Dacă doriți să ne sprijiniți prin PayPal, orice DONAȚIE este binevenită:

economie

  • Ficțiuni reale: Un scenariu de scalvie modernă

    amara paine romani tinuti in sclavie in marea britanie cea mai mare operatiune 270784

    Acest mesaj încearcă să atragă atenția asupra câtorva dintre modurile în care mafia poate opera în actuala eră digitală. În cele ce urmează mai jos este prezentat un scenariu fictiv și trebuie tratat ca atare. Articolul prezintă pericolele mafiei care activează în sectorul economic ascunsă sub aparența unor oameni corecți și respectabili. Sunt prezentate riscurile care te pot pândi atât din postura de angajat cât și din cea a unui manager de companie și care sunt măsurile pe care le poți lua pentru a evita aceste riscuri.

    Este analizat și pericolul ca datele tale personale colectate de dispozitivele electronice pe care le ai (convorbiri telefonice și private, mesaje, e-mailuri, activitatea pe social media, navigarea pe internet, locația, inclusiv activitatea ta fizică înregistrate prin senzorii telefonului mobil) să ajungă să fie folosite în defavoarea ta de către un angajator sau un partener de afaceri incorect.

    Cele mai mari riscuri la care ne supunem sunt aduse de presupunerile greșite, cum ar fi presupunerea că o anumită persoană pe care ți se pare că o cunoști suficient de bine nu este capabilă de astfel de lucruri, sau că este o persoană fără “relații” pentru că întâmpină anumite probleme în relația cu autoritățile, însă astfel de probleme pot fi aranjate tocmai în scop de disimulare.

    Cel mai important este să analizezi care este situația ta reală. Dacă angajatorul tău pare să știe anumite lucruri despre tine pe care nu ar trebui să le știe (încă o dată, nu uita că se apelează frecvent la disimulare), sau dacă cineva din anturajul tău obișnuiește să te provoace pentru a afla anumite informații sau păreri ale tale legate de locul de muncă, s-ar putea să fii expus la anumite riscuri.

    Pătrează-ți calmul, demnitatea și curajul, pentru că această situație s-ar putea să fie mai răspândită decât ne-am dori. Mai jos sunt câteva măsuri care te-ar putea ajuta.

    Dacă te sperie cuvântul “mafia”, ar putea fi util să știi că acest cuvânt descrie un “modus operandi” destul de răspândit care se pare că este de fapt aprobat de structurile statului profund, care sunt subordonate intereselor de stabilire a monopolului economic și politic global, păstrând anumite aparențe democratice. Întrucât ei încearcă să controleze și cele mai mici activități economice, chiar și oamenii obișnuiți le pot deveni victime. Așadar, informațiile prezentate aici pot fi privite ca fiind de interes general.

    O simplă lectură de 5 minute te poate feri de multe din capcanele societății contemporane (pentru lecturi viitoare, descarcă această pagină în format pdf).

    Liberatea: un dar

    Ești o persoană liberă? Ești stăpân pe viața ta și pe acțiunile tale? Tu alegi cu cine să vorbești și când, și mai ales, ce să spui?

    Dacă ai răspuns “Da” la toate aceste întrebări, deja ești o persoană norocoasă. În acest caz, s-ar putea să găsești utile informațiile de mai jos, prezentate sub forma unui scenariu care poate să descrie viitorul apropiat sau poate chiar o realitate deja larg răspândită a societății contemporane.

    Dictatura de tip occidental

    Trăim în era informației. Unul din lucrurile pe care încă nu le realizează mulți dintre oamenii inteligenți este că serviciile de informații, mafia și mediul economic au fuzionat, stabilindu-se legături importante între aceste cercuri. Motivul este simplu și este de ordine financiară și politică.

    În multe țări devine din ce în ce mai greu să conduci o afacere mică și corectă. Mafia organizată conduce cluburi secrete care merg mână în mână cu serviciile de informații și controlează societăți comerciale de toate mărimile. Tot ei controlează și membri ai guvernului, administrației publice, forțele de ordine și sistemul de sănătate.

    Aparent sunt oameni de treabă și respectabili, dar în ascuns îți pot distruge viața pentru a te transforma într-un scalv modern și perfect, fără chiar să realizezi acest lucru.

    “Data is the new oil” înseamnă nu numai că datele despre tine sunt vândute în scop comercial agențiilor de marketing. “Data is the new oil” înseamnă că vor să știe absolut totul despre tine ca să te poată prinde, personal, într-o cursă. Nu vor să ai familie, nu vor să fii prosper, nu vor să îți conduci propria afacere. Vor doar să fii scalvul sistemului lor și vor chiar să le fii recunoscător. Și le vei fi recunoscător, dacă nu vei bănui că ei te-au scos doar din mizeria pe care chiar ei ți-au pregătit-o sau ți-au înscenat-o.

    Un scenariu de scalvie modernă

    Să zicem că Andrei se angajează la compania SC Exemplu.

    Andrei e în general bun la ceea ce face, așa că managementul companiei SC Exemplu vrea să știe că se poate baza pe Andrei pe termen lung. Ar putea să îi ofere o mărire de salariu sau alte beneficii, dar acestea costă. În scenariul nostru, managementul companiei SC Exemplu este controlat de mafie, așa că iată ce face:

    1. pregătește o situație profesională foarte dificilă pentru Andrei, presărată cu capcane, așa încât el să eșueze într-un mod lamentabil, aparent cu consecințe neplăcute pentru companie;

    2. în urma acestui eșec, managementul îl anunță pe Andrei că urmează să fie concediat! Acum Andrei nu va bănui nimic din ceea ce se va întâmpla în pașii următori;

    3. în secret, managementul face parte dintr-un club secret al mafiei globaliste, așa că pot să tragă multe sfori. În afară de colegii lui Andrei, managementul poate influența persoane din poliție, medici, și chiar unii din prietenii lui Andrei sau poate unii membri ai familiei lui. Cu aceste pârghii, managementul pregătește o situație de viață foarte dificilă pentru Andrei;

    4. în timp ce se confruntă cu respectiva situație dificilă, managementul îl contactează “întâmplător” pe Andrei și, în mod surprinzător, se oferă să îl ajute. Dar numai dacă Andrei acceptă o înțelegere secretă și devine astfel un sclav modern pentru compania SC Exemplu, devenind și membru în clubul lor secret sau acceptând să rămână dator financiar către ei.

    Scopul: productivitate economică și inginerie socială

    Acum compania SC Exemplu are un nou angajat “pe care se poate baza” și un nou pion în clubul lor secret. Nu doar că Andrei a devenit acum un sclav modern, ci el își va ajuta compania și clubul secret să manipuleze alți oameni și să facă alți și alți sclavi moderni.

    În afara beneficiilor economice pe care le are compania prin faptul că și-a “asigurat” stabilitatea forței de muncă în acest mod, în sensul că angajații nu vor putea părăsi compania fără aprobare, întregul sistem are o miză mult mai mare: ingineria socială și chiar controlul granular al unei întregi societăți.

    Un scenariu de subordonare a unei companii

    Astfel de riscuri te pândesc și dacă ai pus la bază o afacere de succes și un grup de persoane influente îți propun să cumpere compania ta.

    Refuzi și începi să te confrunți cu o mulțime de probleme și situații dificile orchestrate după modelul de mai sus. Sau poate că sănatatea ta nu îți va mai permite să îți conduci compania și vei decide să o vinzi.

    Ce e de făcut

    Confruntat cu o situație dificilă, nu accepta ajutor dacă ți se impune o înțelegere sau un contract secret. Este foarte probabil ca cei care îți vor propune acest lucru să fie chiar cei care ți-au înscenat acea situație dificilă cu care te confrunți. Nu accepta nicio soluție imorală sau ilegală.

    Dacă faci deja parte dintr-un club secret, nu îți trăda familia sau prietenii jucând jocurile pe care ți le impune clubul. Găsește scuze. Scapă de telefon. După ce citești acest text poartă-te cât mai natural posibil, ca și cum ai putea foarte bine să discreditezi tot ceea ce ai citit aici și gândește-te bine la următorii tăi pași.

    Păzește tot ce poți

    În cazul în care consideri că ai putea deveni cândva o potențială țintă, e bine să ai în vedere și ghidul foarte concis de mai jos.

    Conturi online

    Pentru securizarea conturilor online importante folosește autentificarea în doi pași. O parolă pe care să te poți baza ar trebui să aibe în jur de 40 de caractere și să conțină un amestec aleator de litere, cifre și caractere speciale.

    Computere, telefoane, routere

    Securitatea acestor dispozitive poate fi ușor compromisă. Pe lângă accesul fizic al altor persoane la aceste dispozitive, principala amenințare cibernetică este legată de infrastructura furnizorului tău de internet, pe care nu o poți controla și care poate fi folosită pentru orchestrarea atacurilor cibernetice. Pentru a te proteja singur e nevoie să asimilizezi câteva cunoștințe de specialitate, dar nu e atât de dificil pe cât pare la prima vedere. Vei înțelege de ce este bine să alegi software open-source și vei găsi toate informațiile de care ai nevoie pe internet, inclusiv pe acest site.

    Ar trebui să te preocupe și intimitatea. Majoritatea sistemelor de operare, atât pentru computere, cât și pentru telefoane, sunt compromise de “Big Brother” (care poate să însemne orice persoană cu “relații” care e motivată financiar să acceseze informații despre viața ta personală sau profesională). Nu e nevoie să mai spunem că nu există intimitate în ceea ce privește convorbirile telefonice, mesajele, e-mail-urile, sau navigarea pe internet.

    Sănătatea ta

    Sănătatea organismului depinde de aerul pe care îl respirăm, apa pe care o bem și mâncarea pe care o mâncăm. Dacă cineva vrea să te îmbolnăvească (sau să te facă să îți pierzi temporar memoria, vederea, sau să te adoarme, etc.), va încerca să le contamineze pe oricare din cele de mai sus. Este bine de știut că există și substanțe bicomponente care produc efecte doar dacă ambii compuși au intrat în organism într-un anumit interval de timp, chiar dacă, luați separat, compușii respectivi sunt inofensivi. Evitarea meselor la ore tărzii poate fi un obicei sănătos.

    Locuința ta

    Păzește-ti cheile și preferă încuietorile electronice.

    Vei avea nevoie de câteva abilități tehnice și aici, pentru a putea să îți supraveghezi locuința cu un sistem CCTV offline care e accesibil doar din rețeaua locală sau printr-un VPN. Acest sistem ar trebui configurat să încarce filmările în cloud sau către o altă locație atunci când ești plecat timp de mai multe zile. În general, din punct de vedere al securității, sunt de preferat sistemele pe fir în defavoarea celor wireless.

    Instalează o sursă neîntreruptibilă de electricitate (UPS) pentru a asigura alimentarea sistemului CCTV în timpul unei eventuale pene de curent care poate fi provocată intenționat.

    Dacă le-ai făcut pe toate acestea, tot vor putea să-ți întrerupă conexiunea la internet, să pătrundă în locuință, să facă ce au de făcut, iar la plecare să provoace un incendiu și să aranjeze cu pompierii ca aceștia să declare că incendiul a fost provocat de un echipament electric.

    Mașina

    Cheile mașinii nu pot fi păzite, pentru că orice mașină are nevoie de întreținere și reparații periodice. Probabil că scenariul cel mai sumbru ar fi să ți se însceneze un accident rutier soldat cu moartea cuiva. În acest caz probabil te vei trezi pe un pat de spital cu o rană la cap și “nu îți vei mai aminti” nimic. Poliția îți va “relata” ea ce s-a întâmplat, iar cineva din anturajul tău, membru al unui club secret, îți va oferi “soluția salvatoare” în schimbul aceptării condițiilor impuse de ei.

    Intimitatea ta

    În afara necesităților practice, păstrează-ți părerile pentru tine. Alege-ți cu grijă prietenii, dintre persoanele pe care le prețuiești sau le admiri cu adevărat și care nu obișnuiesc să te “descoasă”. Prietenii falși se simt. Din păcate membrii familiei nu pot fi aleși. Gândește-te înainte să împărtășești în mod gratuit informații, intenții sau planuri personale importante.

    Legat de intimitatea în mediul online: este discutabil în ce măsură folosirea VPN-urilor poate ajuta (TOR ar fi mai recomandat), însă intimitatea absolută nu este posibilă în mediul online.

    De asemenea, dacă cineva vrea să afle cât mai multe informații despre tine, va căuta chiar si prin gunoiul pe care îl arunci.

    Relațiile intime

    Ce se poate întâmpla dacă ai relații intime cu o persoană cu care poate că nu îți este permis acest lucru? Depinde de cât de important ești. În filmul “Godfather”, senatorul care refuzase inițial să colaboreze cu mafia se trezește în pat lângă prostituata pe care o frecventa și care zăcea acum moartă într-o baltă de sânge, iar el nu își amintește nimic din ceea ce se întâmplase seara trecută.

    Drogurile și abuzul de alcool

    Ferește-te de ele. Un bun “prieten” s-ar putea să adauge un ingredient special și n-o să-ți aduci aminte nimic din ce s-a întâmplat. Ți se va putea înscena cu ușurință orice și îți vei pierde libertatea. Nu ai încredere în nimeni nici măcar atunci când consumă din aceeași doză, se poate să nu fie omogenă. Sunt folosite frecvent astfel de trucuri! Să nu ai încredere niciodată nici în dealeri.

    Argument final

    Anumite persoane pot afirma cu convingere, în mod sincer sau influențate de alții, că astfel de scenarii sunt opera unor oameni nebuni, încercând, în mod întâmplător sau nu, discreditarea informațiilor prezentate aici. Cu toții ne dorim să trăim într-o lume corectă în care toți oamenii sunt ceea ce par. Din păcate însă, scenariul prezentat aici este perfect realizabil din toate punctele de vedere și pune într-o poziție extrem de favorbailă pe pontețialii agresori, oferindu-le posibilitatea de a prospera economic, cu dezavantaje, desigur, pentru victimele care nu cunosc despre existența posibilă a acestor capcane. De aceea, rolul acestui site este strict de a informa și de a avetiza în legătură cu posibilitatea materializării unor astfel de scenarii în viața reală. Simpla cunoaștere a acestor lucruri reduce probabilitatea de a deveni o victimă.

    Desigur, astfel de metode pot fi folosite și de agențiile de informații străine pentru a extercita controlul asupra altor țări, folosindu-se de proprii lor cetățeni.

    Implică-te

    Acestea pot fi doar câteva din capcanele unei societăți secularizate aflate sub conducerea unei ierarhii subterane. Cercurile de influență care antrenează secularizarea și controlul global al societății întrețin o spirală continuă a denaturării adevărului pe mai multe planuri. În fața acestei provocări, suntem datori să păstram vie mărturisirea adevărului, iar pentru aceasta este nevoie de oameni liberi și de curajul și bucuria pe care ni le dăruiește Hristos la fiecare pas al acestei vieți.

    Rămâi un om liber și ajută-ne să combatem sclavia modernă și să promovăm competiția loială în societate și în mediul economic împărășind aceste informații cu cei apropiați.

    Ca să nu crezi că astfel de lucruri nu se vor întâmpla niciodată, citește și jurnalul unui inginer.

    S-ar putea ca acest site să nu mai fie disponibil în viitor. Pentru lecturi viitoare, descarcă această pagină în format pdf.

    sursa: capulsus.ro

  • „România este deja cu ani lumină înaintea Ungariei”

    Primul supermarket fara plata la casa1

    Anul trecut, populația ungară a cheltuit 71% din media UE pentru bunuri și servicii, adică pentru consum. Acesta este al doilea cel mai slab nivel din UE, ceea ce înseamnă că ungurii sunt pe locul doi în topul celor mai săraci cetățeni ai UE. Cel puțin conform cifrelor din 2022, acum actualizate.

    Anul trecut, doar bulgarii stăteau mai rău decât ungurii, cu 69% din media UE cheltuită pentru consumul individual. Bulgarii au parcurs un drum lung din 2021, când procentul lor era de 65%, relatează publicația de opoziție Nepszava, citată de Rador Radio România.

    Există acum un pericol real ca bulgarii să depășească Ungaria în acest an.

    Cifra ungară a fost cu un punct procentual mai bună decât în 2021 (deja a doua cea mai slabă), dar anul acesta consumul ungar s-a prăbușit, deoarece vânzările cu amănuntul au scăzut cu 10%, din cauza inflației ungare record în UE. Anul acesta nu am văzut un șoc atât de puternic la nivelul inflației și al consumului în alte țări din UE, așa că există o șansă reală ca în 2023 Ungaria să ajungă pe ultimul loc, dar va fi nevoie de cel puțin șase luni pentru a afla.

    Economiștii și sociologii folosesc mai multe metode pentru a măsura bunăstarea și sărăcia, dintre care consumul individual este unul dintre cei mai utili indicatori. În plus, Eurostat calculează datele privind consumul pentru țările UE la paritatea puterii de cumpărare, ceea ce compensează diferențele datorate diferențelor de curs de schimb și diferitelor niveluri de preț, adică se măsoară consumul real.

    Eurostat a calculat că, în 2022, Luxemburg a avut cel mai mare consum pe cap de locuitor, cetățenii cheltuind 138% din media UE, urmat de Austria și Germania, pe care Ungaria dorește să îi ajungă din urmă.

    În aceste două țări, 118% din media UE a fost cheltuită pentru consum. În partea de jos a listei se află Bulgaria, cu 69% din media UE, a doua cea mai săracă țară fiind Ungaria, cu 71% din consumul UE, iar a treia cea mai săracă țară din partea de jos este Croația și Letonia, cu câte 76-76%.

    România este deja la ani lumină distanţă de cifrele de consum din Ungaria.

    În România, anul trecut, au cheltuit 86% din media UE, ceea ce nu se compară cu Ungaria, care a cheltuit 71%. În ultimii ani, economia României a demonstrat o recuperare puternică a decalajelor, după cum reiese din datele privind consumul românesc. De asemenea, țara a avut o inflație semnificativ mai mică în acest an, dar şi economia sa crește mai rapid decât cea a Ungariei. Numărul mare de lucrători migranți români care își trimit veniturile acasă este un factor important în creșterea rapidă a consumului, spun cercetătorii.

    Potrivit obiectivului Guvernului Orbán, Ungaria ar trebui să fie una dintre cele mai locuibile cinci țări din Europa până în 2030, un obiectiv stabilit pentru prima dată de premierul ungar Viktor Orbán în 2018 și repetat de mai multe ori de atunci. Celălalt obiectiv a fost acela de a atinge 90% din dezvoltarea economică a Austriei până la acea dată. Deși Ungaria stă ceva mai bine din punct de vedere al produsul intern brut (PIB) pe cap de locuitor, obiectivul Guvernului este complet nerealist atunci când ne uităm la cifrele de consum.

    La nivelurile actuale de recuperare a decalajelor, Ungaria ar putea ajunge din urmă Austria în aproape 50 de ani. Un obiectiv mai realist ar fi acela de a se apropia de nivelul de dezvoltare al economiei românești, dar acest lucru ar necesita un efort major din partea politicii economice ungare.

    Sursa: Nepszava / Rador Radio România/ Traducerea: Vizi Blanka

  • Despre bani și despre marele dușman

    bani capcana

    De fiecare dată când mă apuc să citesc secțiunile de comentarii ale canalelor mele de comunicație mă crucesc văzând câți atotcunoscători există pe lumea asta. Văd că deja sunt unii care stau cu Putin și cu Biden la cafea, ca să nu vorbesc de ceilalți, care-s atât de adânc implantați în spatele sistemului încât mă corectează categoric, trăgându-mă didactic de urechi întrucât îmi permit să mă pronunț în ceea ce privește chestiuni pe care, întâmplător, chiar le cunosc.

    Bunăoară, un comentator frenetic îmi atrage atenția că, vezi Doamne!, sunt cam prost întrucât „n-am înțeles că CBDC sunt bani programabili”. Pfff, mi-a dat cu „perversa de pe Târgu Ocna”. Fără să aibă nici cel mai mic habar despre cum funcționează actualul sistem financiar, toți gură cască aruncă vorbe-n vânt imaginându-și că au descoperit vreun secret de neimaginat. Aceștia nu fac altceva decât să pice în capcana prostului, dezvăluindu-și golul din gândire. O să fac un mic efort ca să înțeleagă toată lumea la ce mă refer eu când vorbesc despre sistemul financiar actual.

    „Visa Core Rules and Visa Product and Service Rules” este o documentație de bază pentru cei care lucrează în domeniul cardurilor. Aceasta este dublată de manualul similar al Mastercard. Documentația descrie principiile și regulile care guvernează respectivul sistem de carduri. Aceste informații sunt chestiunile de bază pe care dacă nu le știi n-ai ce căuta în lumea cardurilor. Ei bine, fiecare dintre aceste manuale de bază are aproximativ 1000 de pagini. Ele statutează doar baza. Dacă vrei să intri însă în detalii, trebuie să treci prin manualele specifice. De exemplu, „Chargeback Guide Merchant Edition”, un manual ceva mai tehnic în care se descriu amănunțit procedurile de contestare a tranzacțiilor are încă vreo 600-700 de pagini. Iar acesta, de asemenea, se dublează cu cel al celeilalte organizații de carduri. În spatele manualelor stau documentațiile tehnice care adaugă și ele câteva mii(poate zeci de mii) de descrieri ale standardelor. Și vorbim aici de un singur domeniu, un fragment al circulației banilor.

    Transferurile de bani – sau, mai bine zis, serviciile de mesagerie financiară – sunt descrise în ISO20022. Acest standard documentează operațiunile efectuate de SWIFT, cele care stau la baza transferurilor mondiale de bani. Standardul are și el câteva mii de pagini de documentație. Dacă vreți să înțelegeți câte ceva, puteți citi „ISO 20022 for Dummies”, disponibilă gratuit pe site-ul dedicat standardului(aici: https://www.swift.com/swift-resource/184556/download) și care are doar 50 de pagini.

    Acestea sunt doar câteva elemente. În fapt funcțiile banului sunt dezvoltate în milioane de pagini de standarde și documentații. Acestea sunt implementate în programe cu care lucrează toate băncile lumii. Ceea ce trebuie să înțelegeți este că, la bază, toți banii care circulă în lume sunt bani electronici. Cash-ul pe care-l folosiți în mod anonim este și el evidențiat la Banca Centrală, cea care emite acea monedă. Doar că, spre deosebire de banii electronici puri, această formă de ban există fizic, păstrând la purtător valoarea existentă a banului. Întotdeauna o bancă centrală știe cât cash există în circulație.

    Nu cred că mai e vreun secret pentru cineva faptul că cea mai mare cantitate de monedă existentă acum pe piață se află în formă electronică(adică doar de bani de cont). Ce înseamnă asta? Că acești bani sunt stocați undeva, în evidențele unei bănci, putând fi accesați doar pe canale electronice. Clienții băncilor au ca principale canale electronice cardurile și serviciile de Internet Banking. Doar că numărul canalelor, în realitate, este mult mai mare. Gândiți-vă doar la infrastructura bursieră care tranzacționează perechi bani-acțiuni. Sau la canalele utilizate de Ministerele de Finanțe ale statelor. Sau de cele existente între băncile comerciale și Banca Centrală. Mă rog, exemplele pot continua până la epuizare. Altceva vreau însă să vă arăt.

    La nivelul cel mai de jos, banul este o cifră stocată într-o bază de date. El apare atât ca disponibil(credit) cât și ca obligație(debit). Dar, la bază, e o simplă cifră, o înregistrare într-o bază de date care evidențiază soldul unui anumit cont. Oricine a dat cu nasul de o bază de date știe că sunt câteva elemente esențiale unei gestionări eficiente a datelor, între care cele mai importante sunt procedurile stocate și triggerii. Procedurile stocate sunt un fel de progrămele utilizate pentru manipularea datelor, iar triggerii sunt, de asemenea, fragmente de cod care se execută atunci când are loc un eveniment. După cum lesne puteți intui, absolut toate operațiunile financiare executate asupra unității de bază – adică a banilor evidențiați în fiecare cont – se face prin execuția unor asemenea fragmente de cod. Fie o procedură stocată mută banii, fie un trigger declanșat de un eveniment face același lucru. Fie, un program extern, transmite bazei de date anumite modificări ale soldurilor conturilor. Exemplele pot continua la infinit.

    Ceea ce trebuie să înțelegeți din explicațiile de mai sus – care pot părea oligofrene pentru cei din sistem, dar pe care am încercat să le simplific astfel încât să fie înțelese de oamenii non-tehnici – este faptul că, structural, banii utilizați în infrastructura financiară actuală sunt „bani programabili”. De asemenea, am explicat de mai multe ori că absolut toate chestiunile pe care le introduc CBDC-urile sunt, în realitate, perfect implementabile în actualul framework financiar. Care e însă diferența? CBDC-ul nu mai e distribuit, existând doar un singur punct care are toate conturile. E ca și cum întreaga masă monetară ar circula printr-o singură bancă. În trecut așa ceva era imposibil deoarece nu exista o infrastructură de comunicații precum cea de azi. Acum însă timpurile s-au schimbat.

    Persistă însă o întrebare: de ce s-ar introduce aceste CBDC-uri dacă e vorba de aceleași concepte? Ei bine, aici – ca să v-o spun pe șleau – este vorba strict de tentativa de păstrare a poziției privilegiate. Mafia care deține întreg sistemul financiar mondial a înțeles că treburile se apropie de sfârșit. Moartea dolarului nu înseamnă doar moartea unei monede, ci moartea întregului sistem financiar actual. Așa a apărut întrebarea legată de ceea ce va fi pus în loc. Lumea are în continuare în memorie banii de până în 1900, cei care-și conservau valoarea în timp. Acei bani erau legați de o valoare(aurul), astfel încât nu se devalorizau. Același concept încearcă să fie introdus acum prin aceste CBDC-uri: bani neinflaționiști, dar care să nu mai fie legați de o valoare tangibilă. Adică același nimic, împachetat acum cu denumirea de „ban stabil”. Problema acestor bani neinflaționiști este dată de faptul că nu mai pot întreține atâția paraziți precum actualul sistem financiar. De aceea CBDC-ul elimină „intermediarul”, adică banca comercială, mutând întreaga infrastructură la nivel de bancă centrală. Astfel, chiar dacă banii rezultați din schimburi(comisioanele încasate) sunt mai puțini, tăindu-se intermediarii se ajunge ca sumele mafiei să fie îndestulătoare și fără alte riscuri. Cu alte cuvinte, principalul scop al acestui concept monetar este acela de a conserva puterea mafiei Bancherilor Centrali.

    Mulți au impresia că CBDC-urile sunt similare criptomonedelor, ceea ce e absolut fals. Criptomonedele sunt unități monetare distribuite, fără o bancă centrală. Desigur, conceptul sub care lucrează nu e dintre cele mai fericite, fiind vorba de un sistem absolut ineficient din punct de vedere tehnic. Deosebirea e că în cazul criptomonedelor avem de-a face cu sisteme transparente, în timp ce în cazul CBDC-urilor e vorba de același vechi concept opac de împachetare a nimicului într-un polei care-l face credibil în fața prostimii.

    Ceea ce vreau să subliniez este însă chestiunea fundamentală: CBDC-ul nu este o cauză a ceva, ci un simptom. CBDC-ul este un fenomen secundar al monstrului pe care nu-l mai vede nimeni, anume al tehnicizării accelerate a lumii. Știu că mulți văd o conspirație în actualul avânt tehnic, doar că văd fals. Am spus-o în mai multe rânduri și o repet din nou: chiar dacă la origine a fost o conspirație – vezi materialele publicate tot de subsemnatul în ceea ce privește gruparea cibernetică, MK-Ultra, Tavistock&Grupul de la Frankfurt – amploarea actuală a tehnicismului a depășit capacitatea de control a celor din spate. Chair dacă încă mai există pârghii prin intermediul cărora sistemul tehnic este manipulat, iată că – încet, dar sigur – sistemul tehnic are din ce în ce mai multe capacități autonome. Singularitatea nu se va produce atunci când „roboții vor putea să se auto-construiască” – așa cum profețeau mai mulți oameni de știință. Nu! Singularitatea se va produce în momentul în care sistemul tehnic va obține autonomia absolută devenind atotstăpânitor. După cum limpede observați asta deja se întâmplă. Să vă dau un exemplu banal: porțile de acces la metrou. În sine, sunt absolut autonome: ai un sistem de la care poți să-ți cumperi bilet și niște porți care se deschid doar dacă ai bilet. Banal. Omul e eliminat în totalitate. Ce s-ar fi întâmplat dacă un om ar fi făcut trierea? Să mergem tot pe un exemplu. Presupunem că cineva cu o urgență medicală mergea la cel care verifica biletele sau care avea capacitatea de a deschide poarta, explicându-i că nu are niciun ban, dar că trebuie să ajungă rapid la spital. Fără doar și poate, acel om și-ar fi încălcat atribuțiunile de serviciu și ar fi dat drumul fără bilet. Dacă ar fi fost prins, ar fi putut explica superiorului său că încălcarea s-a făcut ca efect al unei urgențe medicale și, cel mai probabil, superiorul l-ar fi înțeles. Acum te poți tăvăli sau poți face orice în fața porților automate că ele nu se vor deschide. Înțelegeți diferența?

    Pe măsura creșterii puterii sistemului tehnic, observăm o lenevirea a oamenilor care nu se mai chinuiesc să înțeleagă ce se află în spatele „acelor drăcii”. Asta e cea mai scurtă cale spre sclavie deoarece „naivitatea” este pedepsită cu înrolarea în marea armată a sclavilor. Ți-e lene să gândești, astfel încât iei de-a gata ceea ce-ți oferă sistemul deoarece, nu-i așa?, „sistemul nu poate greși”. Și uite-așa, pas cu pas, îngroși rândurile sclavilor.

    Dacă e o provocare pe care vom fi obligați s-o rezolvăm aceea va fi cea legată de interacțiunea noastră cu sistemul. CBDC-ul nu va fi cel mai mare rău care ni se va întâmpla! Vor fi infinit mai multe rele de care vom avea parte și asta se va întâmpla deoarece tehnicul se interpune – precum un ecran – între noi și lume. Fenomenele le puteți constata limpede încă de acum: nu mai aveți prieteni, dar aveți o târlă de contacte impersonale pe rețelele sociale. Astfel de elemente se vor acutiza, transformându-se în obsesii. Aveți idee de ce au crescut atât de mult maladiile psihice? Iată un indiciu. Oamenii – inadaptabili prin construcție la lumea artificială care le invadează spațiul – caută refugii și, negăsindu-le, ajung să treacă în alte lumi.

    Ce e de făcut? Sunt două abordări, doar două!, una mai radicală decât cealaltă. Prima abordare este cea a abandonului programatic. Separându-te total de sistemul tehnic ai șansa unei vieți naturale. Încă nu s-a interzis asta. E totuși o metodă extremă, dar care a funcționat în toate timpuriule. Abandonarea totală e posibil să fie singura variantă deoarece, cel puțim, știm că funcționează.

    Cealaltă abordare e mai mult teoretică și presupune strict opusul, anume cufundarea conștientă în lumea tehnică, analiza fiecărui pas pe care-l faci acolo și încercarea de a o sabota din interior pentru a găsi ieșirea. E un fel abordate de tip Matrix care, desigur, nu știm că funcționează, mai ales în condițiile de maleabilitate extremă, caracteristică sistemului tehnic. Dacă sistemul simte că trebuie să fie învins se lasă învins. Mă rog, îți dă iluzia că este învins deoarece este programat să-ți facă pe plac. Asta însă nu înseamnă că l-ai învins, ci că rulezi într-un mod la fel de controlat în care sistemul se comportă ca și cum ar fi fost învins. Asta până te plictisești și îl chemi în ajutor când ți-e greu. O asemenea întorsătură este descrisă genial de Kurt Vonnegut în „Pianul mecanic”.

    Așadar, dacă pe calea renunțării absolute există o cale către un altceva, pe calea cufundării absolute ar putea exista o variantă de „trecere dincolo”, de rezolvare a bolii tehnice. Această cale n-o enunț întâmplător. Se știe bine că apariția unei boli induce o nouă variabilă în societate. Și aici există două metode de rezolvare: ori te izolezi, dar mai devreme sau mai târziu, la un eventual contact poți chiar să mori, ori rămâi în societate sperând să te salveze imunitatea de turmă. Boala oricum nu mai poate fi eradicată, astfel încât ceea ce te ajută este propria-ți imunitate care învață să lupte cu noul dușman.

    Așa se întâmplă și cu sistemul tehnic. Doar că nu avem nicio certitudine că odată intrați vom mai găsi calea de ieșire. Dar această cale trebuie cumva găsită. Altfel omul nu va mai avea absolut nicio șansă.

  • Se poate salva cea mai mare economie a Europei?

    Tristețea a înlocuit ușurarea ca sentiment predominant despre Germania în rândul economiștilor. Experții avertizează cu privire la o nouă recesiune în cea mai mare economie a Europei, în ciuda faptului că a ieșit din criza energetică din iarna trecută într-o stare mai bună decât se temea inițial.

    Se poate salva cea mai mare economie a EuropeiProblemele structurale de lungă durată, de la îmbătrânirea populației până la infrastructura degradată, au fost agravate de războiul din Ucraina, de creșterea ratelor dobânzilor și de șubrezirea comerțului mondial.Atât FMI, cât și OCDE se așteaptă ca Germania să fie cea mai slabă economie principală din lume în acest an. Cel mai bine vândut ziar tabloid din țară, Bild Zeitung, a tras recent un semnal de alarmă, titrând: „Ajutor, economia noastră se prăbușește”, în timp ce făcea apel la cancelarul Olaf Scholz să ia măsuri.

    Cea de-a patra economie a lumii a stagnat în cele trei luni până în iunie, după ce în precedentele două trimestre a înregistrat o contracție – înregistrând performanțe inferioare tuturor marilor săi rivali. Un motiv important este încetinirea globală a industriei prelucrătoare, care afectează Germania în mod disproporționat, deoarece acest sector contribuie cu o cincime din producția sa globală – un nivel similar cu cel al Japoniei, dar aproape dublu față de cel al SUA, Franței și Regatului Unit.

    Oliver Holtemöller, șeful departamentului de macroeconomie de la Institutul de Cercetare Economică din Halle, a declarat că prețurile mai mari la energie și tensiunile comerciale declanșate de invazia pe scară largă a Rusiei au avut un impact acut. S-a adăugat costul ridicat al capitalului și lipsa de lucrători calificați.

    Prețurile la gaze și electricitate în Germania s-au retras față de anul trecut. Însă rămân mai mari decât în multe țări iar producția din sectoarele industriale germane cu consum mare de energie, cum ar fi produsele chimice, sticla și hârtia, a scăzut cu 17% de la începutul anului trecut, ceea ce sugerează pierderi permanente.

    „Perspectivele pentru industria germană sunt sumbre”, a avertizat Franziska Palmas, analist senior la consultanța Capital Economics. Consensus Economics estimează că produsul intern brut al Germaniei va scădea cu 0,35% în acest an – o inversare față de creșterea ușoară pe care o preconiza în urmă cu trei luni.

    Germania și-a revenit mai repede din criza financiară din 2008 decât restul zonei euro, în condițiile în care comerțul global a crescut, iar membrii sudici ai blocului s-au confruntat cu crize bancare și ale datoriilor suverane.Însă, de atunci, liderul a devenit un întârziat. PIB-ul german a depășit abia în iunie nivelurile anterioare pandemiei, în timp ce zona euro a depășit cu 2,6% acest nivel.

    Competitivitatea țării a fost constant erodată de creșterea costurilor cu forța de muncă, de impozitele ridicate, de birocrația sufocantă și de lipsa de digitalizare a serviciilor publice, au declarat experții. Acest lucru este evidențiat de faptul că Germania a coborât în clasamentul competitivității realizat de școala de afaceri IMD, ajungând pe locul 22 din 64 de țări importante – de pe locul 10 în urmă cu un deceniu.

    Institutul ZEW a catalogat recent Germania drept „o țară cu o fiscalitate ridicată pentru investiții”, subliniind că rata efectivă de impozitare a profiturilor companiilor, de 28,8%, a fost cu mult peste media UE de 18,8% anul trecut.

    Unii economiști sunt de părere că Germania nu va continua să înregistreze performanțe scăzute pentru mult timp, mizând pe faptul că dificultățile sale ciclice se vor atenua pe măsură ce prețurile energiei se vor tempera și exporturile către China își vor reveni.

    Alții sunt mai pesimiști. „Țara are nevoie de un plan de reformă și de investiții atotcuprinzător”, a declarat Carsten Brzeski, șeful global al departamentului macro al băncii olandeze ING. „Dar suntem departe de a-l obține”.

  • ÎNGROAPĂ MORTUL!

    halalai cap site 696x579 1

    Da, într-adevăr, la acest moment este cel mai bine plătit român! Ultima ”desecretizare” a veniturilor legale ale acestuia, din anul 2019, înainte de pandemie, indicând că Traian Sorin Halalai câștiga, ca președinte Executiv al băncii DE STAT – EXIMBANK suma de 2.100.000 lei drept contract de mandat! Plus 250.000 lei, indemnizație de la comitetul interministerial de garantare. Bani cu care, la o adică, poate justifica de acum inevitabilele dezvăluiri despre ”bombele imobiliare” date…

    Totuși, atotinfluența bancherului Halalai nu este dată nici de averea personală și nici măcar de faptul că nu este om de afaceri sau companie care să nu râvnească la împrumuturile ”girate de stat” care se află în ”pixul lui Halalai”. Miliardarul Gabi Comănescu știind cel mai bine de ce… Dar legendarea unui Halalai numit încă în sistem ”Omul Roz” – din motive pe care poate doar cei mai intimi colaboratori le-or cunoaște – de ”greu de ucis” a survenit nu neapărat la numirea sa în fruntea EximBank.Deși aceasta a fost una extrem de greu de ”digerat” de către lumea bancară, ținând cont de sancțiunile primite de acesta, înainte de ”înscăunare”. Dar mai ales pentru că, după ce în urma primei serii de dezvăluiri ”NAȚIONAL”, Halalai a ”defilat” prin fața DNA, acesta a intrat apoi numai pe ușa din spate a instituției! În timp ce ”cozile” de ”turnați” de pe scările de pe Știrbei deveneau tot mai lungi. Cam după fiecare nouă ”spovedanie” a unui Traian Halalai care, zilele trecute, tocmai ce pusese șampania la rece, pentru ”îngroparea mortului” de la ”Banca Românească”, pe 31 decembrie.

    Vlad Stoica, recompensat nu doar cu milion, dar și cu președinția ANCOM…?

    Numai că, ghinion, un control de ultimă oră declanșat de către Banca Națională a României tocmai cu privire la această extremă păguboasă schemă premeditată de ”fuziune”, una mai mult pe persoană fizică și care a costat deja statul român 320 milioane de euro s-ar putea să strice petrecerea ”băieților veseli” ai sistemului. Cei veșnic aflați în spatele unui Halalai care ar trebui să nu uite cum a ajuns la EximBank… Pentru că, iată, nici noi nu am uitat. Așa că asigurările primite de Halalai – mai ales după ce și-a onorat toate ”datoriile” – cu privire la faptul că ar fi fost distruse contractele ”împrumutului grecesc” le spulberăm chiar astăzi!

    Teodorovici și Dăncilă i-au ținut ”spatele”
    Publicând o primă parte a documentelor aflate în posesia noastră, tocmai pentru ca timoratele instituții ale eșuatului stat român să nu își justifice apoi neputința profesională prin tradiționalul ”dacă știam”…

    Amendat… Împrumutat… Audiat…
    Deci, pe 25 septembrie 2012, Ministerul Finanțelor Publice, acționarul majoritar al EximBank convoca Adunarea Generală a Acționarilor, pentru ”executarea” propunerii premierului Victor Ponta de a fi numit în fruntea celei mai râvnite sinecuri politice din România un anume Traian Sorin Halalai. Având la acel moment o ”gaură neagră” în CV-ul oficial prezentat în ședința AGA. Și anume faptul că, după cum reiese din documentele publicate astăzi, pe când activa ca reprezentant al compartimentului Control Intern la ING Securties, a avut mari probleme cu Comisia Națională a Valorilor Mobiliare. CNVM constatând încălcarea normelor de funcționare și autorizare privind efectuarea unor tranzacții bancare, astfel că a dispus sancționarea sa contravențională. Numai că, dintre toți bancherii, ulterior acestei sancțiuni, BNR a aprobat ca tocmai Halalai să devină director adjunct și membru în Consiliul de Administrație la Banca Românească.

    facsimil 2 BUN

    facsimil 1 BUN

    Exact acolo de unde a împrumutat apoi mari sume de bani! Cash! Pe persoană fizică! De la doi directori greci ai Băncii Românești unde lucra! Este vorba despre Kouninis Efstathios și Kitsopanos Alexandros. Cei care, în nume strict personal, l-au împrumutat pe Traian Sorin Halalai cu diverse sume de bani, totalizând peste un milion de euro! Printre care două tranșe de câte 250.000 euro și 550.000 euro, după cum reiese din contractele publicate. Fără a cere însă niciun fel de dobândă, nici măcar una simbolică, de la Traian Halalai! Numai că, în urma documentelor publicate de ”NAȚIONAL”, DNA a deschis ulterior o anchetă penală. Chiar pe baza informației că, stranie coincidență, ”prețul corect” pentru care Vlad Stoica – fostul șef al Cancelariei premierului Victor Ponta – s-a zbătut pentru numirea lui Halalai în fruntea EximBank fiind tot un milion de euro!

    Exact suma împrumutată cu puțin timp înainte de Halalai de la cei doi directori greci de la ”Banca Românească”. Astfel că Halalai a fost audiat cu tam-tam-ul mediatic al acelor vremuri. Numai că, brusc, DNA nu a mai îndrăznit să își ridice privirile feciorelnice spre bancherul acuzat că i-ar fi plătit omului de încredere al lui Victor Ponta, ”Vlăduț” Stoica, un milion de euro. Bani împrumutați personal de la ”persoanele fizice” Kouninis Efstathios și Kitsopanos Alexandros, directori de la ”Banca Românească”…

    A luat un milion, a dat 320 de milioane!
    Neputința procurorilor și a tuturor celorlalte instituții devenind deja jalnică odată cu episodul în care noul ”jupân” al Băncii totuși de stat EximBank și-a plătit datoriile personale față de grecii de la ”Banca Românească”. Dintre toate băncile din țară, EximBank-ul lui Halalai cumpărând tocmai banca grecească ai cărei directori îl împrumutaseră, fără dobândă, cu un milion de euro! Dar insolitul ”paraîndărăt” a fost de această dată de 320 milioane euro! Bani plătiți de români, pentru ”fuziunea prin absorbție” a Băncii Românești de către EximBank. Mișcare inițiată de datornicul pe persoană fizică Traian Sorin Halalai din postura de președinte al EximBank. Și ”acoperită” în CSAT de Eugen Orlando Teodorovici și o Viorica Dăncilă care nu îi putea refuza nimic mai tânărului său ministru…

    Mai sunt doar 261 de ani…
    Doar atât mai are statul român pentru a amortiza investiția făcută din bani publici, prin EximBank, pentru ”înghițirea” Băncii Românești. Pentru că, deși ”business plan”-ul inițial se baza pe un profit de 30 milioane euro anual, iată că în primele 10 luni ale lui 2021 au încasat doar… 1,4 milioane euro.

    Va opri guvernatorul Isărescu ”îngroparea”…?
    Dar, dacă pe 31 decembrie se declară ”închisă” oficial ”fuziunea” dintre EximBank și Banca Românească, deși aceasta nici măcar nu a mai fost trecută printr-o sentință judecătorească definitivă, atunci chiar că ”prinde orbul, scoate-i ochii”…

    Astfel că, după ce până și echipa de control a Curții de Conturi care își ”permisese” să demaște într-un raport incendiar ”catastrofa” de la EximBank a fost schimbată în totalitate, controlul de ultimă oră declanșat de BNR a venit chiar ca o adevărată ”rangă în dinți” pentru ”omul roz” Halalai. Cel care a și apelat de îndată la serviciile înalților săi protectori. Cei care însă, la rândul lor, vor fi acum mai urmăriți decât finala Cupei Mondiale, pentru a se vedea dacă vor ”îngropa” sau nu ”mortul lui Halalai” până pe 31 decembrie…

    via Ziarul National

  • Din nou „conspiraţioniştii” au dreptate!

    atempo

    Dacă mai ţineţi minte, pe la începuturile campaniei de vaccinare, s-a răspândit zvonul că vaccinurile experimentale cauzează infertilitatea. Evident, toţi cei care-au afirmat aşa ceva au fost catalogaţi drept conspiraţionişti. Iar media a tăbărât asupra lor.

    Fac o paranteză pentru a vă expune cum funcţionează fenomenul aşa-zis „conspiraţionist”. Întotdeauna există persoane care prezintă o viziune diferită faţă de ceea ce afirmă media. La baza „viziunii alternative” se află oameni din sistem care au conştiinţă şi-şi încalcă jurămintele de tăcere. Aşa s-a întâmplat mereu. Uneori chiar autorii netrebniciilor sunt loviţi de propria lor conştiinţă şi se apucă să vorbească. Iar adevărul are capacitatea de a se răspândi extrem de rapid. Ca în orice fenomen, şi în acesta se întâmplă să se mai găsească şi nebuni. Dar ei reprezintă o minoritate insignifiantă. Desigur, mereu, media ticăloşită va pune farurile pe nebuni, încercând să denatureze realitatea. Însă, până la urmă, realitatea tot iese la suprafaţă şi întreaga farsă scapă de sub control.

    Aşa se întâmplă de ceva vreme cu vaccinurile introduse absolut aberant de către autorităţile care reglementează medicamentele peste tot în lume. Vaccinarea forţată a fost atât de brutal impusă încât era puţin probabil ca lucrurile să nu scape de sub control. Deja moartea subită este un element intrat în banal, iar aceleaşi autorităţi care au forţat vaccinarea vor să ne facă să credem că se poate muri subit şi dacă respiri mai tare.

    În ceea ce priveşte fertilitatea, problema deja nu mai poate fi considerată de neluat în seamă. Se vede pe cifre că natalitatea a scăzut brusc peste tot în lume. Mai devreme sau mai târziu, din toată această nebunie va ieşi un scandal monstruos. Cu siguranţă că există extrem de mulţi oameni care doresc să aibă copii şi, din cauza autorităţilor, se vor afla în imposibilitatea de a-i avea. Mai devreme sau mai târziu se va dovedi şi vor începe procese răsunătoare nu doar împotriva autorităţilor, ci şi împotriva companiilor. Se ştie că toate ştirile referitoare la efectele adverse ale vaccinurilor au fost incluse în „fenomenul fake-news” prin intermediul unor gigantice campanii media plătite atât de state cât şi de producători. Iar de plătit vor trebui să plătească împreună!

    E logic aşadar că, pentru a preveni scandalul, autorităţile încep să ia decizii pentru a se spăla pe mâini. De exemplu, NIH(National Institutes of Health) a plătit 1.67 milioane $ pentru un studiu referitor la dereglarea ciclului menstrual după vaccinare. Asta deoarece numeroase femei s-au plâns despre acest fenomen apărut ca efect al vaccinului. De fat, NIH nu vrea decât să joace poziţia prostului pentru a afirma că nu a ştiut despre fenomen decât după ce un studiu ştiinţific a arătat asta. Va ţine farsa?

    În mod normal, cei de la NIH, alături de cei de la CDC, EMA sau MHRA, ar trebui trimişi direct pe scaunul electric pentru crimele cu premeditare comise. Sunt infinit mai mulţi oameni cu probleme severe generate de vaccin decât cei cu efecte adverse de la îmbolnăvirea cu COVID. De fapt, dacă punem în balanţă şi morţile cauzate de isterizarea media, o să avem imaginea corect a crimei cu premeditare efectuată cu sânge rece.

    Dereglarea ciclului menstrual afectează fertilitatea femeilor. Un fenomen similar se petrece şi la bărbaţii vaccinaţi care, după o perioadă de timp, se trezesc absolut sterili. De exemplu, medicul şi cercetătorul Ranjith Ramasamy de la Universitatea din Miami, după un studiu al fenomenelor post-vaccinare recomandă bărbaţilor care vor să se vaccineze să-şi păstreze sperma colectată anterior vaccinării la instituţii specializate dacă vor să mai aibă copii.

    Deja nu se mai poate pune botniţă! Asta în ciuda faptului că încă se dau sentinţe de cenzurare(vezi cazul dr. Mercola, obligat să-şi şteargă articolele). Cazurile sunt atât de multe şi atât de grave încât adevărul nu mai poate fi obturat. El va ieşi cu putere la suprafaţă. Iar finanţarea studiilor care să demonstreze diverse chestiuni care sunt vizibile din avion nu-s decât strategii hilare pe care şmecherii le pun în aplicare pentru a-şi salva fundurile grase.

    Trenduri Economice

  • TERIBIL de GRAV: România devine dependentă de importurile de alimente

    mancare 62930300 47220300 750x430 1

    România devine dependentă de importurile de alimente, ajungând să acopere din producţia internă cerinţele de consum ale cetăţenilor doar în cazul cărnii de oaie şi capră şi al cerealelor. Dacă acum şapte ani, producţia de carne de porc acoperea peste 70% din necesarul de consum, în prezent România a ajuns să producă doar 55,3% din acel necesar

    Conform statisticilor, nici la legume situaţia nu este mai bună, în condiţiile în care producătorii locali asigură 82% din necesar. Singura legumă la care producţia este mai mare decât consumul este varza.

    În cazul fructelor, deficitul e şi mai mare. Mai exact, producţia este asigurată pe plan local în proporţie de doar 68,5%.

    Totodată, România este deficitară şi la producţia de zahăr.

    Conform datelor furnizate de Ministerul Agriculturii, în 2020 importurile au fost de 8,9 miliarde de euro, în timp ce exporturile au atins valoarea de 6,9 miliarde de euro.

    Valeriu Tabără, fost ministru al Agriculturii, a declarat pentru un post de televiziune că situaţia actuală este „teribil de gravă” pentru că, în primul rând, dependenţa de importuri de hrană este un element de risc major pentru oricare ţară, orice comunitate şi pentru orice familie care „nu are propriile surse ca să-şi poată asigura în ritmul normal alimentaţia”.

    „Nu volumul de bani este foarte important, ci ceea ce poţi cumpăra cu masa monetară. Aici e o problemă pe care nu o corelăm niciodată. Pe problemele din agricultură, din păcate, şi aţi dat exemplul cărnii de porc – să nu uităm că România a fost o mare exportatoare de carne de porc, România a deţinut pieţe întregi, cum a fost piaţa rusească care a fost partener inclusiv pentru anumite organisme internaţionale pe domeniu. Pe domeniul fructelor-legumelor am fost exportatori.

    De această dată riscăm ca această dependenţă să se adâncească din nou şi suntem câteva persoane care atenţionăm de ani de zile asupra acestui lucru şi nu se face nimic. Dependenţa de importurile de carne de porc se va accentua, pentru că ieri discutam cu un mare crescător şi unul excepţional de bun, inclusiv integrat în producţie, că vrea să renunţe total la activitatea creşterii porcului”, a continuat fostul ministru.

  • Uniunea Europeană A LUAT TOTUL României! Ne-a lasat SCLAVIA!

    scl

    Un caraghioslâc: adversarii politici își revendică deopotrivă UE care a luat României tot!

    Semn că lucrurile s-au cam alterat pe la Bruxelles și, de fapt, pe la Berlin sau Paris, adevăratele centre de putere din UE – în urma înfruntărilor dintre marii colonialiști ai zilelor noastre, dar și a învierii neanticipate a contestărilor din partea oamenilor de rând din aceste centre –, menestrelii de la București au scos orchestrele reunite întru cântarea UE!

    Ca niciodată! Până acum au cam tăcut, bazându-se pe aparent indescifrabila, dar reala adeziune populară din România la UE. Adeziune explicabilă doar prin suprapunerea, în mintea românilor, a UE cu ieșirea în lumea largă, la muncă, în călătorii – cu alte cuvinte, cu supraviețuirea și petrecerea timpului liber.

    Că UE a ajuns un bastion colonial, că are două viteze (una a stăpânilor și alta a salahorilor), că UE a luat țării lor tot la dispoziția altora (resurse ale subsolului, industrii, bănci, păduri, pământuri) pur și simplu nu contează! Deocamdată este important doar că UE în­seamnă că pot părăsi România, unde nu mai au niciun rost, și pot pleca aiurea la un trai eventual mai bun și, tot eventual, la o vacanță mai acătării.

    Că menestrelii și-au scos orchestrele întru cântarea UE înseamnă nimic altceva că prea măritei UE nu îi este prea bine. Să nu credeți cumva însă că menestrelii s-au decis în sfârșit să prezinte românilor bilanțurile (pitite până acum) ale apartenenței țării lor la UE. Rușinea falsurilor comandate în domeniu continuă să existe: în afara mult flașnetatelor fonduri europene, niciun beneficiu nu este contabilizat pe talgerul de activ și, culmea ilogicii, niciun cost, dar chiar niciunul, nu este consemnat pe talgerul de pasiv!

    În schimb, există din abundență fraze idioate de genul „ne este bine în UE”, „ce ne-am face dacă n-am fi în UE?!” sau „la adăpostul UE” ori „sub protecția UE”! Cu alte cuvinte, cântări peste cântări, fără nimic concret. Și apoi despre ce adăpost al UE este vorba? Când România a fost în criză, UE nici nu s-a sinchisit de proaspătul pe atunci partener, ci l-a dat pe mâna FMI, care, printr-un spurcat „acord”, l-a făcut harcea-parcea! Și apoi protecție față de cine? Se lasă a se subînțelege că față de Rusia! Păi, oameni buni, dacă Rusia râvnește la resursele de toate felurile din România, atunci trebuie să le ia pe toate acestea de la corifeii UE, în mâna cărora se află acum, și nu de la români! Pe cine păcălim?!

    Un adevărat caraghioslâc a ajuns tema UE în bătălia politică din România. Iohannis îl acuză pe Dragnea că, prin ceea ce face, riscă să scoată România din UE. Dragnea și PSD – care sunt calul de bătaie al Bruxelles-ului (ba că modifică legile justiției, ba că, mai rău, gazează demonstranții pașnici pentru politici proeuropene!) – se strofoacă să demonstreze cât sunt de atașați UE și cauzei europene, mai nou prin pregătirea (chiar efectivă și nu doar mimată) privind asigurarea președinției rotative a UE – o procedură de fanfară care nu merită cine știe ce atenție și oricum nu vreo abandonare a demnității.

    Toată lumea politică de la București se străduiește, nevoie mare, în aceste zile de început de an nou, să-și revendice UE! Măcar pe Iohannis Bruxelles-ul îl lasă să-l pupe-n fund, pe Dragnea nici măcar atât!

    Menestrelii ca menestrelii, dar politicienii?! Ce tragedie! Nu numai că niciunul dintre aceștia din urmă nu pune cumva în discuție rânduielile prin care UE a luat totul României (și economia națională, și decizia națională, și identitatea națională), ținându-o la coadă în toate cele, dar se mai și străduiesc s-o ridice în slăvi în legătură exact cu ceea ce este contestat de oamenii de rând în chiar centrele ei de putere!

    De fapt, UE face un pas înainte – iar dacă expresia nu pare concludentă, atunci să-i spunem un pas și mai departe – în evoluția colonialismului din zilele noastre. Oricum, este o tipologie distinctă: „colonialism colectiv”. Mai mulți colonialiști, mai vechi sau mai noi, hărtănesc colonia, cooperează între ei s-o jefuiască la sânge, iar acolo unde nu se înțeleg între ei cum să-și împartă halcanele își trag preșurile de sub picioare unii altora.

    Iată, de pildă, România. Dacă stăpânul străin ar fi doar dintr-o țară, încă n-ar fi așa de rău cum este! Și-ar stoarce colonia – căci asta este România, o colonie! – ca pe lămâie, dar măcar ar feri-o să fie stoarsă și de alții! Din păcate, România este o colonie în cadrul sistemului centru-periferie al UE, făcând obiectul unui „colonialism colectiv”. De aici și haosul din România! Haosul este chiar starea cea mai folositoare stăpânului străin, chiar dacă neunitar și necoeziv!

    Ce poate fi mai minunat pentru un stăpân decât ca sclavii săi să se certe între ei, să dovedească astfel că nu sunt buni de altceva decât de a fi umiliți, biciuiți și jecmăniți.

    „Colonialismul colectiv” nu se deosebește de colonialismul-matrice contemporan din care derivă: aceleași obiective, aceleași ustensile, aceleași diversiuni. Totuși, componenta statală este vădit sau oficial mai prezentă. Ceea ce nu reușește privatul colonialist face statul colonialist!

    La primirea în „club”, coloniile sunt obligate să consimtă la cedări oficiale de suveranitate. Și să-și modifice Constituția, astfel încât să se dea oficial prioritate reglementărilor zis „europene” în fața reglementărilor naționale. Nu mai vorbim că, pe parcurs, instrumentele statale ale puterilor coloniale intervin, direct, fără nicio jenă și reținere, să înfăptuiască politica stabilită de centrele de putere colonială din organizație.

    UE a luat totul României: economia națională, decizia națională, identitatea națională. Și asta într-un răstimp istoric deosebit de scurt. Cum? Prin presiuni statale, a condiționat primirea în UE de tot ceea ce putea afecta succesul rapid al centrului vest-european în periferia România.

    Negocierile de intrare în UE s-au desfășurat după formula „vreți aderarea, dați economia”.

    Astfel România a intrat în UE fără economie, neavând cum, în mod obiectiv, să tragă vreun avantaj de pe urma participării la UE. Iar în perioada ce a urmat, în timp ce pe fluxul UE-România economia din UE a putut beneficia de toate avantajele implicate, pe fluxul invers România-UE avantajele au fost trase tot de economia din UE, instalată de capitalul din UE în România, și nu de cea românească, desființată încă de la început spre a nu scoate cumva capul. Halal parteneriat! Halal partener! Autor – Ilie SERBĂNESCU

  • FĂRĂ PRECEDENT: Pericol pentru România. Raportul care arată cifrele dezastrului

    ssss

    România are un viitor incert ca națiune arată un raport al Curţii de Conturi. Pagini întregi ale documentului descriu tragedia prin care trece România și despre care nu vorbește niciun politician.

    “Fundamentul oricărei construcţii demografice a unei ţări îl constituie populaţia cu vârsta cuprinsă în intervalul 0-4 ani. Aceasta a scăzut de la 1.811,4 mii, în 1990, la 952 mii în anul 2016, ceea ce reprezintă o scădere cu peste 47%.

    O ţară în care populaţia de 0-4 ani s-a redus aproape la jumătate într-un sfert de secol are un viitor sumbru referitor la existenţa şi păstrarea identităţii naţionale.

    Efectele acestei scăderi dramatice se vor propaga eşalonat în toate grupele de vârstă ce urmează, reducându-se treptat efectivele”, se arată în raportul dat publicităţii la sfârşitul anului trecut.

    După 1989, numărul copiilor înscrişi în grădiniţe a scăzut constant: în anul şcolar 2009-2010 au fost înregistraţi circa 666.100, iar patru ani mai târziu (2014-2015) − 559,600.

    În paralel, numărul grădiniţelor s-a redus şi el, de la 1697 (2009-2010) la 1205 (în 2014-2015), se spune în raportul Curţii de Conturi.

    Astfel, autorii arată că, în ultimii 26 de ani, populaţia rezidentă a scăzut cu 3,45 milioane de locuitori. Și, în timp ce politicienii noştri se plâng că Europa ne ţine pe post de “colonie”, raportul oficial arată că migraţia românească a început să devină stabilă în ţările de adopţie.Acest fapt este reflectat de creşterea rapidă a numărului de copii născuţi în străinătate. Cu alte cuvinte, românii fac copii – dar în alte ţări, unde simt că au un viitor.

    “Astfel, numai în 6 ani (2007-2013), populaţia de 0-14 ani s-a dublat, crescând de la 145.375 la 338.875 copii. În aceste condiţii, populaţia de vârstă şcolară rămasă în ţară s-a diminuat simţitor.

    Raportul recomandă imperativ dezvoltarea de programe educaţionale în limba română pentru copiii români din diaspora”, se spune în raportul citat.

  • Cât va fi CURSUL VALUTAR: Economiștii au făcut anunțul CUMPLIT!

    crv2
    Analiștii de la CFA România au anunțat ce se va întâmpla în economia României în perioada care urmează. Veștile nu sunt foarte bine.

    Indicatorul de Încredere Macroeconomică al CFA România a scăzut în octombrie faţă de luna anterioară cu 2,1 puncte, până la valoarea de 48,4 puncte, în timp ce, comparativ cu perioada similară din 2017, indicatorul a crescut cu 5 puncte).

    Conform unui comunicat remis AGERPRES, această evoluţie s-a datorat componentei de anticipaţii a indicatorului.

    Astfel, Indicatorul condiţiilor curente a crescut marginal faţă de luna anterioară, cu 0,3 puncte, până la valoarea de 62,5 puncte (faţă de aceeaşi lună a anului anterior a crescut cu 3,4 puncte).

    Indicatorul anticipaţiilor a scăzut cu 3,3 puncte, până la valoarea de 41,3 puncte (+5,8 puncte comparativ cu aceeaşi lună a anului trecut).

    În ceea ce priveşte cursul de schimb EUR/RON, peste 80% dintre participanţi anticipează o depreciere a leului în următoarele 12 luni (comparativ cu valoarea actuală). Astfel, valoarea medie a anticipaţiilor pentru orizontul de 6 luni este de 4,7087, în timp ce pentru orizontul de 12 luni valoarea medie a cursului anticipat este de 4,7526.

    Rata anticipată a inflaţiei pentru orizontul de 12 luni (noiembrie 2019/noiembrie 2018) a înregistrat o valoare medie de 4,50%.

    “Sunt de remarcat anticipaţiile de majorare a ratelor de dobândă (faţă de valorile actuale) la leu atât pentru scadenţele pe termen scurt (3 luni), cât şi pentru cele pe termen mediu (5 ani), peste 75%, şi respectiv peste 66%, dintre participanţii la sondaj anticipând această evoluţie. Astfel, rata medie a ROBOR cu scadenţa de 3 luni anticipată peste 12 luni este 3,85%, iar randamentul obligaţiunilor suverane denominate în lei cu scadenţa de 5 ani este de 4,91%. Ca urmare, având în vedere rata anticipată a inflaţiei, pentru scadenţele pe termen scurt, sunt anticipate în continuare dobânzi real negative”, se menţionează în comunicat.

    Indicatorul CFA Romania de Încredere Macroeconomică a fost lansat de către CFA România în luna mai 2011 şi reprezintă un indicator prin intermediul căruia asociaţia doreşte să cuantifice anticipaţiile analiştilor financiari cu privire la activitatea economică în România pentru un orizont de timp de un an. De asemenea, sondajul în baza căruia este calculat Indicatorul include şi întrebări referitoare la evaluarea condiţiilor curente macroecnomice.

    Prin modul de realizare, acest sondaj cuprinde atât elemente specifice unui indicator de sentiment (încredere) care arată percepţia grupului de analişti membri ai CFA România privind evoluţia pieţelor financiare, a mediului de afaceri, a randamentelor şi riscurilor, cât şi un indicator fundamental de prognoză privind evoluţiile cursului de schimb, a ratelor dobânzilor şi inflaţiei.

    Sondajul este realizat în ultima săptămână a fiecărei luni iar participanţii sunt membri ai CFA România şi candidaţii pentru nivelurile II şi III ale examenului CFA.

    Indicatorul de Încredere Macroeconomică ia valori între 0 (lipsa încrederii) şi 100 (încredere deplină în economia românească) şi este calculat pe baza a 6 întrebări cu privire la: Condiţiile curente – referitoare la mediul de afaceri şi piaţa muncii; Anticipaţiile, pentru un orizont de timp de un an, pentru mediul de afaceri, piaţa muncii, evoluţia venitului personal la nivel de economie şi evoluţia averii personale la nivel de economie.

    Pe lângă întrebările necesare pentru calculul Indicatorului de Încredere Macroeconomică, sondajul evaluează şi anticipaţiile, tot pentru un orizont de timp de un an, pentru rata inflaţiei, ratele de dobânda, cursul de schimb EUR/RON, indicele bursier BET, condiţiile macroeconomice globale şi preţul petrolului.

    CFA Romania este asociaţia profesioniştilor în investiţii din România, în mare parte deţinători ai titlului Chartered Financial Analyst (CFA), calificare administrată de CFA Institute (SUA). CFA România este una dintre cele peste 152 de societăţi membre ale CFA Institute. În prezent, CFA România are peste 235 de membri, majoritatea deţinători ai titlului de Chartered Financial Analyst sau candidati pentru unul din cele 3 niveluri ale examinării care conduce la acordarea acestui titlu.

  • Anunț de ULTIMĂ ORĂ! Un nou PERICOL peste România: „Cel mai greu vor resimți românii în buzunare”

    bnm2w
    2018 a marcat începutul decelerării economice, iar până în 2020 economia Statelor Unite va încetini. La fel şi cea a Europei, spun economiştii. Aceste evoluţii vor avea impact şi asupra României.

    România s-ar putea confrunta, încă de anul viitor, cu o recesiune economică. Este scenariul lansat de economistul şef al unei importante bănci europene. Acesta spune că economia mondială este în scădere şi că, în plus, condiţiile din România sunt propice dezvoltării unei noi crize. O ipoteză susţinută şi alţi analişti financiari.

    Dan Bucşa, economist-şef al Unicredit pentru Europa de est: E foarte greu ca România să nu fie afectată de această încetinire globală pe care o vedem că afectează toate economiile din regiune. Trebuie să ne gândim din ce va mai creşte România din a doua parte a anului viitor sau 2020. Dacă exporturile vor fi mai slabe, consumul se bazează excesiv pe cheltuielile publice şi nu prea mai avem loc de mărit cheltuielile, riscul ca România să intre în recesiune a crescut destul de tare, înseamnă 2 trimestre în care e în scădere.

    Problemele de pe piaţa imobiliară sunt semnele care arată că lucrurile nu merg bine în economie. Încă din vară, vânzările de locuinţe şi terenuri au scăzut cu până la 30%, un scenariu semănător celui de acum 10 ani când România a trecut printr-o criză economică şi financiară. Iar lucrurile sunt mult mai grave în economie decât se văd: investitorii ne ocolesc ţara, creşte datoria publică, iar bugetul statului este slăbit de majorările salariale făcute pe bandă rulantâ.

    Iancu Guda, analist economic: Avem creşteri de salarii de 26%, ajutoare sociale cu 20% şi atunci 64% dintre banii cheltuiţi de statul roman sunt pe ajutoare, pensii şi salarii. Asta înseamnă că ne îndatorăm, avem un deficit fiscal la 9 luni de 17 miliarde, dublu şi ceva faţa de aceeaşi perioadă a anului trecut şi maximul ultimilor opt ani.

    Dragoş Cabat, analist economic: Cel mai greu vor resimţi românii în buzunare. Dacă în prima parte a creşterii economice ei nu au simţit o îmbunătăţire sesizabilă a nivelului de trai, în perioada de recesiune vor simţi destul de puternic scăderea economică.

    Experienţa ultimei crize financiare ar trebui să fie utilă, spun specialiştii.

    Ionuţ Dumitru, preşedinte Consiliul Fiscal: Să fim mai pregătiţi, în sensul în care să nu ne supraîndatorăm şi să fim în stare să putem supravieţui unor şocuri economice, unor reduceri de venituri. Poate, Doamne fereşte, ne pierdem locul de muncă sau se mai pot întâmpla diverse lucruri. La nivel de companii, de asemenea, să ne selectăm clienţii cu atenţie, să nu ne asumăm riscuri foarte mari pe care nu le putem duce şi să facem calcule bazate pe scenarii alternative.

    România a avut în 2017 o creştere economică de 7,3%, dar s-a temperat treptat până la 4,3% anul acesta şi va continua să scadă până la 3,6% în 2019, potrivit estimărilor BERD. În aceste condiţii, analiştii estimează că România ar putea intra în recesiune chiar din a doua parte a anului viitor.

  • PSD-istii promit triplarea pensiilor din 2021. Economiştii spun că e imposibil

    rag

    Pensia netă va ajunge la 4.256 lei în 2021, de la nivelul de 1.500 lei în 2016, a anunţat liderul PSD, Liviu Dragnea, anunţând o accelerare accentuată a creşterii prognozate în Programul de Guvernare. Economiştii spun că oricât de seducătoare ar fi aceste promisiuni pentru pensionari, ele nu pot fi susţinute financiar.

    Noua lege a pensiilor, care ar fi trebuit deja făcută publică, aşa cum a promis ministrul Muncii Olguţa Vasilescu, va intra în dezbatere abia luna viitoare şi vizează printre altele aproape triplarea nivelului pensiilor din anul 2016.

    „Să vă prezint câteva evoluţii: 2016 – punctul de pensie 871,1, în 2017- 1000 de lei, în 2018 l-am dus la 1100 de lei. 2019 – 1265 de lei, creştere 45,2%, 2020 – 1775, mai mult decât dublu decât 2016. Asta aducem în plus în acest mandat. Pensia minimă va fi de 775 de lei din 2020. Noi la legea asta am lucrat foarte mult, era gata mai demult, dar am zis să facem simulări. O pensie brută de 1500 de lei în 2016, net lua 1.399 de lei, în 2020 va avea 3.049 de lei brut şi net 2944, va fi o creştere de 110% faţă de 2016. În 2021, cu formula din noua lege, brut va fi 4507 lei, 4256 lei net”, a declarat liderul PSD.

    Anunţul lui Liviu Dragnea pare însă absolut incredibil pentru economişti.

    „Nu este posibil aşa ceva! Cred că este o neînţelegere. Poate s-a referit la altceva. În 2-3 ani să triplezi pensia?! Nu e posibil! Oricât de populist ar fi, nu poate să spună că triplează pensiile. M-am uitat în Programul de Guvernare. În 2020, punctul de pensie ar urma să fie majorat la 1.400 lei, nu 1.775”, a declarat pentru „Adevărul” Ionuţ Dumitru, preşedintele Consiliului Fiscal.

    Contactat telefonic, Iancu Guda, preşedintele Asociaţiei Analiţştilor Financiar Bancari (AAFBR), a declarat pentru „Adevărul” că o astfel de majorare a pensiilor este nesustenabilă.

    „Sunt mai multe elemente care arată că o astfel de măsură nu poate fi susţinută financiar. Pe de o parte, deficitul este foarte mare şi în creştere. Natalitatea este depăşită ca nivel de necesarul forţei de muncă active. În acest context, să promovezi o triplare a nivelului pensiilor, fără o strategie pe termen lung, nu poate fi sustenabil. Fie vor creşte veniturile, impunând taxe noi sau modificându-le pe cele vechi, fie eficientizează colectarea veniturilor publice, unde România stă foarte prost. E greu de crezut că se vor face minuni în direcţia asta. O astfel de măsură nu e sustenabilă”, a explicat Guda.

    La rândul său, Cristian Păun, profesor de economie la Academia de Studii Economice, a avertizat că o astfel de iniţiativă va aduce un deficit foarte greu de ţinut sub control.

    „Oricât de seducătoare pentru pensionari ar fi aceste promisiuni ele tot nu acoperă pierderea netă în cazul sistemului public de pensii şi care se calculează astfel: se adună toate sumele lunare cotizate la sistem, se actualizează cu o dobândă medie pentru întreaga perioadă de cotizare şi suma care rezultă se împarte apoi la numărul de luni în care, în medie, se primeşte pensie publică (ţinând cont de durata medie de viaţă / bărbaţi şi femei); suma care rezultă se compară apoi cu ce se primeşte ca pensie. În final ieşim pe pierdere, chiar şi cu aceste ajustări.

    Sistemul actual public de pensii este falimentar. Dovada este deficitul său în creştere, principala componentă a deficitului public, pentru care statul se împrumută constant (şi în creştere). Din considerente electorale, politicienii refuză să recunoască acest faliment, să încurajeze soluţiile alternative (Pilonul 2, Pilonul 3 de pensii private) şi pompează masiv resurse în acest sistem generator de deficite. Falimentul sistemului public de pensii provine din, cel puţin, următoarele direcţii: pensiile speciale (tot mai multe categorii beneficiază de pensii speciale care nu au nicio contribuţie în spate); pensiile ocupaţionale (pensii mari care se acordă la o vârstă mult mai redusă – 45 ani pentru militari); natalitatea scăzută; migraţia sau veniturile mici. Astfel de promisiuni nu rezolvă niciuna dintre aceste probleme. Nu reformează sistemul, dimpotrivă. Ne furăm singuri căciula”, a spus economistul.

    Acesta a explicat că orice astfel de promisiune este extrem de periculoasă, putând aduce România într-o situaţie asemănătoare cu cea a Greciei.

    „Pensiile publice sunt cele mai apăsătoare cheltuieli bugetare pentru că ele nu pot fi scăzute uşor în caz de criză şi de prăbuşire a activităţii economice. Contribuie la un tip de deficit foarte greu de ţinut sub control dacă România intră în recesiune. Echilibrarea lucrurilor se va face cu şi mai multă datorie publică şi cu alunecarea cu mare uşurinţă într-o situaţie de tip Grecia”, a încheiat Păun.

    Liviu Dragnea a anunţat duminică seara şi care este noua formulă de calcul a pensiei, care va intra în vigoare din 2021.

    „Care va fi noua formula de calcul? Pensia va fi numărul de puncte înmulţit cu valoarea de referinţă. Valoarea punctului de referinţă este raportul dintre punctul de pensie din 2020, 1.175 lei mărit cu 5%, care înseamnă rata inflaţiei şi jumătate din creşterea salariului. Aceste lucruri vor intra în vigoare din 2021. Vor intra în vigoare mai devreme doar într-un singur caz, dar este nevoie de recalcularea tuturor pensiilor. Este practic imposibil, trebuie recalculate pensiile pentru toţi pensionarii, toţi 5,2 milioane”, a mai spus Dragnea.

    Preşedintele Camerei Deputaţilor şi al PSD a mai spus că noua lege a pensiilor, care va fi supusă dezbaterii în luna august, va ţine cont de principiul contributivităţii, va îndrepta inechităţile istorice şi va mări ritmul de creştere.

    „Despre noua lege a pensiilor, câteva principii: eu îndemn Guvernul ca începând cu luna august să declanşeze întâlniri, dezbateri. Ce face noua lege a pensiilor: îndreaptă inechităţile istorice. Oameni cu stagii egale, condiţii similare, au pensii diferite. Asta e o inechitate care va fi îndreptată. Este o lege a justiţiei sociale. Nicio pensie nu scapă. Toate pensiile vor creşte. Recompensează mai bine munca. Această nouă lege va mări ritmul de creştere. Introducem 100% principiul contributivităţii. Cei care lucrează la companii care nu le plătesc asigurările sociale pot avea probleme. Fiecare angajat va avea o informare anuală cu numărul de puncte acumulat”, a spus Dragnea.

  • ALERTA! Ce se va întâmpla cu ECONOMIA României până la sfârșitul acestui an

    finance

    Ritmul de creştere economică se va tempera, iar Banca Naţională a României va decide majorarea ratei dobânzii de politică monetară la 3% până la sfârşitul acestui an, a declarat, joi, Andrei Rădulescu, director de cercetare al Băncii Transilvania, în cadrul conferinţei ”Economia digitală – ce poate să câştige România?”.

    „Mă aştept să avem o decelerare a ritmului de creştere economică, care deja se întâmplă în prezent dacă ne uităm la datele pe trimestrul unu. Avem însă o redinamizare a investiţiilor publice în acest an, iar la acel deficit bugetar pentru primele cinci luni, anunţat ieri, de 0,88%, a contribuit şi revitalizarea cheltuielilor de capital ale statului, ceea ce este un lucru încurajator, pentru că va antrena şi investiţiile private”, a susţinut Rădulescu, potrivit Agerpres.

    Totuşi, el a arătat că investiţiile private vor continua cu un ritm mai lent faţă de perioada de dinaintea creşterii economice.

    „Ne aşteptăm şi la temperarea consumului privat spre un ritm apropiat de potenţial. 10% era un ritm nesănătos, însă anul trecut a fost unul excepţional şi prin prisma mixului de politici economice implementat şi valului de măsuri fiscale şi de venituri, care au stimulat cererea”, susţine oficialul BT.

    Şi exporturile şi-au redus turaţia, pentru că şi zona euro a intrat într-un proces de decelerare, a arătat el.

    VEZI SI: Milioane de români sunt vizați! Începând de luni, se aplică această Ordonanță de Urgență a Guvernului

    „Dinamica cheltuielilor publice depăşeşte dinamica veniturilor şi deja Comisia Europeană avertizează că trebuie măsuri pentru menţinerea deficitului sub 3% din PIB. Avem o intensificare a inflaţiei, care va determina BNR să majoreze în continuare rata dobânzii de referinţă. Foarte probabil, rata dobânzii de politică monetară va depăşi 3% până la finalul anului, vedem că şi ROBOR a depăşit nivelul de 3%”, a completat Rădulescu.

    Rata dobânzii de politică monetară este în acest moment 2,5%, potrivit deciziei BNR din 8 mai.

    Totodată, indicele ROBOR la trei luni, în funcţie de care se calculează costul creditelor în lei cu dobânda variabilă, a continuat să crească joi pe piaţa interbancară, ajungând la 3,16% pe an, de la 3,15% cât era miercuri.

  • „Nu Kovesi distruge România de 28 de ani! Nu ne-a tăiat pădurile Kovesi”. Mesajul prin care Victor Rebengiuc susține lupta anticorupție:

    vr

    Actorul Victor Rebengiuc critică din nou clasa politică din România într-un mesaj postat pe contul său de socializare.

    Acesta a postat un mesaj prin care susţine lupta anticorupţie:

    „Spune nu corupţilor! Nu Kovesi distruge România de 28 de ani! Nu a privatizat România Koves! Nu ne-a tăiat pădurile Kovesi! Nu ne vinde resursele Kovesi! Nu Kovesi distruge economia…iar lista continuă. România, trezeşte-te”, se arată în mesajul postat pe contul de Facebook al actorului.

    VEZI SI: CULMEA TUPEULUI- VANGHELIE o AMENINTA pe sefa DNA, KOVESI in sala de judecata

  • ROMANII sunt INJOSITI la ei in TARA: Dragnea si Tariceanu ne iau banii de la SALARII sa-i dea laA JUTOARE SOCIALE!

    Noul program de guvernare al PSD nu are nimic de-a face cu campania electorala din toamna anului trecut. Ce a promis Dragnea atunci si ce face acum? Adevarul este ca PSD a conceput un program de guvernare neaplicabil pentru România și cum bani la bugetul de stat nu prea sunt, l-a modificat. L-a modificat introducând tot felul de noi taxe și impozite, dublate de prevederi fiscale care vor pune pe fugă toți investitorii străini.Fără multinaționale în România, șomajul ar crește consistent și să vedem atunci unde angajează PSD zecile de mii de tineri lăsăți pe drumuri, scrie bugetul.ro.

    Dar până la multinaționale, premierul Tudose vrea să pună în aplicare taxa de solidaritate. Adică cei care câștigă peste 10.650 lei net pe lună să cotizeze în plus la bugetul de stat, pentru a putea plăti ajutoare sociale eventual celor care-și duc veacul prin cârciumile satelor.

    Desigur ar putea începe cu o taxare suplimentară la ASF, instituție de stat, unde salariile sunt de la 5000 de euro la 14.000 de euro, iar printre angajați sunt mulți copii de politicieni, amante, soții etc.. Probabil vor face cumva ca protejații lor să fie scutiți de impozite și să plătească doar oamenii cinstiți.

    Iată cum argumentează Cristian Niculescu, consilierul lui Mihai Tudose, această taxă care s-ar putea să-i bucure pe unii, dar să-i enerveze la culme pe alții. Medicii vor fi cei mai afectați pentru că după ce le-au crescut salariile, trebuie să dea înapoi. În plus, dacă mai muncesc și în privat cotizeazî și mai mult.

    Practic dacă cineva are 3 joburi din care strânge într-o lună peste 10.000 de lei dă înapoi la stat ca să plătească ajutoarele sociale ale celor care stau degeaba.

    „LIBERTE, EGALITE, SOLIDARITE
    Câți dintre români câștigă peste 2340 euro sau 10.650 lei net/lună? Întreb pentru un prieten… fiindcă românii ăștia sunt cei care vor plăti taxa de solidaritate, dacă depășesc lunar 10 salarii minime pe economie. Adică un venit brut de 1450×10=14.500 brut=10.650 lei net. Cică zice lumea că asta e o măsură comunistă, da? Păi atunci Berlusconi e comunist, fiindcă-n 2011 a impus 5% taxă de solidaritate pentru salariile anuale de peste 90.000 euro. Forza Italia!

    VEZI SI: „DRAGNEA ajutat de PSD, INGROAPA ROMANIA! Cea mai mare TICALOSIE din economia romaneasca!” – Avertisment sumbru al unui cunoscut analist economic

    Deci, câți lucrători din România câștigă peste 2340 euro lunar? Răspunsul îl ai în programul de asigurare a conformării fiscale a persoanelor fizice cu risc fiscal (PFRF) – inițiat de ANAF în 2015. PFRF vizează verificarea veniturilor și a declarării acestora începând din 2011.

    Altă întrebare! Câți români care câștigă peste 2340 euro lunar chiar merită banii ăștia? Vorbim despre România. De regulă, ca salariat, banii ăștia îi iei ca bugetar sau ca privat așezat în funcții importante sau ca furnică strângătoare din mai multe joburi/contracte (really hard working people). Am mulți prieteni cu un standard de viață peste media din România, mulțumiți de traiul lor. Ei câștigă în jur de 1500- 2000 euro lunar, cam ăștia sunt banii la care îți permiți o mașină de 15.000 euro și un apartament de 80 mp, ieșiri săptămânale cu familia la restaurant, after school și bonă pentru copii, vacanțe în stațiuni civilizate din Grecia, Turcia sau Spania și măcar o dată la 5 ani în Seychelles ori Bali. La 2339 euro lunar – deci sub baremul de 10 salarii minime – cre că poți să faci și un credit pentru o casă cu grădină+piscină și îți permiți chiar și o amantă/un amant.

    Ce vreau să spun e că e greu să ajungi la peste 2340 euro lunar ca om cinstit, dacă nu ești fie foarte sus în ierarhie, fie un super-expert, fie muncești până clachezi și dai banii la doctor. Altfel, ești unul care faci mișmașuri.

    VEZI SI: REVOLTATOR: DOCUMENTUL PSD care va CONCEDIA 38.000 de BUGETARI până la sfârșitul anului! Încă 100.000 sunt vizați pentru 2018!

    Abia după asta urmează discuția cu solidaritatea, adică pentru cine plătești taxa, dacă merită sau dacă e vorba despre asistați social care frizează parazitismul. Poate că aici ar trebui aplicat sistemul de la direcționarea scutirii de 2% din impozitul pe venit. Dar repet, asta e altă discuție”, scrie Cristian Niculescu pe facebook, conform extranews.ro

  • Liber sa aleg

    ls

    Auzim despre romanii plecati in alte tari vrute si nevrute. Ne plangem ca  pierdem din frati, ramane tara fara copii dar tot noi realizam ca viata in Romania e grea. Oricat de mult ai vrea sa muncesti si oricat de luptator ai fi, ai momente  cand in adancul sufletului simti ca e imposibil sa traiesti aici. Ei bine, poti sa traiesti. Cu putina rabdare pe care nu o numesc “un sacrificiu” ci doar o nevoie! Uneori sa o duci greu, sa suferi si sa astepti sa iasa soarele, e acel rau necesar. E raul fara de care nu te-ai bucura de ce dobandesti.

    Liliana Nechita este o femeie care a ales sa plece din Romania pentru a asigura o viata mai usoara copiilor. Tot ea este cea care ne-a atras atentia printr-o serie de scrisori menite sa puna in lumina lipsurile din Romania. Gandind ea ca poate asa, cineva, candva, cumva va incerca macar sa schimbe unele lucruri  in tara.

    “N-aş vrea să-ţi povestesc doar lucruri triste. Mulţi vin aici cu elan, cu dorinţa de a schimba ceva în bine. Au o familie care-i susţine mult, au un vis de realizat. Majoritatea însă sunt cei care vin pentru că nu mai au încotro. În ţara lor. Ca şi cum ai părăsi o căsnicie care a dat greş. Eu am luptat mult pentru a-mi creşte copiii.

    La un moment dat, N. (fata mea cea mare), deşi lua în fiecare an premiul întâi, deşi era un copil ascultător şi ordonat, la sfârşitul clasei a IV-a s-a ridicat în picioare în faţa învăţătoarei şi a spus că nu vrea să facă fotografia de sfârşit de an. Era acea fotografie-tablou care ne aduce tuturor aminte de primii ani de şcoală. „Mama nu are bani s-o plătească!“ Nici nu a vrut să intre în cadru. Învăţătoarea mi-a spus totul, iar eu m-am ruşinat.

    I-am explicat copilului că pentru anumite lucruri nu sunt bani, pentru altele găsim noi.
    Dar mi-am dat seama că o luaseră grijile casei de timpuriu. Copiii României cresc cu grija că nu vor avea ce mânca seara, că nu au bloc de desen, că, dacă se rup tenişii, nu au cu ce ieşi în drum. Copiii noştri au învăţat să folosească lipiciul.

    Îşi lipesc pantofii, desenează doi cu o singură pensulă, învaţă în grup pe o singură carte. Ţi se pare normal? Majoritatea femeilor care vin în Italia îşi lasă sufletul acasă, dar trimit creioane şi jucării, cozonaci şi adidaşi. Am întrebat-o pe o fetiţă de 6 ani, de aici, cum şi-ar dori: să fie alături de mama, chiar dacă ar fi sărace, sau ca mama să fie departe şi să-i asigure ce-i trebuie. Mi-a răspuns: „Vreau să fie mama lângă mine şi să-mi ia ce-mi doresc“.    “

    Nu sunt putini cei care pleaca si isi lasa copiii in grija rudelor, doar pentru a le asigura un viitor. Desigur, sunt voci care sustin ca vina este a parintilor ca aleg sa faca un copil fara sa aiba un venit stabil. Dar si daca ar asigura venitul pe minim 4 ani, dupa cum ar sta lucrurile? Poate exagerez spunand ca statul ne fura oarecum libertatea de a avea o familie in adevaratul sens al cuvantului. Vi se pare ca exista atatea locuri de munca incat tinerii sa nu doreasca sa traiasca in alta tara? Daca in general ar fi locuri de munca si nu ar fi oameni care sa puna osul la munca abia atunci sa judecam. Atunci sa ii invinovatim ca pleaca si isi lasa familiile aici..

    Drept este ca sunt multi care asteapta pomeni dar si mai drept e ca statul e condus prost, calca mereu cu buna stiinta ape flori ce stau sa creasca si la urma se plange ca nu respira aer curat. Trebuie sa stim in tara noastra sa ne cerem drepturile, sa luptam pentru ele dar sa nu negam ca avem si obligatii.

    Liliana ne prezinta o situatie pe care o intalnim des in tara si parca e desprinsa din filmele de groaza. In timp ce in alte tari, o familie cu un trai modest* isi permite vacante si haine de ultima moda, in Romania inca mai exista copii care se spala cu apa incalzita pe soba, copii care poarta o geaca si iarna si toamna, copii care sunt fericiti cu un ursulet si o bomboana, care adorm cu haine groase pe ei si care stiu ca mami si tatii sunt suparati ca nu sunt bani.

    Vedem vipere oriunde care ne dau senzatia unei Romanii libere, care se cearta intre ei care sa fure mai mult. Sunt unii care doresc sa fie marita alocatia copiilor in timp ce altii se opun spunand ca nu au cu ce. Altii au prea multe, altii prea putine. Singurul lucru bun este ca toti romanii, fie ca sunt plecati sau acasa, formeaza un lant greu de indepartat tocmai prin rabdarea lor. Si totusi rabdarea are si ea limite. Acesta este principalul motiv pentru care va indemnam sa inchideti ochii, sa folositi in schimb ochii mintii si sa descoperiti drepturile adevarate, sa le folositi si sa nu uitati niciodata de unitate. Nimeni nu e obligat sa stea departe dar cu siguranta este constrans de imprejurari.

    Concluzionand, cei ce detin puterea in tara se dau cotiti,  nu ei oblige romanii sa plece, ei doar le fura sansa de a trai in liniste aici, fura pentru ei si pentru apropiatii lor. Ei nu sunt romani, un roman adevarat nu ar fi lasat pe cel de langa el asa. Azi, din cauza lipsurilor am ajuns sa nu ne mai gandim nici la tata sau frate, pentru  ca nici eu nu mai au puterea sa se gandeasca la noi. Unde e unitatea, iubirea? Au fost ingropate de lipsurile apasatoare din tara.

    Va rugam sa comentati si oricare ar fi parerea, NU UITATI SA VA CERETI ORICAND ADEVARATELE  DREPTURI.

    Articol de Bianca C. – Nationalisti.ro

  • Fotogalerie: 10 mesaje pe care le vom întâlni curând pe ecranul bancomatelor

    Comisioanele nu sunt singura noutate de pe ecranul bancomatului!  Căutând să-i atragă pe români, tot mai multe bănci îşi dotează ATM-urile cu funcţii neobişnuite.

    Un reporter TNR a încercat să scoată bani de la zece bancomate din Capitală, surprinzând câteva dintre mesajele noi de pe ecranele acestora.

    Acest articol este un pamflet. Sursa: Times New Roman

    r1 r2 r3 r4 r5 r6 r7 r8 r9 r10

  • Cursul valutar A EXPLODAT!

    dolarul-4-leiDolarul bate record după record. Opt zile consecutive de creştere au dus moneda americană la un nivel de 4,12 lei, cu cinci bani mai mult decât ieri.

    Dolarul se tranzacţionează în această dimineaţă pe piaţa interbancară cu peste 4,11 lei, după ce cursul de referinţă a stabilit din ultimele zile a stabilit record după record.

    BNR a stabilit pentru luni un curs de 4,0779 lei pentru un dolar american, mai mult cu 2,88 bani (0,71%), în comparaţie cu ziua de vineri, când moneda americană valora 4,0491 lei.

     

  • România era printre primele 10 țări din Europa

    111

    Prof. dr. CONSTANTIN CIUTACU
    Fost secretar de stat, director la Institutul de Economie al Academiei Române

    1989-2014, un sfert de veac de corupţie şi jaf

    Am trăit, ca într-un vis, un sfert de secol de speranţe neîmplinite. Când s-au dus anii? Suntem mai săraci şi un pic mai bătrâni… Statul este bolnav, iar economia, câtă a mai rămas, este din nou în recesiune; firmele dau faliment cu miile, pe semestru, investiţiile scad vertiginos, capitalismul autohton are, cum se spune într-un film, o “reţetă secretă”, originală, dar pierzătoare, la fel ca demo­cra­ţia. România nu este, cum ne-am fi aşteptat, “tigrul” economic al Europei Centrale şi de Est. Cine ne-a pus beţe în roate? Nu căutaţi răspunsuri pe Google. Cauza e aici, la noi, în perfidia cu care ne-au dirijat po­li­ti­cienii români. Niciodată, în istorie, clasa politică ro­mânească n-a fost mai ruptă de popor şi mai puţin iu­bitoare de ţară. Un fost ministru secretar de stat, ne­im­plicat politic, actualmente director la Institutul de Eco­nomie al Academiei Române, Constantin Ciutacu, are curajul să pună degetul pe multe dintre rănile care ne dor de 25 de ani.

    “În 1989, infrastructura industrială situa România în primele 10 ţări din Europa”

    – Mulţi au uitat, alţii n-au ştiut niciodată… Cum stătea România, din punctul de vedere al integrării economice cu ţările dezvoltate, în 1989?

    – În 1989, infrastructura industrială situa România în primele 10 ţări din Europa. Exista platforma Pipera, creată de francezi, unde se construiau calculatoare; autocamioanele şi autobuzele fabricate la Braşov şi Bucureşti erau patente germane; avioanele Rombac erau cumpărate de la englezi; locomotivele de la Electroputere Craiova erau patent elveţian; la Reşiţa se fabricau motoare de vapoare după licenţa Renk din Germania; Centrala nucleară de la Cernavodă pro­ve­nea din Canada. Putem spune, şi nu suntem nostal­gici, că începusem să ne integrăm acceptabil cu eco­no­miile mari ale lumii. România era a treia ţară din lume, după SUA şi Japonia, care fabrica anvelope gigant, pentru autobasculante de peste 110 tone. Doar do­uă ţări din lume făceau şuruburi cu bile: România şi Japonia. Acestea se foloseau în industria nucleară şi aerospaţială.

    – În 1990, Petre Roman a afirmat că industria românească era un “morman de fiare vechi”. Ce am avut şi ce am pierdut în ultimii 25 de ani, domnule ministru?

    – A fost cea mai nefericită declaraţie de politician de după 1989, care ne urmăreşte până azi. Referin­du-se la industrie, că e de dat la fier vechi, fostul prim ministru dorea să spună lumii că întreaga economie a României comuniste nu merita doi bani. Ale cui in­terese le-a servit această etichetă? Ca să combatem această viziune, cităm date statistice la întâmplare, din diferite domenii: România producea 14 milioane de tone de oţel în 1985; azi, doar 3 milioane; producea 400.000 tone de aluminiu în anul 2000, o prelungire surprinzătoare a succesului din timpul dictaturii; azi, pro­duce pe jumătate. Eram recunoscuţi ca buni cons­tructori de motoare electrice şi produceam, în 1980, 19 milioane de kilowaţi, faţă de 700.000 kilowaţi, cât producem în prezent; ieşeau pe poarta fabricilor 1.600 de excavatoare, în 1980; niciunul azi. Ieşeau 71.000 de tractoare; niciunul azi (am construit fabrici de trac­toa­re în Egipt şi Iran, care funcţionează şi acum, în timp ce în România au murit). Fabricam 600 de va­goa­­ne de pasageri pe an, în 1984; azi, niciunul. Cât des­pre vagoanele de marfă, construiam 14.000 de bu­căţi pe an; azi, abia 800 (cel puţin 100.000 vagoane de marfă au fost tăiate şi vândute la fier vechi în ulti­mii ani). În fine, produceam 144 de nave de tonaje di­ferite; azi, după cum se ştie, nu mai producem niciuna. Sticlăria e prăbuşită. Săpunul a dispărut. De altfel, po­tri­vit statisticii oficiale, după anul 2000, au fost ex­por­tate 50 de milioane de tone de “fier vechi”, “de­şe­uri” de cupru, aluminiu şi alte neferoase, în valoare de peste 10 miliarde de euro! Am exportat lemn brut, în va­loare de peste 8 miliarde de euro, şi alte produse bru­te (cereale, fructe, animale vii etc.) în valoare de alte 5 miliarde de euro! Prelucrarea acestora în Ro­mâ­nia ar fi însemnat crearea a milioane de locuri de mun­că!
    “Practic, întreaga economie naţională a fost oferită pe tavă, fără nicio logică”

    – Ameţitoare cifre… Cum stau lucrurile în dome­niul petrolului?
    – Iată situaţia la zi, în domeniul petrolului: Ro­mâ­nia producea 13 milioane de tone de petrol în 1970, şi numai… 6 milioane azi. Suspect. Cineva nu rapor­tea­ză corect. Nu am nicio încredere în această cifră, atât timp cât nu ştiu dacă toate sondele au contoar. Au contoar, domnilor? Trebuie să plătească redevenţe la tona de ţiţei brut, dar dacă scoţi 8-10 milioane de tone şi raportezi numai 6? Cu cât păgubeşti statul? Petrolul se scoate mult şi se rafinează în alte ţări. De aici, de­du­ceţi consecinţele. Înainte de 1989, produceam 8,5 milioane de tone de motorină, şi mai producem doar 2 milioane; produceam 10 milioane de tone de păcură. Nu mai producem nimic. Produceam 500.000 de tone de uleiuri minerale, azi, nimic. Pe de altă parte, aţi observat că nici distribuţia gazelor nu mai este a noas­tră. Cine măsoară producţia? Cine măsoară distri­bu­ţia?
    – După 1990, s-a schimbat peisajul industrial. S-a creat o falie între marea şi mica industrie. De ce s-a întâmplat acest fenomen?

    – Au venit “sfaturi” de la competitorii noştri euro­peni: faceţi IMM-uri, întreprinderi mici şi mijlocii, daţi afară muncitorii din marile uzine, închideţi ma­mu­ţii industriali, produceţi kit-uri, componente, nu pro­duse integrale, faceţi cabluri, radiatoare, sisteme de frânare şi anvelope, nu locomotive şi tractoare. Parcă intenţionat, nu a existat o viziune politică de dezvoltare, ci doar una pentru distrugere; guvernanţii şi-au îndeplinit misiunea cu exces de zel. Nu mă poate convinge nimeni pe mine că nu a fost totul pe bază de program, o teorie a conspiraţiei. UE a fost creată pe baza comunităţii economice a Cărbunelui şi Oţelului. Deci, România nu putea să intre în grila europeană cu industria ei siderurgică, de 14 milioane tone de oţel. A trebuit lichidată, ca un “bonus” pentru admiterea în UE.

    – Care au fost primele mari greşeli istorice ale politicienilor, în urma cărora s-a dat startul la jaful naţional?

    – Prima a fost restituirea “părţilor sociale” – o privatizare pe bani adevăraţi, începută surprinzător de Ceauşescu. FSN-ul a restituit aceşti bani, pentru a cumpăra bunăvoinţa oamenilor, chiar cu banii lor! Această măsură anti-economică, din cauza căreia fa­bricile şi uzinele au rămas fără capital lichid, a condus, de fapt, la excluderea cetăţenilor de la un drept de proprietate plătit cu munca lor; a fost o re-naţio­nali­zare a unei părţi a capitalului social, destinată ulterior şi cedării controlului economiei către interese de grup, mai ales străine. A doua mare eroare a fost privatizarea “de masă”, fără proceduri şi fără reguli de protecţie a acţionarilor minoritari; viitoarele certifi­ca­te de acţio­nar au fost cumpărate pe nimic, de cei care ştiau ce va urma. Atunci s-a spus că se priva­ti­zează numai 30% din capitalul societăţilor comerciale, lăsându-se de înţeles că vor mai primi şi restul de 70% în viitor, care viitor nu a sosit încă nici în anul 2014! S-a anunţat, totodată, că sectoarele strategice nu se vor privatiza. Dar au venit pe urmă FMI, Banca Mondială şi socie­tăţile externe de consultanţă, care au dictat, şi gu­vernele au promovat controlul total, fără luptă şi fără niciun câştig, asupra întregii economii. Practic, eco­nomia naţională a fost oferită pe tavă, fără nicio logică şi fără a se spune, cel puţin, că este cadou sau pradă de război, celor care, chipurile, au făcut lobby pen­tru integrarea României în Uniunea Europeană.

    “Fiecare program de guvernare anunţat a fost, de fapt, un program de neguvernare”

    – Vă rog să continuaţi descrierea peisajului eco­no­mic românesc de azi, la 25 de ani de la răs­tur­narea “dictaturii de dezvoltare”.

    – A dispărut întreg sectorul industriei de textile, confecţii, tricotaje (filaturi, ţesătorii, fabrici de stofă şi postavuri, întreprinderi de pielărie şi încălţăminte, toate concepute într-un sistem integrat); a fost închis sectorul agroalimentar (36 de fabrici de zahăr, fabri­cile de ulei, de preparate din carne, de lapte şi produse lactate, zeci de fabrici de nutreţuri combinate etc.); nu mai există majoritatea fabricilor din industria lemnului şi mobilei, din industria cimentului, a lacurilor şi vop­selelor, a medicamentelor, din sectorul construc­ţiilor de maşini, al exploatărilor miniere de feroase şi nefe­roase, de cărbune etc.; s-au desfiinţat întreprinderile agricole de stat şi cele de mecanizare a agriculturii, staţiunile de cercetări agricole şi, în general, marea majoritate a institutelor de cercetare-proiectare; au dispărut industria electronică, electrotehnică, de mecanică fină, optică, automatizări etc. Baza naţională de soiuri de plante şi rase de animale a fost pulve­ri­zată. România nu mai are astăzi un pachet naţional de seminţe, soiuri, hibrizi, de culturi cerealiere, plante teh­nice, legume etc. A fost distrus, aproape în totali­tate, sistemul de irigaţii, construit prin îndatorarea dureroasă de la Banca Mondială, pentru a cărui plată românii au contribuit zeci de ani; au fost abandonate programele de combatere a eroziunii solului, de în­diguiri şi desecări, dar şi cele de irigaţii în curs (ca­na­lul Siret-Dunăre sau Bucureşti-Dunăre). Întreaga economie naţională a fost, pur şi simplu, pulverizată şi lăsată fără nicio logică structurală.

    – Care sunt consecinţele asupra populaţiei, derivate din acest peisaj apocaliptic, desprins parcă dintr-un film S.F.?

    – Treptat, România s-a transformat într-un paradis al multinaţionalelor care controlează industria, agri­cul­tura, transporturile, construcţiile, comerţul, sectorul financiar-bancar etc. şi care îşi promovează regle­men­tări legale în interes propriu. Românilor le-au rămas întreprinderile mici şi mijlocii – de fapt, microîn­tre­prin­derile; dintre cele aproximativ 500.000 înregis­trate, peste 200.000 nu au niciun angajat! Românii au astăzi libertatea să se ocupe de economia şi afacerile de subzistenţă (avem şi industrie de subzistenţă, nu doar agricultură!) şi construcţii şi transporturi şi alte servicii de subzistenţă, pretinzând că acţionăm pentru dezvoltare inteligentă, inovativă şi durabilă. Nimic nu este mai durabil decât subzistenţa, aceasta este stra­tegia noastră naţională, după ce am făcut praf marile companii. Brandul României este subzistenţa, atât în interiorul ţării, cât şi pe celelalte pieţe ale muncii, unde lucrează cetăţenii români. Nici după 25 de ani, clasa politică – veritabil detaşament al legiunii străine, ter­minatorul României moderne, nu a realizat importanţa unei reglementări prin care salariaţii să-şi investească o parte din salariu în compania proprie. Întreaga economie putea fi salvată prin participarea financiară a salariaţilor, printr-o reglementare prin care salariile reinvestite să fie scutite de impozite şi contribuţii.

    – A existat, în toţi aceşti ani, un fir roşu care să lege cele 13 guverne ce s-au perindat pe la Palatul Vic­toria, de un proiect minimal, coerent, de dezvol­tare?

    – Fireşte că nu a existat! Zi de zi, guvernele şi clasa politică s-au ocupat numai de protejarea aşa-zişilor investitori strategici, prin scutirea de impozit pentru profitul reinvestit, şi nu de promovarea facilităţilor destinate salariilor reinvestite. Investitorii nu ar fi trebuit să primească niciun sprijin în România, pentru a-i plăti pe angajaţii români cu salariul minim sau pentru a-i angaja la negru, din raţiuni de compe­ti­ti­vitate. “Veniţi în România, că vă garantăm sclavia pe bani puţini şi vă menţineţi competitivitatea!”. Acesta a fost, în esenţă, programul de guvernare al ultimilor 25 de ani. De altfel, se poate spune că fiecare program de guvernare anunţat a fost un program de neguver­nare.

    – Care sunt predicţiile dvs. pentru următorii 25 de ani din viaţa economică a României?

    – Dacă şi în următoarele două decenii şi jumătate guvernul nu va putea să cumpere, din bani proprii, de 1 milion de lei, piramidon, vaccinuri sau aspirină din producţia internă, fără avizul FMI sau al Comisiei Europene, România poate să dispară din peisajul statelor din Europa, rămânând un simplu indicator geografic.

    Ion Longin Popescu

  • Mihai Eminescu: “Nimeni nu-şi dă seama cum această populaţie flotantă a României, fără legături cu pămîntul şi cu neamul ţării, fără identitate de interese cu clasele productive şi pozitive ale ei, a putut să devină elementul domnitor în România!”

    eminescu88

    “Orbit trebuie să fie acel guvern care nu-şi dă seamă de simptomele politice ale acestei stări bolnăvicioase de lucruri. În toate unghiurile României se formează grupuri de nemulţumiţi cu mersul actual al lucrurilor. Sînt deosebite numirile ce aceste grupuri adoptă; un lucru însă le este comun tuturor: sentimentul de indignare şi de exasperare de cele ce se petrec zilnic. Şi această indignare nu e decît prea justificată. Ruşine chiar trebuie să-i fie unui român cînd se pronunţă numele obscure a acelor naturi catilinare cari formulează voinţa statului său în paragrafe de legi, indignate cată să simţă cînd vede creaturi fără principii, fără umbră de cultură, avînd numai instincte rele, jucînd pe reprezentanţii voinţei suverane a ţării. Nimeni nu întreabă dacă-şi ţin făgăduinţele ce le-au făcut înainte de-a fi aleşi; nimeni nu întreabă pe ce cale a fost cu putinţă ca asemenea oameni să iasă la suprafaţă, nimeni nu-şi dă seama cum această populaţie flotantă a României, fără legături cu pămîntul şi cu neamul ţării, fără identitate de interese cu clasele productive şi pozitive ale ei, a putut să devină elementul domnitor în România.

    Am văzut cu înlesnire ce unitate e în caracterul civilizaţiei noastre de azi, cum ca consistă curat în păzirea formelor esterioare ale culturii apusene, lipsită de orice cuprins real. S-ar putea zice că aluatul din care se frămîntă guvernanţii noştri e acea categorie de fiinţe fără avere, ştiinţă de carte şi consistenţă de caracter, acei proletari ai condeiului din cari mulţi abia ştiu scrie şi citi, acei paraziţi cărora nestabilitatea dezvoltării noastre interne, defectele instrucţiei publice şi golurile create în ramurile administraţiei publice prin introducerea nesocotită a tuturor formelor civilizaţiei străine, le-au dat existenţă şi teren de înmulţire; aluatul e o populaţie flotantă a cărei patrie întîmplătoare e România şi care, repetînd fraze cosmopolite din gazete străine, susţine, cu o caracteristică lipsă de respect pentru tot ce e într-adevăr românesc, că aceste clişeuri stereotipe egalitare, liberschimbiste, liberale şi umanitare, acest bagaj al literaţilor lucrativi de mîna a treia, aceste sforăitoare nimicuri sînt cultură naţională sau civilizaţie adevărată. N-are cineva într-adevăr decît să deschiză o teză de licenţă, s-asculte prelecţiuni la universităţi – esceptăm pe cele de matematică – să citească ziare şi broşuri, să citească proiecte şi paraproiecte de legi din Cameră, s-asculte discuţii în Adunări şi se va convinge că o numeroasă, foarte numeroasă clasă de oameni, nu-şi întrebuinţează mintea la nimic alta decît la reproducerea de vorbe din cărţi străine, că propria muncă intelectuală se reduce la nimic.(…)

    Cu bugetul în mînă, mai ales cînd este augmentabil în infinit, ţii majoritatea în mînă si sistemul constituţional, sistemul controlului se reduce la o iluzie copilărească. E prea adevărat că această conştiinţă individuală, maltratată în toate chipurile şi supusă unei sistematice corupţiuni face reacţie, tresare mai cu putere cînd îi pui cestiunea de moarte şi de viaţă. Astfel cu articolul 44 al Tractatului de la Berlin, care nu era numai o cestiune de încetăţenire, ci era de-a dreptul declararea României în teritoriu neutru, colonizabil cu toate semninţiile. Nu putem tăgădui că ţara se cutremură de spaimă la perspectiva deschisă de acel articol, care americaniza pe deplin teritoriul nostru.”(Fragment din articolul «Studii asupra situaţiei», apărut în TIMPUL, în februarie 1880)

    Înecarea cu străini a tuturor ramurilor vieţii noastre economice, reducerea românului în ţara sa proprie la rolul de simplu salahor agricol, căderea repede a tuturor meseriilor, stingerea industriei casnice şi înlocuirea ei prin producte industriale străine, lipsa absolută a unei legi de incolat, ceea ce permite ca gunoaiele societăţilor vecine din cîteşi patru unghiurile lumii să s-aşeze la noi, prefacerea, în fine, a acestor elemente în elemente politice care au umplut funcţiile statului şi se strecoară în reprezentaţiunea naţională, toate acestea dovedesc că ţara noastră nu mai e vechea Românie, ci e o Americă orientală deschisă tuturor imigraţiunilor, al căror principiu e Ubi bene ibi patria şi teoria de om şi om?(TIMPUL, 22 iulie 1880)

Back to top button