Tag Archives: destin

Ai semne din nastere pe corp? Afla cum iti influenteaza destinul

Un mic ciorchine de strugure, alunițe în fel și chip, pete de cafea și linii în diverse nuanțe și forme… Semnele din naștere sunt purtate de mulți dintre noi. La nivel mondial, 80% dintre bebeluși vin pe lume cu diferite semne și, în funcție de cultură, acest lucru capătă diverse semnificații. Pentru spanioli și arabi, purtătorii acestora au o stea norcoasă în frunte și trebuie să profite de energiile pozitive cu care au fost înzestrați prin naștere. Pe de altă parte, francezii și americanii le consideră aducătoare de ghinion. Semnele din naștere poartă diverse nume, în funcție de formă, culoare și de locul în care se găsesc pe trup: sărutul îngerilor (porțiuni violet sau roșii pe față), alunițele (forme și mărimi variate, pe tot corpul), ciupiturile berzei (roz sau vișinii; apar de obicei pe gât), căpșunile și frăguțele (pete mici, vineții sau roșii), pete de vin ori de cafea (se întâlnesc în diferite părți ale trupului; se decolorează în timp sau își intensifică nuanțele și forma). Unele dintre aceste pete dispar la naștere, pe când altele sunt permanente. Cum îți influențează destinul În funcție de locul în care se găsesc, semnele de naștere au diverse semnificații. Cele de pe partea stângă a obrazului prevestesc dificultăți financiare, chiar dacă se ivesc multe șanse de câștig, iar cele din dreapta sunt aducătoare de prosperitate și liniște sufletească. Lăcomia și egoismul se întâlnesc la persoanele cu semne pe abdomen, iar ghinionul pare să-i urmărească pe cei cu pete în mijlocul pieptului. Să nu te necăjești dacă ai puncte sau linii pe bărbie, căci o să te bucuri de succes în carieră. Persoanele cu semne din naștere în centrul frunții sunt senzuale și atrag ca un magnet privirile celor din jur. Nu știu cât ajută să aplici alunițe aproape de buze, însă dacă te-ai …

Citeste tot articolul

Mircea Eliade: “o naţiune nu poate avea decât un singur destin: să impună tuturor celorlalte popoare universalismul ei”

NAŢIONALISMUL este şi lucrul acesta se ştie, de la Eminescu încoace – un act de creaţie spirituală. Conştiinţa de sine a unei comunităţi omeneşti, conştiinţa participării la o lungă durată istorică, şi mai ales valorificarea vieţii prin această participare – sunt acte de trăire spirituală. Miturile, apocalipsele, misiunile istorice pe care şi le revendică orice naţiune – nu au nimic de-a face cu viaţa biologică sau economică a unei aşezări omeneşti. Ancorată prin însăşi fiinţa ei în spiritualitate – o naţiune nu poate avea decît un singur destin: să creeze valori spirituale ecumenice. Să impună, cu alte cuvinte, tuturor celorlalte popoare universalismul ei. În ierarhia spirituală, ca şi în celelalte ierarhii, un „universalism“ nu se face prin sinteza tuturor virtuţilor, printr-un amalgam cît mai complet de valori. Ci, dimpotrivă, universalismul se dobîndeşte prin adîncirea pînă la epuizare a specificului, a localului, a particularului. Actul adevăratei creaţii spirituale este tocmai această valorificare completă a unui act de trăire individuală. Un geniu nu face altceva decît să valorifice anumite stări din viaţă, care rămăseseră pînă atunci obscure, inerte sau nesemnificative. Pînă la Shakespeare, partea aceea din sufletul omului în care tragicul se amesteca cu grotescul, în care nebunia şi somnul se învălmăşeau cu invectiva – nu fusese valorificată, şi deci nu avea nici o semnificaţie. Oamenii trăiau acele stări sufleteşti cu indiferenţă sau cu ruşine. Acel tragic grotesc nu avea pînă atunci nici o grandoare, nici un sens. Shakespeare izbuteşte să arate tocmai grandoarea şi semnificaţia acestor stări obscure şi groteşti. De-abia cînd s-a impus conştiinţei europene geniul lui Shakespeare, s-a văzut cît de puţin se cunoscuse „sufletul omului“, pînă la el, acel „suflet omenesc“ viu, mediocru, confuz, însetat de fericire şi corupt. Dostoevski face un act similar de creaţie spirituală: el valorifică părţi şi mai obscure din sufletul omenesc. Gesturi fără …

Citeste tot articolul