Tag Archives: democratie

America stă pe un butoi cu pulbere. Democrația, pusă la grea încercare

Întreaga democrație americană este pusă la grea încercare zilele acestea. Liderii școlilor parohiale și familiile care aleg să facă educație în sistem homeschooling au de ce să se teamă, informează CBN News, care prezintă ultimele modificări aduse de Departamentul pentru Educație din New York. În poate cel mai importat stat din America se are în vedere obligarea școlilor private de a funcționa ca școli publice! O lege aflată în vigoare de la 1894 va fi modificată pentru ca școlile private să își schimbe între profilul – toate programele școlilor private, orarul, planurile cursurilor, standardele de angajare și cerințele de raportare vor trebui să respecte normele cerute de stat pentru școlile publice! Inspectoratele locale școlare vor putea supraveghea și verifica toate instituțiile de învățămând private și parohiale din statul New York. Cine nu respectă regulile propuse, riscă închiderea școlii! Pacific Justice Institute (PJI) este o organizație non-profit de apărare juridică și care acum reprezintă interesele organizației Parents Union for Religious Integrity of Torah Education (PURITE). Părinții și rabinii care au solicitat ajutorul PJI practică iudaismul hașidic ultraortodox. Și-au educat tinerii în mici școli religioase, de mii de ani cunoscute drept ieșiva, în care se predau cursuri de matematică și limba engleză, în paralel cu studiul Tora și Talmud. PURITE se teme că noile reglementările din învățământ vor exclude în mod esențial modul de viață și educație al copiilor. Recent, Kevin Snider, avocatul PJI, a trimis o scrisoare către Departamentul de Educație din New York, solicitând o dezbatere publică pe marginea subiectului. Snider explică în scrisoarea lui conflictul dintre educația bazată pe Tora și obiectivele școlilor publice din New York. Totodată, avocatul comunității evreiești mai arată și asemănările dintre modul de viață hașidic ultraortodox și cultura Amish. În 1972, Curtea Supremă a Statelor Unite a anulat condamnările părinților Amish și menoniți care …

Citeste tot articolul

Adevarul despre DEMOCRATIE

Astăzi o să atac problema politică cea mai spinoasă, rădăcina răului pe care-l simţim, dar despre care nu vorbeşte nimeni. O să fie un material mai lung, dar vă rog să vă înarmaţi cu răbdare. De altfel, şi lungimea materialelor e menită a separa bobul de neghină. Atunci când spunem că „trăim în cea mai bună dintre lumile posibile” suntem ferm convinşi că avem dreptate, că, în ciuda tuturor problemelor pe care le simţim, societatea a evoluat, iar noi am ajuns într-un moment de sinteză în care toate relele trecutului au fost anulate şi, cumva, ne confruntăm doar cu probleme ale prezentului. E o eroare, cu siguranţă. V-aş putea întreba simplu: aţi trăit în antichitate sau în Evul Mediu? Prea spuneţi cu o siguranţă extrem de apăsată că atunci era rău. Fără doar şi poate priviţi prin prisma surselor istorice la care aveţi acces(sau aţi avut acces în şcoală). Şi care v-au informat prompt că atunci era rău, că oamenii erau omorâţi, că era teroare s.a.m.d. Aşadar, sunteţi ferm convinşi utilizând sursele care vă spun într-un fel. Aceleaşi surse însă ridică în slăvi binefacerile lumii de azi. Ia să vedem, aveţi habar care sunt fundamentele lumii de azi? Desigur, n-o să aştept să-mi răspundeţi, ci vă voi fixa o piatră de hotar la Revoluţia Franceză. Utopia vine cu ceva mai mult timp înainte, dar e bine să fixăm începuturile acolo deoarece e mult mai comod să ne raportăm la evenimente vizibile, unanim recunoscute. Raportându-vă la aceleaşi surse îmi veţi spune că Revoluţia Franceză a fost un eveniment pozitiv, care ne-a eliberat pe noi de sclavie. Dar Revoluţia Bolşevică, vă voi întreba? Ea n-a fost bună, doar a eliberat total oamenii de teroare? Nu, îmi veţi spune, raportându-vă la aceleaşi surse. Revoluţia Bolşevică a fost una care a instaurat teroarea comunistă …

Citeste tot articolul

Avortul Fără Limite

Democrații din Virginia pregătesc legea care să permită avortul chiar înainte ca femeia să nască. După victoria obținută în statul New York, democrații din Virginia, de asemenea majoritari, merg și mai departe cu conceptul de„crimă.” Conform site-ului cbn.com, democrații propun o lege și mai șocantă, care ar permite uciderea unui copil chiar în momentul în care mama intră în travaliu. În urma unui schimb de replici halucinant care a avut loc între democrata Kathy Tran și republicanul Todd Gilbert, în cadrul ședinței subcomisiei de specialitate, reiese clar că, în conformitate cu legea 2491, mamei i se va permite să ceară un avort chiar și în ultima clipă, adică atunci când intră în travaliu. „Chiar și când este evident că o femeie e pe punctul de a naște … poate fi un moment în care ar putea să ceară un avort? Chiar când are dilatare?”, a întrebat Gilbert. Răspunsul democratei, inițiatoare a legii, a fost: „Da! Proiectul meu de lege ar permite asta. (…) Aceasta ar fi o decizie pe care medicul, medicul și femeia o vor lua în acel moment”. În motivația proiectului de lege, democrata a spus că restricțiile existente provoacă „suferință emoțională” femeilor cu venituri mici și femeilor de culoare din Virginia. Statul New York a adoptat recent o lege care permite ca un avort să se facă până în luna a noua de sarcină, chiar și în absența unui medic. Actul pentru Sănătatea Reproducerii elimină avortul din Codul Penal și notează că „fiecare individ are dreptul fundamental de a alege sau de a refuza contracepția ori sterilizarea. Fiecare persoană care rămâne însărcinată are dreptul fundamental de a alege să ducă sarcina la termen, de a naște un copil sau de a efectua un avort, în temeiul acestui articol.” Dacă acești lichele justifică avortul unui nevinovat chiar în …

Citeste tot articolul

Mai întâi România și abia apoi democrația

Declarația de la ȚEBEA Ținem să ne exprimăm nedumerirea și nemulțumirea profundă pentru prestația inacceptabilă a autorităților noastre față de ofensiva susținută a revizionismului maghiar, a cărui agresivitate nu mai poate fi tolerată sub niciun motiv. Avem înțelegere pentru libertățile și drepturile oricărui cetățean, inclusiv dreptul său de a petiționa, de a cere orice, chiar și luna de pe cer. Dar când cetățeni români, de etnie secui și maghiari, se întrunesc în număr de câteva sute sau mii ca să pretindă autonomie teritorială și o fac în acordurile imnului național al unui stat dintotdeauna neprieten, nu mai este vorba de exercitarea unui drept, ci de un atentat la valorile fundamentale ale statului român. Ne aflăm în fața unui caz penal, de încălcare a legilor și Constituției, și nu înțelegem ce anume îi mai împiedică pe guvernanți să dea riposta cuvenită unor indivizi atât de iresponsabili. Oare guvernul așteaptă ca atitudinea acestor aventurieri să se generalizeze la întreaga masă a secuilor din România?! Îngrijorați suntem nu numai dinspre partea organelor statului român – procuratură, Ministerul de Interne, Guvern, Președinte, ci și cu privire la lipsa de reacție a mass mediei din România, a clasei politice. Oare gazetarii și politicienii români au pierdut cu totul conștiința și imperativul interesului național? Nemulțumirea noastră este cu atât mai mare cu cât ofensiva revizionismului maghiar se bazează, și de această dată, pe premise false, a căror evidențiere întârziem s-o facem cu toată autoritatea politică și științifică ce poate fi convocată în acest sens. Avem astfel în vedere adevărul stabilit o dată pentru totdeauna de numeroși istorici, inclusiv cei mai mari istorici maghiari: adevărul că secuii și maghiarii sunt popoare diferite. Dacă secuii vor autonomie, ei trebuie să se gândească la una singură, de care au mare nevoie ca să intre și ei în rândul popoarelor …

Citeste tot articolul

Bruxelles: „Morții mă-sii de democrație!”

Când e beat, domnul Jean Claude Juncker – președintele Comisiei Europene – e sincer. Într-unul din desele sale momente de sinceritate, Juncker a destăinuit cum funcționează „democrația” europeană: „Noi decidem ceva, apoi facem cunoscut și așteptăm un timp pentru a vedea ce se întâmplă. În cazul în care nu există niciun mare protest și nici revolte, deoarece majoritatea oamenilor nu au nicio idee despre ceea ce s-a hotărât, continuăm pas cu pas, până când nu mai există nicio cale de întoarcere”. Numai că, din când în când, niște firișoare de nisip populiste, extremiste, din astea, se strecoară în mecanismul democratic al UE și-l gripează: Brexit, Polonia, Orban, Zeman, Fico, împreună cu cel mai urât azi de Bruxelles, cu Referendumul. Atunci, lui Claude Juncker nu-i mai arde să decidă, pas cu pas și i se schimbă starea. La ultima conferință găzduita de Institutul Jacques Delors, din Paris, domnul Jean Claude Juncker – președintele Comisiei Europene – s-a dus treaz. Normal, deprimat, Juncker, altfel un tip vesel, a ținut un discurs trist și plin de amărăciune: „Uitați Statele Unite ale Europei, federalismul, o Uniune puternică, abolirea frontierelor. Nu mai sunt decât o iluzie, un vis pe care puteți să-l închideți în sertarul cu amintiri. Trebuie să devenim conștienți și să ne oprim din vorbit, pentru că așa nu ajungem nicăieri. Și cine sunt vinovați de acest eșec? Guvernanții, capitalele care nu vor să-și piardă puterea, birocrația de la Bruxelles? Nu! Este vina cetățenilor!” Și Juncker a încheiat, în lacrimi: „Pe scurt, totul a fost o glumă. Timp de 60 de ani am crezut într-un basm. I-am sărbătorit pe Spinelli și Adenauer, care acum odihnesc în pace”. Cu toate că lui Spinelli și Adenauer nu le mai pasă de UE, nu pot să nu remarc că și Joachim Gauck, președintele Germaniei, o țară …

Citeste tot articolul

Răul din societatea de azi a fost programat pas cu pas cu mult timp în urmă

În anul 1773, în casa baronului Mayer Amschel Rotschild situată pe o stradă evreiască din Frankfurt, s-au întâlnit 12 evrei bogaţi, mari cămătari ai vremii. Ei şi-au propus, nici mai mult, nici mai puţin decât gestionarea averilor lumii, în urma unui program cu bătaie lungă de mai bine de… 225 de ani! Mai mult decât atât, cei 12 îşi propuneau ca lumea să fie condusă de un guvern mondial cu capitala la Ierusalim şi toată povestea asta să fie realizată cu preţul a trei războaie mondiale. Printr-o tradiţie ce ţine de istoria lojilor masonice, cei 12 şi urmaşii lor de astăzi care gestionează averile lumii şi-au spus iluminaţi. Unul dintre materialele scrise de cei 12 se numeşte Protocoalele Înţelepţilor Sionului. Elaborat în 1773, acest document a fost secret până în anul 1901 când, descoperit din întâmplare de către profesorul rus S. Nilus a fost publicat şi ulterior tradus în engleză de către Victor Marsden. Un exemplar se află şi acum la British Museum din Londra. Destul de amănunţit, materialul prezintă strategii pentru: controlul finanţelor lumii, controlul presei, controlul asupra credinţei, manipularea informaţiei, coruperea, discreditarea şi chiar suprimarea fizică a celor ce se împotrivesc, controlul politicii, elaborarea războaielor (aducătoare de venituri importante), controlul educaţiei, controlul lojilor masonice. Un alt document redactat de cei 12 este Noul Testament Diabolic, cunoscut de asemenea publicului datorită unei pure întâmplări din 1785: curierul care transporta documentul a fost trăsnit şi materialele au ajuns în mâna poliţiei. Mult asemănător în ideologie, documentul poate fi o oglindă a lumii de astăzi: „Primul secret privind felul în care se poate manipula societatea este supremaţia asupra opiniei publice. Prin aceasta se poate semăna între oameni atâta sciziune, îndoială şi păreri contradictorii încât ei nu se vor mai descurca în zăpăceala colectivă… Al doilea secret este de a pune în …

Citeste tot articolul

Ipocrizia sistemelor democratice

Ce este democraţia? Puterea poporului (demos, kratos). Mai exact, o formă de organizare și conducere politică a societății, în care puterea supremă este exercitată de popor. Din start, realizăm că însăşi definiţia sistemelor democratice este o utopie. Cum ar putea un popor să exercite puterea? Prin decizia majorităţii, evident. Un om, un vot, indivizi egali, puterea majorităţii şi restul balivernelor repetate ca un huruit de moară stricată. Statistic este demonstrat că în orice comunitate, indiferent de organizare, majoritatea este alcătuită din oameni simpli. Mai exact, cei mulţi şi proşti. Oare în ce univers paralel, indiferent de mediu şi specie, cei mulţi şi proşti iau deciziile? Cei mulţi şi proşti exercită puterea în detrimentul celor puţini şi inteligenţi. Da, sigur. Asta se poate întâmpla doar în fantasmagoria legendelor democratice. Altfel, este împotriva naturii. Niciodată turma de bivoli nu va vâna haita de hiene. Chit că sunt mai mari, mai puternici şi mai numeroşi. Până şi principiile de bază ale democraţiei sunt construite pe nişte munţi de ipocrizie. Suveranitatea poporului? Da, atât timp cât altă democraţie mai mare este de acord cu activitatea democraţiei tale mai mici. Domnia majoritatii? Sigur. Fiecare bivol este domnitor în căpşorul lui cornut, până îl haleşte hiena. Respectarea procedurilor legale? Da, asta dacă nu eşti în vârful lanţului trofic. “When the President does it, that means that it’s not illegal.” Citat din Richard Nixon, unul dintre tăticii democraţiei. Declaraţia respectivă l-a costat scump. Nu pentru că ar fi falsă. Ci pentru că Nixon a fost suficient de naiv încât să ignore adevăratul principiu al democraţiei: Ipocrizia Garantarea drepturilor fundamentale ale omului? Da, dar nu ale fiecărui om în parte. Asta, din nou, ar fi ceva imposibil, cu toată bunăvoința haitei de hiene. “Unde-i lege nu-i tocmeală”, “Toţi suntem egali în faţa legii”. De câte ori aţi auzit …

Citeste tot articolul

Secretul corupţiei

1989 ar fi trebuit să fie sfârşitul multor dezastre care au fost parte intens constitutivă a comunismului. Conservate meticulos de gălăgia instalată interesat, acestea au revenit sub cele mai elaborate şi toxice reţete. Absenţa lor, o vreme, a lăsat impresia “căderii comunismului” dur şi a celor care îl reprezentau. Astfel, sub camuflaj, în loc să aducă economia liberă, democraţia, libertatea cuvântului, valorile constituţionale europene, clasa politică a comunist-securiştilor şi-a însuşit statul, privatizându-l în interes personal. De la răul absolut al ideologiei totalitare, românii s-au ales cu o structură publică mortală, pretins democratică, având toate avizele europene. A vorbi despre reforme într-un asemenea aranjament social înseamnă situare în pură contradicţie. Stare acut resimţită peste tot în România, tradusă regional drept imposibilitate a unei schimbări puse pe seama aderării ţării la UE. Dramatic, aparent de neînţeles, majoritatea vocilor implicate în schimbarea României s-au alăturat, în timp, unor decisive grupuri de putere, sfârşind culpabil. Luată în totalitatea sa, clasa pretins reformistă s-a dovedit a fi de o falsitate de-acum proverbială, conexându-se tăcerii din perioada anterioară. Ceea ce părea a nu fi reuşit Securitatea şi Partidul Comunist înainte de 1989 a devenit jucărie în mâinile specimenelor unui arbore genealogic cu tot felul de altoiuri. Nu mai este niciun dubiu, dictatura comunistă a avut un spectru pe care, probabil, îl va putea clarifica în mod acceptabil accesul la dosarele trecute în monopulul clasificat al noului regim. Deparazitarea României de aceste personaje politice care sunt vârf al corupţiei nu mai poate fi amânată. În noul context euro-atlantic, serviciile secrete nu mai au nevoie de aceste personaje. Acest mixaj om politic-agent acoperit-corupţie a dus la internaţionalizarea degradării româneşti, blocând în totalitate viaţa internă. Regimul Traian Băsescu, exultând continuu prin trubadurii săi, toţi având un parfum secret şi relevant, a dat acestei teribile refaceri a fostei Securităţi o …

Citeste tot articolul

Ne întoarcem la comunism și dictatură?!

Privind retrospectiv, perioada de după lovitura de stat din 1989 plasează încă România sub zodia comunismului. Știm că în mod oficial s-a decretat căderea comunismului, ceea ce este adevărat într-o mare măsură. Pentru că, a avut loc mai mult o cădere artificială și impusă din exteriorul țării, iar nu o dispariție totală și definitivă. Comunismul a supraviețuit așadar, dar sub o altă formă, pe care foarte puțini români o întrezăresc. A sucombat numai regimul lui Ceaușescu prin executarea lui și a consoartei sale. Mass media a condamnat regimul dictatorului, uitând să condamne și regimul de dinaintea lui. Iar graba și insistența evreilor sioniști în frunte cu Silviu Brucan de a-i executa pe soții Ceaușescu și într-o zi sfântă pentru ortodocși, ziua Nașterii Domnului, ne arată tocmai ura viscerală pe care o poartă aceștia creștinismului și poporului român, ridicându-ne totodată multe semne de întrebare… Ca un adevărat cameleon, comunismul și-a cosmetizat doar înfățișarea. Filosovieticul Ion Iliescu s-a înconjurat de evrei sioniști (masoni) precum Petre Roman, pe care l-a și pus prim-ministrul României. Știți oare care a fost prioritatea lui și a fraților săi iudeo-masoni? Cumplita lege a avortului, care a decimat până acum mai mult de 20 de milioane de prunci nevinovați, lege care a fost adoptată rapid sub masca libertății totale a femeii… Dar a cărei femei oare? A femeii necreștine. Femeia creștină nu și-ar ucide niciodată pruncul nenăscut… Vă mai aduceți aminte de săptămânile de protest ale tinerilor studenți și intelectuali care au luat ATITUDINE în fața restaurației comunismului și nerespectării punctelor din Proclamația de la Timișoara? S-a numit fenomenul Piața Universității. Împotriva lor puterea politică a utilizat până la urmă forța, ca și în cazul mineriadelor care au urmat și pe care le-a folosit pentru a se impune în societatea românească!… Iar astăzi, asistăm la revenirea în actualitate …

Citeste tot articolul

Perversitatea profetiei bolsevicului Silviu Burcan despre cei 20 ani de democratie

Ţineţi minte, cei mai copţi la vârstă, interviul lui Silviu Brucan din cotidianul „Le Figaro”, după revoluţia din 1989, în care spunea că „românilor le trebuie 20 de ani să înveţe democraţia”. Atunci declaraţia lui Silviu Brucan a stârnit o reacţie vehementă negativă, nu neapărat că o spunea unul dintre fondatorii bolşevismului românesc şi instigatorul închiderii în gulag a elitei intelectuale, kominternistul Silviu Brucan, ca redactor şef la Scânteia, ci datorită duratei de a învăţa democraţia pentru români. Şi acum mi se întoarce stomacul pe dos când îmi amintesc cum PRO TV l-a promovat pe Silviu Brucan ani la rând ca şi profesor de democraţie, el unul dintre cei mai duri comunişti din PCR, venit pe tancurile sovietice, care a făcut atât rău României. E ciudat şi pervers cum recent  cotitidianul „Adevărul” face o analiză a declaraţiei lui Brucan din 1990 punând scriitori, profesori şi bloggeri să-l proslăvească pe acest fost kominternist şi agent plătit al Moscovei şi să ne facă pe noi, românii, proşti că nu ştim ce este democraţia -, un fel pervers de a compromite şi bruma încredere pe care o mai avem. Dintre toţi cei intervievaţi de reporterii „Adevărul” despre declaraţia controversată a lui Silviu Brucan un răspuns corect şi pertinent l-a oferit conf. univ. dr. Doru Pop de la UBB. E singurul care a demantelat inserţia perversă a butadei acestui bătrân bolşevic, care avea ca scop compromiterea tinerii democraţii româneşti şi umilirea românilor după 50 de ani de comunism terorist şi ateu, pe care el l-a sprijinit ca un activist bolşevic crud şi feroce. Să nu uităm că Brucan nu era român, iar trecutul său e legat de agentura NKVD şi şcoala de partid de la Moscova. Clarificarea o fac pentru redactorii de la „Adevărul”, care dau dovadă că habar nu au de istoria României. …

Citeste tot articolul

A fost STATUL TARANESC o solutie reala pentru Romania interbelica?

Preocupările privind problematica ţărănimii, manifestate în gândirea economică, socială, politicăromânească încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea, s-au amplificat în primele două decenii ale secolului al XX-lea. Apariţia efectivă a curentului de gândire ţărănist, la începutul deceniului al treilea a fost impulsionată atât de înfăptuirea reformelor economice de după primul război mondial, cât şi de constituirea şi activitatea Partidului Ţărănesc şi după fuziunea acestuia cu Partidul Naţional Român, a Partidului Naţional-Ţărănesc (P.N.Ţ.). Curentul economic ţărănist a avut numeroşi reprezentanţi de seamă, dintre care se disting, Ion Mihalache, Virgil Madgearu, Ion Răducanu, Ernest Ene, Gheorghe Zane sau Victor Jinga.

Citeste tot articolul

Si evreii greşesc, nu-i asa?

A trebuit să moară Ceauşescu ca să descopăr că oamenii dintr-o poză din cartea de istorie, morţi, aliniaţi pe jos în curtea Morgii, în pielea goală, încă sunt comemoraţi… Victimele pogromului „legionar”… La urma urmei, au fost şi ei oameni vii, mi-am zis, şi e normal, era să zic creştineşte, ca cineva să le păstreze vie amintirea. Numai că au început să apară întrebările… Astăzi, 21 ianuarie 2013, a fost organizată o astfel de comemorare. M-aş fi dus, în calitate de om, ca să ascult ce au de zis ambasadorul Israelului, Stelian Tănase (da, jurnalistul, nu e coincidenţă de nume) şi invitatul de onoare, Mircea Albulescu, actorul. Aş fi avut ocazia să o ascult şi pe doamna Maia Morgenstern, şi nu m-aş fi supărat pe domnia sa, indiferent ce ar fi zis. Prea mult a înălţat numele României în cinematografia mondială… Te simţi binevenit în sinagogă? Numai că evenimentul a fost organizat în Sinagoga mare din Bucureşti. Ce să caut eu într-o biserică în care nu mă simt bine? E firesc ca o slujbă de pomenire să se ţină într-o biserică, dar de ce să te baricadezi în ea pentru o prezentare a faptelor istorice şi pentru declaraţii politice? Să nu fi putut oferi primarul sectorului 3, Robert Negoiţă, unul dintre vorbitorii de marcă ai evenimentului, o sală prestigioasă? Să nu mai fi având Comunitatea evreiască bani pentru închirierea unei săli în centrul Bucureştiului, aşa cum cerea importanţa evenimentului? Sau există o raţiune deasupra înţelegerii generale, ca o asemenea acţiune doar să se bifeze, cu batista pe ţambal? Prima întrebare a fost despre săpun… Fiind internat într-un spital cu mai mulţi ani în urmă, întâmplarea a făcut să ajung într-un salon cu un inginer chimist, tehnolog într-o fabrică de săpun. Încă îl aud: „Hai, dom’le, fii serios! Nu se poate face săpun la nivel industrial …

Citeste tot articolul

Iluzii in care cred romanii

Iluziile în care credem (sau cred mulți din jurul nostru) sunt o consecinţă a tehnicilor şi metodelor de distrugere mentală premeditată (click pt detalii) ce au fost aplicate pe români mai ales după Lovitura de stat din 1989 când a fost eliminat un regim naționalist și o țară SUVERANĂ (click pt detalii) și România a fost transformată pas cu pas într-o colonie săracă și distrusă a Vestului (click pt detalii). Sigur că iluziile în care cred românii sunt valabile și pentru multe alte popoare, pentru că distrugerea mentală premeditată se practică pe scară largă, la nivel mondial. Aceste iluzii în care suntem menținuți PREMEDITAT blochează accesul la ADEVĂR, blochează conștientizarea realității reale din jurul nostru, blochează evoluția și dezvoltarea poporului român, a societății românești, a României. Detalii în continuare: Iluzie = Percepție falsă, denaturată a realității; aparență înșelătoare din cauza perceperii deformate a realității. Iluziile care ASCUND adevărul ni se impun/ni se strecoară/ne sunt trimise în creier ÎNCĂ DE MICI COPII – foarte sugestivă imaginea pusă la începutul textului. Cei care nu sunt convinși că lucrurile de mai jos sunt iluzii, trebuie să citească mai mult ca să înțeleagă. Iată mai jos o listă cu iluzii/falsități în care se încăpățânează poporul român să creadă în continuare (pentru că nu îi pasă, pentru că nu are timp să citească mai mult, dar nici nu-și face, pentru că nu pricepe ce se întâmplă în jur etc). Atenție: aceste iluzii nu sunt toate gândite/verbalizate de oameni, ci unele sunt pur și simplu trăite/simțite/aplicate în viața de zi cu zi de românii noștri dragi (bineînțeles că nu de toți, dar de MULȚI, de mult prea mulți!) ). ILUZII / FALSITĂȚI / MINCIUNI / NEADEVĂRURI / MANIPULĂRI  (ordine aleatorie): 1. Suntem LIBERI – o mare iluzie! În realitate suntem neo-sclavi muncitori (click pt detalii); 2. Știm cum funcționează lumea în care trăim – FALS! În realitate, marea majoritate a românilor …

Citeste tot articolul

DE CE A FOST PLATON IMPOTRIVA DEMOCRATIEI

nu zic nu, dar sa avem un Stefan cel Mare sau un Mircea cel Batran Aflaţi de ce Platon credea că aristocraţia a fost cea mai bună formă de guvernare şi de ce democraţia i-ar putea conduce pe oameni spre tiranie. Astăzi, majoritatea oamenilor cred că democraţia este cea mai bună formă de guvernare şi că un conducator ales de catre popor este cel mai sigur mod de a garanta că interesele majoritatii vor prevala. Deşi pare evident, mari gânditori de-a lungul istoriei, au susţinut că atunci când majoritatea este ignoranta, decizia acestora nu poate fi cea mai inteleapta alegere. De fapt, Platon a afirmat că democraţia ar funcţiona numai dacă fiecare alegător ar fi un filozof. Cele cinci forme de Guvernare sau Regimuri ale lui Platon În lucrarea sa, Republica, scrisa in anul 360 i.Hr, Platon descrie cele cinci forme de guvernare de la cea mai buna la cea mai rea şi susţine că statul ideal este cel aristocratic. Cele cinci forme de guvernare sunt: Aristocraţia – este cea mai bună formă de guvernare, conform lui Platon, în care domnitorul este un filosof, un intelept, al carui suflet a fost educat prin studierea artelor. După ce a studiat filosofia, acest domnitor ar şti virtuţile adevărate şi, prin urmare, el ar fi capabil sa conduca oamenii spre frumuseţe şi prosperitate. Având în vedere că domnitorul ar fi virtuos, el nu ar putea să înşele şi sa abuzeze cetăţenii; Timocratia – este forma de guvernământ condusă de războinici, în care toate deciziile politice au scopul de a intari puterea militară şi statala. Timocratii pot avea virtuţile aristocraţilor, dar puterea detinuta ii poate duce la războaie şi lupte. Timocratia, potrivit lui Platon, este un fel de guvern care apare atunci când aristocraţia începe să degenereze; Oligarhia – este sistemul de guvernare, care stabileşte diviziunea dintre …

Citeste tot articolul

Democratia se termina la Piata Universitatii. Dupa 24 de ani…

Sunt consternat şi acum, când scriu aceste rânduri, de ceea ce se întâmpla aseară pe trotuarele din zona Pieţei Universităţii. Am retrăit, mărturisesc, atmosfera poliţienească din seara de 21 decembrie 1989 ori cea din 14-15 iunie 1990. Aceeaşi atmosferă abuzivă, agresivă, de desconsideraţie generală faţă de cetăţean şi drepturile lui. În 1990, aici, la Piaţa Universităţii, tineretul anticomunist amplasase o bornă cu menţiunea: “Kilometrul O al democraţiei româneşti”. Deşi înnăbuşită în sânge, mişcarea protestatară de atunci a rămas până azi în conştiinţa bucureştenilor prin acea bornă de kilometraj prezentă şi azi în scuarul Teatrului Naţional. Ieri seară însă am simţit pentru prima oară în ultimii 24 de ani că aici, la Piaţa Universităţii, democraţia românească tinde să sfârşească lamentabil. De astă dată sun bocancii marcă occidentală şi armurile cu reflexe reci ale Jandarmeriei. Ieşeam, în jurul orei 20,20, din staţia de metrou în dreptul clădirii Universităţii, când am văzut pe trotuar efective numeroase de jandarmerie care legitimau prin colţuri câteva persoane, între care una purta însemne ale mass-mediei. Mă oprisem curios privind scena, când am fost admonestat de doi jandarmi care mi-au ordonat să circul şi să nu mai privesc. Revoltat de această atitudine – mă aflam pe domeniul public, când feeria luminilor de sărbători şi permanentele manifestări de sezon din zonă îmbie la promenadă pe bucureşteni – am reacţionat, cerând impertinenţilor care mă împingeau să se legitimeze, aşa cum este legal. Atunci am constatat că şi ceilalţi cetăţeni care se plimbau pe trotuar beneficiau de acelaşi tratament, fiind legitimaţi, opriţi să mai circule în direcţia străzii Edgar Quinet şi împinşi înapoi, spre staţia de metrou atunci când refuzau acest lucru. Am cerut brutei cu ceafă groasă care excelase în a-mi încălca drepturile să se legitimeze, şi m-am ţinut după el până în zona fântânii de la Universitate, acolo unde …

Citeste tot articolul

Fetita legata cu lanturi si obligata sa priveasca cum ii sunt ucisi parintii in numele “democratiei”

În lumea noastră se aprind luminile bucuriei. Pregătim ghetuţele şi globurile, totul miroase a taină. În lumea noastră, viaţa se umple de mister, de minune, de colind şi de cetină de brad. Totul e aşa cum striga, cândva, un copil, uimit de frumuseţea oraşului în sărbătoare: „Nu pot să cred cât de frumos este Crăciunul!”. Vremea sărbătorilor înseamnă, pentru fiecare dintre noi, întoarcere la copilărie. La vremea în care totul era posibil, la vremea în care încă mai credeam în Moş Crăciun – chip al bunătăţii lui Dumnezeu. Însă, în altă lume, parcă paralelă cu a noastră, copiii trăiesc clipe de coşmar. În patria Sfântului Nicolae, astăzi este groază şi plâns. Mira Lichiei, actualmente Kocademre, se află la graniţa Turciei cu Siria. Acolo, copiii nu îşi pregătesc ghetuţele, ci se pregătesc să sufere. Să vadă cu proprii ochi cum părinţii lor sunt răpiţi şi omorâţi. În ultimele zile, pe reţelele de socializare a circulat o fotografie care a umplut lumea de lacrimi. Este, poate, cea mai înfricoşătoare imagine pe care am văzut-o vreodată. Nu are sânge, nici arme, nici trupuri decapitate şi nici biserici devastate. Are în centrul ei – un copil. O fetiţă de trei sau patru ani, o fetiţă cum am şi eu, acasă. O fetiţă care plânge, într-un plâns ce nu poate fi asemănat cu nimic din lumea aceasta. Un plâns dincolo de cuvinte şi de limitatele noastre gânduri. Legată de un gard metalic, cu un lanţ destul de gros pentru mânuţele ei firave, o fetiţă din localitatea Deir ez-Zor, din estul Siriei, a fost obligată să vadă cum mama şi tatăl ei au fost omorâţi de către Armata Siriană Liberă. Suntem la sfârşit de an 2013. Toate organizaţiile lumii strigă: salvaţi copiii! Convenţia asupra Drepturilor Copilului, adoptată de către Adunarea Generala a Naţiunilor Unite, enumeră dreptul …

Citeste tot articolul

Franta sacrifica democratia pe altarul homosexualitatii

V-aţi putea imagina, în Franţa, o scenă în care poliţiştii francezi, adunaţi buluc în faţa preşedinţiei, să-şi arunce caschetele în geamurile Élysée-ului urlând din toţi rărunchii la preşedintele ce-şi doreşte căsătoria pentru toţi numai pentru el nu: “Ieşi afară, javră ordinară”? Întrebarea asta, pusă la 100 de cetăţeni români, ar avea ca primă reacţie apariţia unui îndreptăţit zâmbet de superioritate pe buzele a, probabil, 95% dintre ei – ceva de genul: “Ne iei de proşti nene?” După aia ar veni şi răspunsul logic: “Bineînţeles că da, doar Franţa este o democraţie. Acolo oamenii au dreptul să-i pună şi-un tort de frişcă-n cap preşedintelui dacă nu le convine ceva”. V-aţi putea imagina, în Romania, o scenă, să zicem într-un sat uitat de lume, unde la ieşirea din biserică enoriaşii să fie legitimaţi de poliţie, iar preotului care protestează contra reţineri abuzive a altor enoriasi de-ai săi în localul poştei din sat, prefectul judeţului să-i zică : “Dacă n-ai fi fost popă ţi-aş fi dat două palme”? Întrebarea asta, pusă la 100 de cetăţeni români ar avea, din nou, ca prima reacţie, apariţia unui zâmbet de superioritate pe buzele a, probabil, 99% dintre cei întrebaţi – ceva de genul: “Ţi-ai găsit prostul şefule?“. După aia, am avea din nou un răspuns logic şi afirmativ: “Bineînţeles că da, doar în România este dictatura lui Băsescu. Aici oamenii nici la biserică nu sunt în siguranţă. Că aici, bieţii de ei, n-au nici poştă-n sat, darămite drepturi; că face ăsta numa’ ce-i convine lui”. V-aţi imagina, în România, o scenă în care un cetăţean, aflat pe stradă, să strige “Jos Basescu – Jos cu Chioru” şi poliţia să-l aresteze, iar justiţia să-i dea două luni de puşcărie şi 1000 de euro amendă? “Nu dom’ne”, ar veni răspunsul majoritătii zdrobitoare, “asta n-a făcut-o Dictatoru’ nici când …

Citeste tot articolul