Tag Archives: eminescu

De Ziua Culturii, emisiunea „La Maruță” e dedicată celui mai mare artist în viață, Florin Salam!

De Ziua Culturii, emisiunea „La Maruță” e dedicată celui mai mare artist în viață, Florin Salam! Din partea lui Eminescu, va fi prezent la emisiune doar sifilisul. Încă nu s-a stabilit numele asistentei TV care va aduce invitatul. Sursa: Kmkz

Citeste tot articolul

Ca o tigroaică, de ani de zile, Magda Ursache la datorie!

Ne risipim şi risipim. Suntem din ce în ce mai risipitori. Mentalul stabil şi tradiţional e batjocorit în fel şi chip, personalităţile sunt şi ele minimalizate, ţintele fiind elitele cu reală conştiinţă naţională. Depreciem, depreciem, poate nu mai rămâne nimic. Sub un titlu ambiguu, În silă, dar fără dragoste se poate, europarlamentarul băsesc TRU afirmă de Crăciun, 2017 (25 decembrie, adevărul.ro): „Căci societatea românească nu a cristalizat nicicând şi nu a degajat o ideologie cu adevărat naţională, o cultură ultimă şi o identitate nenegociabilă.” Iar covârşitorul Patapievici susţine că votul ţăranului a degradat politica României interbelice, mentalul său fiind „arhaic”. „Carurile” (pluralul aparţine filozofului) cu boi pictate de Nicolae Grigorescu i se par temă „răsuflată”, cum ţine să aprecieze pe un canal televizual. Idealul lui Mircea Eliade? După terminarea Războiului Mondial prim, când se împlinise Unirea Mare, trebuia ca generaţia sa să se jertfească pentru împlinirea spirituală a României: să lupte în alt fel de tranşee, pentru ridicarea ţării. Ca să-l citez pe Petru Ursache, din Prefaţa la antologia Mircea Eliade, Meşterul Manole. Studii de mitologie şi etnologie, ed. a II-a, Eikon, 2008, „linia de rezistenţă a generaţiei lui Eliade era «să fim prezenţi în cultură, făcând mai bine decât ceilalţi». Generaţia anterioară voia să facem ca ei, ca europenii; următoarea îşi propunea competiţia.” Numai că de Eliade se lipesc etichete ca fascist, şovin, rasist. Spus net: rasiştii nu agreează alte rase. Nu şi Eliade! În fapt, nazismul a compromis urât ideea de conservare a rasei, a etniei, ceea ce nu înseamnă că nu trebuie să ne păstrăm pecetea etnică, aşa cum vor rolerii II (mulţumesc, Paul Goma!), elita de dumping (mulţumesc, Mircea Platon!), care transgresează de la tanc la think tank, de la megafoane sovietice la „megafoane euro-atlantice”, pledând pentru un transnaţional provenit din vechiul internaţional, atunci proletar. Ah, …

Citeste tot articolul

MIHAI EMINESCU A FOST VICTIMA UNUI ASASINAT POLITIC ORDONAT DE IMPERIUL AUSTRO-UNGAR ȘI GERMANIA ȘI EXECUTAT DE TRĂDĂTORII DIN ROMÂNIA

Genialul Mihai Eminescu, cel care lupta cu îndârjire pentru Transilvania și unirea românilor într-o Dacie Mare, NU a înnebunit și nici nu a fost bolnav de sifilis. Mihai Eminescu a fost victima unui asasinat politic ordonat de Imperiul Austro-Ungar și Germania și executat de trădătorii din România. El a fost sacrificat pentru că forțele externe doreau să impună României o alianță cu Imperiul Austro-Ungar și renunțarea definitivă la Transilvania, un lucru căruia Eminescu i se opunea cu toată ființa. VEZI SI: Mihai Eminescu: “Nimeni nu-şi dă seama cum această populaţie flotantă a României, fără legături cu pămîntul şi cu neamul ţării, a putut să devină elementul domnitor în România!” Aflați adevărul despre asasinarea lui Eminescu, alături de prof. univ. dr. Nae Georgescu, eminescolog, și George Roncea, jurnalist la ziarul Curentul. SURSA

Citeste tot articolul

Guvernati de evrei si tigani, romanii sunt umiliti in propria tara

Consecința a 45 de ani de internationalism comunist și încă vreo 15 de neocomunism: reperele morale ale României interbelice sunt puse la zid și interzise, precum pe vremea stalinismului. Ceea ce nu au îndrăznit jigodiile neocomuniste și penalii din Parlament, în frunte cu trompeta lor celebră, jegul penalTariceanu, pe vremea lui Traian Băsescu, au reușit azi, când este Președinte este un fanfaron, un neica nimeni, un individ șters în Occident, care nu obține nimic pentru România, de aceea o freacă prin Israel, în timp ce ar trebui să fie la Consiliul European, numitul Iohannis Klaus. Lins în cur seară de seară la Realitatea TV, acolo unde se pun întrebări idioate despre cum ar fi arătat România dacă președinte ieșea inculpatul penal Viorel Ponta. Mergând pe această logică ne-am putea întreba cum ar fi arătat România dacă nu era PSD-ul sau dacă nu era Realitatea TV din perioada în care infractorul Sorin Ovidiu Vantu era la butoanele Mafiei din presa românească. Nu poți să amintești de marile nume ale culturii românești că ești pus la zid de evreii, țiganii, ungurii și alte nații care conduc România, umilindu-i pe români. Cazul Oana Stănciulescu nu este izolat, ci face parte din planul diabolic de anihilare totală a valorilor românești, de interzicere a românilor adevarati la ei în țară. În numele unui Holocaust, la care românii nu au participat, se cere decapitarea culturii române adevărate. Iată și numele câtorva jeguri ce au semnat împotriva Oanei Stănciulescu: Liviu Antonesei, Liviu Beris, Gianina Cărbunariu, Daniel Cristea Enache, Iulian Fota, Mihaela Grancea, Florin Iepan, Norman Manea, Adrian Niculescu şi Andrei Kleun. Îmi plac Mircea Eliade și Emil Cioran, deci sunt legionar. Pe când interzicerea lui Eminescu de către evreii, țiganii și alte nații ce hotărăsc în România? Aici s-a ajuns. Nu ai voie să-ți exprimi simpatia față …

Citeste tot articolul

Cât de „RASIST” era Eminescu? De ce nu-i suporta pe EVREI şi de ce a scris versurile „Cine-au îndrăgit străinii, mânca-i-ar inima câinii”

Sloganurile şi afirmaţiile antisemite ale lui Mihai Eminescu se întâlnesc atât în poeziile, cât şi în articolele scrise de acesta în diferite ziare din Iaşi şi Bucureşti. Xenofobia lui Eminescu îşi avea izvorul, spun specialiştii, în ideile sale naţionaliste de sorginte conservatoare, poetul fiind un adevărat patriot. În secolul al XIX-lea, evul în care a trăit poetul Mihai Eminescu, este considerat de istorici, un veac al naţionalităţilor, o adevărată ”primăvară a popoarelor”. În cei 100 de ani, mai multe naţiuni europene, printre care Italia şi Germania s-au născut din cenuşa lumii medievale şi a războaielor napoleoniene. În 1848, popoarele se simţeau închegate, iar apartenenţa etnică era un prilej de mândrie. În acest context, şi în Principatele Române, tot în jurul anului 1848, tot mai mulţi locuitori ai Moldovei, Ţării Româneşti sau Transilvaniei se simţeau tot mai mult români. Naţionalismul românesc prindea avânt, iar ideea de patrie şi naţiune se cuibărise bine în sufletul şi mintea intelectualilor români. Cu toate acestea, după un întunecat secol fanariot, Principatele Române, unite în 1859, nu aveau o burghezie bine formată. Mai precis, clasa meseriaşilor şi a negustorilor români era firavă şi nu putea susţine noile prefaceri economice şi sociale ale evului naţiunilor şi nici dorinţa domnitorilor de a moderniza galopant Principatele. După tratatul de la Adrianopol din 1829, numărul evreilor a crescut în Principatele Române. Ei erau, în mare parte, negustori, meşteşugari. Cum primiseră interdicţia de a achiziţiona pământ s-au aşezat în oraşele Moldovei, în primul rând, şi au asigurat nevoia unei burghezii cu relaţii în ţările europene şi experienţă comercială. Creşterea numărului evreilor şi plângerile burgheziei româneşti au declanşat, după 1860, o atitudine antisemită, de sorginte conservatoare în care erau implicaţi parlamentari, scriitori, jurnalişti şi intelectuali români. Unul dintre cei mai virulenţi la adresa evreilor a fost poetul Mihai Eminescu, jurnalist în Iaşi …

Citeste tot articolul

Ultimul articol publicat de Mihai Eminescu

Printr-o stranie coincidenţă, exact în 28 iunie 1883, ziua în care avea să fie pus în cămaşă de forţă, Mihai Eminescu publicase ultimul său articol din „Timpul”, în care marele nostru gazetar vorbea despre libertatea presei şi dorinţa Puterii politice discreţionare de a o subjuga. Reproducem acest ultim articol al lui Eminescu din „Timpul” cu sentimentul că el reprezintă un adevărat testament pentru toate generaţiile de jurnalişti, dar şi pentru a-l pune în contextul actualei stări a presei din România. Presa locală este doar a baronilor politici cu bani, televiziunile, cu o singură excepţie, sunt în controlul angrenajului politico-financiar care încă manipulează şi suge resursele ţării. Victoria în alegeri, îngenunchierea naţiunii înaintea puterii uzurpatoare, deşteaptă şi apetituri tiranice, printre care pretenţiunea, mai-nainte de toate, de a fi aprobat şi aplaudat uzurpatorul în faptele sale, pe toate căile. E logic într-adevăr ca, după un câştig să se urmărească un altul, şi în fine tot, spre deplina satisfacţiune a acaparatorului. Regimul dobândise darea din mână şi chiar din picioare, a celor ce poartă numele de mandatari ai naţiunii; astfel dispune el la discreţiune de toată puterea în stat, făcând ori şi ce vrea fără a fi controlat şi nu se gândeşte decât la mijlocul de a se întări în această situaţie de desfătare şi răsfăţ. Singurul lucru asupra căruia n-a putut încă triumfa a rămas numai presa, şi aceasta se consideră, credem, de către regim, cu atât mai nesuferită, cu cât el, în exerciţiul puterii discreţionare, a trebuit să devină năzuros, adică supărăcios din lucru de nimic.  Presa, pentru omnipotentul nostru regim, cu strigătele ei, cu lamentele ei continue, îi face negreşit efectul unei hărăitoare din Braşov, care prin scârţâitul ei strident dă crispaţiuni nervoase. Neapărat dar că se simţea şi nevoia de a pune în practică mijlocul prin care să se …

Citeste tot articolul

Lucrul ieșit din comun pe care NU îl știai despre Mihai Eminescu

Ce spun cei care l-au cunoscut cu adevarat pe Mihai Eminescu? Vei ramane surprins. Multi idioti din acea perioada spuneau despre el ca este neingrijit si ca hainele pe care le poarta sunt vechi si rupte. Dar cei care l-au cunoscut cu adevarat spun despre Mihai Eminescu ca era un om simplu care stia sa poarte hainele. La intalnirile literare din casa lui Misu Paleologu Eminescu venea adesea imbracat „elegant si purta cu dezinvoltura si prestanta fracul”. CITESTE SI: A exagerat Eminescu ? Culmea nemerniciei la un liceu din Buzau. Unii profesori il contesta pe Mihai Eminescu si promoveaza iubirea fata de unguri. Era destul de timid cu persoanele pe care nu le cunostea, insa se simtea in largul sau mai ales in jurul doamnelor si domnisoarelor pe care „le frecventa”. Eminescu nu era un om trist, cum se credea si cum s-a spus despre el, ci din contra, era un om cu un simt al umorului foarte bine dezvoltat, care provoca rasul celor din jurul lui, spunea deseori glume de care se amuzau cei din jur. CITESTE SI: Mihai Eminescu, mesaj de Anul Nou (1883) De ce l-au făcut „nebun” Carol I şi Titu Maiorescu pe Mihai Eminescu!   Poetul nu a fost intotdeauna sarac. Altfel nu ne putem explica cum a reusit sa umple o birja cu violete de Parma, flori extrem de scumpe si pretentioase in acea perioada. Mihai Eminescu a fost „un om fermecator, plin de spirit si de umor”, il descria succint Alexandru Paleologu. CITESTE SI: De ce l-au făcut “nebun” şi asasinat, cu ajutorul poliţiei secrete austriece, pe Mihai Eminescu PROBLEMA EVREIASCĂ – de Mihai EMINESCU

Citeste tot articolul

Evenimente istorice – 15 Iunie

În data de 15 iunie 1889, a încetat din viaţă Luceafărul poeziei româneşti, poetul Mihai Eminescu. Născut Mihail Eminovici, poetul este socotit cel mai important reprezentant al literaturii romantice din România. 15 IUNIE 1848 – A avut loc, la Lugoj, cea de-a doua Adunare a românilor bănăţeni în cadrul Revoluţiei, care cereau recunoaşterea naţionalităţii române şi decideau constituirea unei armate româneşti şi numirea lui Eftimie Murgu drept căpitan al acesteia. 1875 – S-a înfiinţat, la Bucureşti, Societatea de Geografie 1929 – A încetat din viaţă matematicianul Traian Lalescu, savant cu reputate contribuţii în domeniile matematicii pure şi aplicate, unul dintre fondatorii teoriei ecuaţiilor integrale. 1977 – La Paris, a fost inaugurat „atelierul lui Brâncuşi”, reconstituit pe esplanada Beaubourg, într-o construcţie separată de clădirea Muzeului de Arta Modernă 1848: A fost sfințit drapelul național tricolor, adoptat prin decret la 14 iunie de către Guvernul revoluționar de la București; drapelul avea culorile albastru, galben, roșu și avea înscrisă deviza „Dreptate, Frăție”. 1992: Au fost stabilite relații diplomatice între România și Republica Kârgâzstan. 2007 – Vioara Stradivarius Elder, predată Ministerului Culturii şi Cultelor (MCC) de către familia Voicu, a fost clasată în categoria „tezaur” a patrimoniului cultural naţional, prin decizia Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor 1893: S-a născut Ion Marin Sadoveanu, prozator, poet, dramaturg, eseist român 1848: Marea Adunare de pe Câmpia Filaretului, numită apoi Câmpia Libertății, în timpul careia s-a depus juramântul pe Constituție și s-a aprobat constituirea Guvernului provizoriu. 1880: România și Statele Unite ale Americii au stabilit relații diplomatice, la nivel de agenție diplomatică, pentru ca două luni mai târziu acestea să fie ridicate la nivel de legație. Relațiile diplomatice au fost întrerupte la 12 decembrie 1941 și au fost reluate, la 7 februarie 1946, la nivel de legație. La 1 iunie 1964, relațiile diplomatice dintre cele două țări …

Citeste tot articolul

Fragmente din atitudinile celor mai importanti oameni de cultura romani privind problema evreiasca in Romania

 Vasile Conta „Noi, daca nu vom lupta in contra elementului jidovesc, vom pieri ca natiune” (Din discursul contra revizuirii art. 7 din Constitutie, tinut in Camera Deputatilor, sedinta de la 4 Sept. 1879, publicat in Monitorul Oficial nr. 201/1879)

Citeste tot articolul

Viral pe net. A FOST EMINESCU OMORAT LA COMANDA ?

Treptat ies la iveală legături pe care anevoie le-am fi descoperit din frânturile de informaţii oficiale, ori oficioase ale vremii. Glasul său, unic în concertul politicianismului vremii, trebuia să fie stins. Supăra mult adevărul său, al căutătorului de Absolut! Căci pentru el, nu exista adevărul de conjunctură al partidelor, ci doar adevărul naţiei româneşti pentru care a trăit şi pentru care a fost sacrificat, cu tăcuta complicitate a unor personaje malefice. Zoe Dumitrescu Buşulenga Istoria oficială a vieţii lui Mihai Eminescu a impus un şablon convenabil. Conform acestuia, Eminescu ar fi fost o fiinţă labilă, neadaptată, pierdută în lumea sa de poet şi ar fi murit nebun, bolnav de sifilis şi alcoolic. Istoria sa reală este însă cu totul alta. Eminescu a fost de fapt un om puternic, de o luciditate excepţională, bine ancorat în realitatea socială şi mai ales politică a vremurilor zbuciumate în care a trăit, un militant activ pentru drepturile românilor din Ardeal şi pentru unitatea naţională, un ziarist de excepţie, un vizionar, un reformator. Eminescu a fost declarat nebun şi internat la psihiatrie într-un moment în care guvernul României urmărea să încheie un pact umilitor cu Austro-Ungaria, prin care renunţa la pretenţiile asupra Ardealului şi se angaja să îi anihileze pe toţi cei catalogaţi drept „naţionalişti”. Mulţi au renunţat la valorile şi principiile lor pentru a fi scoşi de pe lista proscrişilor. Eminescu nu a acceptat să facă niciun fel de compromisuri, şi de aceea era cel mai periculos dintre ei. El deranja nu doar prin ceea ce scria, ci mai ales prin faptul că plănuia să pună bazele unei organizaţii independente, aflate în afara controlului francmasoneriei, de trezire şi promovare a spiritului românesc şi de refacere a Daciei mari. „Mai potoliţi-l pe Eminescu!” „Mai potoliţi-l pe Eminescu!”Acesta este mesajul pe care francmasonul şi junimistul P. …

Citeste tot articolul

Ar fi dorit Eminescu Romania in UE?

Cu impresionantul ei patrimoniu cultural cu tot, Europa traversează o criză economică al cărei sfârşit încă nu se arată. Nici zestrea culturală şi istoria popoarelor europene nu rămân scutite de asprimea crizei şi transformă bijuterii ale culturii universale în gaj pentru Fondul Monetar. Am putea aşadar chiar să ne considerăm fericiţi că, din patrimoniul nostru cultural, Eminescu nu este un Acropole clădit din piatră, ci din cuvinte şi idei, care, după ce a mai trecut şi tăvălugul lui Patapievici peste el, ar fi fost girat finanţei mondiale. Expresia tocită de „intrare în Europa” redă un fenom politic mult mai vechi decât procesul actual de integrare a României în UE. Graţie preocupării eminesciene cu modelul şi consecinţele integrării României în structurile europene ale secolului al XIX-lea, comemorându-i ziua sa de naştere, dăm măcar dovadă de maturitate în dezbaterea subiectului „Europa”, chiar dacă suntem codaşii actualului clasament de integare. Spre deosebire de subiectele universale din poezia sa, gazetarul Eminescu este, în privinţa gândirii economice, arhitectul uitat al unui răspuns românesc în plin asediu economic strain asupra tânărului stat român. Oarecum firesc ca frământările sentimentale ale acestui mult prea sensibil suflet al neamului puse în versuri să fie probleme nerezolvabile ale omenirii, însă de neconceput este ca România să revină astăzi în relaţie cu Europa, pe cale politică şi economică, la problemele de fond de acum mai bine de un secol. În opinia lui Eminescu, preţul plătit de către tânărul stat pentru suveranitatea dobândită la Conferinţa de la Berlin în 1878 a însemnat concesii economice păguboase şi renunţarea la dreptul naţional asupra Dunării. Replica lui Eminescu din vârf de condei la asaltul marilor puteri asupra economiei naţionale – similar de altfel cu destinul României din zilele noastre – este totodată şi o călăuză pentru a înţelege mai bine interesele Europei, dacă nu şi …

Citeste tot articolul

Maeştri ai manipulării şi dezinformării în acţiune!

Ungurii – ,,oameni ce mistifică unde nu pot contesta şi mint unde nu pot combate” (M. Eminescu – ,,Ecuilibrul”, în Timpul din 22, 29 aprilie 1870)   Boală grea şi veche, după cum se poate vedea, din moment ce o cunoştea foarte bine şi foarte tânărul, pe atunci, Mihai Eminescu. Concluzia acestuia era categorică: ,,Cele şasesprezece milionae de unguri cu care înşeală Europa sunt o minciună (…) Aceşti oameni, ei înşişi, cu statul lor, cu parlamentul lor, cu ministeriul lor nu sunt decât o minciună, o ficţiune”! Şi, oare, de ce ne-am mai mira, câtă vreme urmaşii celor de atunci: extremiştii şi revizioniştii unguri de azi, atât cei din Ungaria, cât şi cei răspândiţi în alte ţări, în primul rând cei din România, nu fac decât să se folosească de ,,lecţia” bine învăţată de la înaintaşii lor: să mintă şi să dezinformeze. Şi-au intensificat această ocupaţie – devenită prioritate naţională! – mai ales după semnarea Tratatului de la Trianon, când diversele organizaţii xenofobe şi extremiste din Ungaria, răsărite ca ciupercile după ploaie, s-au străduit, în fel şi chip, să demonstreze Europei că trupul Ungariei a fost frânt în două; că Ungaria nu poate exista fără Transilvania, motiv pentru care ,,pretindem hotarele noastre milenare, pretindem munţii ce au înconjurat patria noastră ungară(…), nu vom avea linişte până când nu ne vom recâştiga ţara”.Ceea ce s-a constituit atunci, în 1920, într-un fel de ,,catehism revizionist” al grofilor, baronilor şi magnaţilor unguri, deposedaţi de uriaşele lor averi, a devenit lege şi pentru urmaşii lor de astăzi. Aceştia nu pot pricepe, mai bine zis, nu pot accepta, nici în ruptul capului, că Ungaria ,,milenară”, pe care o visează, a fost o ficţiune; că nu ,,diktatul” de la Trianon le-a ,,frânt ţara”, ci evenimentele explozive petrecute în interiorul ei, fiindcă aceasta nu era ,,decât un …

Citeste tot articolul