Tag Archives: emil cioran

DAN ANDRONIC: De ce nu pot fi românii uniți! 1 Decembrie – o sărbătoare de o zi

1 Decembrie este sărbătoarea Marii Uniri. Numai că a devenit o sărbătoare doar de o zi. „Cine vrea să afle adevărul, să se întoarcă spre trecut”, grăia Mihai Eminescu. Un îndemn a cărui valabilitate nu s-a pierdut. Din păcate… 1 Decembrie reprezintă momentul Unirii. Anii 1918 – 1919 reprezintă aceea parte astrală a Istoriei în care un popor știe să profite de oportunitatea clipei. Trei teritorii românești au venit alături de țara-mamă. Transilvania, Bucovina și Basarabia s-au alipit la cei care vorbeau și gândeau ca ei. O generație de intelectuali și politicieni patrioți a consolidat această construcție. Care însă nu avea să dureze. Emil Cioran găsea o explicație: „România n-a avut gînditori mesianici; căci toţi vizionarii ei n-au depăşit o profeţie locală şi mărginirea unei clipe istorice. Profetismul naţional românesc, care n-a întrecut limitele şi problemele etnicului, a fost un profetism pe evenimente, iar nu pe dimensiuni intemporale.” Lucrurile nu s-au schimbat de atunci. Mesianismul românesc a rămas în zona provincialului grăbit să câștige aprobarea străinului. Prin vorbă sau prin faptă. Astfel, politica ultimilor 30 de ani a însemnat învrăjbirea românilor. Un război româno-român s-a purtat cu toate mijloacele, sub steag străin, cu mize care nu au legătură cu dezvoltarea unui popor. Am ajuns să fim cea mai importantă minoritate din Europa Occidentală, pentru că milioane de oameni s-au săturat de atmosfera îmbâcsită de acasă. „Numai întoarcerea noastră către trecut ne dă forța faptelor de azi.” spunea Nicolae Iorga. Așa este! Dar pentru asta trebuie să ne amintim că în anii ’90, adepții lui Ion Iliescu de la IMGB se luau la bătaie cu cei ai lui Corneliu Coposu, de la PNȚCD. Sau că românii și ungurii înroșeau străzile la Târgu-Mureș. Am continuat cu lupta între „triburi”, fie că ele erau conduse de Mircea Geoană, Traian Băsescu, Adrian Năstase, Corneliu …

Citeste tot articolul

Emil Cioran şi holocaustul din România

„E timpul să spunem răspicat că i-am ajutat pe evrei să nu fie exterminaţi! Evreii ne sunt datori. Dar nu le cerem decât să recunoască adevărul!” În revista „Cadran politic”, anul VII, nr. 65-66 din aprilie-martie 2009, sunt publicate câteva fragmente din interviul dat de Emil Cioran în 1988, la Paris, dlui Ion Deaconescu. Inutil să mai spunem ceva despre valoarea acestui document, mai degrabă l-aş felicita pe autor pentru reuşita de a-i lua un interviu marelui însingurat de la Paris. Adevărul este că Cioran face figura schimnicului din inima Parisului, mulţi aşa îl văd, iar această imagine a unui Cioran greu de abordat pentru un interviu pare să fie imaginea curentă aflată în circulaţie. În realitate, cel puţin din partea subsemnatului vorbind, e de revăzut şi de retuşat această poză. Am stat de trei ori de vorbă cu Emil Cioran, în fiecare dintre vacanţele mele pariziene de dinainte de 1990, şi nu mi-a fost deloc greu să obţin întrevederea solicitată. E drept că am uzat de un passepartout care mi-a deschis la Paris multe uşi: eram un fel de mesager al lui Petre Ţuţea. Cred că am povestit ce era mai interesant despre aceste discuţii în cartea Marele Manipulator şi asasinarea lui Nicolae Iorga, Nicolae Ceauşescu şi Ioan Petru Culianu. Textul publicat de dl Ioan Deaconescu îmi oferă acum posibilitatea de a reveni, cu precizări şi comentarii mai apăsate. Mă invită la acest remember îndeosebi fragmentul următor din acest interviu care, suntconvins, va face istorie: „Ion Deaconescu: Şi totuşi ce ar trebui făcut ca România să nu cadă din timp, acum, la întretăierea dintre milenii? Emil Cioran: Să nu mai fim paraziţii unor glorii desuete. Să nu mai vorbim de idealuri, ci să edificăm istoria propriei noastre identităţi. (…) Şi încă ceva important: să rezolvăm cazul evreilor din cel …

Citeste tot articolul

Guvernati de evrei si tigani, romanii sunt umiliti in propria tara

Consecința a 45 de ani de internationalism comunist și încă vreo 15 de neocomunism: reperele morale ale României interbelice sunt puse la zid și interzise, precum pe vremea stalinismului. Ceea ce nu au îndrăznit jigodiile neocomuniste și penalii din Parlament, în frunte cu trompeta lor celebră, jegul penalTariceanu, pe vremea lui Traian Băsescu, au reușit azi, când este Președinte este un fanfaron, un neica nimeni, un individ șters în Occident, care nu obține nimic pentru România, de aceea o freacă prin Israel, în timp ce ar trebui să fie la Consiliul European, numitul Iohannis Klaus. Lins în cur seară de seară la Realitatea TV, acolo unde se pun întrebări idioate despre cum ar fi arătat România dacă președinte ieșea inculpatul penal Viorel Ponta. Mergând pe această logică ne-am putea întreba cum ar fi arătat România dacă nu era PSD-ul sau dacă nu era Realitatea TV din perioada în care infractorul Sorin Ovidiu Vantu era la butoanele Mafiei din presa românească. Nu poți să amintești de marile nume ale culturii românești că ești pus la zid de evreii, țiganii, ungurii și alte nații care conduc România, umilindu-i pe români. Cazul Oana Stănciulescu nu este izolat, ci face parte din planul diabolic de anihilare totală a valorilor românești, de interzicere a românilor adevarati la ei în țară. În numele unui Holocaust, la care românii nu au participat, se cere decapitarea culturii române adevărate. Iată și numele câtorva jeguri ce au semnat împotriva Oanei Stănciulescu: Liviu Antonesei, Liviu Beris, Gianina Cărbunariu, Daniel Cristea Enache, Iulian Fota, Mihaela Grancea, Florin Iepan, Norman Manea, Adrian Niculescu şi Andrei Kleun. Îmi plac Mircea Eliade și Emil Cioran, deci sunt legionar. Pe când interzicerea lui Eminescu de către evreii, țiganii și alte nații ce hotărăsc în România? Aici s-a ajuns. Nu ai voie să-ți exprimi simpatia față …

Citeste tot articolul

Creatii romanesti in universalitate

Emil Cioran şi Mircea Eliade (foto) – doi corifei ai culturii române care s-au impus pe plan mondial. Amândoi formaţi la şcoala spirituală a lui Nae Ionescu.  Adepţi ai “românismului” din perioada interbelică manifestat sub forma unui larg curent de afirmare a valorilor naţionale şi spirituale. A fost epoca tinereţii şi a idealurilor lor, sfărâmate în cele din urmă prin ocuparea României de către comunismul pustiitor. Asemeni altor români de valoare, în epoca postbelică cei doi s-au văzut nevoiţi să rămână într-un exil permanent în “lumea liberă”. O lume în care ei şi-au afirmat cu putere incontestabila lor calitate intelectuală încă din primii ani postbelici. Emil Cioran devine scriitor de limbă franceză, trecând de la idealurile ruinate ale tinereţii sale, pe care le-a slujit cu o pasiune devorantă, la o atitudine funciar pesimistă, imună la ispitele politicii sau a ideologiilor de orice fel. A devenit, după cum îl numea Petre Ţuţea, “scepticul de serviciu al lumii occidentale”.  Aparent, această mutaţie a însemnat o ruptură definitivă cu tot ce este românesc: limbă, mentalitate, atitudine. Oare aşa să stea lucrurile? Mircea Eliade, la rândul lui, se afirmă ca o somitate în domeniul ştiinţei religiilor. Pasiunea lui timpurie pentru spiritualitate, propria lui experienţă, inclusiv cea participativă la un fenomen spiritual colectiv de genul românismului interbelic, şi-a aflat în cele din urmă împlinirea mai ales pe planul academic, unde Eliade trece drept unul din autorii de referinţă ai secolului XX. Dar ar fi fost posibilă o asemenea carieră, ori conceptele şi ideile lansate de Eliade, în absenţa rădăcinilor sale, a mediului său formativ din tinereţe, a trăirilor sale personale într-o epocă tumultoasă ca cea a României interbelice? Cel care sugerează un răspuns la cele două întrebări aflate deocamdată în suspensie este un alt autor român, al cărui condei s-a remarcat de asemenea cu succes …

Citeste tot articolul

Pe Culmile Disperarii – Emil Cioran [ Carte online ]

Daca as putea, as aduce intreaga lume in agonie, pentru a realiza o purificare din radacini a vietii; as pune flacari arzatoare si insinuante la aceste radacini, nu pentru a le distruge, ci pentru a le da alta seva si alta caldura. Focul pe care l-as pune eu acestei lumi n-ar aduce ruine, ci o transfigurare cosmica, esentiala.

Citeste tot articolul