesteri romani pentru ridicarea de constructii civile si militare în Dacia.

    La sfârsitul domniei lui de 19 ani, Decebal luptă până la sacrificiul suprem împotriva celei mai mari armate mobilizate de Imperiul Roman pentru a-l învinge.

    În această emisiune vă invit să aflati lucruri inedite despre regele dac si să vedeti momentul dezvelirii bustului său la Zlatna, străvechiul Ranistorum, unde i-a fost adus capul.

Back to top button