Tag Archives: despre crestinism

Epoca tenebrelor

Epoca tenebrelor este termenul folosit pentru descrierea perioadei între căderea Imperiului Roman şi Renaştere. Ea este numită astfel pentru că “Perioada este caracterizată de un deficit relativ de înregistrări istorice şi a altor surse scrise, cel puţin în unele zone din Europa, făcându-l obscur pentru istorici”. De asemenea putem citi că: “Conceptul de Perioada Tenebrelor se trage de la cărturarul italian Francesco Petrarca, în 1330, şi a fost iniţial conceput ca o critică zdrobitoare a caracterului literaturii latine târzii. Petrarca considera secolele post-romane ca fiind “întunecate” în comparaţie cu lumina antichității clasice. Mai târziu istoricii au extins termenul pentru a se referi la perioada de tranziţie dintre epoca romană și Evul Mediu târziu(sec. XI – XIII), inclusiv lipsa de literatură latină, şi o lipsă de istorie contemporană scrisă, declinul demografic general, activitate constructivă limitată precum şi în realizările pe plan cultural material în general. Mai târziu istoricii şi scriitori au preluat conceptul, iar cultura populară s-a extins şi mai mult asupra lui ca un mijloc pentru a descrie Evul Mediu ca o perioadă de înapoiere, prelungind utilizarea peiorativă al acestuia şi extinzînd domeniului său de aplicare.” După cum ştim, căderea Romei a venit la scurt timp după introducerea iudeo-creştinismului ca cult oficial, aşijderea noi ştim că Renaşterea a fost o renaştere a culturii, idealurilor, filozofiei, ştiinţei şi valorilor ‘păgâne’ (adică europene), care prin secolul al XIV-lea a început să se întoarcă în Europa din lumea musulmană prin intermediul cruciaţilor şi invadatorilor musulmani. Spre deosebire de iudeo-creştini, care ardeau şi distrugeau totul european ce întâlneau, musulmanii păstrau literatura europeană peste care dădeau. Evului Mediu timpuriu este descris ca “perioada de migraţie”, atunci când diferite triburi europene se mişcau: primii hunii şi goţii, vandalii şi saxonii, iuţii şi anglii şi alte triburi germanice, apoi slavii şi alţii de asemenea. Ei au fost …

Citeste tot articolul

Ce au copiat creştinii din mitologia păgână

Creştinii timpurii şi păgânii aveau multe practici şi ritualuri comune. Autori precum Freke şi Gandy afirmă faptul că creştinii au copiat de la păgâni. Nu putem exclude faptul că şi unele practici creştine au fost împrumutate de către practicanţii cultelor păgâne cum ar fi cultul lui Mithra. În timpul secolului al III-lea d.Hr., Mithraianismul şi creştinismul fiind principalii competitori pentru afilierea religioasă a cetăţenilor romani. Dar dogma creştină a împrumutat şi de la alte religii mai vechi, nu doar de la cele contemporane ei. Horus şi Iisus Horus, la fel ca şi Iisus, a fost născut din fecioară, Isisşi a fost singurul fiu născut al zeului Osiris. Naşterea sa a fost vestită de către steaua Sirius, steaua dimineţii. Seth a încercat să-l omoare pe Horus, dar Osiris previne această întâmplare spunăndu-i mamei lui Horus ,, Vino, tu zeiţă, ascunde-te cu copilul tău!”. Aceaşi situaţie este întâlnită şi la Iisus, unde un înger îi spune lui Iosif: ,,Scoală-te şi ia pruncul şi pe mama lui şi fugi în Egipt”. La fel ca şi în cazul lui Iisus, nu se ştie nimic despre viaţa lui Horus între 12 şi 30 de ani. La vârstă de 30 de ani sunt botezaţi amândoi, iar soarta celui care îi botează este aceaşi, în ambele cazuri botezătorul fiind decapitat. Minunile realizate de Horus sunt aceleaşi ca şi cele realizate de Iisus, amândoi merg pe apă, vindecă bolnavi, redau vederea, exorcizează, sunt crucificaţi, coboară în iad şi învie după trei zile. Krishna şi Iisus Conform Bhagavata Purana (Poveşti divine şi eterne ale Zeului Suprem), Krishna s-a născut fără existenţa unei uniuni sexuale, ci prin ,,transmisie mentală” de la mintea lui Vasudeva în pântecele mamei, Devaki. Atât Iisus, cât şi Krishna erau numiţi zei sau fiul Zeului Suprem. Amândoi au fost trimişi din rai pe pământ luând chip …

Citeste tot articolul

Despre Crestinism

Creştinismul nu este ceea ce obişnuia să fie. A început ca o sectă pur evreiescă – una din multele, pot să adaug că – şi a ajuns ca o serie de destul de diferite religii. Spre exemplu Marcus Aurelius persecuta primii creştini, deoarece erau mărturii că ei erau canibali, că ucideau copii nevinovaţi în scopuri ritualice, chiar şi bebeluşi, şi erau angajaţi într-o serie de alte activităţi subterfugii de asemenea – la fel ca alţi evrei la acea vreme. Creştinismul de azi, orice versiune a acestuia, nu pare să aibă prea multe în comun cu creştinismul din antichitate în mod evident canibalistic, ucigaş de copii şi în orice caz prea criminal, deci ce sa întâmplat? Astăzi nouă nu ni se spune nimic despre crimele oribile ale primilor creştini, sau dacă ni se spune, ei menţionează de asta doar pentru a încerca să le explice sau pretind că nu erau deloc aşa. Isus Hristos, aşa cum este descris nouă de cvasi-istorie, şi dacă într-adevăr a existat vreodată, era un rebel, ce lupta împotriva ocupaţiei romane a Iudeiei, iar creştinii timpurii trebuie să fi văzuţi în această lumină. Creştinismul era o sectă, dar mai mult ca toate era o mişcare de rezistenţă ce lupta împotriva ocupaţiei romane. Activităţile primilor creştini în Roma trebuie să fie înţeleasă în această lumină. Iniţial ei foloseau teroarea pentru a atinge obiectivele sale: ameninţări la adresa romanilor de a fi mâncaţi, răpirea şi sacrificiul ritualic a copiilor ne-evrei, etc. Ei erau la fel ca sicarii, aşa cum erau atât de multe alte grupări evreieşti la acea vreme. Totuşi grupurile teroriste au nevoie de membri, pentru a fi cu adevărat primejdioşi pentru duşmanii săi, aşa că primii creştini au început să recruteze, iniţial doar evrei, dar cu timpul au primit şi ne-evrei. La început, ei trebuiau să fie …

Citeste tot articolul