“Jurnalism înseamnă să publici ceea ce cineva nu vrea să fie publicat. Orice altceva e publicitate.” - George Orwell

DETALII AICI.

dusman

  • Uitarea – cel mai mare dusman…

    Tot mai mulți români ajung să uite cu totul de toate ororile și greutățile din perioada comunismului, gândindu-se doar la lipsa siguranței unui loc de muncă și a ,,siguranței zilei de mâine” din zilele noastre, a lipsei de perspectivă a tinerilor. Or, cine crede că în România comunismul a sucombat definitiv și irevocabil se amăgește singur. Trebuie să înțelegem astăzi mai întâi că mentalitățile și practicile din timpul celor aproape 45 de ani de comunism au marcat pe foarte mulți români, chiar și pe unii de bună credință, care visau într-adevăr egalitatea și dreptatea socială („echitatea socialistă”). S-au transmis în unele cazuri și urmașilor lor. Mulți politicieni postdecembriști au preluat asemenea ,,modele” și au lărgit sfera corupției și incompetenței din țara noastră, luând decizii care au afectat soarta și viitorul poporului român, nivelul de trai și viața fiecăruia dintre noi.

    Un exemplu este chiar intrarea României în Uniunea Europeană fără consultarea prealabilă a poporului român printr-un referendum. Vedem că, comunismul și globalismul sunt de fapt, cele două fațete ale medaliei, pentru că ambele luptă în felul lor caracteristic împotriva valorilor creștine și naționale, împotriva statului român (național), încercând să suprime cu totul iubirea de neam (patriotismul curat, naționalismul autentic) și a credinței creștine.

    Doar metodele s-au schimbat. S-a renunțat la metodele brutale din partea regimului dictatorial (arestări, torturi, cenzură pe față, restricții precum interzicerea libertății circulației peste hotare și a comerțului liber, etc.). În globalismul actual, s-au dezvoltat alte strategii de manipulare (prin intermediul mass-mediei aservite) și șantaj (genul împrumuturilor de la FMI și Banca Mondială, care puneau condiții autorităților!), a unor strategii noi de urmărire și control prin buletinele electronice cu cip, biocipuri (asemănătoare cu dosarele întocmite de Securitate), mergând până la mijloace sofisticate din sfera psihotronicii.

    Ne putem întreba firește dacă Uniunea Europeană a adus României măcar o parte din bunăstarea multvisată de o parte dintre români. La șase ani de la aderare, constatăm că țara noastră contribuie la bugetul european cu mai mulți bani decât primește prin absorția de fonduri europene (atât de slabă și uneori blocată prin politica UE și diverse aranjamente, clientelism politic, etc.), că peste 1200 de mari întreprinderi au fost falimentate sau vândute la un preț mult subevaluat, ori închise pentru a fi vândut ulterior pământul la un preț foarte mare, în special unora dintre supermarketurile care au răsărit ca ciupercile în ultimii ani, că s-au privatizat companii de stat strategice pentru economia națională, că statul român s-a îndatorat excesiv, că ne otrăvim populația cu alimente bogate în aditivi și coloranți artificiali (de sinteză, toxici pentru organism, unii chiar cancerigeni), că importăm mult mai mult decât producem, că mulți români s-au îndatorat la bănci și nu își mai pot plăti ratele și creditele ș.a.m.d.

    Observăm că nivelul de trai al majorității covârșitoare a românilor scade continuu. Prețurile s-au egalizat în UE dar salariile și pensiile românilor sunt mult inferioare (de circa 150-200 de euro)! Aproape unul din cinci români a fost nevoit să plece la lucru în străinătate, pentru a supraviețui și a-și ajuta rudele! Multe familii s-au destrămat din cauza depărtării dintre soți. Mulți copii suferă de pe urma acestor realități triste. În schimb, cresc mereu taxele și impozitele (în cuantum și ca număr). Scumpirea prețului la gaze și electricitate antrenează noi valuri de scumpiri. Multe firme falimentează. Se reduc locurile de muncă. Criza din UE se accentuează.

    Ce mai pot face în acest caz bieții români în această bătălie tot mai acerbă pentru supraviețuire? Ne întoarcem oare la lupta ,,pentru cel mai mare castron de mâncare” și sărăcia cruntă din timpul comunismului? Pentru că puțini români au dus-o cu adevărat bine înainte de 1989. Acesta este adevărul.

    Ziarul Natiunea

  • Cand PROPRIUL POPOR iti devine DUSMAN

    Cred că fraza aceasta sintetizeazăinformaţiile ce încep să curgădespre modul în care cetăţenii tuturor popoarelor occidentale sunt monitorizaţi de către propriile guverne.

    Aceleaşi guverne, care înfierează China şi Rusia pentru încălcări ale drepturilor omului, care primesc cu braţele deschise criticii acestor regimuri devin extrem de sensibile, atunci când sunt ele însele criticate. Ce nu înţeleg guvernele occidentale, este că definirea libertăţii nu poate fi reglementată.

    Valurile produse de tsunami-ul dezvăluirilor legate de tehnica de monitorizare a NSA nu s-au stins, ci lovesc în continuare clădirile guvernamentale, care, clătinându-se, scapă tot mai multe secrete despre modul în care îşi spionează proprii cetăţeni.

    Unii vor spune că tot acest scandal este departe, este peste ocean, este în ţări „civilizate”. Dar multora le-a scăpat o achiziţie „specială” a Poliţiei Române, din această primăvară. Este vorba despre un sistem ultramodern de interceptare mobilă a convorbirilor telefonice, dar şi a traficului mobil de date. Sistemul este găzduit de un autoturism obişnuit, antenele fiind încorporate în lunetă. Astfel, poliţia are posibilitatea de a fila din mers convorbirile, SMS-urile, e-mailurile, etc. ale persoanei vizate. Iar achiziţia nu a costat decât 2,8 Mil. de lei. (Asta că tot se plânge MAI-ul de bugetul sărac)

    Din câte ştiam eu (poate nu sunt bine informat) STS-ul era serviciul, care trăgea cu urechea. Acum se pare că toată lumea are nevoie de tehnică ultra-modernă de interceptare.

    Iar principiul pe baza căruia au loc ascultările este de-a dreptul îngrijorător: ascultăm pe toată lumea, iar dacă cineva, vreodată are o opinie neconformă, scoatem „dosarul”. Vă aduce aminte de era comunistă? NU! Vorbim despre o societate democrată! Vă înţeleg confuzia, şi mie mi se par identice…

    Săpând însă la rădăcinile acestei nevoi de a asculta, de a avea dosare, de a distruge intimitatea pornind de la principiul pervers „dar dacă nu ai nimic de ascuns, de ce te deranjează?”, putem ajunge la o singură motivaţie: tirania! Este pornirea tiranică a sistemelor ce conduc la ora actuală Occidentul. Şi-au împărţit viaţa politică între ei (orice partid ai vota rezultatul este acelaşi), şi-au împărţit viaţa economică (orice decizii se iau, se iau în cartel), mai rămân însă voci potenţiale ale unor dizidenţi ce nu pot fi controlaţi. Şi atunci, ce e de făcut? Ascultăm, privim, înregistrăm pe toată lumea, şi când va fi cazul avem materialele pe baza cărora putem transforma şi un om nevinovat într-un terorist.

    Asta pentru cei, care îşi mai fac iluzii că sunt curaţi. Oricine poate deveni murdar, este numai o chestiune de campanie de PR. Ai mâncat vreodată la un restaurant libanez? Eşti terorist! Ai fost în vacanţă în America de Sud? Eşti traficant de droguri! Şi câte alte scenarii pot fi inventate, modificând realitatea cu doar o idee.

    Şi astfel ajungem la vorbele lui Orwell: „Dacă doriţi o imagine a viitorului, închipuiţi-vă un bocanc, călcând pe faţa unui om, pentru totdeauna!”. De Remus Radoiu – Agonia Natiunii

    nsa-wiretaps

Back to top button