“Jurnalism înseamnă să publici ceea ce cineva nu vrea să fie publicat. Orice altceva e publicitate.” - George Orwell

DETALII AICI.

eroi

  • IMPOSTORUL MARCEL CIOLACU / Ce ar fi facut „eroul” in realitate la Revolutie. Un martor dezvăluie că aducea Pepsi și țigări de la chioșcul de jos

    ciolacu3 610x425 1

    Premierul Marcel Ciolacu este acum subiectul unei anchete detaliate despre implicarea sa în timpul Revoluției din Buzău, care dezvăluie discrepanțe majore între declarațiile sale și realitatea evenimentelor. Jurnalista Anca Simina de la Recorder, care a realizat o anchetă exhaustivă privind modul în care Ciolacu a obținut statutul de revolutionar, a prezentat mărturii din partea unui martor care sugerează că premierul a avut un rol mai puțin eroic decât susțin documentele sale.

    Potrivit jurnalistei, un martor a declarat că Marcel Ciolacu “aducea Pepsi și țigări de la chioșcul de jos” în timpul Revoluției. Această relatare a fost prezentată într-o emisiune la Recorder Talks alături de Cristian Tudor Popescu.

    Anca Simina a subliniat ironic că premierul Ciolacu a găsit oportunitatea de a se afirma pe plan profesional în timpul Revoluției prin intermediul afacerilor, aducând aminte că acesta “s-a lansat în afaceri, iar Revoluția i-a permis să se afirme pe deplin. În sfârșit, aflu și eu cu ce s-a ocupat domnul Ciolacu”, a adăugat ea.

    Reporterii de la Recorder au făcut publice numeroase inconsecvențe și semnături false în documentele depuse de Marcel Ciolacu pentru a obține statutul de revolutionar. Concluzia anchetei sugerează că premierul ar putea fi unul dintre cei care au atribuit merite false participării la Revoluție pentru a obține certificatul de revolutionar.

    Reporterii au obținut o declarație scrisă de mână depusă de Ciolacu în 1992 pentru a obține certificatul de revolutionar și au intervievat numeroși martori ai evenimentelor din 1989. Martorii relevanți nu-și amintesc să-l fi văzut pe Ciolacu în locurile în care susține că a fost în timpul Revoluției.

    În plus, Ciolacu a exercitat presiuni asupra Secretariatului de Stat pentru Revolutionari după ce acesta i-a retras certificatul de revolutionar. Secretarul de stat Mihai Dodu a confirmat că a fost contactat de premier în această privință.

    Marcel Ciolacu a refuzat să răspundă la întrebările punctuale transmise de Recorder. Până în prezent, puține publicații au relatat despre modul controversat în care Ciolacu a obținut statutul de revolutionar, iar subiectul a fost preluat cu reticență de posturile de televiziune.

    declaratia

  • UN MIZERABIL: Preşedintele CJ Harghita: „Amplasarea crucilor pentru eroii români în cimitirul Valea Uzului reprezintă o infracţiune”

    index 15

    Preşedintele Consiliului Judeţean Harghita, Borboly Csaba, a declarat, sâmbătă, că amplasarea crucilor pentru eroii români în cimitirul de la Valea Uzului constituie infracţiune, susţinând că acestea au fost puse, fără niciun aviz, în locul unde sunt înmormântaţi soldaţii maghiari.

    Într-o intervenţie live, pe Facebook, de la Valea Uzulului, Borboly a spus că Cimitirul Internaţional al Eroilor “a fost transformat într-un şantier, în mod ilegal”, fără acordul proprietarului şi fără acordul statelor care au soldaţi înmormântaţi acolo.

    “E ceva incredibil ce am văzut acolo, cu utilaje grele s-au forat gropi adânci, jos. Şi dacă acolo este un soldat? Şi, da, este. Deci, unde s-a forat, acolo este batalionul de la Munkacs înmormântat. Deci, utilaje grele cu care s-a forat un metru, nu ştiu cât. Ce s-a întâmplat cu acei oameni care sunt acolo înmormântaţi? Şi toate aceste acţiuni ilegale, infracţiuni. Codul penal, la articolul 352, alineatul unu, spune foarte clar: degradarea unei astfel de locaţii se pedepseşte cu închisoare”, a declarat Borboly. Acesta a spus că nu a crezut că cei care au amplasat crucile vor fi lăsaţi să facă acest lucru, invocând că s-a ajuns la o înţelegere în 30 iunie, între Ministerul Apărării Naţionale, Oficiul Naţional Cultul Eroilor, Consiliile Judeţene Harghita şi Bacău şi Primăriile Dărmăneşti (Bacău) şi Sânmartin (Harghita), în care “s-a stabilit că fiecare naţiune care are aici morţi, inclusiv cea română, Armata Română trebuie să aibă un loc unde se depune o coroană, să aprindă o lumânare” şi că toate acţiunile se vor face în comun.

    Preşedintele CJ Harghita a mai spus că s-a dus la Valea Uzului, împreună cu soţia, şi le-a mulţumit jandarmilor că l-au protejat, susţinând că ar fi fost huiduit şi înjurat de cei prezenţi acolo.

    “Eu cred că trebuie să arătăm că nu ne este frică. Totodată trebuie să punem accent pe lege. Nu cred că în această ţară este o lege pentru români şi este o lege pentru maghiari. Ce s-a comis aici, astăzi, este infracţiune şi trebuie să fie pedepsit de lege. Să vedem dacă va fi asta. Sper să fie! Până acum statul de drept a funcţionat în privinţa Văii Uzului, Şi obiectivul nostru principal este să găsim acea conlucrare între cele două judeţe (…) Noi asta am dori şi mulţumesc domnului preşedinte de la judeţul Bacău că este o deschidere din partea judeţului Bacău şi vom continua. (…) Eu cred că extremiştii şi de aici şi de acolo (români sau maghiari – n.red.) trebuie să fie lăsaţi să fie şomeri, că sunt oameni, ca astăzi, aici, care trăiesc din circ. (…) Pentru că acest teritoriu, acum, ţine de comuna Sânmartin. Este lege. Legea spune că numai cu acordul proprietarului se poate face ceva. Şi rog şi prin această cale pe domnul primar din Sânmartin să aplice legea. Toate materialele de construcţii care au fost acolo introduse, vor fi scoase, că au fost introduse ilegal şi atunci de ce a meritat? De ce nu se poate prin dialog şi prin conlucrare să clădim un viitor comun? Eu pentru asta vă îndemn să fim împreună”, a mai spus Borboly Csaba.

    Un număr de 150 de cruci de lemn au fost amplasate, sâmbătă, în Cimitirul Internaţional al Eroilor din Valea Uzului, de către membrii şi simpatizanţii asociaţiilor Calea Neamului, Frăţia Ortodoxă şi ai altor organizaţii, după ce parcela românească, amenajată în anul 2019 de Primăria Dărmăneşti, a fost desfiinţată printr-o decizie a instanţei.

    Vezi si – Crucile eroilor români au fost reinstalate de nationaliști în cimitirul de la Valea Uzului

  • EROI PENTRU ROMÂNIA! Cei 5 care au speriat Estul. 14-16 februarie 1955 – un comando anticomunist ocupă legația RPR din Berna. Cinci tineri ţin Europa cu sufletul la gură.

    erra

    Membrii grupului – Dumitru Ochiu, Ion Chirilă, Oliviu Beldeanu, Stan Codrescu și Teodor Ciochină – erau refugiați politici în Occident, evadați din iadul instaurat de sistemul represiv condus de Gheorghe Gheorghiu Dej. Ei aveau deja la activ o întreagă serie de acțiuni împotriva comuniștilor, atât în țară, cât și în exil.

    Ei transmiseseră deja că acțiunea lor era o formă de protest față de crimele, abuzurile și încălcările flagrante ale drepturilor omului din România comunistă. Prin acest demers extrem, ei doreau să atragă atenția opiniei publice internaționale asupra suferințelor îndurate de națiunile captive ale Europei de Est. Pentru prima oară de la sfârșitul războiului și coborârea Cortinei de Fier. Ei au reamintit Occidentului indiferent de suferința popoarelor ce se aflau dincolo de Cortina de Fier și au dezvăluit acțiunile de spionaj pe care Securitatea le desfășura – în beneficiul NKVD – împotriva țărilor Europei de Vest.

    Dumitru Ochiu și Ion Chirilă fuseseră colegi la liceul “Cuza-Vodă” din Huși , unde militaseră într-o grupare clandestină anticomunistă, reușind să inducă în eroare agenții Securității și, astfel, să fugă prin Iugoslavia.

    Elev bucureștean, Stan Codrescu a participat, încă din 1944, la protestele anticomuniste, unde participa la protestele anticomuniste, unde a și fost grav maltratat de contramanifestanții comuniști. Iar în 1946, avea să participe la sechestrarea primarului comunist din satul natal, ca urmare a abuzurilor acestuia împotriva țăranilor. În timpul stagiului militar, fiind detașat la grăniceri, va profita și va trece granița în Iugoslavia.

    Teodor Ciochină era basarabean, scăpat de persecuțiile ocupantului sovietic din 1940, și revenit în ținutul de peste Prut alături de armata germană, după 1941. Rămas fără un picior, el a fost totuși deportat de ruși în Siberia, de unde va evada, revenind în țară, unde va fi aruncat însă în închisoare. Deși invalid, a evadat din nou, ajungând și el în Iugoslavia.

    Șeful grupului era Oliviu Beldeanu, arestat prima oară în 1945, la 21 de ani, pentru răspândirea de lozinci favorabuile lui Iuliu Maniu și Partidului Național Țărănesc. Fusese închis o perioadă pentru colaborare cu rezistența armată din Munții Făgărașului, și cunoscuse pe pielea sa tratamentul sălbatic al închisorilor politice din România. Avea să evadeze din țară în 1949, prin Iugoslavia. Serviciile secrete iugoslave i-au oferit libertatea în schimbul efectuării unor misiuni de spionaj în România, dar la Trieste rupe legăturile cu iugoslavii și ajunge în Occident, stabilindu-se la Munchen, iar apoi în Elveția, la Konstanz. Pe ceilalți camarazi ai săi îi cunoscuse în timpul periplului prin închisorile și lagărele iugoslave.

    El a fost creierul organizării, până în cele mai mici amănunte, a acțiunii de la Berna, locație aleasă ca urmare a suspiciunii că diplomații acestei legații erau de fapt spioni în favoarea sovietelor. Atacul a fost precedat de îndelungi antrenamente și de procurarea de arme.

    Fiind invalid, Teodor Ciochină a avut doar rolul de a-i conduce cu mașina pe ceilalți camarazi.

    Reuniți la Konstanz pe 14 februarie, ei au pornit spre Berna, unde, în jurul orei 22, Ochiu, Chirilă Beldeanu și Codrescu vor descinde în fața legației RPR.

    Ei aveau să escaladeze gardul și, în timp ce Codrescu și Ochiu asigurau garda în curte, Beldeanu și Chirilă s-au îndreptat în anexa ce adăpostea cancelaria. Aici locuia șoferul legației, Alexandru Șețu, în realitate ofițer de Securitate, care locuia aici împreună cu soția sa.

    Pătrunși înăuntru, ei vor proceda cu multă grijă la imobilizarea soției șui Șețu, începând să caute ore întregi documentele incriminatoare.

    În jurul orei 2 din noapte, avea să își facă apariție Aurel Șețu, care a fost somat de Codrescu dar, după o scurtă luptă corp la corp, avea să fie împușcat tocmai când vroia să folosească pistolul automat.

    Împușcăturile au alertat personalul legației, dar și pe Beldeanu și Chirilă, care părăsiră cancelaria cu sute de documente. Erich Stoffel, șeful legației, se aruncă pe fereastră, abandonându-și soția și copii, care însă au beneficiat de purtarea omenoasă a celor patru luptători.

    Alertată, poliția elvețiană a înconjurat legația RPR, neutând însă să pătrundă ca urmare a interdicției menținute de șeful acesteia, Stoffel.

    Seara, primul luptător avea să se predea polițiștilor elvețieni, înmânând autorităților sute de coumente ce dovedeau fără dubiu activitățIle de spionaj desfășurate de personalul legației. El va declara că ocuparea legației are ca scop demascarea acțiunilor ostile ale regimului de la București împotriva Occidentului.
    El avea să descrie, de asemenea, regimul de exterminare aplicat de comuniști elitelor deținute în închisorile politice. Ochiu a susținut ca revendicare eliberarea generalului Aurel Aldea, a episcopului Ioan Suciu, a redactorului țărănist Anton I. Mureșanu și a fruntașului țărănist Ilie Lazăr. El a mai declarat despre ceilalți trei camarazi ai săi că juraseră să rămână în legație până la moarte sau până când guvernul comunist de la București le va îndeplini doleanțele.

    Demascat în acțiunile sale de spionaj, Stoffel dezlănțue un virulent protest la adresa autorităților elvețiene, acuzându-le de violarea neutralității, și cerând arestarea tinerilor români, pe care îi numea fasciști, și predarea lor Bucureștiului.

    Comisarul elvețian Kurt Kessai, a refuzat să ia cu asalt legația, așa cum cerea Stoffel, tratând cu tinerii anticomuniști și convingându-i să se predea.

    Ei aveau să fie judecați de o curte elvețiană, primind pedepse nesemnificative, între patru ani și un an, toți fiind eliberați însă mult mai repede.

    Totuși, mâna lungă a Securității avea să se răzbune. După o serie de tentative nereușite de răpire a liderului Oliviu Beldeanu, acesta avea să fie capturat în 1957. Operațiunea, încadrată în rândul așa numitelor “afaceri umede” ale Securității (asasinate, răpiri și atentate teroriste desfășurate pe teritoriul țărilor occidentale împotriva unor vârfuri ale exilului anticomunist), avea să fie coordonată de generalul Nicolae Doicaru, același care în 1948-52 coordonase teribila represiune împotriva rezostenței armate din Dobrogea.

    Unealta folosită a fost un anume George Kehayoglu, un pretins om de afaceri, care îl invitase pe Beldeanu la Berlin, pentru a-i oferi un loc de muncă onorabil. Agentul deplânsese soarta tristă a luptătorilor anticomuniști, abandonați mizeriei de indiferența Occidentului. Automobilul care îl preluase pe Beldeanu de la aeroport era condus de un agent STASI, care a trecut de linia de demarcație, în Berinul de Est. Înțelegând că este victima unei capcane, Beldeanu a scos arma, trăgând în șofer și încercând să fugă înapoi, în Berlinul de Vest. Avea să fie împușcat de ofițerii STASI. El a strigat, în timp ce era imobilizat de comuniști: “Germani, ajutor! Sunt răpit. Numele meu este Beldeanu, luptătorul de la Berna!”

    Capturat, va fi spitalizat, iar după vindecare va fi preluat de Securitate și adus în România, După îndelungi anchete și torturi, va fi condamnat de un tribunal comunist și executat la 16 februarie 1960, la Fortul 13 Jilava.

    VIDEO. ATACUL DE LA BERNA – versiunea full a unui excepțional film realizat de Lucia Hossu Longin, oferit aici de Fundația Ion Gavrilă Ogoranu

    14 februarie 1955. Presa din întreaga lume anunță o știre ce va ține capul de afiș al buletinelor de știri în zilele următoare. Legația românească de la Berna fusese ocupată de un grup de tineri români anticomuniști.

    VIDEO. Imagini din jurnalul cinematografic al PATHE, cu atmosfera din timpul ocupării Legației RPR de la Berna de către un grup de tineri români anticomuniști

  • DE CE ACESTI “EROI AI ROMANIEI” , AU PE UMERI ÎNTOTDEAUNA STEAGURILE ALTOR ȚĂRI ???

    dcr

    DE CE ACESTI “EROI AI ROMANIEI” , AU PE UMERI ÎNTOTDEAUNA STEAGURILE ALTOR ȚĂRI ???

    S-a schimbat steagul Romaniei si nu stim noi?

    Acesti decreptiti #rezist isi bat joc de Poporul Roman si nu patesc nimic… ar merita acuzati de tradare de tara!

    Vezi si: MANIPULARE #REZIST – Jandarmi inarmati cu pistoale mitraliera UZI la protestul de la Guvern

  • Versurile care dau fiori mai marilor României: Azi plânge o soție și azi plânge o mamă / Murim în slujba ţării și nu ne luaţi în seamă

    miltar decedat afganistan

    Astăzi, când o ţară întreagă este îndoliată de decesul prematur al militarului român Mădălin Stoica, într-o ambuscadă în Afganistan cineva, pe nume Adi Dogaru, a scris o poezie emoţionantă, preluată pe pagina Liga Militarilor Profesionişti.

    Poezia, pe care o redăm integral, ar trebui să dea fiori mai marilor României:

    Azi plânge o soție și azi plânge o mamă
    In noi se-adună norii de frustrare,
    Murim în slujba ţării și nu ne luaţi în seamă
    Destinatari blamaţi de pensii speciale!

    Rămân copii orfani fără de tată
    În timp ce voi vedeți așa ceva în seriale,
    Supremul sacrificiu îl facem pentru armată
    Destinatari blamaţi de pensii speciale!

    Restricții, sacrificii făcute -n libertate
    Recunoscute doar prin vorbe oficiale,
    Rămânem pentru voi în mare parte
    Destinatari blamaţi de pensii speciale!

    Cu toate astea ne facem treaba cu mândrie
    Și adoptăm poziții verticale,
    De mii de ani istoria cu noi se scrie
    Destinatari blamaţi de pensii speciale!

    Ce credem noi…
    Însă noi știm că suntem ca voi mai speciali
    Suntem în slujba ţării și îi suntem loiali!
    Noi nu avem afaceri nici alte interese

    Noi suntem doar cu ţara, cu ea avem succese!!!
    Imnul și tricolorul ne sunt credință vie
    La noi vedeți onoare și simţ de datorie!
    Doar noi murim la propriu pentru această glie
    Și pensii speciale în dreptul cui să fie?

    Nu suprimaţi elanul, nu stingeţi pasiunea
    Lăsați armata-n pace c-așa -i de când e lumea!!
    Doar camarazii noștri-s răpuși la datorie
    Și pensii speciale în dreptul cui să fie?

    S-a dus un brav soldat, voi dați comunicate
    Dar nu simţiţi fiorii ce îi provoacă -o moarte!
    Voi nu simţiţi ca noi onoarea și mândria
    Prin noi trăiește ţara, trăiește România!!!

    Facebook/Adi Dogaru

  • Manifest împotriva corectitudinii politice / JOS CENZURA!

    cenz

    Nu cumva să-i spui negrului negru.

    Nu cumva să-i spui țiganului tigan.

    Nu cumva să-i spui poponarului poponar.

    Nu cumva să-i spui idiotului idiot.

    Nu cumva să-i spui grasului gras, chelului chel, piticului pitic.

    Nu cumva să te bucuri că ești alb, e nepermis.

    Nu cumva să te bucuri că ești frumoasă, pocitele sunt scandalizate.

    Nu cumva să-ți susții inteligența, că-s discriminați proștii. Și ei sunt sensibili, nu vor ca tu să ieși din rând.

    Nu cumva să-ți afirmi bărbăția sau feminitatea, nu se face. Femeia are șansa să spună că e bărbat. Și invers. Când intri într-o toaletă publică, nu știi niciodată peste ce dai – un bărbos care se crede femeie sau naiba știe.

    Nu cumva să-ți îmbraci băiețelul ca băieții, e incorect, posibil ca el să vrea în fetiță, este o alegere la orice vârstă.

    Nu cumva să afirmi deschis că ești creștin, nu e în trend. E chiar o rușine, ești un înapoiat. Ascundeți crucile, eliminați-le și din fotografii.

    Nu cumva să-ți admiri eroii, ei sunt personaje negative după logica vremurilor actuale.

    Nu cumva să fii rațional, gânditul este un pericol pentru cei care învârt finanțele lumii.

    Nu cumva să fii contra globalizării.

    Nu cumva să spui adevărul. Adevărul este o insultă.

    Nu cumva să fii om întreg, ci o arătare fără individualitate, supus, docil.

    Așa ni se cere, asta se încearcă să ni se impună. Și-o să fim fericiți precum vidul.

    Altfel, ești etichetat ca retrograd ori fascist.

    Corectitudinea politică e pe cale să ne bulverseze iremediabil viețile, să ne denatureze firescul umanității.

    Corectitudinea politică e pe cale să ne scârbească fiindcă umbrim pământul.

  • Români care au făcut ceva în viață până la 27 de ani

    stefan-cel-mare

    Vrând să arate nu doar că este prost și ticălos ci și un pic lingău, șefu’ la senatori, Călin Popescu Tăriceanu, s-a întrebat dacă e ok ca un procuror de 27 de ani să-l frigă la momițe pe un premier de 42.

    Pentru că Tăriceanu e bou și a trecut prin școală ca slipul lui Botezatu prin cur, rămânând cu nimic de la clisme, fac o mică listă cu ceva băieții care au făcut ceva în viață până la 27 de ani, poate se întâlnește cineva cu el la azilul de pensionari și i-o prezintă.

    Ștefan cel Mare – La 27 de ani, era deja domnitor peste moldoveni, un fel de premier, președinte și șef DNA al acelor vremuri. Plus că îți putea tăia capul dacă avea chef.

    Constantin Brâncuși – La 27 de ani, exasperat de gândul că în țara asta se va naște un tâmpit de talia lui Tăriceanu, pleacă din țară spunând „și pe jos dacă mă duc, tot plec de aici”. Bine, gagiul era un pic enervat și de cât apreciau bucureștenii arta lui.

    Carol I – Rămâi prost, exact ca Tăriceanu, când vei afla că acest friț a devenit șefu’ la români tot când a avea 27 de ani. Exact, la vârsta la care Kurt Cobain mânca un glonte, Carol a zis „plm, se poate și mai rău”.

    Alexandru Ioan Cuza – Cunoscutul vasluian Cuza este arestat la puțin timp după ce a făcut 27 de ani pentru că s-a implicat în revoluția de la ’48 din Moldova. Dup-aia a mai făcut multe chestii, a apărut pe bancnote și monede.

    Nadia Comăneci – La 27 de ani era deja sătulă de câte medalii de aur câștigase și se gândea deja să fugă din țară, lucru care l-a făcut doi ani mai târziu. Plus că trăia în aceeași țară cu Tăriceanu.

    Nicolae Ceaușescu – unul din cei mai importanți lideri ai PSD, poate cel mai important, cunoscutul dictator devine la 27 de ani șef al tineretului comunist. Până la această vârstă făcuse câțiva ani de pușcărie pentru propagandă comunistă.

    Vlad Țepeș – român fondator al mitului Dracula, la 27 de ani era deja în al doilea mandat ca domnitor al Țării Românești și dăduse deja omorul la niște turci.

    Henri Coandă – La 27 de ani inventase deja motorul cu reacție.

    Gheorghe Hagi – la 27 de ani Hagi, supranumit Henri Coandă al fotbalului, că atunci când șuta nu se rotea mingea în aer, exact ca în motorul cu reacție unde nu e nici o elice să se rotească, era fotbalist la Real Madrid

    George Enescu – La 27 de ani, tipul de pe bancnota de 5 lei compusese deja ambele rapsodii române care sunt niște melodii mișto de pus la telefon.

    Avram Iancu – La 27 de ani fusese deja șefu la revoluție în Ardeal și se pregătea să devină un Mahomed al moților.

    Mihail Kogălniceanu – Important om politic ce se aseamănă cu Tăriceanu în sensul că și lui îi plăceau pizdele (de-aia nici nu a prea intrat pe bancnote), Mikey K. era sătul la 27 de ani de câte reviste și ziare fondase, toate pentru propășirea neamului românesc. De fapt, cam pe la vârsta aia i se interzice să mai țină discursuri publice, așa era de bun.

    Dimitrie Cantemir – Singurul vasluian neviolent din istorie, Mitică Cantemir avusese deja un mandat de domnitor al Moldovei până la 27 de ani și scrisese„Divanul sau gâlceava înțeleptului cu lumea”, o lucrare considerată de manualul de limba română de liceu drept prima lucrare filosofică românească.

    Anghel Saligny – Te caci bârne când vei afla ce făcea acest alsacian din Galați la 27 de ani! Proiecta linia Adjud – Târgu Ocna și făcea primele poduri combinate (șosea + cale ferată) din Românica.

    Ciprian Porumbescu – la 27 de ani publică „Balada pentru vioară și orchestră”, cunoscută ca melodia aia mișto pe care o pun toți pe Yotube când fac videoclipuri cu România.

    Ăsta sunt câteva nume, luate la întâmplare de pe lista aia cu 100 mari români. Deci, ce voiam să zic, dacă-l vedeți cumva pe Tăriceanu, transmiteți-i din partea mea un „mai dă-te mă în pizda mă-tii!”. (sursa)

    VEZI SI:

  • Tu pentru ce LUPTI?

    czc

    Istoria ne apartine fie ca suntem mandri de faptele poporului nostru sau nu.  Parerile sunt impartite, unii sunt mandri si nu ar schimba nimic, altii isi condamna stramosii pentru “greselile” lor in timp ce altii inteleg ca noi, cei din prezent nu avem dreptul sa condamnam stramosii, ci poate doar sa analizam faptele lor si sa tragem invataturi.

    Trăim într-o societate democratica?

    Teoretic da, si este sustinuta ideea ca regimul democratic este cel mai bun de pana acum. Dar fiecare, nu de puţine ori, ne-am pus întrebarea: „Care este motivul cpentru care lucrurile merg totuşi aşa de prost în Romania?” Răspunsul vine singur de parca am pune o intrebare retorica: „Din cauza conducerii!”. Însă conducerea este  aleasa de noi?

    Undeva, sistemul democratic în care trăim, are defectele lui. Nu avem dreptul moral să ne resemnăm şi să spunem: „Aşa ne-a fost dat !”. Trebuie să fim conştienţi că democraţia nu este o stare ultimă şi desăvârşită a societăţii, ci un  continuu process de perfectionare.Suntem datori, faţă de noi şi de copiii noştri, să contribuim la îmbunătăţirea sistemului politic actual.  Idealul democraţiei este ca poporul să conducă cu adevărat, prin intermediul aleşilor săi. Cu toţii cerem de la guvernanţi pricepere şi responsabilitate. Ce insemna putere si cum era poporul in raport cu regimul politic in vremea comunismului stim prea bine. Dam timpul inapoi si cum spuneam mai sus inercam sa preluam din istorie tot ce e mai bun si mai valoros. Sunt cateva principia care ne atrag atentia cand spunem “Miscarea Legionara”. Principii care daca ar fi respectate poate ar exista un echilibru precis.

    C.Z. Codreanu spunea: “Va trebui sa organizam intreaga noastra generatie, s-o crestem si s-o educam intr-un spirit eroic.

    – Erou in sens razboinic – pentru ca sa poata prin lupta sa-si impuna parerea.
    – Erou in sens social – incapabil dupa victorie de a exploata munca altuia.
    – Erou al muncii – uriasul creator prin munca al tarii sale…
    Pe acest om il asteptam, pe acest erou, pe acest urias… “

    Ajunsi in democratie, nu am evoluat spiritual. Eroul e mort in noi si nu a ramas decat umbra unei triple ipostaze in care s-a aflat candva. Nici vrednic razboinic nu mai e, decat daca ii oferi certitudinea ca va fi bogat cand se intoarce, nici pe plan social nu mai e capabil sa fericeasca pe altii pentru ca se gandeste la el, iar munca o face de nevoie, rar cu placer pentru a lasa ceva in urma.

    Legionarii respectau cele 10 porunci, care nu erau ca poruncile de la religie pe care le stim dar nu le insusim, nu le simtim. Erau sfinte si nimeni nu intentiona macar sa le incalce.

    1. Nu crede in nici un fel de informatii, de vesti, de pareri despre Miscarea Legionara… Legionarul nu crede decat in ordinul si cuvantul sefului sau …

    2. Da-ti bine seama pe cine ai in fata. Si cantareste-l cum trebuie si cand este inamic care vrea sa te insele si cand este prieten prost pe care l-a inselat inainte un inamic.
    3. Pazeste-te ca de o mare nenorocire de omul strain, care te indeamna sa faci ceva. El are un interes si voieste sa-si faca interesul prin tine, sau sa te compromita in fata celorlalti legionari.

    4. Daca vrea cineva sa te ademeneasca sau sa te cumpere: scuipa-l in ochi. Legionarii nu sunt nici prosti, nici de vanzare.

    5. Fugi de cei ce voiesc sa-ti faca daruri. Nu primi nimic.

    6. Indeparteaza-te de cei ce te lingusesc si te lauda.

    7. Unde sunteti numai trei legionari, traiti ca fratii intre voi: UNIRE, UNIRE si iar UNIRE.
    Sacrifica tot, calca-te pe tine in picioare cu toate poftele si cu tot egoismul din tine, pentru aceasta unire. Ea, unitatea, ne va da biruinta.
    Cine este contra unitatii, este contra biruintei legionare.

    8. Nu-ti vorbi de rau camarazii. Nu-i pari. Nu sopti la ureche si nu primi sa ti se sopteasca.

    9. Nu te speria daca nu primesti ordine, vesti, raspunsuri la scrisori, sau daca ti se pare ca lupta stagneaza …

    10. In singuratatea ta, roaga-te lui Dumnezeu, in numele mortilor nostri, pentru ca sa ne ajute sa suferim toate loviturile pana la capatul suferintelor si pana la marea inviere si biruinta legionara.

    Unitatea la care visau strabunicii nu mai e. Nu mai e nici cat era. I-am dezamagit oare? Si daca da, tu cel care spui da, ce astepti? Putini sunt cei ce simt ca dezamagesc prin tacere si mai putini sunt cei care accepta ca dezamagesc prin simplul fapt ca nu progreseaza ci sfarama ce a mai ramas. Si de ce ne-ar pasa de ei? Toti au luptat pentru mine, pentru tine, pentru noi dar s-au dus. Nu ma apuc sa plang mortii, nu?  Ideea nu e sa ii plangem, ci sa ii facem mandri, daca acceptam ipostaza de invinsi in fata progresului cel putin sa ducem mai departe ce era.

    Ce exista atunci si acum nu mai exista? Unitate, solidaritate, iubire neconditionata fata de neam. “Miscarea Legionara este o involburare a intregului neam romanesc si ea urmareste sa formeze un alt suflet pentru acest neam.  Caci ceea ce trebuie schimbat in primul rand la noi, este sufletul.  Cand vom fi un neam cu sufletul sanatos si curat, atunci vom putea fi tari.  Prin puterea noastra vom putea fi stapani in tara noastra. “

    Asadar, aceste cateva idei daca ar fi luate in serios, am schimba perceptia tuturor fata de istorie si fata de menirea noastra pe Pamant. Pentru ca pe langa faptul ca te nasti, cresti apoi iti faci o familie, la final mri. Mori, dar oare nu simti ca e nevoie sa lasi ceva in urma ta? Nu ne mai anima nimic in afara de avutie. Toti dorim bogatia cu rice pret si cu banul este “ochul dracului”, nu ne ramane decat sa recunoastem ca ne-am lasat manipulati si transformatii in fiare.

    “Tot ce-si poate imagina mintea noastra mai frumos ca suflet, tot ce poate rodi rasa noastra mai mandru, mai inalt, mai drept mai intelept, mai puternic, mai curat, mai muncitor si mai viteaz, iata ce trebuie sa dea scoala legionara! Un om nou, in care sa fie dezvoltata pana la maximum toate posibilitatile de marire omeneasca ce se afla sadite de Dumnezeu in sangele neamului nostru.”

    Articol de Bianca C. – Redactia Nationalisti.ro

  • Iohannis a început prigoana eroilor români cu…Avram Iancu

    klaus_iohannis_kampanie

    Nici în visele mele cele mai negre nu am crezut că România va avea un preşedinte, care nu simte un dram româneşte, un fel de copie masculină a lui Ana Pauker, într-un context istoric care începe să semene deja cu criminalii ani 50, când „helvigii” conduceau ţara pe culmile bolşevismului. Acum „democraţii” minoritari, care exaltă discriminarea pozitivă, doar pe Facebook şi în interviuri cu presa străină, că cea românească le pute a… valahi, au început prigoana eroilor români. Culmea cinismului şi deconsiderării eroilor neamului românesc – Klaus Iohannis a respins legea din parlament făcută de colegul său de PNL, Crin Antonescu, prin care Avram Iancu era declarat „Erou al Naţiunii Române”. M-am şi mirat de fapt că senatorul Crin Antonescu a promovat o astfel de lege, deoarece el se specializeze pe „legea anti-legionară”, cum greşit o numeşte şi amicul meu Florin Dobrescu, de fapt ar trebui numită „ordonanţa anticonstituţională” prin care se interzic valorile, tradiţia, credinţa şi eroii neamului nostru.

    Klaus Iohannis se dovedeşte pe zi ce trece marioneta slugarnică în mânile străinilor care l-au adus în fruntea României. El nu întâmplător şi-a adus consilieri la Cotroceni, pe autorii morali ai legii anti-româneşti şi pe scriitoarea anticreştină, pe banii lui Soroş, ca purtăror de vorbe goale. Klaus Iohannis începe mai întâi să se „certe” cu eroii neamului nostru, să ne desfiinţeze trecutul şi istoria pentru a deveni românii nişte spălaţi pe creier în poziţie de drepţi în faţa intereselor anglo-americane şi a companiilor multinaţionale. Pentru a reuşi ca România să devină o subcolonie africană, trebuie să se şteargă cu buretele istoria, valorile şi eroii noştri. Iohannis, ca un urmaş nedemn al austriecilor perfizi care l-au făcut „nebun” pe Avram Iancu acum 166 de ani, respinge o lege care recunoştea simbolic eroismul Crăişorului Munţilor, într-o epocă când tot ce-i românesc e interzis şi călcat în picioare. După ce ni-l vor interzice pe Avram Iancu, păpuşarii din spatele lui Iohannis vor continua să ne şteargă din istorie şi memoria colectivă pe ceilalţi eroi naţionali. Nu întâmplător manualele alternative nu mai amintesc nimic de Ştefan cel Mare, Mihai Viteazu, Nicolae Bălcescu, Cuza Vodă sau Iuliu Maniu. Pe Ion Antonescu l-au trecut la subsolul istoriei, la fascişti. Dacă au curajul să-l batjocorească pe Avram Iancu, simbolul intim al întregii naţiuni române, aceşti oameni fără Dumnezeu şi neam din fruntea ţării nu au nicio remuşcare să ne arunce în aventuri războinice la ordin. Azi ne interzic să-l facem erou pe Avram Iancu, mâine ne vor interzice să-i cinstim pe martirii şi mărturisitorii închisorilor comuniste, poimâine ne vor băga la închisoare, pe cei care mai credem în biserică şi în poporul nostru românesc. Vin vremuri grele, de prigoană. O vină o poartă presa şi jurnaliştii plătiţi cu pungi de plastic care au dus o campanie furibundă de manipulare a românilor împotriva valorilor şi demnităţii naţionale. Acum tac chitic şi nu scot un cuvânt despre mojicia lui Iohannis. Oricum pentru români, Avram Iancu rămâne eroul naţional, care nu-i va uita şi ierta, de dincolo de mormânt, pe aceşti pigmei la suflet şi trecători în fruntea ţării. – Articol de Ionut Tene, NapocaNews

  • „Pe eroi nu-i căutați în mormânt, ci în inima voastră” – Nicolae Iorga | DISTRIBUIE PE FACEBOOK!

    GLORIE ETERNĂ EROILOR NOŞTRI CĂZUŢI PENTRU APĂRAREA PATRIEI!

    eroi1

  • BUZAU – Alaturi de eroii nostri

    eroii-nu-mor-buzau-eminescuArticol de Bianca C., redactor Nationalisti.ro si eleva a Colegiului  National Mihai Eminescu Buzau

    In ziua in care toti elevii intrau in vacanta, un grup de tineri ai Colegiului  National Mihai Eminescu din Buzau, indrumati de doamna diriginta,  au mers in centrul orasului, acolo unde se afla monumentul ridicat in amintirea victimelor Revolutiei  din 1989.

    47 de buzoieni au murit în Revoluția Română din 1989. 25 dintre aceștia au murit pe raza județului Buzău, iar ceilalți 22, în București, Brașov, Hunedoara, Târgoviște și Timișoara. In micul oras  vărsarea de sânge a început în seara de 22 decembrie.  Spre exemplu, Titi Dumitrache, mecanic de profesie, a fost împușcat cu o rafală de mitralieră în timp ce traversa intersecția din Bariera Ploiești (zona magazinului Olimpic). Cadavrul său a zăcut mai multe ore lângă o caroserie ciuruită. În zona municipiului Buzău, cele mai intense lupte, soldate cu decese, s-au dus în Bariera Ploiești.
    emin1

    Dinspre Cimitirul Eroilor se trăgea intens spre unitățile militare, iar militarii au răspuns pe măsură. La ­fa­brica de mase plastice Chimica, muncitorii din cadrul gărzilor patriotice instalaseră o mitralieră. Sub influența băutu­rilor alcoolice, aceștia trăgeau în toate autovehiculele ce păreau suspecte.

    Alexandru Dumitru, Androne Pavel, Antemir Ion, Vasile Apostoiu, Costica-Corneliu, Apostol Vasile, Baltac Anton, Bodan Petru, Dorin  Ciocirlan, Romeo Marian, Ciortan Florica, Hagima Dorin,  Iacob Gheorghe, Vlad Constantin, acestia sunt doar o parte din martirii buzoieni.

    emin2

    Nu trebuie sa ii dam uitarii pentru ca oricum ar fi murit, ei au dus o lupta in locul nostru. Desi multi spun ca nu a fost o revolutie adevarata, ca au murit fiind victime in razboiul altora, asta este fals. Au murit luptand, gandind ca vor ajunge la “ ziua de  maine” care le –ar putea aduce linistea mult dorita. Toti cei care au murit la Revolutia din ’89 merita sa fie omagiati, si rolul nostru este sa le amintim urmasilor de ei. Sustinem ideea care spune ca cei care dau uitarii trecutul, victimele lui, nu au dreptul sa  ceara nimic de la viitor.
    emin3
    Astfel, ca in majoritatea oraselor, si in Buzau sunt omagiati in fiecare an cei ce au pierit acum 25 de ani. Multi dintre cei prezenti la comemorare spun adesea “Pacat de sangele varsat!” Desigur, oamenii au opinii diferite, cert este ca in prezentul, trebuie sa realizam ca datoram altora linistea de care inca mai tragem si astazi. Liniste pe care o putem pierde in orice moment.

    EROII NU MOR NICIODATA!

    ALTE ARTICOLE DE BIANCA C.:

  • Marş dedicat Revoluţiei din 1989 – “Eroii nu mor niciodată” (VIDEO+FOTO)

    mars1

    Circa 500 de suporteri alb-violeţi au participat miercuri seara la un marş comemorativ pentru a marca 25 de ani de la înregistrarea primilor martiri ai Revoluţiei anticomuniste din decembrie 1989 de la Timişoara, aceştia fiind împuşcaţi după ce Nicolae Ceauşescu a dat ordin să se tragă cu muniţie de război în protestatarii care contestau regimul opresiv.

    Tinerii au plecat încolonaţi, fluturând drapele tricolore şi pânze cu însemnul victoriei, din Piaţa Maria, punctul de unde a început Revoluţia de la Timişoara. În frunte s-a aflat şi un banner negru pe care a stat scris mesajul sugestiv “Eroii nu mor niciodată”. Pe întreaga durată a marşului au fost scandate lozinci anticomuniste.

    Prima oprire a fost pe treptele Catedralei Ortodoxe Mitropolitane unde s-au aprins candele cu chipurile celor împuşcaţi.

    Marşul a continuat prin centrul oraşului, cu o nouă oprire în faţa Operei Române, un alt loc simbolic al evenimentelor din 1989. Aici, precum acum 25 de ani revoluţionarii timişoreni îngenuncheau pentru a cere ajutor divin în lupta contra unui regim ateu şi opresiv, aşa şi participanţii la marşul comemorativ le-au urmat exemplul, rostind în cor rugăciunea “Tatăl Nostru”.

    Tinerii au mai făcut o oprire pe strada pietonală Mărăşeşti pentru a oferi un devărat spectacol pirotehnic, fiind aprinse zeci de torţe.

    O ultimă oprire înainte de punctul final al marşului a fost la Memorialul Revoluţiei unde timp de aproximativ 30 de minute participanţii la acţiune au putut vizita expoziţiile tematice.

    Marşul s-a încheiat cu un moment de reculegere şi depuneri de coroane de flori la Monumentul din Cimitirul Eroilor de pe Calea Lipovei, unde arde permanent o flacăra “vie” în memoria victimelor din 1989.

    Ziua de 17 decembrie a fost declarată zi de doliu printr-o decizie a Consiliului Local Timişoara. Astfel toate instituţiile din oraş au arborat drapelul României în bernă sau alăturat unei panglici negre de doliu.

    Potrivit statisticilor oficiale, evenimentele din 1989 s-au soldat la nivel naţional cu 1.104 de morți și 3.321 răniți (221 civili și 663 militari). Pe 22 decembrie, la ora când cuplul dictatorial fugea din Bucureşti, erau înregistraţi 126 morți și 1.107 răniți. În Timişoara, în perioada 16 – 21 decembrie au fost înregistraţi 73 de morți și 296 răniți. După 22 decembrie alţi 20 de oameni au murit în oraşul de pe Bega şi alţi 77 au fost răniţi. Sursa: FrontPress.ro

    m1 m2 m3 m4 m5 m6 m7 m8 m9 m10 m11 m12 m13 m14

  • Martiriul Nicoletei Nicolescu. 75 de ani de la asasinarea unei eroine

    Cetatui-Nicoleta-Nicolescu-Miscarea-Legionara

    Astăzi se împlinesc 75 de ani de la asasinarea Nicoletei Nicolescu, o eroină a închisorilor comuniste, care şi-a dat viaţa pentru Hristos şi ţară, într-o epocă în care orice formă de manifestare a patriotismului şi a credinţei în Dumnezeu era aspru pedepsită.

    Torturată, violată şi apoi trezită din nesimţire şi conştientă, Nicoleta a fost aruncată în flăcările crematoriului, jertfa sa rămânând întipărită cu litere de foc în cartea istoriei neamului românesc, alături de martiriul sfinţilor închisorilor: Virgiliu Maxim, Mircea Vulcănescu, Valeriu Gafencu, Ioan Ianolide, Aspazia Oţel Petrescu, părintele Iustin Pârvu, părintele Arsenie Papacioc, părintele Arsenie Boca şi mulţi, mulţi alţii. Sunt jertfe pe care nu avem dreptul să le dăm uitării, sunt sfinţi pe care trebuie să-i cinstim, sunt icoane ale mântuirii neamului românesc, în faţa cărora ne plecăm astăzi genunchii.

    Arestată în 1938, Nicoleta Nicolescu fusese schingiuită în beciurile Prefecturii Poliţiei Capitalei luni de-a rândul, în chipul cel mai crud. Iată, mai jos, câteva crâmpeie din cumplitele chinuri pe care le-a trăit această eroină, înainte de a pleca la Domnul:

    „Într-o celulă de la subsolul Prefecturii, cu oasele zdrelite, cu pieptul tăiat măcelăreşte ca să i se ia viaţa grabnic, eroina îi înfruntase aprig pe temnicerii şi schingiuitorii ei, refuzând să moară repede, aşa cum sperau ei. Încă mai respira şi cuţitele negre banditeşti, cu lame groase, îi sfârtecau trupul încăpăţânat să rămână pe viaţa asta, încăpăţânat să mai respire încă, până la ultimul strop de viaţă. Imagine dantescă de care gâzii cei fioroşi s-au îngrozit… Aruncată apoi pe podeaua unei camionete-dube, între lopeţi şi târnacoape îngropătoare de alte vieţi tinere în pădurea Pantelimon, fusese transportată la Crematoriu.

    • Nu moare mă! Nu moare!… Nu vrea să moară!…

    În spatele Crematoriului, maşina se opri. Undeva mai pe dreapta, o uşă dosnică ce duce în incintă. Mecanicul de serviciu Ion Cerchez o deschise:

    • Actele de…

    • Care acte? – îi tăie repezit întrebarea unul din agenţi. N-are nevoie dă ele un’ să duce… Cară-te…

    • Da, dar ştiţi, corpul trebuie înregistrat…

    • S-a făcut de delegaţii Prefecturii: Siguranţa Statului.  Ştim noi ce trebuie… Cară-te de-aici…

    Pus în faţa autorităţilor „statului”, mecanicul deschise larg uşa şi se dă într-o parte, lăsându-i să intre – vrând-nevrând – pe cei doi asasini: Pavel Patriciu, Comisarul Prefecturii de Poliţie din Bucureşti şi agentul Iuliu Horvath.

    Nicolaeta-Nicolescu

    Torturată şi arsă de vie la crematoriul din Bucureşti

    Sacul atârna greu… Roşit de sângele pierdut al victimei, l-au apucat cu grijă de colţuri, să nu se murdărească, şi au intrat în Crematoriu, cotind la stânga, pe  culoarul palid luminat.

    • Stai aşa!… Las-o jos că m-am pătat. Să schimb mâna…

    Sacul fu trântit pe podeaua de beton, ca o povară apăsătoare şi, în cădere, gura legată i se deschise. Capul Nicoletei se revărsă înafară, la viaţă parcă. Horcăia în sânge încercând să respire şi ochii priveau straniu la cele trei personagii, înmărmurite la vederea ei încă în viaţă… Era aproape de ora 23…

    Puţin mai apoi, în cuptorul cu nr. 1, rezervat permanent victimelor legionare, focul o cuprinse, în gemete apocaliptice de durere. Refuza, refuza să moară, parcă în ciuda călăilor…

    Dintr-odată, nu se mai auzi nimic. Se făcu linişte, o linişte mormântală şi apăsătoare… Pe obrazul mecanicului de la Crematoriu, Ion Cerchez, se prelinse pe nesimţite o lacrimă şi încercă iute să şi-o ascundă cu mâna.

    • A murit!… Ai văzut?!… Ţi-am spus eu…

    Din coşul cuptorului cu nr. 1, fumul albăstrui se răspândeşte ca o perdea subţire deasupra oraşului cufundat în noapte, vestind mişelia cea mare… O viaţă de cruciată se stinsese în flăcări, pe rug… Din cer, stropi de ploaie încep să se reverse deasupra pământului ca la o comandă şi trăsnetele lui Dumnezeu încep să  biciuie văzduhul cu fulgerări mânioase; dar focul iudelor, ascuns, pâlpâie neatins corpul martirei…” (fragmente din cartea „Martirii ne veghează din ceruri” de Nicolae Niţă)

    Scriitorul Ciprian Voicilă evoca, în cuvântul rostit la conferinţa dedicată Sfinţilor Închisorilor din martie 2013, sfârşitul cutremurător al Nicoletei Nicolescu, descris de vechea sa prietenă, Sofia Cristescu, în textul autobiografic intitulat  „Cetăţui sfărâmate”:

    „Au dus-o cu o maşină în afara Bucureştiului şi, trăgând pe dreapta, au împuşcat-o. Au învelit-o într-o pătură şi au pornit din nou maşina. Au dus-o la crematoriu. Au ars-o, însă Bunul Dumnezeu a făcut ca cenuşa ei, ca de altfel şi a unor băieţi arşi acolo (echipa lui Miti Dumitrescu) să fie pusă în loc sigur de un suflet de creştin. El scrisese pe eticheta pusă în urnă: Necunoscută adusă în noaptea de 10 iulie din ordinul Siguranţei. Pentru că ne întrebam dacă este cenuşa ei cu adevărat, Bunul Dumnezeu a făcut ca atunci când am răsturnat borcanul într-un săcuşor de pânză verde şi l-am legat cu tricolor, să sune ceva: erau înşirate pe un ac de siguranţă o iconiţă cu Maica Domnului şi una cu Sfântul Nicolae, pe care le purta prinse dedesubt şi care erau acum corojite, dar destul de clare.”

    CITESTE SI: Asasinarea Luciei Grecu

    Şi „Acatistul Sfinţilor Români din închisori” aminteşte de jertfa acestei sfinte muceniţe a neamului românesc, care se alătură jertfei tuturor muceniţelor ucise cu bestialitate în temniţele comuniste:

    Condacul al 11-lea:

    Cumplita prigoană cea cu mânie pornită asupra voastră n-a cruţat nici firea femeiască cea slabă şi, întocmai muceniţelor de demult, mulţime de femei cu îndrăzneală au mărturisit dragostea lor pentru Hristos şi neam, şi chinurile au răbdat cu bucurie, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

    Icosul al 11-lea:

    Îngrozitu-s-au credincioşii văzând adus spre ardere un trup de femeie schingiuit, iar călăii cei cu inima de piatră, nicicum luând seamă că acela viată mai avea într-însul, cu grăbire l-au aruncat în cuptor şi vaiete surde din flăcări au răsunat, iar noi cutremurându-ne de unele ca acestea cu frică grăim:

    Bucuraţi-vă, trupuri firave cu suflet călit.

    Bucuraţi-vă, că pe Hristos cu îndrăzneală aţi mărturisit.

    Bucuraţi-vă, că muceniţelor din vechime v-aţi asemănat.

    Bucuraţi-vă, că multe feluri de chinuri aţi răbdat.

    Bucuraţi-vă, că batjocuri şi loviri aţi primit.

    Bucuraţi-vă, că spânzurându-vă, cumplit v-au strujit.

    Bucuraţi-vă, că spre împuşcare pieptul vostru l-au dat.

    Bucuraţi-vă, că mâinile soldaţilor pe arme au tremurat.

    Bucuraţi-vă, că trupurile v-au bătut până la sânge.

    Bucuraţi-vă, că de suflete nu s-au putut atinge.

    Bucuraţi-vă, cu Sfinţii acestui neam prigonit.

    Bucuraţi-vă, toţi care în credinţă aţi murit.

    Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori, care în temniţă Golgota neamului românesc aţi suit!

    Irina Nastasiu / Doxologia – Foto: MISCAREA – Sursa: http://www.marturisitorii.ro/2014/07/10/10-iulie-martiriul-nicoletei-nicolescu-75-de-ani-de-la-asasinarea-unei-eroine/

  • Ziua EROILOR

    ziua-eroilor

    Astăzi (29 mai 2014), în joia din cea de-a şasea săptămână după Sfintele Paşti, ortodocşii români marchează sărbătoarea Înălţării Domnului sau Ispasul. Tot în această zi, prin hotărârile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din anii 1920, 1999 şi 2001, sunt comemoraţi şi eroii naţiunii.

    Astfel, în toate bisericile, mănăstirile şi catedralele ortodoxe din ţară şi din străinătate se vor face slujbe de pomenire dedicate tuturor românilor căzuţi de-a lungul veacurilor pe câmpurile de luptă, în lagăre şi în închisori pentru apărarea patriei şi a credinţei strămoşeşti, pentru întregirea neamului, libertatea şi demnitatea poporului român. Slujbe de pomenire vor fi oficiate după Sfânta Liturghie şi la cimitirele, troiţele şi monumentele dedicate cinstirii eroilor neamului.

    Ziua Eroilor este oficialitzată şi prin Legea 379/2003 privind regimul mormintelor şi operelor comemorative de război ca sărbătoare naţională a poporului român.

    De menţionat că în perioada comunistă Ziua Eroilor a fost stabilită pe data de 9 mai, sărbătorindu-se cu prilejul Zilei Independenţei de Stat a României şi a Victoriei împotriva fascismului. Sursa: FrontPress.ro

  • Voluntarii Waffen SS omagiati in capitala Letoniei (FOTO+VIDEO)

    012

    Circa 2.000 de persoane au participat duminică la un marş desfăşurat în Riga şi dedicat voluntarilor care au luptat în divizia Waffen SS Legiunea Letonă împotriva Uniunii Sovietice în timpul celei de a doua conflagraţii mondiale. Acţiunea a fost precedată de o slujbă religioasă dedicată acelora care au căzut pe câmpurile de luptă.

    Premierul Laimdota Straujuma le-a interzis membrilor guvernului să participe la marşul naţionalist din capitală, care are loc anual. Cu toate acestea, ministrul mediului, Einars Cilinskis, a anunţat încă de vineri că va sfida avertismentele primului ministru, invocând dreptul său de a participa la o manifestaţie care nu încalcă nici o lege din ţară. Drept urmare, ministrul, membru al partidului naţionalist Alianţa Naţională, a fost demis. Acesta a participat la evenimentul controversat, declarând că “o naţiune care nu îşi respectă eroii nu are nici un viitor”.

    A existat şi o mică contrademonstraţie, care a adunat câteva zeci de persoane. Nu au avut loc incidente, poliţia ţinând la distanţă cele două tabere.

    ss (1)

    Legiunea Letonă a fost o unitate Waffen SS care a cuprins peste 80.000 de voluntari şi soldaţi în termen, care au pornit la luptă pentru recâştigarea independenţei naţionale, după ce Uniunea Sovietică a ocupat statele baltice în 1940. A fost printre ultimele unităţi militare ale Axei care au capitulat în primăvara anului 1945. Alţi 23.000 de letoni au luptat alături de germani ca soldaţi auxiliari ai Wermachtului. După ce armatele europene, conduse de cel de al Treilea Reich, au invadat gigantul comunist, soldaţii Axei au fost primiţi ca eliberatori de letoni. Cu puţin timp înainte de a ajunge trupele germane în Letonia, peste 15.000 de cetăţeni au fost deportaţi în Siberia din ordinul lui Stalin.

    Unitatea Waffen SS a fost creată în 1943 şi a suferit pierderi grele în luptele contra Armatei Roşii, aproximativ o treime dintre combatanţii letoni pierzându-şi viaţa pe frontul de est. Dârzenia lor nu a putut împiedica reocuparea ţării de către sovietici în 1944, Riga rămânând sub autoritatea Moscovei până în 1991, când şi-a recăpătat independenţa.

    La sfârşitul războiului, Tribunalul de la Nuremberg a condamnat unităţile Waffen SS, considerate “organizaţii criminale”. Au fost făcute însă câteva excepţii, una dintre acestea fiind şi Legiunea Letonă.

    Letonia este membră a Uniunii Europene din 2004. Foştii componenţi ai Legiunii organizează un marş anual în Riga, la mijlocul lunii martie. Sursa: FrontPress.ro

    r1 r3 r4 r6 r7 r8 r9 r10 r11 r12 r13 r14 r15 r16 r17 r18 r20 r21

     

  • Povestile eroilor din Apuseni. Cum au reusit oamenii simpli sa doboare tot sistemul – GALERIE FOTO

    O armată de sute de oameni a luat muntele la picior, luni după-amiază, până după miezul nopţii, pentru a recupera victimele tragediei aviatice din pădurea de pe Vârful Pietreasa, aflat în judeţul Alba, la limita cu Clujul. Câţiva dintre ei au mobilizat voluntarii, au coordonat căutările şi i-au găsit pe morţi şi pe răniţi înaintea echipelor oficiale.

    Peste trei sute de localnici, pădurari din judeţele Cluj, Bihor şi Alba, dar şi sportivi practicanţi de off-road li s-au alăturat, luni după-amiază până târziu în noapte, medicilor, salvamontişti şi jandarmilor, care au intervenit la accidentul aviatic din Munţii Apuseni. Vestea că cele şapte victime din echipa aflată într-o acţiune medicală aviatică nu pot fi găsite i-a unit pe voluntari, care au făcut imposibilul: au traversat muntele şi au ajuns la locul în care avionul pilotat de Adrian Iovan se izbise de pământ. Echipa formată ad-hoc, în satele din Alba şi Cluj aflate la poalele Vârfului Pietreasa, a fost cea care i-a găsit pe răniţi (copilotul şi patru medici), dar şi pe cei doi morţi: pilotul Adrian Iovan şi studenta Aurelia Ion.

     

    Un om simplu: „I-am găsit!“
    argentin1

    Unul dintre eroii din Munţii Apuseni a fost Argentin Todea ( foto sus), localnic din Horea, care a vestit acel mult-aşteptat „I-am găsit!“. În vârstă de 43 de ani, Argentin Todea e, aşa cum se descrie, „un om simplu”, preocupat doar de gospodărie şi creşterea animalelor. Modest, dârz şi cu inima mare, ca oamenii de la munte, bărbatul a povestit, pentru „Adevărul“, că ştie cu ochii închişi Vârful care se ridică din comuna Horea. Poate de aceea, Argentin Todea a întrecut toate echipele de intervenţie şi a ajuns, în fruntea plutonului voluntar de salvare, la victime. Împreună cu o mână de săteni din Alba, l-au găsit pe doctorul Radu Zamfir, de la Spitalul Fundeni din Capitală, rănit în accident.

    „Când am ajuns noi, pilotul era mort, iar un bărbat, cred că era copilotul, avea picioarele rupte. Domnişoara (n.r. – studenta) era moartă, am dus-o cu pătura până la o maşină care a dus-o jos“, spune bărbatul. Tot el mai zice că i-a cărat în spate pe câţiva dintre medicii răniţi. Un alt localnic a rămas cu victimele, în timp ce Argentin Todea a transportat trupul tinerei spre o maşină. „Unul dintre cei care a rămas acolo cu răniţii (n.r. – săteanul Gheorghe Giurgiu) a făcut foc cu hainele sale, până am dus-o noi pe fată. Aceasta nu mai putea fi salvată“, adaugă Argentin Todea.
    Omul cu puşca

    Când Todea s-a apropiat de medicul Radu Zamfir, prăbuşit şi el la pământ, se auzeau împuşcături ale vânătorilor. Ideea focurilor de armă i-a aparţinut unui alt erou din crierul munţilor, Corneliu Olar, secretarul Primăriei Horea şi fost parlamentar. De data aceasta, Olar a lăsat deoparte hainele de oficial şi a coordonat ca la carte un alt grup de voluntari, fiind şi cel care a reuşit să găsească soluţia pentru aflarea locului exact în care erau victimele. Olar a vorbit cu o fostă colegă de Parlament şi aşa a aflat numărul de telefon al doctorului Valentin Calu, de la Spitalul de Urgenţă Elias, o altă victimă. L-a apelat, dar nu avea semnal.

    padurarul1

    Pădurarul Nicolae Oneţiu (stânga) şi secretarul comunei Horea, Corneliu Olar (dreapta) FOTO: Florina Pop

    Atunci, Olar a găsit numărul doctorului Radu Zamfir şi aşa au reuşit să dea de victime.

    „Am vorbit de două ori cu el. A doua oară, când eram disperaţi, l-am întrebat: «Dom’ doctor, spuneţi-ne: sunteţi pe o culme de deal sau sub culmea de deal?». El a zis: «Sunt lateral de deal». Mi-am făcut o imagine şi le-am zis pădurarilor să aibă grijă că nu e în vârful muntelui, e lângă. Am chemat pădurarii ca să tragă trei-patru focuri de armă”, ne-a povestit Olar. Apoi, bărbatul a luat din nou legătura cu doctorul Zamfir: „I-am zis: «Ascultaţi împuşcăturile ca să ştim unde vă găsiţi, în funcţie de zgomotul puştii». Atunci, mi-a spus: «A sosit un om la mine» (n.r. – salvatorul era Argentin Todea). Ne-am bucurat cu toţii!”.
    Anonimii munţilor

    Alături de Corneliu Olar a stat aproape tot timpul un alt erou din Apuseni, pădurarul Nicolae Oneţiu (43 de ani). Împreună, au ghidat echipele de voluntari şi pădurari pe munte.

    „Dacă nu erau localnicii şi pădurarii, nu-i găseau decât, poate, a doua zi“, ne-a spus Oneţiu.

    rosu1

    Alexandru Roşu (foto sus), un tânăr de 26 de ani din localitatea clujeană Mărişel, aflată tot la poalele Vârfului Pietreasa, a participat voluntar la acţiunea de salvare, după ce a văzut tragedia la televizor. „Am ieşit în drum şi am vorbit cu alţi săteni. Ne-am sfătuit să mergem acolo şi să le dăm oamenilor o mână de ajutor. Nu am văzut avionul, dar am pornit cu toţii, împreună cu pădurarii şi cu cei de la Salvamont, pe munte. Am găsit răniţii la o distanţă mare de avion”, a afirmat Alexandru Roşu.

     

    Salvatorul cu tehnologia
    roman1

    Codrin Roman (foto sus), salvamontist la Salvaspeo Cluj, povesteşte că prima informaţie de unde s-a transmis „strigătul“ de ajutor a fost turnul GSM din localitatea Giurcuţa de Sus. „Era clar că era undeva într-o zonă de altitudine care are vedere spre nord, undeva la graniţa dintre Cluj şi Alba. Asta a fost prima localizare.

    Cea de-a doua s-a făcut verbal. Am vorbit cu doctorul Zamfir, aflat în avion, care era cel mai apt. El, având un telefon pe care avea aplicaţia Google Maps, a reuşit să ne spună ce vede pe harta respectivă. Din păcate, nu a putut citi coordonatele GPS, care ne-ar fi ajutat foarte mult. Şi avionul avea GPS, dar cum aparatul de zbor se izbise de pământ, nu s-au mai putut citi datele“, explică salvamontistul clujean.

    Roman, care a ajuns şi el în vârful muntelui, a avut şi o altă strategie: a încercat să restrângă cât mai mult aria în care s-ar fi putut găsi victimele. Acesta i-a sfătuit pe salvamontişi să apeleze la hărţile satelitare. „La 18.10, se ştia cu aproximaţie unde sunt. Am reuşit să facem un pătrat de doi kilometri pe doi kilometri, dar una e să mergi pe o câmpie şi alta e pe munte“, ne-a spus Roman.
    Ghidul răniţilor
    petrescu1

    Un coleg de-al său dintr-un judeţ vecin, Mircea Petrescu (foto sus, sursa: arhiva personală Mircea Petrescu), de la Salvamont Salvaspeo Bihor, care a pus şi el umărul la recuperarea victimelor, a povestit că, în timp ce urca muntele, a fost informat că sătenii găsiseră deja epava.

    „Când am ajuns acolo, la 200 – 300 de metri de avion, au apărut patru localnici, care transportau într-o pătură o fată aflată în stop cardiac.

    Tânăra a fost preluată de medicii de la SMURD şi coborâtă cu o maşină de teren, care a ajuns, însă, cu greu la poalele muntelui, din cauza zăpezii mari”. Petrescu povesteşte că l-a văzut şi pe Adrian Iovan: “Pilotul era încarcerat în carligă. Era înţepenit. M-am întors cu doi dintre medici. Le era frig, groaznic de frig. Ne-au cerut folie termică şi s-au învelit. Aripa dreaptă a avionului era tăiată în două. Carliga pilotului era distrusă, partea din spate fiind mai bună. Medicii ne-au spus că imediat după ce au ieşit din ceaţă au văzut în faţă vârfuri de brad”.
    Eroii – offroad
    offroad1
    Şase clujeni pasionaţi de maşini de teren, membri ai Clubului Transsylvania Off Road, au primit, luni după-amiază, un telefon de la reprezentanţii Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) şi au fost rugaţi să pună umărul la găsirea victimelor. În câteva minute, cei şase, Marius Pop, Paul Cioban, Gelu Suciu, Răzvan Sonea, Lucian Neag şi Vali Capotă, şi-au luat maşinile de cucerit munţii şi au pornit împreună cu nouă pompieri în căutarea avionului prăbuşit.

    De altfel, aceştia au fost şi singurii care au reuşit să urce cu maşinile pe munte, pentru că echipele oficiale de intervenţie nu erau dotate pentru asemenea situaţii.

    Marius Pop a declarat, pentru „Adevărul”, că datele primite de la serviciul de urgenţă 112 au fost greşite, astfel că au pierdut timpul, verificând coordonate false:

    „Ne-am dus la Crucea lui Iancu de două ori şi nu era absolut nimic. Am pierdut mai mult de două ore. Ştiţi cum i-am găsit? Am aflat că i-a găsit un localnic! Am luat legătura telefonică cu el şi ne-a spus exact unde se află. El nu a avut nevoie de GPS ca să ne spună, dar precizia a fost de ordinul metrilor”.

    Ulterior, cei şase au ajutat, cu maşinile lor, la coborârea victimelor din vârful muntelui către poale, până la ambulanţe.

     

    Filmul tragediei aviatice din 20 ianuarie

    16.16 A fost anunţată la Serviciul de Urgenţă 112 prăbuşirea unui avion medical în Munţii Apuseni, într-o zonă aflată la limita dintre judeţele Cluj cu Alba.

    17.22 ISU Cluj anunţă că avionul s-a prăbuşit în zona satelor Poiana Horii şi Ursoaica. Echipajele de salvare din Cluj nu ajunseseră încă la faţa locului.

    17.45 Apar primele informaţii despre starea victimelor. Medicul Carmen Pantiş, coordonatorul Programului de Transplant din Oradea, anunţa că doctorul Radu Zamfir este în stare bună, medicul Sorin Ianceu are mai multe contuzii, iar doctorul Calu acuză probleme de respiraţie.

    18.05 Cristian Boeriu, coordonatorul SMURD Mureş, declara că elicopterul SMURD trimis în zonă a fost întors din drum, din cauza ceţei, astfel că misiunea de salvare urma să se facă doar pe cale terestră.

    18.10 Purtătorul de cuvânt al Consiliului Judeţean Cluj, Cornelia Trif, anunţa că victimele ar fi fost găsite de către salvamontiştii din localitatea Beliş. Informaţia nu s-a confirmat.

    18.45 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba a deschis dosar în cazul incidentului aviatic, fără a se preciza în competenţa căror procurori va ajunge cazul: din Alba sau din Cluj.

    20.15 Peste 70 de pompieri salvatori din judeţele Cluj, Bihor, Mureş, şi Alba sunt implicaţi în acţiunea de salvare a victimelor accidentului aviatic

    21.22 Reprezentanţii Salvamont Alba şi cei ai ISU Alba au confirmat că cele şapte victime au fost găsite în urmă cu câteva minute. Toţi sunt în viaţă. Echipele Salvamont îi transportă la ambulanţe. Surse medicale au precizat că răniţii au fost găsiţi de un pădurar care cunoaşte zona şi care a transmis coordonatele echipelor de salvatori.

    22.46 Este anunţată moartea pilotului Adrian Iovan.

    23.09 Studenta Aurelia Ion (23 de ani), aflată în avion, a decedat în urma unui stop cardiac, la scurt timp după decesul pilotului Adrian Iovan.

    23.30 Prima ambulanţă din Horea a plecat spre Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj.

    4.00 Oficialii Spitalului din Cluj au anunţat că toate victimele au fost aduse la unitatea medicală.

    Sursa: Ziarul Adevarul

  • De-realizarea lumii prin elite false

    Articol de Prof. Univ. Dr. Ilie Bădescu

    Cele mai însemnate manifestări specific omeneşti sunt trăirile înălțătoare, acele manifestări sufleteşti sau spirituale prin care viata individului şi deopotrivă a marilor colectivităti este înăltată din planul supraviețuirii biologice în planul vieții spirituale, adică al dobândirii vietii veşnice. Omul caută solutii la problema răului şi a bolii în frunte cu boala cea mai teribilă, care este însăşi maladia mortii, iar această căutare este pentru oricine lucrul cel mai de pret, mai de pret decât averile, decât frumusetea şi decât orice ar aduce succesul vremelnic al fiintei omeneşti. Fară de succesul dobândirii vietii veşnice toate celelalte sunt nimic. Pentru a întelege aceste imbolduri ale actiunii individuale şi sociale, am propus un nou sistem de categorii sociologice, prin care am inaugurat perspectiva noologică în sociologie. Respectivele categorii sunt: latențe sufleteşti, cadre noologice sau spirituale, învătături şi manifestări. Viața omenească nu este pur şi simplu dată, ci dăruită, iar darurile sunt cea dintâi dovadă asupra latentelor sufleteşti, care nu pot fi explicate în ordine naturală, căci nu derivă din cele ale naturii, ci din cele veşnice, sunt energii necreate, cum le aflăm denumite la Sf. Grigorie Palama. Este straniu să constati cât de mult datorează omul energiilor necreate în toate manifestările sale, ca în cazul darurilor (de la darul frumuseții, al cumințeniei, la talente, însuşiri de toate felurile şi, culminativ, la geniu şi sfințenie), al harismelor, etc., cât de îndatorat este el cadrelor spirituale (ale trăirii înălțătoare) în desfăşurarea aceloraşi manifestări, şi cât de însemnate sunt pentru viata omenească învățăturile şi, pe de altă parte, cât de ignorate sunt aceste categorii în procesele cunoaşterii sociale şi antropologice. Darurile toate atestă energii care n-au cum să fie furnizate de fluxurile vietii biologice ori, pur şi simplu, psihice. Ele sunt energii suprafireşti, aşa cum ni se atestă în cazul profetilor, al sfintior, al geniilor, al eroilor, al harismaticilor în genere etc. În aceeaşi ordine de idei, cu greu ar confunda cineva cadrele spirituale ale vieții cu celelalte cadre de viață, de la cele biologice, la cele sociale în genere. Tot astfel, căile omeneşti datorează atât de mult învățăturilor şi înțelepciunii în frunte cu învătătura învătăturilor descoperită omului de către însuşi Dumnezeu prin cele două moduri ale revelatiei, aşa de lămuritor aprofundate de către Nichifor Crainic: revelația naturală şi revelația supranaturală. Fară de învătăturile descoperite omului de către Dumnezeu s- au iscat mereu forte ale abaterii, care au lucrat spre a-l devia pe om şi chiar marile colectivităti de la îndrumarea rânduielilor fireşti, ale creatiei, şi deci de la îndreptările descoperite omului de către Însuşi Dumnezeu.

    Mecanismul prin care s-au săvârşit în toate epocile şi pe durate variate aceste devieri au fost şi sunt elitele false, elitele care ascultă şi aduc popoarele la ascultarea răutății. Procesul sub care s-au manifestat asemenea devieri colective a fost numit de antropologi contracultură. Forma sub care se manifestă conduitele deviate este deopotrivă aceea a sistemului de gândire eronat, a teoriilor mistificate, pe care le numim de aceea şi parateorii, a ideologiilor în genere şi, culminativ, aceea a idolatriilor. Devierile sunt şi ele stratificate, compun altfel spus, un sistem destul de stufos, încât regăsirea în hătişurile lor capătă forma rătăcirii printr-un labirint. Pot fi devieri de la linia învătăturilor revelate, după cum pot fi devieri de la mari traditii şi tot astfel de la rânduielile creationale, fireşti, ba chiar de la cele naturale, date omului prin natura lui. Epoca modernă şi-a justificat devierile slujindu-se în acest sens de conglomerate ideologice, care s-au constituit în forte greu de strunit, slujind un singur scop, acela de a justifica, a legitima devierile. Nici chiar statele cele mai puternice n-au găsit solutia controlului acestor teribile forte ale devierii. Singură Biserica are ghidul şi puterea acestui control căci are acces la învătăturile revelate. Ideologiile se diseminează cu o fortă de difuziune extraordinară gratie marilor corporații intelectuale care se pun în serviciul lor. Uriaşe corpuri de intelectuali se pun în slujba lor, constituindu-se într-o adevărată castă a ideocratilor.

    Anii ’90 sunt marcati de escaladarea unui astfel de fenomen. Un „sistem de gândire” aflat deja într-o criză seculară a cucerit elitele politice şi mari segmente ale corporației intelectuale româneşti. Acest „sistem” a trecut prin trei cicluri şi cinci subfaze de criză „teoretico-ideologică” (devoalându-şi, altminteri spus, falsitatea) şi cu toate acestea a fost adoptat de elitele postdecembriste drept unul dintre sistemele exemplare de a gândi problemele „înnoirii” României. Ca şi cum ar fi cu putintă înnoirea unei societăti, reforma ei, convocând în acest scop sisteme teoretice şi ideologice de gândire invalidate de mai multe ori şi în diverse arii ale planetei. În plan teoretic, respectivul sistem de gândire a îmbrăcat forma „teoriilor modernizării” şi a acelei persistente „credinte ideologice” pe care Lovinescu a numit-o printr-un termen memorabil, „sincronism”. Sincronismul şi „teoriile” sincronizării reprezintă sinteza tuturor acelor reprezentări şi sentimente nutrite de credinta că salvarea unei societăti poate veni de la imitatia masivă a institutiilor şi formelor de viată moderne, amplu îmbrătişate în Occident, unele fiind chiar izvodite acolo, adoptate amplu de popoarele europene şi ne-europene indiferent de traditiile proprii şi chiar împotriva lor.

    Teoriile modernizării, aşadar, zidite pe postulate sincroniste, sustin că societățile relativ nemodernizate se pot înnoi prin influența societăților relativ modernizate. Procesul influentelor a fost numit, în România anilor 20, „sincronizare”, iar sistemul de idei şi credinte care împărtăşesc o asemenea viziune a fost numit sincronism. Ca sistem de gândire şi de credinte ideologice, sincronismul şi teoriile modernizării, în calitate de corelativ teoretic al acestuia, au înregistrat primul lor prag de criză letală între 1870- 1910 în Europa de est, unde se remarcă şi prima reactie majoră la criza acestui „sistem” prin grupul „teoriilor formei fără fond”, împărtăşite de toti intelectualii epocii, indiferent de orientarea lor ideologică, conservatori (Eminescu, Maiorescu, Motru), liberali (Zeletin), socialişti (Gherea), poporanişti (Stere), tărănişti (Madgearu), neoliberali (Manoilescu). Putem califica această atmosferă de deziluzie obştească şi de masivă reacție la „iluzia lirică” a teoriilor modernizării (nutrită de credinta parareligioasă în rolul crucial al „împrumutului cultural”) printr-o sintagmă: „cultura critică”. Aceasta desemnează o stare intelectuală şi afectivă marcată de „deziluzia în fata progresului”, de brutală „trezire” la realitate din „somnul sincronist”, de „reactionarism” şi, evident, de reorientare a gândirii colective, proces în şi prin care s- au născut un alt sistem de gândire teoretică şi alte idei sociale (şi politice). Noile teorii şi idei sociale reprezintă curentul organic în viata intelectuală a țărilor înapoiate şi totodată expresia eliberării gândirii colective din „colonialismul mental” în care fusese împinsă la startul modernității.

    Cum am precizat, prezumtia de bază împărtăşită de toti intelectualii afirmati în curentul de ascensiune a culturii critice a fost aceea că există societăti păcălite, înşelate şi care se autoînşeală mizând pe iluzia că împrumutând o formă (de oriunde ar prelua-o, inclusiv din Apusul Europei) dobândesc automat şi fondul ei spiritual.

    Constatarea lor, în noua atmosferă a epocii, a fost aceea că forma împrumutată a rămas o formă goală. Căci n-a adus după ea şi o dezvoltare de aceeaşi măsură a fondului. Fondul social rămâne în continuare nedezvoltat, în ciuda împrumutului masiv de forme apusene (institutii occidentale). Prin urmare, influențele modernizării nu induc dezvoltare, ci, cum va spune A. G. Frank, în anii ’60, aduc subdezvoltare, sau cu termenul teoreticienilor români ai primelor decade ale secolului, „forme fără fond”, autoînşelare, simplă decoratie de fatadă. Teoreticienii fenomenului latino-american au desemnat acest fenomen de propagare a influentei occidentale modernizatoare prin termeni ca: subdezvoltare sau dezvoltare dependentă ori, şi mai exact, capitalism dependent şi „periferialism”.

    Deci sincronizarea nu aduce dezvoltare ci dependență (tehnologică, economică, politică şi, ceea ce e mai grav, mentală). Intelectualii din tările dependente prezintă toti acelaşi sindrom regresiv, dependent de „formele de gândire” fabricate de altii şi impuse ca „reguli de gândire” şi de „conduită” socotite valide indiferent de conditiile particulare de timp şi de spațiu. Ei devin astfel „obedienți”, capricioşi şi, pe cale de consecintă, teribilişti, zeflemişti, bonjurişti, neserioşi, simpli scripcari ai unei melodii pe care, în cele din urmă, nici n-o mai gustă, dar pe care nici n-au curajul s-o părăsească, fiindcă ar pierde ocazia de a se manifesta gălăgios în cultură, de a se autointitula grupare progresistă, admisă la catedre, la pupitrul revistelor şi televiziunilor în pozitia de lideri de opinie sau, cum se spune azi, de „analişti”. Este plebea suburbialismului oriental cu mult mai agresivă decât plebea marii metropole a antichitătii romane, care şi ea a reuşit la un moment dat să cucerească Senatul şi să ocupe „pozitiile directoare” ale institutiilor. Şi atunci, ca şi acum, păturile dezordinii au acaparat instituții ale ordinii şi au provocat marea criză care a zguduit „statul roman” terasându-i „panta declinului”.

    Toate aceste „fenomene” sunt simptome ale crizei unui sistem de gândire produs de marea metropolă pentru uzanta „periferiilor”. Al doilea proces care se leagă de cel dintâi, adică de imitatia masivă practicată cu o încredere de tipar religios în rolul salvator al formelor imitate, este o masivă culpabilizare difuză: aceiaşi intelectuali obedienti şi necreativi transferă vina pentru eşecurile sincronismului asupra poporului căruia i se aplică cele mai urâte etichete. Lucrurile sunt la fel azi ca şi ieri, în pragul modernizării societătii româneşti, doar că, azi, cultura critică este mult mai fragilă, iar valul, mai precis subcultura „sincroniştilor” este mult mai agresiv promovată. Zeflemeaua a atins proportii teribile în zilele noastre, iar obrăznicia noilor cenuşeri a atins pragurile unei urâte maladii. „Turcitii” s-au înmultit, zeflemiştii de profesie au dezvoltat o adevărată industrie mediatică pe cât de complexă pe atât de stricăcioasă şi de primejdioasă prin efectele sale asupra spiritului public de azi şi de mâine. În egoismul ei „noua clasă” pierde din vedere efectele de lung termen ale fenomenului pe care l-a încurajat prin tot felul de recompense care-au permis acestei plebea scribax să- şi constituie baza logistică (programe, burse, sedii, etc. etc., sunt astăzi speranta celui de-al doilea val al recrutilor amăgirii şi ai mistificării). Lucrul cel mai grav pervertit la noii „recruţi” este memoria părintilor. Ei nu mai vor să ştie de părintii lor, de „locul” originii lor, indiferent care-o fi acela. Lucrul grav, deci, în devierea sincronistă este degradarea memoriei, iar aceasta nu este o chestiune strict ideologică, ci atinge chiar acele categorii sufleteşti, care ordonează fluxul de trăiri în care se includ obiceiuri şi traditii şi deopotrivă amintirea părintilor. Grozăvia fenomenului tocmai în asta constă, că degradează, odată cu institutiile, simple forme fără fond, şi categoriile sufleteşti, adică răneşte trăirile cele mai intime, precum cele la care tocmai ne-am referit: amintirea părintilor, memoria strămoşilor şi cultul eroilor. De vreme ce degradările ating straturile profunde ale sufletului este urgentă căutarea unor metode noi de cercetare a „profunzimilor”. În cercetările noastre am preluat sugestiile unei metode pe care cercetătorii lui Dostoievschi au numit-o „sondaj pneumatologic”. Este metoda regină a sociologiei noologice.

    Notă: Textul este extras din cursul  – Ilie Bădescu – „Globalizare, comunicare interculturală, identitate și integrare europeană. Perspectiva sociologiei”

    Sursa: Art-Emis.ro

  • Eroii nu mor niciodată! Mesaj de dincolo de lume

    Articol de: Ion Măldărescu

    Onorul la Mareşal!
    EmoÅ£ionant! Un text scris cu şapte decenii în urmă îşi găseşte un puternic ecou în vremea noastră. Mareşalul Ion Antonescu şi-a iubit cu devotament patria şi neamul pentru care a devenit martir, purtându-se demn până în ultima clipă a vieÅ£ii: „în afară de crime şi furturi, mă solidarizez şi iau asupra mea, toate greşelile pe care, cu ştiinÅ£a sau fără ştiinÅ£a mea, le-am făcut.” În timp ce fabricanÅ£ii de istorie îl asasinează în fiecare zi, iată, cuvintele sale rămân mereu vii şi ne arată astăzi calea cea bună de urmat. Acum, la cumpăna dintre anii 2010-2011, când Å¢ara trece prin momente grele, cel mai îndreptăţit şi potrivit să se adreseze Neamului Românesc este Mareşalul Ion Antonescu, marele patriot român a cărui voce răzbate de dincolo de mormântul de care nu a avut parte.
    (Ion Măldărescu)

    „Neamului Românesc
    În loc ca reformele sociale să însemne începutul unei ere a renaşterii naÅ£ionale, ele au fost folosite de guverne şi partide numai pentru a crea o pătură superioară artificială. Patriotul, omul elitei şi al cinstei, a fost înlocuit în viaÅ£a publică prin demagogi superficiali şi înşelători. Ne-am frânt puterea, ne-am slăbit cugetul şi ne-am sleit minÅ£ile în lupte fratricide pentru ideologii, în desbinări stupide, în bârfeli odioase, în vrajbe dureroase şi în apucături neomenoase. De aceea, ştiu că tu, sătean trudit n-ai plug şi n-ai haine; că fierul plugului e scump pentru punga ta goală şi bumbacul nu-Å£i ajunge ca să-Å£i îmbraci copiii, că pământul Å£i-a rodit puÅ£in şi gurile casei tale sunt multe. Ştiu că tu, meşteşugar chinuit, nu-Å£i poÅ£i îndestula nevoile cu greul muncii tale; că râvneşti să nu-Å£i mai vezi copiii ofiliÅ£i şi să-Å£i vezi fruntea despovărată de griji şi sărăcie. Ştiu că tu, bogatule, eşti turburat fiindcă ai voi pace şi linişte, pentru ca să ai siguranÅ£a bunurilor tale şi mulÅ£umirea averii pentru urmaşii tăi. Căci, să ştii bogatule că averea ta ne e scumpă – dacă este curată – fiindcă e a ţării; că lucrurile casei tale, pe care alÅ£ii nu le au, ne încredinÅ£ează că din propria ta conştiinţă şi înÅ£elegere ne vei ajuta să facem din bucuria ta, bucuria altora.

    Şi tu, cărturarule, care ai tăcut ieri şi taci şi astăzi, ştiu că aştepÅ£i ceasul când Å¢ara să-Å£i cinstească mintea, Neamul să-Å£i preÅ£uiască sufletul şi Statul să-şi întemeieze soarta pe rostul tău de cârmaci al cugetelor şi să nu te umilească izgonindu-te de la luptă sau trudindu-Å£i vieaÅ£a în umilirea sărăciei. Greutăţile în care se sbate neamul sunt mari şi încurcate. Neamul Românesc – popor de muncă şi nu parazitar – vrea înnoire, vrea libertate şi vrea să-şi trăiască adevăratul naÅ£ionalism, prăvălind pe toÅ£i cei care – conştient sau inconştient – îi împiedică drumul viitorului.
    Puterea unui Neam faţă de el însuşi şi prezenţa unui Neam în lume şi în Istorie se dovedeşte prin unitatea cu care, în ceasurile de încercare ştie să-şi afirme cugetul şi voinţa nestrămutată. În România trebuie să trăiască şi să fie puşi în valoare mai întâi Românii; ceilalţi, dacă rămân locuri libere, vin după ei. Împotriva tuturor piedicilor şi intrigilor duşmane, a clevetirilor şi ameninţărilor nemernice, trebuie să ducem Ţara în matca viitorului, în val de veac, ca să-i asigurăm drepturile nepieritoare.
    RevoluÅ£iile naÅ£ionale nu sunt acte de violenţă, revolte, ci idei în marş. Toate adevăratele revoluÅ£ii naÅ£ionale s-au întemeiat prin zidiri şi nu prin prăbuşiri. Ele au folosit toate rezervele naÅ£iunii şi au întrebuinÅ£at toate generaÅ£iile, respectând instituÅ£iile fundamentale ale vieÅ£ii şi ale scopurilor omului. De aceea, vă chem pe toÅ£i, din toate generaÅ£iile şi din toate clasele, ca să înfăptuim marea chemare a istoriei noastre.”

    Mareşal Ion Antonescu

    LA MULŢI ANI, ROMÂNI!

    NOTĂ: Citatul a fost reprodus conform scrierii originale

    Sursa: Art-Emis.ro

Back to top button