democratie

„UE se va dezintegra, SUA nu vor mai fi democrație”. Este un scenariu sumbru conturat de un ONG european pe baza unor studii sociologice ce au cerut părerea oamenilor din mai multe țări ale lumii.

Majoritatea celor intervievați, la nivel mondial, consideră că UE s-ar putea dezintegra, iar SUA ar putea înceta să mai fie o democrație în următorii 20 de ani.

În loc de un angajament clar, statele își combină din ce în ce mai mult partenerii, susține ECFR într-un nou sondaj global, scrie ziarul ungar „Népszava”, care a fost primul care a putut publica acest sondaj.

Sondaj la nivel global

Pe fondul conflictelor din Europa și Orientul Mijlociu, precum și al întâlnirii de săptămâna aceasta dintre Joe Biden și Xi Jinping, Consiliul European pentru Relații Externe (ECFR) a realizat un nou sondaj global în colaborare cu proiectul intitulat „Europa într-o lume în schimbare”, al Universității Oxford.

Potrivit unui rezumat al experților în politică externă Timothy Garton Ash, Ivan Krastev și Mark Leonard, sondajul efectuat în 21 de țări arată diferențe izbitoare de atitudini legate de viitoarea ordine mondială, puterea Chinei, situația din Occident și sprijinul pentru Ucraina.

Experții au constatat că alianțele geopolitice devin din ce în ce mai fragmentate și am intrat într-o lume „à la carte” în care statele fac combinații în privința partenerilor lor în diferite chestiuni, în loc să se angajeze, pur și simplu, într-o parte sau cealaltă.

Probleme pentru UE și SUA

Rezultatele sondajului sugerează că dominația occidentală a sistemului internațional și cadrele bipolare ale politicii externe de la Washington și Bruxelles nu vor rezista în mediul multipolarității în creștere.

Acest lucru este susținut de faptul că nu numai majoritatea cetățenilor ai așa-numitului bloc al țărilor occidentale sunt „pesimiști” în ceea ce privește viitorul lor, ci sunt în majoritate în întreaga lume și cei care cred că UE se poate dezintegra și SUA ar putea înceta să fie o democrație în următorii 20 de ani.

Totuși, din punctul de vedere al Occidentului – și mai ales al valorilor sale – este încurajator faptul că în majoritatea țărilor chestionate, respondenții au susținut că Europa și Statele Unite sunt locurile în care și-ar dori cel mai mult să se mute într-o situație ipotetică și unde și-ar dori cel mai mult să locuiască (în medie 56 la sută). În același timp, în medie, doar 5% dintre cetățenii țărilor non-occidentale ar alege China dacă ar avea ocazia.

Majoritatea ar vrea să facă parte dintr-un bloc politic cu UE și SUA. China, preferată pentru relații comerciale

Potrivit sondajului ECFR, respondenții aproape de pretutindeni ar prefera să facă parte dintr-un grup de țări condus de SUA decât să coopereze cu China și partenerii săi. Aceasta a fost opinia majoritară în Coreea de Sud, India, Brazilia, Africa de Sud, Turcia și Arabia Saudită (82, 80, 66, 54, 51 și, respectiv, 50 la sută).

Singura excepție în această chestiune este Rusia, unde majoritatea a ales China.

În privința drepturilor omului, în țările amintite, cu excepția Rusiei, majoritatea a răspuns, de asemenea, că ar dori să se apropie mai degrabă de SUA și de partenerii săi decât de China și de partenerii săi – aceasta a fost și opinia dominantă în Arabia Saudită, cu 47 la sută – și o imagine similară s-a creionat și pe tema cooperării în domeniul securității.

Singura excepție este comerțul, domeniu în care un număr mare a indicat că ar prefera să coopereze mai mult cu China decât cu Statele Unite. Majoritatea cetățenilor, în special cetățenii puterilor mijlocii și emergente, salută activitatea economică mai semnificativă a Chinei în țara lor – această opinie apare cel mai pronunțat în Rusia (74), Arabia Saudită (60), Africa de Sud (60), Indonezia (53) și apare în Turcia (50%). În rândul europenilor acest procent este de 29%.

Atitudinea față de războiul din Ucraina

Fragmentarea ordinii mondiale bipolare se reflectă și în atitudinea oamenilor față de războiul din Ucraina. Datele arată că acest conflict are o importanță decisivă, chiar existențială pentru Occident.

În Europa o medie de 33%, în Statele Unite 42% dintre respondenți susțin opinia că Ucraina ar trebui să-și recâștige toate teritoriile, chiar dacă aceasta va înseamnă un război mai lung și mai multe victime umane, iar mai puțini sunt de părere că războiul trebuie să se încheie cât mai curând posibil, chiar dacă înseamnă renunțarea la o parte din teritoriile ucrainene.

În țările non-occidentale această din urmă opinie prevalează. 41% dintre cetățenii din afara Europei consideră că UE „ar putea să se dezintegreze” în următorii 20 de ani – și se pare că în opinia multora destinul UE depinde de rezultatul războiului ruso-ucrainean.

În afara Europei și a Statelor Unite, marea majoritate a cetățenilor cred că Rusia va câștiga războiul în următorii cinci ani, în timp ce în Statele Unite, Europa și Coreea de Sud domină opinia opusă (52, 46 și, respectiv, 43 la sută).

Corelația dintre cele două chestiuni este reflectată de faptul că în afara Europei, 73 la sută dintre cei care cred că UE se poate dezintegra se așteaptă în același timp la o victorie a Rusiei, în timp ce doar 53 la sută consideră puțin probabilă prăbușirea UE.

Și cu UE și SUA, și cu China

Coautorii sondajului de opinie evidențiază acea schimbarea uimitoare, potrivit căreia mulți cetățeni din întreaga lume cred acum că țara lor poate combina beneficiile valorilor europene cu garanțiile de securitate ale Americii, păstrând China ca partener economic. Acești cetățeni mai consideră că Uniunea Europeană ar trebui să promoveze politica „strategiei de interdependență” pe scena mondială pentru a depăși această nouă situație.

Directorul ECFR, Mark Leonard, a spus despre concluziile sondajului: „În loc să se agațe de o lume a trecutului, UE trebuie să înțeleagă noile reguli ale „jocului à la carte” în relațiile internaționale și ar trebui să identifice noi parteneri în problemele vitale cu care se confruntă lumea noastră sfâșiată de război”.

Președintele Centrului pentru Strategii Liberale, Ivan Krastev, a adăugat: „Lumea se schimbă – și nu în beneficiul Europei. (…) Dacă ne uităm la cât de încrezător acționează puterile emergente precum Turcia, India, Brazilia, Africa de Sud și Arabia Saudită pe scena mondială, UE ar trebui să ia act de acest lucru și să depună eforturi pentru a extinde cercul alianțelor sale”.

Timothy Garton Ash, profesor de Studii Europene la Universitatea din Oxford, a declarat: „Concluzia este clară: puterea moale a Europei trebuie completată cu investiții mai mari care au loc în dimensiunile militare și de securitate ale „puterii dure”. Extinderea în continuare a UE spre est, inclusiv Ucraina, ar face din Europa un jucător global mai puternic și mai credibil în lumea competiției geopolitice și geoeconomice din ce în ce mai puternice”.

Răspunsuri din Europa și din întreaga lume

Raportul intitulat „Într-o lume à la carte: ce ar trebui să învețe factorii de decizie politică de la opinia publică globală?” se bazează pe datele sondajului realizat de Asociația Internațională Gallup în zece țări non-europene (Statele Unite ale Americii, China, India, Rusia, Turcia, Brazilia, Africa de Sud, Arabia Saudită, Indonezia și Coreea de Sud), precum și pe datele colectate de Datapraxis, YouGov și Norstat în unsprezece țări europene (Danemarca, Estonia, Franța, Germania, Italia, Polonia, Portugalia, România, Spania, Elveția și Marea Britanie). Sondajul a fost realizat în perioada septembrie-octombrie a acestui an, pe un eșantion de peste 25.000 de persoane.

Traducerea: Rozália Gănciulescu, RADOR RADIO ROMÂNIA, preluare Evenimentul Zilei

În România nu mai există democrație.

Este o iluzie să mai credem că votul mai are vreo importanță în România de azi. Alegerile sunt decise prin milioane de voturi fictive plasate de Serviciile Secrete, mai exact de Serviciul de Transmisiuni Speciale (STS).

Nu a contat că în anul 2000 de fapt Vadim Tudor a câștigat alegerile și nu Iliescu. Nu a contat că în 2004 a câștigat Năstase pentru și nu Băsescu sau că în 2009 a câștigat Geoană și nu Băsescu.

Nu a contat că în anul 2012 poporul a votat prin referendum că nu îl mai vrea pe Băsescu, a fost menținut în funcție.

Nu a contat că în 2020 tot poporul a văzut la televizor fraudarea nesimțită, filmările cu înlocuirea sacilor cu voturi, de la Primăria Sectorului 1 București, când a fost menținută cu orice preț ca primăriță agenta Clotilde Armand.

De ce nu se opune nimeni? Pentru că cei care ar putea lua niște măsuri, adică polițiștii, procurorii și judecătorii, sunt supușii serviciilor de informații.

Foarte important de știut este că nu doar nouă, românilor, ci populației din toată lumea, ni se refuză această informație fundamentală: evreii khazari dețin în mod real și efectiv puterea în sfera euro-atlantistă de influență. Dacă nu luăm în considerare acest element de fundal nu se poate înțelege nimic din istorie și din relațiile internaționale! Evreii controlează Statele Unite de foarte multă vreme. Doar doi președinți nu s-au supus, Lincoln și Kennedy (și parțial Trump). Și am văzut ce au pățit. Evreii khazari sunt așadar elementul trans-național care controlează scena mondială.

Nota Redacției: În lumina declarațiilor d-lui profesor Corvin Lupu, dar nu e singurul român care vorbește despre inutilitatea votului și iluzia democrației, de ce ne agităm atât de tare, noi naționaliștii? De ce facem partide peste partide, de ce inventăm scuze pentru greșelile unor politicieni pe care îi considerăm “singura soluție”? De ce ne supărăm și certăm între noi? Dar mai important, de ce canalizăm toate energiile, eforturile și resursele noastre în lupta politică? Dacă totul e măsluit și aranjat, ce rost mai are.

Nu vom “vota mai mult decât pot ei să fure” niciodata, este o aberație, dacă au acces la metoda de furt prin soft, tot ce trebuie să facă este să strângă scorurile, să pierdem cu 49.5% și să câștige ei cu 50.5%, iar mașinăria de propagandă va face gălăgie, va amplifica minoritatea vocală ca să dea impresia că există 50% din oameni care au votat așa cum vrea sistemul. Au folosit această metodă de amplificare a unei minorități vocale în cazul episodului #rezist.

Diplomatul britanic Alastair Crooke, în vârstă de 74 de ani, a explicat judecătorului Antony Napolitano într-un interviu video din 15 iunie despre schimbările care au loc în Occident.

Potrivit lui Crooke, elita politică a Europei este complet deconectată de oamenii obișnuiți și de realitate și se confruntă cu consecințe zdrobitoare.

„… practic este un sentiment de neîncredere în elite – o neîncredere totală – și o căutare a unei schimbări a valorilor… [Oamenii] s-au săturat de această politică absurdă care ni s-a servit zilnic – despre cine poate sau nu să folosească o toaletă, despre ce este o femeie – toate aceste lucruri…”, a spus fostul diplomat britanic, citat de LifesiteNews.

Crooke susține că politicienii consensului liberal din Europa pur și simplu nu discută cu masa oamenilor obișnuiți și le ignoră îngrijorările.

Faptul că realitatea vine ca un șoc pentru managementul politic nu este de mirare. Întreaga lor ideologie este o fantezie, impusă de mass-media dominantă și alimentată de faptul că observarea realității este etichetată drept „discurs instigator la ură”.

În Imperiul Minciunilor, politicile sănătoase sunt considerate anti-democratice. Crooke a dat exemplul Ungariei pentru a arăta cum este gestionată democrația occidentală. Ungaria este sancționată, defăimată și criticată ca fiind o dictatură pentru crima protejării propriei națiuni, a creștinismului și pentru că a împiedicat sexualizarea copiilor și a oferit 6% din PIB pentru subvenționarea familiilor.

Crima supremă este de a cere pacea, ceea ce echivalează cu o trădare, potrivit ideologiei actuale.

Opoziția UE față de viețile oamenilor obișnuiți este puternică. Este o politică în care controlul se bazează pe reprezentarea într-o mass-medie captivă, din care sunt excluse interesele și opiniile oamenilor normali. Iar oamenii „s-au săturat să fie mințiți”, mai spune Crooke.

Crooke s-a referit și la cel mai recent sondaj YouGov, care arată că Alternativa pentru Germania are un procent record de 20 la sută în sondaje.

AfD este, desigur, un partid „extremist”, la fel cum este partidul de guvernământ al Ungariei. El urmărește o agendă foarte asemănătoare, fiind preocupat de bunăstarea poporului, a națiunii sale și de înlocuirea războiului perpetuu cu pacea durabilă.

De asemenea, se opune agendei verzi fanatice, care a accelerat rapid dezindustrializarea puterii de producție a Europei. După cum remarcă Crooke, Partidul Verzilor este în coaliție cu liberalii și social-democrații, iar „agenda ecologistă a devenit atât de radicală încât unii dintre verzi își propun să distrugă umanitatea pentru a «salva» omenirea…”

Potrivit fostului diplomat, politicile fracțiunii neoconservatoare pro-război au adus ruina Occidentului.

De asemenea, el a mai spus că polaritățile pro și anti-război arată opoziția dintre poporul american și cei de la putere.

„Fracțiunea anti-război este condusă de Trump – și de RFK [Robert F. Kennedy] din partea democraților”.

Deși ambilor li se opune o rezistență vehementă din partea unui establishment corupt de ambele părți, Crooke susține că avântul către adevăr al populațiilor din Occident este de neoprit.

Potrivit lui, aceasta constituie o realiniere, „care răstoarnă vechea ordine. Este o schimbare a valorilor. Oamenii s-au săturat să nu li se spună adevărul.”

Democraţia a fost marketată peste tot în lume încă înainte de Revoluţia Franceză. Toate regimurile care s-au succedat după acel accident istoric au clamat democraţia. SUA spun că au fost create pe fundamente democratice şi, dacă stăm să ne gândim, cam de-acolo a început totul. Rând pe rând, ţările lumii s-au schimbat pentru a se încadra în „noua paradigmă”. Şi, indiferent de schimbare, clamarea democraţiei rămâne baza regimurilor din ultimele două secole. Uniunea Sovietică a clamat democraţia, Khmerii Roşii au spus că sunt democraţi, Coreea de nord de azi vorbeşte în primul rând de democraţie. Structura statală, indiferent că e dictatură sau aşa-zisă democraţie, e identică: preşedinte, guvern, parlament, justiţie s.a.m.d.

Întrebarea pe care şi-o poate pune un ipotetic observator obiectiv care vizitează Pământul pentru prima dată, este ce anume e democraţia? În condiţiile în care toţi o clamează, e clar că ar trebui găsită o constantă care să ne dea o idee. Aici vin teoreticienii care ne spun că, în ciuda mimării de către unii a democraţiei, în realitate acolo nu e democraţie, ci un regim pseudo-democratic. Baza, spun ei, ar fi drepturile omului şi de aceea nu sunt decât puţine ţări democratice, farul lor călăuzitor fiind zona anglo-saxonă.

– Zău?, s-ar putea întreba ipoteticul nostru extraterestru, păi dacă acolo e democraţie cum se face că oamenii sunt călcaţi realmente în picioare? În Canada s-a ajuns să nu te mai poţi înscrie la unele facultăţi decât dacă eşti negru, gay şi dacă, suplimentar, provii dintr-o familie degenerată. A fi alb devine o infracţiune peste tot în lumea „democratică”.

– Dar asta e pentru ajutorarea marginalilor, a celor care nu-s avantajaţi de către societate. – i se va răspunde ferm.

– Păi dacă societatea e democratică, de ce sunt dezavantajaţi aceia?, va întreba extraterestrul nostru.

Şi nu doar aceasta ar fi întrebarea sa. Imediat i-ar veni multe altele în cap. Spre exemplu, s-ar întreba, cum de a fost ţinută aiurea în casă întreaga planetă pentru aşa-zisa luptă cu un virus banal? Cum de în Australia – alt templu al democraţiei – abia de câte luni oamenii au fost eliberaţi din puşcăria propriilor case? Cum de în etaloanele aşa-zisei lumi democratice oameni au fost încolonaţi precum oile şi obligaţi, contra voinţei lor, să se vaccineze cu nişte seruri experimentale? Cum de-au fost posibile toate aceste abuzuri?

Credeţi că extraterestrul nostru s-ar opri la pandemie? Aiurea! S-ar uita cum în Germania s-a decretat poliţia căldurii, cum în Elveţia a devenit o infracţiune să-ţi faci mai cald de 19 grade. Dar s-ar putea întreba şi cum e posibil ca în Franţa, poliţia să verifice nivelul carburantului din rezervorul celor care stau la coadă la benzină şi, în cazul în care meliţianul consideră că ai suficient, te scoate din coadă. Care-i democraţia aici?

În realitate, democraţia e un termen fără fundament. Ni se spune mereu despre democraţia ateniană. Aşa e, a existat, doar că luxul democratic atenian era susţinut de sclavi. Care sclavi erau ocoliţi de democraţie. Înţelegeţi chestiunea? Ca să ai democraţie îţi trebuie sclavi. Atât! Vedeţi sclavi prin jurul vostru? Cu siguranţă că nu-i vedeţi deoarece faceţi parte dintre ei. Diferenţa dintre voi şi sclavii atenieni este aceea că cei din antichitate ştiau că sunt sclavi, în timp ce cei de acum nu ştiu asta. Ba, mai mult, li s-a dat dreptul să se creadă stăpâni şi de-aici a ieşit un întreg tărăboi tragicomic.

– Dar societatea noastră e egalitaristă! – va afirma unul din mulţime. Nu vezi că toţi ne supunem aceleiaşi legi?

Şi-aici are dreptate până la un punct. Într-adevăr, e egalitate, doar că egalitatea aceea se aplică sclavilor. Da, dragii mei, sunteţi egali între voi, la fel cum sclavii antici erau egali între ei. Nici atunci şi nici acum nimeni nu se opune egalităţii dintre sclavi. Iar legile pe care le clamaţi sunt făcute strict pentru voi!

Adevărul pe care nu vreţi să-l priviţi în faţă e simplu: nu există democraţie. În fapt, majoritatea covârşitoare a oamenilor trăieşte animalic. V-aţi întrebat de ce structura statului american este fondată pe politica alimentară? De ce acolo avem cei mai mari graşi de pe faţa pământului? E simplu: animalele sunt liniştite atunci când sunt hrănite. Dferenţele dintre aşa-zisele democraţii şi tiranii sunt date de gradul de hrănire a sclavilor. Fericirea e acolo unde e mai mută mâncare. Simplu!

Mâncarea e morcovul care-l face pe măgar să tragă mai dihai. Ştiu că pare banal şi că-mi veţi spune că în afară de mâncare ar mai fi maşinile şi întreaga structură de confort pe care-o cerem statului. Aşa e, doar că acum se face tranziţia. Acel confort pe care-l clamează masele e pe cale să fie blocat de politicile impuse de stăpâni. De ce să ne mai chinuim să le dăm sclavilor maşini în condiţiile în care nu au nevoie de ele? Da, sclavii s-au obişnuit cu binele, da trebuie să înţeleagă că binele nu li se cuvine. Şi, treptat, vor înţelege asta, dar la fel de treptat se vor linişti în fiecare seară în jurul boluui cu mâncare săţioasă. „Aşa e, e rău, dar cel puţin mâncăm bine!” – iată replica liniştitoare de dinainte de culcare.

Nu în ultimul rând aş mai dori să atac un termen mult prea plăcut unora, anume cel de civilizaţie. De zeci de ani suntem spălaţi pe creier cu lipsa noastră de civilizaţie, opusă evident „civilizaţiei occidentale”. Poate-o fi aşa, nu neg, dar revenim la chestia cu mâncarea: acolo era civilizaţie pentru că exista un surplus de mâncare. Mâncare şi bunuri la discreţie, iată paradisul! Şi iată cum se instaurează aşa-zisa civilizaţie: de ce să furi dacă e la discreţie? De ce să fii un paria al societăţii, când poţi trăi la fel de bine fiind un cinstit şi onest membru al comunităţii cu ceea ce câştigi? Dacă bunăstarea e peste tot, la ce să rişti să fii exclus din paradis? Parcă-i simt pe cei mai tefelei cum gâfâie să mă contrazică, spunând că oamenii de-acolo se nasc civilizaţi, că societatea aceea e superioară şi tot atâtea şabloane pe cât auzim.

Păi dacă-i aşa de mare civilizaţia, cum vă explicaţi că în Norvegia ăia se toarnă la poliţie ca demenţii? „La ei nu e cu capra vecinului” – aţi fi tentaţi să afirmaţi, neştiind că-n ţările acelea la care vă uitaţi cu jind oamenii ajug să reclame la poliţie şi că vecinul şi-a mai cumpărat un televizo. Ştiu, nu credeţi! Vă place mai mut să daţi cu capul de sus atunci când vă bălăciţi direct cu „civilizaţia”. Dar cum vă explicaţi civilizaţia dacă vă spun că Danemarca se confruntă cu un fenomen căruia forţele de ordine nu-i pot face faţă: furtul de carburant. Nu-i aşa că-i incredibil? Ei bine, se practică la drumul mare! Şi ca să fie treaba treabă, furtul de carburant a ajuns să se facă la modul cel mai rudimentar: găurind rezervorul. Înţelegeţi? Nu doar că-ţi fură benzina, dar te mai uşurează şi de câteva mii de euro cât costă schimbarea rezervorului. Frumos, nu-i aşa? Reţineţi, asta se întâmplă în centrul oraşelor, acolo unde stă „lumea civilizată”, nu prin suburbiile controlate de reţelele musulmane şi unde s-a instaurat sharia! Exemplele de dărâmare a cibvilizaţiei sunt multiple. Nu pierd timpul pentru a vi le aduce în atenţie deoarece e suficient să răsfoiţi presa din orice ţară a lumii pe care o consideraţi civilizată. Pe măsură ce o resursă care fusese abundentă se termină se mai dărâmă încă o cărămidă a civilizaţiei.

Iar prin dărâmarea civilizaţiei se mai duce câte-o bucată de fard de pe obrazul obosit al democraţiei lăsând să se vad cu ochiul liber realitatea goală. Democraţia şi civilizaţia, aşa cum au fost ele definite de revoluţiile burgheze, începând cu cea engleză, dar devenind relevante abia începând cu Revoluţia Americană, se bazează pe un surplus produs de o resursă ieftină. La început a fost cărbunele, apoi petrolul, iar în prezent un mix energetic.

Acum suntem într-un impas. Din cauza prosiei conducătorilor occidentali şi a foamei teribile a sistemului pe care-l reprezintă, s-a declanşat războiul din Ucraina. Crizele declanşate de evenimentele de acolo au meritul de a ne arăta limpede ce este democraţia şi care sunt fundamentele „civilizaţiei”. Dacă Rusia va fi înfrântă, demenţa sistemului pseudo-democratic va continua să ne macine, instaurând reguli din ce în ce mai degenerate deoarece rimează cu evoluţia sa ca sistem. Dacă însă Rusia va câştiga, probabil „democraţia” occidentală va fi nevoită să se restructureze, imitând „democraţia” polului ruso-chinez. Cred că înţelegeţi despre ce este vorba. Dacă nu, daţi o tură pe-acolo.

Ei bine, cunoscând toată ecuaţia, vă întreb sincer: cu cine să ţinem? Cu polul american sau cu cel ruso-chinez? Aveţi răspuns? Dacă veţi spune că e bine să mergem pe-o cale sau pe alta, v-a furat aiurea peisajul. Înţelegând cu adevărat despre ce e vorba, ştii bine că n-are niciun sens să mergi pe drumurile desenate de alţii şi să te supui pseudo-intersecţiilor create de ei. Libertatea înseamnă să mergi pe unde taie capul. Aţi întrezărit libertatea?

Dan Diaconu

Întreaga democrație americană este pusă la grea încercare zilele acestea.

Liderii școlilor parohiale și familiile care aleg să facă educație în sistem homeschooling au de ce să se teamă, informează CBN News, care prezintă ultimele modificări aduse de Departamentul pentru Educație din New York.

În poate cel mai importat stat din America se are în vedere obligarea școlilor private de a funcționa ca școli publice! O lege aflată în vigoare de la 1894 va fi modificată pentru ca școlile private să își schimbe între profilul – toate programele școlilor private, orarul, planurile cursurilor, standardele de angajare și cerințele de raportare vor trebui să respecte normele cerute de stat pentru școlile publice!

Inspectoratele locale școlare vor putea supraveghea și verifica toate instituțiile de învățămând private și parohiale din statul New York. Cine nu respectă regulile propuse, riscă închiderea școlii!

Pacific Justice Institute (PJI) este o organizație non-profit de apărare juridică și care acum reprezintă interesele organizației Parents Union for Religious Integrity of Torah Education (PURITE). Părinții și rabinii care au solicitat ajutorul PJI practică iudaismul hașidic ultraortodox. Și-au educat tinerii în mici școli religioase, de mii de ani cunoscute drept ieșiva, în care se predau cursuri de matematică și limba engleză, în paralel cu studiul Tora și Talmud.

PURITE se teme că noile reglementările din învățământ vor exclude în mod esențial modul de viață și educație al copiilor.

Recent, Kevin Snider, avocatul PJI, a trimis o scrisoare către Departamentul de Educație din New York, solicitând o dezbatere publică pe marginea subiectului. Snider explică în scrisoarea lui conflictul dintre educația bazată pe Tora și obiectivele școlilor publice din New York.

Totodată, avocatul comunității evreiești mai arată și asemănările dintre modul de viață hașidic ultraortodox și cultura Amish. În 1972, Curtea Supremă a Statelor Unite a anulat condamnările părinților Amish și menoniți care fuseseră amendați pentru nerespectarea legilor educației obligatorii din Wisconsin. Acest precedent rămâne valabil și azi.

„Dacă libertatea și toleranța religioasă vor continua să stea la baza vieții americane, atunci trebuie să le permitem părinților să aleagă o educație religioasă pentru copiii lor”, a declarat Brad Dacus, președintele PJI.

Astăzi o să atac problema politică cea mai spinoasă, rădăcina răului pe care-l simţim, dar despre care nu vorbeşte nimeni. O să fie un material mai lung, dar vă rog să vă înarmaţi cu răbdare. De altfel, şi lungimea materialelor e menită a separa bobul de neghină.

Atunci când spunem că „trăim în cea mai bună dintre lumile posibile” suntem ferm convinşi că avem dreptate, că, în ciuda tuturor problemelor pe care le simţim, societatea a evoluat, iar noi am ajuns într-un moment de sinteză în care toate relele trecutului au fost anulate şi, cumva, ne confruntăm doar cu probleme ale prezentului.

E o eroare, cu siguranţă. V-aş putea întreba simplu: aţi trăit în antichitate sau în Evul Mediu?

Prea spuneţi cu o siguranţă extrem de apăsată că atunci era rău. Fără doar şi poate priviţi prin prisma surselor istorice la care aveţi acces(sau aţi avut acces în şcoală).

Şi care v-au informat prompt că atunci era rău, că oamenii erau omorâţi, că era teroare s.a.m.d. Aşadar, sunteţi ferm convinşi utilizând sursele care vă spun într-un fel. Aceleaşi surse însă ridică în slăvi binefacerile lumii de azi. Ia să vedem, aveţi habar care sunt fundamentele lumii de azi?

Desigur, n-o să aştept să-mi răspundeţi, ci vă voi fixa o piatră de hotar la Revoluţia Franceză.

Utopia vine cu ceva mai mult timp înainte, dar e bine să fixăm începuturile acolo deoarece e mult mai comod să ne raportăm la evenimente vizibile, unanim recunoscute.

Raportându-vă la aceleaşi surse îmi veţi spune că Revoluţia Franceză a fost un eveniment pozitiv, care ne-a eliberat pe noi de sclavie.

Dar Revoluţia Bolşevică, vă voi întreba? Ea n-a fost bună, doar a eliberat total oamenii de teroare?

Nu, îmi veţi spune, raportându-vă la aceleaşi surse. Revoluţia Bolşevică a fost una care a instaurat teroarea comunistă căreia mulţi dintre noi i-au simţit binefacerile pe propria piele.

Nu întâmplător v-am desenat acest parcurs. Revoluţia Franceză a fost una dintre cele mai mari fraude ale istoriei.

Este extrem de importantă deoarece de acolo a început una dintre tehnicile care-au rezistat până în prezent: manipularea maselor, căţărarea pe val şi preluarea puterii. Mai ştiţi replica „De ce se plâng că n-au pâine? Să mănânce cozonac!”?

Aşa-i că a spus-o Maria Antoaneta? Ei bine, nu! N-a spus-o, a fost un slogan propagandistic, o şuşă răspândită în mase pentru a le „nevroza”. Se cam murea de foame în vreme, asta-i adevărat. Dar nu din cauză că le mânca Maria Antoaneta mâncarea, ci din cauze concrete.

Ca să nu mai vorbesc de cele fabricate: multe brutării au tras în mod inexplicabil obloanele, iar cele care încă mai vindeau o făceau la preţuri exorbitante. Adică ceea ce-am numi azi criză indusă.

Foamea e cel mai bun agent revoluţionar. Dă-le nemâncaţilor un vinovat sub forma unui slogan isteţ şi i-ai scos pe străzi. Aşa s-a produs Revoluţia Franceză.

Aşa a căzut tiranul, aşa au aplaudat la execuţia reginei şi aşa a început toată adevărata tiranie. Dacă vreţi să aveţi un exemplu ceva mai actualizat a ceea ce a fost Revoluţia Franceză, priviţi spre Revoluţia Bolşevică.

Ea a fost instrumentată după acelaşi tipar ca surata franceză. De fapt, dacă le citeşti istoriile vei constata avem de-a face cu unul şi acelaşi lucru. Teroarea care a urmat Revoluţiei Franceze a instaurat ceea ce azi numim democraţie.

Trebuie aşadar să reţinem ingredientele care au stat la baza schimbărilor sociale profunde ale secolelor XIX şi XX: manipularea (răspândirea de informaţii false prin intermediul propagandei), revoluţia (provocarea dezordinii sociale în vederea dărâmării regimului aflat la putere), deturnarea (acapararea puterii făcută prin intermediul şi uneori de către vectorii agitatori cunoscuţi publicului din etapa de manipulare) şi spălarea creierului (ascunderea adevărului despre evenimente, găsirea unor falşi vinovaţi pentru nereuşita materială – inevitabilă de fiecare dată, controlul asupra surselor de informare şi propagarea de slogane pozitive la adresa evenimentelor).

Urmăriţi această schemă şi veţi găsi acelaşi lucru în toate răzmeriţele populare. Cel mai recent exemplu e Revoluţia din 1989. A fost precedată de o campanie de manipulare efectuată de către Europa Liberă (în mod ciudat nebruiată) şi amplificată de către ventilatoarele securistice, după care a urmat etapa dezordinii sociale (Revoluţia), deturnarea (toţi cei care au apărut ca „emanaţi” fuseseră de fapt complici) şi spălarea creierului (vezi Humanitas, GDS, ziarele de-atunci ș.a.m.d.).

Ajunşi în acest punct şi convinşi fiind acum (bănuiesc eu) că Revoluţia Franceză v-a fost prezentată mincinos, ar trebui să ne întrebăm serios dacă nu cumva şi principalul ei produs, anume democraţia, nu e tot o manipulare. Ce părere aveţi?

Eu vă voi spune franc: nu-i o manipulare, ci o fraudă. Când vi se vorbeşte despre democraţie vi se aruncă în faţă democraţia ateniană şi se fac tot felul de paralele între ceea ce avem azi şi ceea ce era atunci.

Să încercăm să facem cât se poate de franc o comparaţie. În democraţia ateniană aveam de-a face cu un vot direct pentru orice problemă.

De câte ori aţi fost consultaţi pentru stabilirea gradului de impozitare, pentru taxarea exploatării resurselor (doar sunt ale noastre, ale tuturor, nu-i aşa?), de câte ori v-a întrebat cineva despre modul în care trebuie să arate codul muncii? Hai să nu fiu atât de aplicat: „de câte ori în aceşti 30 de ani de la Revoluţie aţi fost implicaţi direct în luarea unei decizii referitoare la funcţionarea ţării?”.

Dacă n-aţi fost prin Parlament(şi, uneori chiar dacă aţi fost şi acolo) nu v-aţi atins de nicio decizie. În schimb, pe zi ce trece, sunteţi responsabili să cunoaşteţi şi să puneţi în aplicare decizii care nu vă aparţin. Iar dacă din neştiinţă încălcaţi vreo decizie, sunteţi înţelegători cu cel care vă amendează sau vă aplică o corecţie: doar aţi încălcat legea, nu-i aşa?

Spre deosebire de democraţia ateniană în care controlai absolut tot ce se decide, în democraţia noastră sunt alţii care fac asta. „Da, vor spune propagandiştii, dar e imposibil ca 20 de milioane de oameni să decidă. De-aceea s-a ales reprezentativitatea!”.

S-o luăm cu uşurelul. Aşadar, ceea ce avem nu e o democraţie în adevăratul sens al cuvântului, ci una prin care delegăm dreptul de reprezentare unor persoane. OK, poate că e în regulă aşa, dar mai e o şmecherie pe care nu v-o spune nimeni. Cei pe care-i trimitem prin vot în Parlament nu au un mandat imperativ.

Adică nu pot să-i spun lui Gigel: „Te trimit în Parlament ca să votezi asta şi asta!”. Nu, îl trimiţi în Parlament şi după ce ajunge acolo, „reprezentantul tău” poate face ce vrea. Inclusiv să nu-şi respecte promisiunile. Iar tu ai rămas cu buza umflată întrucât nu ai nici măcar dreptul să-l revoci.

Atunci al cui trimis mai e? Cred că e clar pentru toată lumea că avem de-a face cu o fraudă.

În fapt, e ceva mai mult de-atât: e repetarea, perpetuarea, revoluţiilor la intervale regulate de timp. Puteţi privi alegerile ca pe nişte revoluţii în sine: prima dată manipularea (campania electorală), revoluţia (alegerile în urma cărora e eliminat cel anterior sau sunt învinşi „duşmanii”), deturnarea (activitatea politică din Parlament şi celelalte instituţii) şi spălarea creierului (cam tot ceea ce se întâmplă în societate).

Dacă veţi privi mai atenţi, veţi observa că ceea ce numim democraţie nu e decât o punere în scenă a „revoluţiilor” pentru a-i face pe proşti să se elibereze şi astfel să se menţină sistemul. E simplu ca bună ziua.

Şi-ar mai fi un amănunt care nu v-a fost spus: democraţia ateniană funcţiona deoarece existau sclavii, cei care făceau munca de zi cu zi şi care nu aveau niciun drept.

Dacă vă credeţi miezul democraţiei, puteţi să-mi indicaţi şi mie unde sunt sclavii?

Sau, ca să fie mai simplu: cine face munca în societate? V-aţi prins? Dacă faceţi parte dintre cei care muncesc (indiferent că sunteţi muncitori sau antreprenori) înseamnă că îngroşaţi marea masă a sclavilor.

De altfel aici e şi marea minciună a democraţiei: vi se dă impresia că vă aflaţi la butoane sau că ele sunt oricum extrem de accesibile, dar în realitate sunteţi fochiştii care băgaţi cărbuni în foc pentru a funcţiona căruţa.

Iar dacă vreodată vă va trece prin cap că puteţi ajunge la butoane, veţi simţi cum o vergea vă va frige degetele. Asta indiferent cum vreţi să botezaţi acea vergea: „ordinea în societate”, „respectarea celuilalt” sau „lungul braţ al legii”. Indiferent cum, realitatea e că voi trebuie să munciţi sau să interpretaţi impecabil un rol astfel încât cei care muncesc să vă creadă.

Sper că aţi înţeles ceea ce era de înţeles. Nu-mi rămâne decât să vă urez: „iluzii cât mai puţine!”.

Dan DIACONU

Democrații din Virginia pregătesc legea care să permită avortul chiar înainte ca femeia să nască.

După victoria obținută în statul New York, democrații din Virginia, de asemenea majoritari, merg și mai departe cu conceptul de„crimă.”

Conform site-ului cbn.com, democrații propun o lege și mai șocantă, care ar permite uciderea unui copil chiar în momentul în care mama intră în travaliu.

În urma unui schimb de replici halucinant care a avut loc între democrata Kathy Tran și republicanul Todd Gilbert, în cadrul ședinței subcomisiei de specialitate, reiese clar că, în conformitate cu legea 2491, mamei i se va permite să ceară un avort chiar și în ultima clipă, adică atunci când intră în travaliu.

„Chiar și când este evident că o femeie e pe punctul de a naște … poate fi un moment în care ar putea să ceară un avort? Chiar când are dilatare?”, a întrebat Gilbert.

Răspunsul democratei, inițiatoare a legii, a fost: „Da! Proiectul meu de lege ar permite asta. (…) Aceasta ar fi o decizie pe care medicul, medicul și femeia o vor lua în acel moment”.

În motivația proiectului de lege, democrata a spus că restricțiile existente provoacă „suferință emoțională” femeilor cu venituri mici și femeilor de culoare din Virginia.

Statul New York a adoptat recent o lege care permite ca un avort să se facă până în luna a noua de sarcină, chiar și în absența unui medic.

Actul pentru Sănătatea Reproducerii elimină avortul din Codul Penal și notează că „fiecare individ are dreptul fundamental de a alege sau de a refuza contracepția ori sterilizarea. Fiecare persoană care rămâne însărcinată are dreptul fundamental de a alege să ducă sarcina la termen, de a naște un copil sau de a efectua un avort, în temeiul acestui articol.”

Dacă acești lichele justifică avortul unui nevinovat chiar în punctual nașterii, atunci la ce să ne așteptăm în viitor? Zoofila legală, poate chiar necrofilia!

Pentru cât timp se va justice acest propiu genocide că să facă loc pentru (((noi europeni)))?

Sursa – Incorect Politic

Declarația de la ȚEBEA

Ținem să ne exprimăm nedumerirea și nemulțumirea profundă pentru prestația inacceptabilă a autorităților noastre față de ofensiva susținută a revizionismului maghiar, a cărui agresivitate nu mai poate fi tolerată sub niciun motiv. Avem înțelegere pentru libertățile și drepturile oricărui cetățean, inclusiv dreptul său de a petiționa, de a cere orice, chiar și luna de pe cer. Dar când cetățeni români, de etnie secui și maghiari, se întrunesc în număr de câteva sute sau mii ca să pretindă autonomie teritorială și o fac în acordurile imnului național al unui stat dintotdeauna neprieten, nu mai este vorba de exercitarea unui drept, ci de un atentat la valorile fundamentale ale statului român. Ne aflăm în fața unui caz penal, de încălcare a legilor și Constituției, și nu înțelegem ce anume îi mai împiedică pe guvernanți să dea riposta cuvenită unor indivizi atât de iresponsabili. Oare guvernul așteaptă ca atitudinea acestor aventurieri să se generalizeze la întreaga masă a secuilor din România?!

Îngrijorați suntem nu numai dinspre partea organelor statului român – procuratură, Ministerul de Interne, Guvern, Președinte, ci și cu privire la lipsa de reacție a mass mediei din România, a clasei politice. Oare gazetarii și politicienii români au pierdut cu totul conștiința și imperativul interesului național?

Nemulțumirea noastră este cu atât mai mare cu cât ofensiva revizionismului maghiar se bazează, și de această dată, pe premise false, a căror evidențiere întârziem s-o facem cu toată autoritatea politică și științifică ce poate fi convocată în acest sens. Avem astfel în vedere adevărul stabilit o dată pentru totdeauna de numeroși istorici, inclusiv cei mai mari istorici maghiari: adevărul că secuii și maghiarii sunt popoare diferite.

Dacă secuii vor autonomie, ei trebuie să se gândească la una singură, de care au mare nevoie ca să intre și ei în rândul popoarelor libere: autonomia față de maghiari, față de UDMR, față de Budapesta! La ultimele recensăminte, sub presiunea UDMR și a Budapestei, secuii s-au declarat maghiari, astfel că în momemtul de față secuii sunt singura minoritate etnică din România care nu este recunoscută ca atare. Și asta nu pentru că societatea românească refuză a le acorda secuilor acest drept, ci pentru că liderii secuilor s-au lăsat antrenați în politica UDMR, a Budapestei, transformând secuimea într-o masă de manevră a revizionismului maghiar. Această atitudine a liderilor secui poartă numele de trădare a propriei etnii, trădare a neamului secuiesc!

La presiunile UDMR și ale Budapestei, care i-au determinat pe secui să se declare maghiari, iar nu o etnie de sine stătătoare, nu s-a găsit niciun lider secui care să protesteze și să le deschidă ochii secuilor asupra acestei înșelăciuni, asupra primejdiei de moarte pe care o reprezintă jocul de interese în care s-au lăsat atrași în folosul exclusiv al Budapestei. Vocile răzlețe ale unor tineri secui care au cerut recunoașterea secuilor ca etnie de sine stătătoare au fost cu brutalitate acoperite. Au fost în schimb bine mediatizate declarațiile prin care secuii din România și-au abandonat istoria, propria identitate etnică.

Secuii sunt azi în pericol de a-și pierde pentru totdeauna identitatea națională, de popor vechi pe acest pământ, mai vechi decât maghiarii.

Dar dacă chiar vor să-și salveze ființa națională, secuii au într-adevăr nevoie de autonomie, dar nu față de români, față de România, ci autonomie față de maghiari, față de politica duplicitară a Budapestei, care se folosește de secui pentru a menține sau crea un climat de tensiuni internetice în Transilvania. Este bine cunoscută această politică a Budapestei, pe cât de agresivă, pe atât de ridiculă. Dar nu putem uita că această politică de minciuni și diversiune a avut cândva câștig de cauză, provocând imense suferințe în Ardeal. Nu avem nicio garanție că o conjunctură istorică atât de nefastă cum a fost cea din august 1940 nu se mai poate ivi. Nu vrem să se mai repete diktatul de la Viena, să mai ajungem ca soarta noastră să depindă de decizia unor cancelarii răuvoitoare sau prost informate!

Guvernanții noștri și clasa politică trebuie să se pună în acord cu opinia publică românească și să manifeste toată fermitatea față de demersul destabilizator de țară la care se dedau UDMR și celelalte organizații de esență teroristă întreținute și manevrate de Budapesta. Aplicarea cu strășnicie a legilor în acest caz se impune și nimeni în lume nu va avea motiv să condamne în vreun fel fermitatea guvernului român. Dimpotrivă, slăbiciunea și toleranța guvernului român față de proiecte politice separatiste atât de aberante riscă să creeze un precedent periculos pentru toate statele din Europa.

Somăm guvernul României, pe Președintele Țării, partidele parlamentare, să abandoneze lupta pentru ciolan și alte beneficii clientelare și să răspundă cum se cuvine celor care agresează cu fățărnicie și insolență Neamul și Țara noastră!

Până când să li se mai rabde udemeriștilor obrăznicia și lipsa de loialitate față de Țară?!

Până când vom mai răbda, noi, românii, să fim guvernați de persoane total insensibile la imperativul interesului național, superior oricăror alte considerente?!

Dreptul poporului român de a-și apăra statul național, făurit cu atâtea sacrificii, este un drept care prevalează față de orice alte considerente și principii politice, prevalează chiar și față de exigențele unui regim politic democratic! Mai întâi România și abia apoi democrația!

Salvarea Patriei, pretutindeni în lume, este legea supremă! Autor: Ion Coja

Când e beat, domnul Jean Claude Juncker – președintele Comisiei Europene – e sincer. Într-unul din desele sale momente de sinceritate, Juncker a destăinuit cum funcționează „democrația” europeană: „Noi decidem ceva, apoi facem cunoscut și așteptăm un timp pentru a vedea ce se întâmplă. În cazul în care nu există niciun mare protest și nici revolte, deoarece majoritatea oamenilor nu au nicio idee despre ceea ce s-a hotărât, continuăm pas cu pas, până când nu mai există nicio cale de întoarcere”.

Numai că, din când în când, niște firișoare de nisip populiste, extremiste, din astea, se strecoară în mecanismul democratic al UE și-l gripează: Brexit, Polonia, Orban, Zeman, Fico, împreună cu cel mai urât azi de Bruxelles, cu Referendumul.

Atunci, lui Claude Juncker nu-i mai arde să decidă, pas cu pas și i se schimbă starea. La ultima conferință găzduita de Institutul Jacques Delors, din Paris, domnul Jean Claude Juncker – președintele Comisiei Europene – s-a dus treaz. Normal, deprimat, Juncker, altfel un tip vesel, a ținut un discurs trist și plin de amărăciune:

„Uitați Statele Unite ale Europei, federalismul, o Uniune puternică, abolirea frontierelor. Nu mai sunt decât o iluzie, un vis pe care puteți să-l închideți în sertarul cu amintiri. Trebuie să devenim conștienți și să ne oprim din vorbit, pentru că așa nu ajungem nicăieri. Și cine sunt vinovați de acest eșec? Guvernanții, capitalele care nu vor să-și piardă puterea, birocrația de la Bruxelles? Nu! Este vina cetățenilor!”

Și Juncker a încheiat, în lacrimi: „Pe scurt, totul a fost o glumă. Timp de 60 de ani am crezut într-un basm. I-am sărbătorit pe Spinelli și Adenauer, care acum odihnesc în pace”.

Cu toate că lui Spinelli și Adenauer nu le mai pasă de UE, nu pot să nu remarc că și Joachim Gauck, președintele Germaniei, o țară ca afară, este pe aceeași frecvență democratică cu Juncker. „Nu elitele sunt problema, ci poporul constituie problema”, – a constatat el, de curând, revoltat că mai sunt nemți care gândesc altfel decât el, Merkel și… decât elitele.

Așadar, poporul e de vină! Cum ucide el federalizarea cu Afganistan, Somalia, Nigeria, Pakistan Siria, Irak, astea. Cum nu ne lasă, cetățenii ăștia, să avem noi, elitele, o Uniune puternică, cu granița la Yaounde, Lahore și Fayzabad. În morții mă-sii de democrație, cu cine a inventat-o!

Autor: Bogdan Calehari

J.C. Juncker: „Adieu aux Etats-Unis d’Europe: c’est la faute des citoyens”

„Oubliez les Etats-Unis d’Europe, le fédéralisme, une Union forte, l’abolition des frontières. Ce n’est plus qu’une illusion, un rêve, que vous pouvez enfermer dans le tiroir de l’oubli.

Nous devons être clairs et arrêter d’en parler, car cela n’arrivera jamais. Et qui sont les responsables de cet échec ? Les gouvernements, les capitales qui ne veulent pas perdre le pouvoir, la bureaucratie de Bruxelles?”

„Non”, répond J.C. Juncker, „c’est la faute aux citoyens”, – c’est-à-dire à nous les Européens, qui aimons notre diversité et nos traditions.

„En somme, poursuit Juncker, tout cela n’était qu’une blague. Pendant 60 ans, nous avons cru à un conte de fées. Nous avons célébré Spinelli et Adenauer, qui maintenant reposent en paix”.

„Je pense que le moment est venu de clarifier certaines choses” a ajouté Juncker lors d’une conférence à l’Institut Jacques Delors à Paris. „Très souvent, ceux qui nous observent ne comprennent pas ce que nous accomplissons”.

În anul 1773, în casa baronului Mayer Amschel Rotschild situată pe o stradă evreiască din Frankfurt, s-au întâlnit 12 evrei bogaţi, mari cămătari ai vremii. Ei şi-au propus, nici mai mult, nici mai puţin decât gestionarea averilor lumii, în urma unui program cu bătaie lungă de mai bine de… 225 de ani! Mai mult decât atât, cei 12 îşi propuneau ca lumea să fie condusă de un guvern mondial cu capitala la Ierusalim şi toată povestea asta să fie realizată cu preţul a trei războaie mondiale.

Printr-o tradiţie ce ţine de istoria lojilor masonice, cei 12 şi urmaşii lor de astăzi care gestionează averile lumii şi-au spus iluminaţi.

Unul dintre materialele scrise de cei 12 se numeşte Protocoalele Înţelepţilor Sionului. Elaborat în 1773, acest document a fost secret până în anul 1901 când, descoperit din întâmplare de către profesorul rus S. Nilus a fost publicat şi ulterior tradus în engleză de către Victor Marsden. Un exemplar se află şi acum la British Museum din Londra.

Destul de amănunţit, materialul prezintă strategii pentru: controlul finanţelor lumii, controlul presei, controlul asupra credinţei, manipularea informaţiei, coruperea, discreditarea şi chiar suprimarea fizică a celor ce se împotrivesc, controlul politicii, elaborarea războaielor (aducătoare de venituri importante), controlul educaţiei, controlul lojilor masonice.

Un alt document redactat de cei 12 este Noul Testament Diabolic, cunoscut de asemenea publicului datorită unei pure întâmplări din 1785: curierul care transporta documentul a fost trăsnit şi materialele au ajuns în mâna poliţiei. Mult asemănător în ideologie, documentul poate fi o oglindă a lumii de astăzi:

„Primul secret privind felul în care se poate manipula societatea este supremaţia asupra opiniei publice. Prin aceasta se poate semăna între oameni atâta sciziune, îndoială şi păreri contradictorii încât ei nu se vor mai descurca în zăpăceala colectivă… Al doilea secret este de a pune în mişcare toate slăbiciunile şi defectele omeneşti, patimile, greşelile până ce oamenii nu se mai pot înţelege între ei… Prin invidie, ură, discordie şi război, prin foamete, lipsuri şi molime, toate popoarele vor fi atât de slăbite, încât nu vor şti cum să iasă din impas, decât dacă se supun voinţei noastre, a Iluminaţilor. Un stat care este epuizat de prefaceri sau conflicte interne va fi, în orice caz, o pradă uşoară pentru noi. Vom obişnui popoarele să ia aparenţele drept momeală adevărată, să se mulţumească cu superficialităţi, să alerge numai după plăceri, să se epuizeze căutând mereu ceva nou, pentru ca în sfârşit să asculte de noi, Iluminaţii. Iar noi vom răsplăti masele cu venituri adecvate pentru supunerea lor….

Prin şarlatanii şi vorbe goale, oamenii trebuie sustraşi pentru ca să nu se poată gândi cu mintea proprie. Oratorii politicii instruiţi de Iluminaţi trebuie să bată atâta monedă pe conceptele de «democraţie» şi «libertate», încât oamenii să fie dezgustaţi de discursuri politice de orice natură ar fi ele. Ideologia Iluminaţilor însă, trebuie să fie inoculată necontenit. Masele sunt oarbe, nesocotite şi lipsite de critică. Dominaţia mondială se obţine numai pe căi ocolite, prin subminarea selectivă a libertăţilor, prin legi, prin ordine a electoratului, prin presă, prin educaţie şi metode de învăţământ, dar mai ales sub stricta ţinere în secret activităţilor noastre.

Guvernele trebuie hărţuite până când, de dragul liniştii, să fie dispuse să cedeze puterea. Vom aţâţa în Europa contradicţii individuale și naționale, rasiale și religioase, astfel ca statele să nu mai găsească punţi de înţelegere între ele. Preşedinţii de stat vor fi aleşi de noi, din rândul celor ce ne dau ascultare. Fiecare dintre ei să aibă câte un punct negru, vulnerabil în trecut, pentru ca să putem exercita presiuni asupra lor, spre a putea da legilor sensul dorit de noi şi pentru a putea modifica constituţia. Vom corupe înalţii funcţionari ca să sporească datoriile externe ale statului spre a deveni sclavii datornici ai băncilor noastre. Vom provoca crize economice prin speculaţii la bursă, pentru a distruge puterea monedei…

Societatea spre care tindem trebuie să fie alcătuită, în afară de noi, dintr-o mână de milionari ce depind de noi, din poliţie şi soldaţi, iar în rest, din cetăţeni lipsiţi de avere. Prin introducerea dreptului de vot general şi individual, vom instaura supremaţia absolută a maselor. Prin propagarea dreptului de a dispune de sine însuşi a fiecărui individ, vom diminua importanţa familiei şi valoarea ei educativă. Printr-o educaţie bazată pe principii false, ideologii mincinoase, vom face ca tineretul să fie indus în eroare, uşor de condus şi depravat.

Întemeierea cât mai multor organizaţii cu nume diferite, ademenirea cât mai multora în loji publice au ca scop să le arunce la cât mai mulţi nisip în ochi.

Prin metodele expuse, naţiunile vor fi silite să cedeze Iluminaţilor dominaţia lumii. Noul guvern mondial va trebui să apară ca patronul şi binefăcătorul popoarelor. Dacă un popor se opune, trebuie mobilizaţi vecinii şi instigaţi la o acţiune armată.” – Articol relatat de portalul Yogaesoteric.

VEZI SI: Iată ce se întâmplă în organism atunci când consumați un ou în fiecare zi

Ce este democraţia? Puterea poporului (demos, kratos). Mai exact, o formă de organizare și conducere politică a societății, în care puterea supremă este exercitată de popor. Din start, realizăm că însăşi definiţia sistemelor democratice este o utopie.

Cum ar putea un popor să exercite puterea? Prin decizia majorităţii, evident. Un om, un vot, indivizi egali, puterea majorităţii şi restul balivernelor repetate ca un huruit de moară stricată. Statistic este demonstrat că în orice comunitate, indiferent de organizare, majoritatea este alcătuită din oameni simpli. Mai exact, cei mulţi şi proşti.

Oare în ce univers paralel, indiferent de mediu şi specie, cei mulţi şi proşti iau deciziile? Cei mulţi şi proşti exercită puterea în detrimentul celor puţini şi inteligenţi. Da, sigur. Asta se poate întâmpla doar în fantasmagoria legendelor democratice. Altfel, este împotriva naturii. Niciodată turma de bivoli nu va vâna haita de hiene. Chit că sunt mai mari, mai puternici şi mai numeroşi.

Până şi principiile de bază ale democraţiei sunt construite pe nişte munţi de ipocrizie. Suveranitatea poporului? Da, atât timp cât altă democraţie mai mare este de acord cu activitatea democraţiei tale mai mici. Domnia majoritatii? Sigur. Fiecare bivol este domnitor în căpşorul lui cornut, până îl haleşte hiena.

Respectarea procedurilor legale? Da, asta dacă nu eşti în vârful lanţului trofic. “When the President does it, that means that it’s not illegal.” Citat din Richard Nixon, unul dintre tăticii democraţiei. Declaraţia respectivă l-a costat scump. Nu pentru că ar fi falsă. Ci pentru că Nixon a fost suficient de naiv încât să ignore adevăratul principiu al democraţiei: Ipocrizia

Garantarea drepturilor fundamentale ale omului? Da, dar nu ale fiecărui om în parte. Asta, din nou, ar fi ceva imposibil, cu toată bunăvoința haitei de hiene. “Unde-i lege nu-i tocmeală”, “Toţi suntem egali în faţa legii”. De câte ori aţi auzit demagogiile astea perfide? Nu, nu suntem toţi egali în faţa legii. Nu, nu avem toţi drepturi egale. Pentru că, surpriză, mare surpriză… Nu ne-am născut şi nu suntem egali!

Caz concret: Dacă eu, cetăţean al statului democratic România, de etnie română, întreţin relaţii sexuale cu o minoră, sunt acuzat de viol. Dacă un alt cetăţean al statului democratic România, de etnie ţigănească, întreţine relaţii sexuale cu o minoră, se pune de o nuntă cu lăutari, elicoptere şi naşi politicieni. Dar nimeni şi nimic nu este mai presus de lege. Doar legea ţigănească. Şi alte legi.

Cazul concret se poate lejer extrapola pentru alte sisteme democratice. Comunităţile amish din SUA sunt democratice? Se respectă drepturile omului? Dar în comunitatea creştină Gloriavale din Noua Zeelandă, altă democraţie de succes, se respectă drepturile omului? Principiile şi legile democratice? Aproximativ. Cu excepţia fetelor care sunt obligate să se mărite de la prima menstruaţie şi apoi să toarne câte 15-20 de copii. Şi cu alte câteva excepţii…

Şi totuşi, cum de rezistă democraţia? Cum rezistă şi câştigă acest sistem profund ipocrit şi plin de excepţii scandaloase? Sistemul democratic este un organism care supravieţuieşte hrănindu-se cu propriile tumori. Marile defecte sunt în acelaşi timp principalele calităţi. Democraţia funcţionează tocmai datorită ipocriziei, minciunilor şi manipulărilor care ţin liniştită turma de bivoli.

Funcţionează datorită abuzurilor, datorită excepţiilor. Orice individ şi orice lege trebuie să se supună sacrificiului pentru interesul general. Da, minore de 12-13 ani sunt măritate cu forţa. Ce s-ar întâmpla dacă s-a aplica legea şi pentru ei, câteva milioane? Multe milioane. Nu mai bine ascundem problema sub legi ţigăneşti şi comunităţi creştine?

Până la urmă, tot ceea ce contează este funcţionalitatea sistemului, productivitatea societăţii. Iar pentru asta avem nevoie de ipocrizie, manipulare, bivoli şi hiene.  – Autor: Dani Corban, Reactii.ro

1989 ar fi trebuit să fie sfârşitul multor dezastre care au fost parte intens constitutivă a comunismului. Conservate meticulos de gălăgia instalată interesat, acestea au revenit sub cele mai elaborate şi toxice reţete. Absenţa lor, o vreme, a lăsat impresia “căderii comunismului” dur şi a celor care îl reprezentau. Astfel, sub camuflaj, în loc să aducă economia liberă, democraţia, libertatea cuvântului, valorile constituţionale europene, clasa politică a comunist-securiştilor şi-a însuşit statul, privatizându-l în interes personal. De la răul absolut al ideologiei totalitare, românii s-au ales cu o structură publică mortală, pretins democratică, având toate avizele europene. A vorbi despre reforme într-un asemenea aranjament social înseamnă situare în pură contradicţie. Stare acut resimţită peste tot în România, tradusă regional drept imposibilitate a unei schimbări puse pe seama aderării ţării la UE.

Dramatic, aparent de neînţeles, majoritatea vocilor implicate în schimbarea României s-au alăturat, în timp, unor decisive grupuri de putere, sfârşind culpabil. Luată în totalitatea sa, clasa pretins reformistă s-a dovedit a fi de o falsitate de-acum proverbială, conexându-se tăcerii din perioada anterioară. Ceea ce părea a nu fi reuşit Securitatea şi Partidul Comunist înainte de 1989 a devenit jucărie în mâinile specimenelor unui arbore genealogic cu tot felul de altoiuri. Nu mai este niciun dubiu, dictatura comunistă a avut un spectru pe care, probabil, îl va putea clarifica în mod acceptabil accesul la dosarele trecute în monopulul clasificat al noului regim.

Deparazitarea României de aceste personaje politice care sunt vârf al corupţiei nu mai poate fi amânată. În noul context euro-atlantic, serviciile secrete nu mai au nevoie de aceste personaje. Acest mixaj om politic-agent acoperit-corupţie a dus la internaţionalizarea degradării româneşti, blocând în totalitate viaţa internă. Regimul Traian Băsescu, exultând continuu prin trubadurii săi, toţi având un parfum secret şi relevant, a dat acestei teribile refaceri a fostei Securităţi o dimensiune care a dus la anularea totală a democraţiei. Distanţa dintre aştri şi Pământ, aceasta este între un stat european şi România. Politicianul român nu poate fi în slujba spionajului străin, însăşi legea se pronunţă în acest sens. În acelaşi timp, el nu poate fi agent acoperit al seviciului românesc. Ambele ipostaze sunt la fel de incriminante. Oricât ar părea de disproporţionat, nicio ipostază nu serveşte democraţiei interne, interesului public. Serviciile secrete trebuie să se profesionalizeze şi să se limiteze strict la arii de competenţe care să nu le implice în delirul politico-economic-cultural, aşa cum există în acest moment la noi. Atâta vreme cât majoritatea politicienilor actuali par a fi surse sau ofiţeri acoperiţi, România poate fi declarată oficial dictatură. Partenerii strategici, prin reprezentaţii săi, nu au cum să fie extrem de sensibili la asemenea subiecte, însă colaborarea cu un stat care se bazează, deocamdată, pe asemenea piloni poate aduce surprize dramatice, cum aceştia cunosc prea bine. Degringolada pe care o produce deja colaborarea cu sistemul comunist central-european este deja suficientă pentru un capăt de istorie căruia ar trebui să i se pună oficial punct.

Nazismul şi comunismul au reprezentat acelaşi pluton de execuţie. Compozitul românesc, în general, a fost şi a rămas mult mai dens decât altele, duritatea şi versatilitatea regimului comunist păstrându-se intacte. În această formulă, “reformele” au fost dominate constant de un centru mafiot, cu pretenţii spiritual-metafizice, care nu a reprezentat altceva decât epicentrul corupţiei. Al corupţiei pe care o invocă UE şi administraţia americană, împreună cu toţi românii. Însă actuala imagine a corupţiei puse în scenă prin personaje derizorii pentru români şi rapoartele externe nu prea mai este luată de nimeni în serios, fiind margine a fenomenului propriu-zis. Cei care negociază acum direct fac legea. Ei vor să fie reprezentanţi publici eterni, ei sunt această realitate de neschimbat. Spre exemplu, Traian Băsescu se visează important funcţionar internaţional. Autoritatea statală românească actuală, prin sistemul de promovare şi evaluare, pune în pericol statalitatea şi democraţia ţării. Lupta între ierarhii, între interlopii puterii, se vrea dovadă a moralităţii şi reformei justiţiei. Calomniind indirect libertatea, demnitatea umană, dreptul la asociere liberă, la reprezentarea propriilor interese legitime, această clasă produsă de aparatul stratificat al fostei Securităţi şi a fostului partid unic a făcut praf şi pulbere fermentul democratic al societăţii actuale. Mai mult, emisari ai sistemului se arată pretutindeni, personaje fără nicio misie democratică. În numele României vorbeşte şi decide după bunul-plac un grup restrâns de persoane, mai rău ca într-o colonie.

Demobilizaţii strategici ai comunismului mi s-au părut întotdeauna caricaturi ale libertăţii, căderea comunismului fiind un proces abia început pentru România. De la chemarea în Agora a celor care urmau a fi mitraliaţi în mod programatic, la trâmbiţarea unei” democraţii” asasine, astăzi, între aceste ipostaze, nu este nicio ieşire. Unii care la începutul anilor ‘90 lăsau impresia că mizau pe libertate au luat locul vechilor propagandişti, având acum pieptul plin de decoraţii precum ilegaliştii comunişti de cea mai dubioasă extracţie. Aceste închipuit merituoase maimuţe umanoide primesc acum retribuţii pentru “meritele” lor, fiind special folosite în ferecarea unei tăceri tot mai acute. Laboratorul fascisto-stalinist s-a repus în funcţiune în România, oarecum cu avize europene, victimele fiind deja notorii. Recompensele regimului inuman din România oferite unor categorii securis-propagandistice, în condiţiile exterminării populare, nu mai pot continua o secundă.

Să mă întreb dacă naţiunea noastră are vreun viitor în Europa unită, sau la ea acasă, e totuşi prea mult, prea abrupt, incorect. Nu m-am despărţit niciodată de ideea că suntem una dintre marile naţiuni ale Europei. Astăzi, această naţiune nu are niciun drept la stimă pentru viaţa publică, din motivele arătate. Nu e nicio îndoială, în acest sens. Demantelarea fostei Securităţi, subiect vechi, trebuie aplicată în procedură de urgenţă, poate de înseşi serviciile secrete care trebuie aduse la un cadru legal şi transparent spre binele lor şi al nostru. Nimeni nu mai poate fi deasupra legii, cu atât mai demonstrativ cei care o reprezintă. Până atunci, să fim convinşi că orice instituţie, lege, persoană, articol de ziar, autor beletristic nu e decât o posibilă subminare a libertăţii, având o misie dublă. România nu poate renaşte decât prin eliminarea generală a formulelor organizatorice din perioada comunistă. Securisto-politicienii trebuie scoşi în afara legii.

Este un imperativ, acela de a ne trăi viaţa aşa cum a fost lăsată de Sus, în cea mai bună înţelegere democratică!

Autor: Ioan Vieru – Sursa: Cotidianul

Privind retrospectiv, perioada de după lovitura de stat din 1989 plasează încă România sub zodia comunismului. Știm că în mod oficial s-a decretat căderea comunismului, ceea ce este adevărat într-o mare măsură. Pentru că, a avut loc mai mult o cădere artificială și impusă din exteriorul țării, iar nu o dispariție totală și definitivă. Comunismul a supraviețuit așadar, dar sub o altă formă, pe care foarte puțini români o întrezăresc.

A sucombat numai regimul lui Ceaușescu prin executarea lui și a consoartei sale. Mass media a condamnat regimul dictatorului, uitând să condamne și regimul de dinaintea lui. Iar graba și insistența evreilor sioniști în frunte cu Silviu Brucan de a-i executa pe soții Ceaușescu și într-o zi sfântă pentru ortodocși, ziua Nașterii Domnului, ne arată tocmai ura viscerală pe care o poartă aceștia creștinismului și poporului român, ridicându-ne totodată multe semne de întrebare…

Ca un adevărat cameleon, comunismul și-a cosmetizat doar înfățișarea. Filosovieticul Ion Iliescu s-a înconjurat de evrei sioniști (masoni) precum Petre Roman, pe care l-a și pus prim-ministrul României. Știți oare care a fost prioritatea lui și a fraților săi iudeo-masoni? Cumplita lege a avortului, care a decimat până acum mai mult de 20 de milioane de prunci nevinovați, lege care a fost adoptată rapid sub masca libertății totale a femeii… Dar a cărei femei oare? A femeii necreștine. Femeia creștină nu și-ar ucide niciodată pruncul nenăscut…

Vă mai aduceți aminte de săptămânile de protest ale tinerilor studenți și intelectuali care au luat ATITUDINE în fața restaurației comunismului și nerespectării punctelor din Proclamația de la Timișoara? S-a numit fenomenul Piața Universității. Împotriva lor puterea politică a utilizat până la urmă forța, ca și în cazul mineriadelor care au urmat și pe care le-a folosit pentru a se impune în societatea românească!…

Iar astăzi, asistăm la revenirea în actualitate a monstrului cu multe capete de altădată, a comunismului satanic (ateu în aparență doar), dar sub forma unui amalgam dintre capitalism și comunism. Este vorba de struțo-cămila neocomunismului capitalist. De aceea a apărut această formulă, pentru nu se mai putea trasa o linie de demarcație între partidele de stânga și cele de dreapta. Vedem cum PSD-ul a guvernat alături de PNL în cadrul Uniunii Social-Liberale, într-un mariaj care nu putea până la urmă să nu se destrame. Vedem cum liberalul Crin Antonescu a făcut un pas înapoi de bună voie sau silit pentru a lăsa loc UDMR-ului la guvernare și cum declara recent la un post de televiziune că nu exclude totuși în viitorul apropiat o colaborare cu PSD.

Observăm tot mai mult strânsa ,,prietenie” de afaceri  dintre neocomuniștii conduși de tovarășul Iliescu și evreii sioniști. Amintim numai afacerile veroase prin care a fost spoliat statul român (indirect noi toți), despre care doar o parte a presei a putut relata (cealaltă fiind aservită ocultei). Cornel Dan Nicolae și alți câțiva scriitori au unele cărți bine documentate pe tema aceasta a ofensivei iudaismului în România și războiului dus de evreii sioniști împotriva poporului român.

Ca să dau doar un exemplu, să ne referim la anchetarea primarului Radu Mazăre (edilul municipiului Constanța, membru PSD), a fratelui acestuia, senatorului Mihai Mazăre, dar și a evreilor Ellan Schwartzenberg și Avraham, pentru acuzația de dare și primire de mită. S-a recurs la transferul unor sume foarte mari prin firme din Cipru și Liechteinstein, utilizându-se potrivit procurorilor sistemul off-shore. Este oare însă o coincidență faptul că în aceleași zile, premierul Victor Ponta (ucenicul de succes al masonilor Ion Iliescu și Adrian Năstase) se află împreună cu soția într-o vizită în Israel? Care este semnalul pe care ni-l transmite? A fost chemat la raport pentru a i se trasa noi sarcini (fără posibile interceptări) sau chiar vrea să ne arate ostentativ cine sunt cei care îl susțin și îi asigură puterea?

Este o simplă coincidență că acum Senatul a aprobat în unanimitate legea de interzicere a organizațiilor și simbolurilor legionare, care prevede pedeapsa cu închisoarea, deși Comisiile juridice s-au pronunțat înainte respingând proiectul de lege? Este o coincidență și faptul că tot mai mulți izraelieni sunt încurajați practic să cumpere suprafețe mari de pământ în România și societăți de pe litoralul românesc?

În contextul în care, marionetele acestora, precum Adrian Cioroianu duc o muncă intensă de convingere a românilor, prin retorică și diplomație (nu cu argumente și dovezi), că în România au fost exterminați evreii (spune el, nu contează câți anume dintre ei) în timpul guvernării lui Ion Antonescu și că acest Holocaust este ,,parte a celui european”…

Ideologia satanică a comunismului a fost opera evreilor sioniști. Cei care ne-au predat-o erau de origine evreiască. Securiștii au fost pregătiți și conduși tot de evrei. La Pitești, cei care au organizat diabolica reeducare cu forța erau evrei masoni. Și totuși, noi românii, ne întoarcem treptat-treptat la dictatură și comunism?… – De Radu Iacoboaie – Ziarul Natiunea

Ţineţi minte, cei mai copţi la vârstă, interviul lui Silviu Brucan din cotidianul „Le Figaro”, după revoluţia din 1989, în care spunea că „românilor le trebuie 20 de ani să înveţe democraţia”. Atunci declaraţia lui Silviu Brucan a stârnit o reacţie vehementă negativă, nu neapărat că o spunea unul dintre fondatorii bolşevismului românesc şi instigatorul închiderii în gulag a elitei intelectuale, kominternistul Silviu Brucan, ca redactor şef la Scânteia, ci datorită duratei de a învăţa democraţia pentru români.

Şi acum mi se întoarce stomacul pe dos când îmi amintesc cum PRO TV l-a promovat pe Silviu Brucan ani la rând ca şi profesor de democraţie, el unul dintre cei mai duri comunişti din PCR, venit pe tancurile sovietice, care a făcut atât rău României. E ciudat şi pervers cum recent  cotitidianul „Adevărul” face o analiză a declaraţiei lui Brucan din 1990 punând scriitori, profesori şi bloggeri să-l proslăvească pe acest fost kominternist şi agent plătit al Moscovei şi să ne facă pe noi, românii, proşti că nu ştim ce este democraţia -, un fel pervers de a compromite şi bruma încredere pe care o mai avem. Dintre toţi cei intervievaţi de reporterii „Adevărul” despre declaraţia controversată a lui Silviu Brucan un răspuns corect şi pertinent l-a oferit conf. univ. dr. Doru Pop de la UBB. E singurul care a demantelat inserţia perversă a butadei acestui bătrân bolşevic, care avea ca scop compromiterea tinerii democraţii româneşti şi umilirea românilor după 50 de ani de comunism terorist şi ateu, pe care el l-a sprijinit ca un activist bolşevic crud şi feroce. Să nu uităm că Brucan nu era român, iar trecutul său e legat de agentura NKVD şi şcoala de partid de la Moscova. Clarificarea o fac pentru redactorii de la „Adevărul”, care dau dovadă că habar nu au de istoria României.

Să vedem ce spune clujeanul Doru Pop: „Conferenţiarul Doru Pop, cadru didactic al al Facultăţii de Teatru şi Televiziune din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai, consideră că Silviu Brucan însuşi a fost expresia perversă şi perfidă a factorului principal care nu a permis României şi românilor să iasă din capcanele dictaturii comuniste. Profesorul clujean consideră că această problemă, cu care ne confruntăm şi astăzi, este perpetuarea sistemului de relaţii şi interese al clicii conducătoare din vremea comunismului. De fapt, după 89, am fi asistat la privatizarea României de către fosta Securitate şi confiscarea tuturor resurselor de către eşalonul doi al Partidului Comunist Român. “Românii nu au un plus sau un minus de „democraţie”, nici nu trebuie să învăţăm democraţia ca un fel de analfabeţi politici. Toţi oamenii sunt născuţi egali, iar democraţia este un instinct natural al omului. Din păcate, „profesorii” noştri de democraţie după 1989, de la Ion Iliescu la Traian Băsescu, sunt cei care au deformat valorile tradiţionale şi specifice ale acestui mod de a guverna societatea pe care l-au practicat şi vechii greci. De fapt chiar butada aceasta cinică a lui Brucan indică „blestemul” pus asupra poporului român de către aceşti ideologi şi propagandişti ai regimului Ceauşescu”, spune Doru Pop. „Brucan, care a fost vreme de decenii în fruntea ideologiei de partid, fost redactor şef la Scânteia şi fost director general al TVR, a devenit rapid „Mafalda” politic al unui post de televiziune „capitalist”. “În fond, această obrăznicie a nomenclaturii comuniste, unde „foştii” au devenit „actualii”, a făcut să fim astăzi una dintre ţările cele mai slab dezvoltate ale Europei. Singura mare şansă a României a fost „fereastra” de schimbare petrecută între 1996 şi 2000, când România a făcut paşi importanţi spre NATO şi Uniunea Europeană. Altfel eram şi astăzi în captivitatea profitorilor regimului comunist, oarecum asemănător cu ceea ce se întâmplă în Ucraina.“

Silviu Brucan a fost promotorul bolşevismului şi gulagului românesc în niciun caz ideologul democraţiei. Numai redactorii de la „Adevărul” au rămas setaţi ideologic pe programul „băieţilor” ieşiţi de pe băncile şcolii de partid comunist. De Ionuţ Ţene – NapocaNews

Preocupările privind problematica ţărănimii, manifestate în gândirea economică, socială, politicăromânească încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea, s-au amplificat în primele două decenii ale secolului al XX-lea. Apariţia efectivă a curentului de gândire ţărănist, la începutul deceniului al treilea a fost impulsionată atât de înfăptuirea reformelor economice de după primul război mondial, cât şi de constituirea şi activitatea Partidului Ţărănesc şi după fuziunea acestuia cu Partidul Naţional Român, a Partidului Naţional-Ţărănesc (P.N.Ţ.). Curentul economic ţărănist a avut numeroşi reprezentanţi de seamă, dintre care se disting, Ion Mihalache, Virgil Madgearu, Ion Răducanu, Ernest Ene, Gheorghe Zane sau Victor Jinga.Read More »

A trebuit să moară Ceauşescu ca să descopăr că oamenii dintr-o poză din cartea de istorie, morţi, aliniaţi pe jos în curtea Morgii, în pielea goală, încă sunt comemoraţi… Victimele pogromului „legionar”… La urma urmei, au fost şi ei oameni vii, mi-am zis, şi e normal, era să zic creştineşte, ca cineva să le păstreze vie amintirea. Numai că au început să apară întrebările…

Astăzi, 21 ianuarie 2013, a fost organizată o astfel de comemorare. M-aş fi dus, în calitate de om, ca să ascult ce au de zis ambasadorul Israelului, Stelian Tănase (da, jurnalistul, nu e coincidenţă de nume) şi invitatul de onoare, Mircea Albulescu, actorul. Aş fi avut ocazia să o ascult şi pe doamna Maia Morgenstern, şi nu m-aş fi supărat pe domnia sa, indiferent ce ar fi zis. Prea mult a înălţat numele României în cinematografia mondială…

Te simţi binevenit în sinagogă?

Numai că evenimentul a fost organizat în Sinagoga mare din Bucureşti. Ce să caut eu într-o biserică în care nu mă simt bine? E firesc ca o slujbă de pomenire să se ţină într-o biserică, dar de ce să te baricadezi în ea pentru o prezentare a faptelor istorice şi pentru declaraţii politice?

Să nu fi putut oferi primarul sectorului 3, Robert Negoiţă, unul dintre vorbitorii de marcă ai evenimentului, o sală prestigioasă? Să nu mai fi având Comunitatea evreiască bani pentru închirierea unei săli în centrul Bucureştiului, aşa cum cerea importanţa evenimentului? Sau există o raţiune deasupra înţelegerii generale, ca o asemenea acţiune doar să se bifeze, cu batista pe ţambal?

Prima întrebare a fost despre săpun…

Fiind internat într-un spital cu mai mulţi ani în urmă, întâmplarea a făcut să ajung într-un salon cu un inginer chimist, tehnolog într-o fabrică de săpun. Încă îl aud: „Hai, dom’le, fii serios! Nu se poate face săpun la nivel industrial din grăsime umană!”. Dar cum, când… „Nu vă supăraţi, dar eu am terminat o facultate şi de 30 de ani fac numai săpun… Dumneavoastră credeţi ce vreţi…”

În momentul acela am simţit de parcă cineva mi-a luat o greutate imensă de pe umeri. Ideea de a folosi ceva de la oameni, ca materie primă pentru un produs comercial, mi se părea cel mai grotesc atentat la adresa umanităţii. Îmi imaginam cum putea suna o reclamă pentru acel produs şi mi se făcea pielea de găină.

Când „naţional” înseamnă „vinovat eşti tu, cu naţiunea ta!”

Şi totuşi… Într-o după amiază de luni, cuprins de plictiseală, dau drumul la televizor. Singurul post unde vorbeau oameni era televiziunea NAŢIONALĂ… emisiunea Confluenţe, a minorităţilor naţionale… preşedintele comunităţii evreieşti din Ploieşti mă plimba prin cimitirul evreiesc, printre doctori şi avocaţi… îl simţeam aproape, de parcă mă ţinea de braţ.

Deodată, mă opreşte în faţa unui monument: „Aici se odihnesc fraţii şi surorile noastre, transformaţi în săpun de nazişti”. Dar… o clipă… omul ăsta nu e un oarecare, şi nici un necunoscător, şi nici nu este la un şpriţ în bufetul gării: „naziştii” eram EU, şi nu pentru că i-aş fi simpatizat, ci pentru că EU eram cel care trebuia să plec capul…

Şi acum înţelegeţi de ce am scris NAŢIONALĂ, cu litere mari.

Când vine vorba despre discriminare, românii sunt ultimii pe listă

Cuprins de spirit civic şi de încredere în valoarea democratică alegislaţiei non-discriminare, pun pe hârtie o petiţie pe tema „săpunului” către Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Trece un an şi nu primesc niciun răspuns. Or fi copleşiţi, săracii, mi-am zis, şi am verificat cât timp le ia să rezolve diverse alte situaţii. Interesant: trei zile pentru doi homosexuali cărora le-a fost refuzat statutul de „îndrăgostiţi” de Velăntainz Dei, o lună pentru un bărbat care s-a cocsat de la un afiş cu „femeie” de servici. Vă aşteptaţi să spun ceva despre ţigani, nu? Hmmm…

Conform legii, fac o „revenire”, adică le amintesc că trebuie să facă şi ceva ce nu le place. Mai trece un an… Şi, în sfârşit, primesc un răspuns atât de lung, încât nici nu l-am citit. Decât la final: „coadă de peşte”!

Totuşi, uimirea mea nu se îndreaptă către CNCD, nişte oameni care „mănâncă şi ei o pâine”, ci spre „Comunitate”, la nivel de vârf: cum de au dat aviz unei asemenea emisiuni? Apoi, dacă reprezentantul lor din Ploieşti a greşit în aşa hal, de ce nu l-au dat cu capul de toţi pereţii şi apoi un şut în fund? De ce nu l-au dezavuat public pentru răspândirea unei minciuni ridicole şi discreditarea Comunităţii?

Parcă vorbeam despre pogromul „legionar”, nu?

Pe cuvântul meu dacă m-ar fi interesat subiectul, dacă nu l-aş fi cunoscut pe Charles Krafft!

Aşa cum Dumnezeu i-a păcălit pe evrei şi, în loc să le nască Împăratul în puf şi în sunet de trompete, a făcut-o într-un grajd, tot aşa s-a jucat şi cu noi, românii, şi ne-a trimis un mic Mesia, dar nu un cioban mioritic, plesnind de sănătate şi doinind din fluier, ci pe un american scheletic, hipiot patologic, flower-power, mirosind a „iarbă”, cam de 60 de ani: Charles Krafft!

Din câte probleme sunt acum în America şi în lume, pe acest Charles Krafft Dumnezeu l-a încărcat cu obsesia descoperirii victimelor pogromului „legionar” din România. Nu e evreu, n-are rude aici, nu e plictisit de viaţă, ba dimpotrivă, are de lucru de nu-şi vede capul, dar… i s-a năzărit aşa, dintr-o dată, şi ăsta a devenit ţelul vieţii lui. Sau unul dintre ele…

Şi uite aşa a venit până în România, ca să studieze Arhivele… iar eu l-am cunoscut când i-am fost propus ca translator. Dumnezeu le potriveşte pe toate, nu?

De la Woodstock la legionari…

Who the f..k is Charles ăsta, veţi zice, de a devenit aşa de important dintr-o dată? Păi, printre altele, el a fost implicat în organizarea Festivalului de la Woodstock… Google it!

Normal că am avut o discuţie pe tema consecinţelor la nivelul societăţii americane ale aşa zisului festival şi nu m-am putut abţine să-l întreb: „Hey, Charles, who do you think was behind your bloody Woodstock?”. „Well, Mihai, to be sincere, this is still the question of my life: I believe it was either KGB or MOSAD… or both…”.

Înapoi la pogrom…

În pasiunea lui pentru acest pogrom, Charles a citit tot ce a găsit şi a ajuns să corespondeze cu directorul celui mai important muzeu al holocaustului, din Ierusalim, pardon, Tel Aviv, pardon, Washington… Washington? Da! Radu Ioanid este cel în cauză şi poate explica de ce Washington.

Întrebările lui Charles au fost cât se poate de simple şi de logice: din sutele, sau miile de morţi în luptele de stradă din 21-23 ianuarie 1941, cum de a putut comunitatea evreiască să aleagă cadavrele morţilor evrei şi să le ia de la Morgă, în focul evenimentelor? Ia încearcă acum să iei un cadavru de la Morgă, fără documente, să vezi ce păţeşti! Dară-mi-te în situaţii de excepţie…

S-au grăbit ca fata mare la măritat

De ce nu au aşteptat şi ei, ca toţi ceilalţi, să le fie făcută autopsia, să li se elibereze certificat medico-legal, cu cauza şi împrejurările morţii, să fie identificaţi de către rude? Ar fi avut acum nişte dovezi „beton”.

Ei zic că au vrut să respecte tradiţia iudaică, să fie îngropaţi de pe o zi pe alta! Păi, creştinii se îngroapă la trei zile, dar, în cazul unor situaţii criminale, dogma cedează în favoarea aflării cât mai multor date despre făptaş… Sau nu sunt ortodocşii suficient de dogmatici?

Charles Krafft a fost surprins că lista celor 123 de nume de victime ale pogromului nu are în spate documente, şi că Radu Ioanid sau „Comunitatea” nu se înghesuie să-i facă lumină.

Cine plânge morţii?

Şi a mai băgat el de seamă ceva ce nu se potriveşte: 123 de morţi ar trebui să aibă 123 de familii, cu copii, fraţi, surori, nepoţi, acum strănepoţi şi stră-strănepoţi, care ar fi trebuit să umple pădurea de la Jilava cu lumânări aprinse… „Du-te în cimitirul eroilor Revoluţiei între 21 şi 23 decembrie, şi nu vei avea loc de părinţi, copii şi nepoţi… peste 20 de ani vor fi strănepoţi, peste alţi 20 vor fi stră-stră-nepoţi, şi peste 100 de ani vor fi tot ai lor, pentru că sunt, în primul rând, morţii lor. În partea cealaltă a lumii dacă ar fi, şi tot vor trimite pe cineva cu avionul să le aprindă o lumânare, for this is how God made us… Pe când la morţii ăştia vin doar preşedinţi, ambasadori, jurnalişti şi actori… I wouldn’t like that myself…”.

I-am arătat lui Charles celebra poză din cartea de istorie. Hai, Charles, mai zi ceva! Mi-a zâmbit sarcastic, şi m-a intrebat dacă am vazut celebrele imagini cu cadavrele cusute pe burtă de la Timişoara, din Revoluţie…

Eu, ce pot să zic acum? Cine ar trebui să aibă interesul să alunge orice umbră de îndoială pe care o are Charles Krafft?

Charles a bătut drumul până în România în speranţa că va putea dormi liniştit când se va întoarce acasă la el. În schimb, s-a ales doar cu o copie a unei cereri pentru studierea Arhivelor pogromului, la care, după şapte ani, încă aşteaptă răspuns.

Aveţi ceva de declarat? Da, un săpun…

Întors în America, Charles mi-a trimis prin poştă un săpun, făcut de el, din rămăşiţe umane. Probabil singurul din lume… Din nişte suedezi, parcă… Vă închipuiţi mirarea vameşului când i-am spus că în colet se află… un săpun.

S-a uitat la săpun… s-a uitat la mine… s-a uitat la mine… Probabil că am eu ceva, puţin altfel…

P.S. Acest articol a fost publicat pe blogul Adevărul în 21 ianuarie 2013 și a fost imediat cenzurat de conducerea Adevărul. Opinia autorului cu privire la această gravă încălcare a Constituției de către Adevărul o găsiți în articolul ”Cenzura, Democrația și Evreii, sau cine răspunde când suni ”la Cartianu”?”

Sursa: Mihai Tociu

Iluziile în care credem (sau cred mulți din jurul nostru) sunt o consecinţă a tehnicilor şi metodelor de distrugere mentală premeditată (click pt detalii) ce au fost aplicate pe români mai ales după Lovitura de stat din 1989 când a fost eliminat un regim naționalist și o țară SUVERANĂ (click pt detalii) și România a fost transformată pas cu pas într-o colonie săracă și distrusă a Vestului (click pt detalii). Sigur că iluziile în care cred românii sunt valabile și pentru multe alte popoare, pentru că distrugerea mentală premeditată se practică pe scară largă, la nivel mondial. Aceste iluzii în care suntem menținuți PREMEDITAT blochează accesul la ADEVĂR, blochează conștientizarea realității reale din jurul nostru, blochează evoluția și dezvoltarea poporului român, a societății românești, a României. Detalii în continuare:

Iluzie = Percepție falsă, denaturată a realității; aparență înșelătoare din cauza perceperii deformate a realității.

Iluziile care ASCUND adevărul ni se impun/ni se strecoară/ne sunt trimise în creier ÎNCĂ DE MICI COPII – foarte sugestivă imaginea pusă la începutul textului. Cei care nu sunt convinși că lucrurile de mai jos sunt iluzii, trebuie să citească mai mult ca să înțeleagă.

Iată mai jos o listă cu iluzii/falsități în care se încăpățânează poporul român să creadă în continuare (pentru că nu îi pasă, pentru că nu are timp să citească mai mult, dar nici nu-și face, pentru că nu pricepe ce se întâmplă în jur etc). Atenție: aceste iluzii nu sunt toate gândite/verbalizate de oameni, ci unele sunt pur și simplu trăite/simțite/aplicate în viața de zi cu zi de românii noștri dragi (bineînțeles că nu de toți, dar de MULȚI, de mult prea mulți!) ).

ILUZII / FALSITĂȚI / MINCIUNI / NEADEVĂRURI / MANIPULĂRI  (ordine aleatorie):

1. Suntem LIBERI – o mare iluzie! În realitate suntem neo-sclavi muncitori (click pt detalii);

2. Știm cum funcționează lumea în care trăim – FALS! În realitate, marea majoritate a românilor HABAR N-AU ce se întâmplă în jurul lor. Dar nici n-ar fi în stare să facă față psihic adevărului – detalii aici: Cea mai mare problemă a omenirii.  și aici: Ierarhia nivelurilor cunoașterii lumii.

3. Suntem conduși de oamenii politici pe care îi vedem la televizor și la știri – FALS!  În realitate suntem conduși din umbră, de oameni din afara țării noastre (cu centre de comandă în SUA, UE, Israel, Vatican etc) iar cei pe care îi vedem la televizor și care ocupă anumite funcții în stat sunt doar INSTRUMENTE în sistemul de exploatare ascuns, pe care oamenii din umbră îl gestionează și în care noi ne trăim viețile de sclavi. (e prea dur termenul de sclavi? asta e, dacă suntem sclavi, ce vrei să zic, că nu suntem sclavi? Înfruntă adevărul chiar dacă e dur! E singura noastră șansă!); toți conducătorii din Europa de Vest care apar pe la TV sunt INSTRUMENTE în mâna celor care conduc lumea pe bune, din umbră. Toate problemele pe care noi românii le avem SUNT CAUZATE DE ACEASTĂ CONDUCERE DIN UMBRĂ care are interese OPUSE intereselor neamului românesc. Ceva detalii aici: România 2014 – peste 100 de probleme, o singură cauză. Din păcate românii se îmbată cu speranța/iluzia că NU există un Guvern Mondial din Umbră, deși acțiunile și deciziile lui le simțim zilnic pe pielea noastră. Însă… nu toată lumea face conexiuni și fiecare pricepe cât poate din lumea din jur.

4. România este un stat SUVERAN – FALS! În realitate suntem din ’90 încoace o colonie a Imperiului Atlantist (NATO, SUA, UE, FMI, Banca Mondială și criminalii din spatele acestor entități) și suntem conduși din umbră;

5. În România există Stat de drept – FALS! Când politicul căpușează toate instituțiile publice; când corupția este la maxim; cândnu există transparență în gestionarea fondurilor publice; când se fură la greu din bani publici; când justiția nu funcționează ca lumea; când poporul NU mai este suveran (2 referendumuri naționale NErespectate în ultimii 5 ani – în 2009 poporul a zis la referendum național să fie MAXIM 300 de parlamentari și acum avem peste 600, iar în 2012 poporul a zis să moară (politic) criminalul Băsescu, însă CIA+UE au decis să rămână ”guvernator” în colonia România împotriva voinței poporului român, cică ”suveran”); când deciziile importante se iau în spatele ușilor închise (chiar în afara granițelor țării); când Statul este condus din umbră, NU transparent de către conducătorii instituțiilor democratice (Președinte, Parlament, Guvern); când populația este formată din SCLAVI muncitori săraci, bolnavi, fără trai decent; când bogăția produsă (muncită) de popor este acumulată în mâinile unor câțiva indivizi – marea majoritate INFRACTORI MAFIOȚI îmbârligați cu politicienii, atunci => ÎN ROMÂNIA NU EXISTĂ STAT DE DREPT! E doar o iluzie, un gunoi mestecat pe la televizor ca să prostească proștii că trăim în normalitate.

6. Intrarea în NATO a fost de bine pentru România – FALS! Intrarea în NATO a însemnat distrugerea definitivă a propriei armate și eliminarea oricărei șanse de a ne mai apăra singuri țara. Adică ADIO independență militară, independență a teritoriului țării. Intrarea în NATO a însemnat creșterea riscului față de un atac extern în România – din partea unui dușman al SUA. A însemnat soldați români morți în teatre de operațiuni pornite de Stăpânii SUA cu scopul de a COLONIZA NOI TERITORII. Redau ce a spus profesorul Florin Colceag despre NATO (nu e citat exact):  NATO este o forţă a răului – face crimă organizată sub haină militară. (sursa AICI);

7. Democrația SUA – o mare iluzie! NU EXISTĂ DEMOCRAȚIE ÎN SUA! În SUA există SCLAVIE – mase de oameni care muncesc în sărăcie pentru a ține în spate câteva ”Elite” putred de bogate. (vezi cine deține averea și bunăstarea în SUA apăsând AICI) În SUA forțele represive plătite din bani publici sunt de un trilion de ori mai bine pregătite, violente și ferme în DISTRUGEREA oricărei inițiative de schimbare a Sistemului (vezi câtă forță are polițistul american și cum este el folosit în SUA). Ororile pe care le-am văzut noi la Pungești cu abuzurile jandarmilor sunt nimica toată comparativ cu ce se întâmplă în SUA. Mulți spun că acolo e FASCISM. Eu mă limitez la ”un alt sistem de sclavie”, mult mai bine pus la punct ca cel din România. Acolo Statul (Sistemul) chiar știe TOT despre TOT ce faci/spui în timp real! Totul este informatizat și centralizat. Cunoașterea, manipularea și controlul populației americane sunt la cote inimaginabile. Dar…desigur, toată treaba asta e ascunsă, ea nu poate fi înțeleasă de cei care nu realizează că sunt conduși din umbră și care nu pricep cum funcționează lumea în care trăim. Și lor, ca și nouă, li se livrează un Matrix frumos în care să creadă. Păcat că este doar o ILUZIE. Vezi  videoclipurile de aici:Compilatie VIDEO – mesaje trezirea la realitate in film – V for Vendetta si Matrix. Sistemul de sclavie moderna prezentat in filme.

8. Europa de Vest este civilizată -> FALS! Țările așa zis ”civilizate” din occident, pe care le pupăm noi în fund că uite ce bine e acolo, s-au dezvoltat PE SPINAREA țărilor sărace, inclusiv PE SPINAREA ROMÂNIEI (asta presupune statutul de colonie!). Dar, chiar și așa bine și civilizat cum e în Vest, TOT DESPRE SCLAVIE VORBIM ȘI ACOLO. Să nu aveți ILUZIA că europenii din occident sunt liberi! NU NU! Sunt tot sclavi, ca și noi, doar că regimul lor de sclavie e puțin mai „soft”. La noi e varianta mai dură (colonizare-exploatare-distrugere). Detalii în textul Sclavia modernă.

9. Intrarea în UE a fost de bine pentru România – FALS! Intrarea în UE a însemnat de fapt semnarea pactului cu diavolul și pierderea și mai accentuată a independenței economice, a suveranității, a puterii de decizie, a resurselor minerale, a resurselor umane, a forței de muncă, a creierelor inteligente etc etc etc. Legile se decid la nivelul UE, prețurile se decid la nivelul UE, viața noastră este gestionată de la nivelul UE etc. Intrarea în UE s-a făcut după distrugerea industriei româneşti şi privatizarea a ce a mai rămas, ca să nu cumva să producem ceva ce ar putea face concurenţă firmelor din Vest. În felul ăsta produsele româneşti sunt pe cale de dispariţie, deci, implicit economia românească. Intrarea în UE a însemnat, pe scurt, pecetluirea statutului de COLONIE al României!

La schimb, pentru acceptarea de către populație a intrării în UE, fără să aibă habar în ce se bagă, ni s-au oferit doar ILUZII:

a. ILUZIA intrării într-o familie ”civilizată” unde sunt floricele pe câmpii și totul e roz (punctul 4 de mai sus),

b. ILUZIA că Europa ne vrea binele și vrea să ne ajute să îi prindem din urmă pe ăia ”civilizații”, când în realitate ESTE FIECARE PENTRU EL și ei ne-au acceptat în UE DIN INTERES – piață de desfacere 20 mil locuitori, RESURSE de exploatat pe 2 lei, CREIERE inteligente de folosit în multinaționalele din Vest pentru a produce și mai mulți bani etc

c. ILUZIA unei bunăstări ”ca în vest” (CARE NU A VENIT de 23 de ani);

d. ILUZIA unei libertăți de mișcare și decizie pentru popor (”poftim, mișcați-vă! călătoriți, munciți, supraviețuiți și cheltuiți unde vreți voi! oriunde veți face asta, noi tot vom SUGE din munca voastră, noi tot pe spinarea voastră vom trăi, noi tot vă vom exploata și voi tot sclavii noștri veți fi, indiferent de țara aleasă ca destinație! fraierilor!”)

e. ILUZIA unor fonduri europene, care într-adevăr au ajutat pe mulți, dar dacă vedem imaginea de ansamblu, o să realizăm că România A COTIZAT LA UE MAI MULT DECÂT A ACCESAT! (”Din 2007 si pana în 2012, Romania a varsat in conturile Uniunii Europene aproape 7 miliarde de euro, și a incasat doar putin peste 1 miliard de euro. Astfel, avem un sold deficitar de aproape 6 miliarde de euro” – sursa AICI); în plus, O GRĂMADĂ din fondurile accesate s-au dus la băieţii deştepţi, deci nu în economia reală a României sau la cetăţenii de bună credinţă din România, ci … la infractorii din mediul economic îmbârligaţi cu infractorii din mediul politic;

f. ILUZIA că în Vest nu e corupție, când de fapt am văzut cu toții ce fac parlamentarii europeni pe mii de euro banii cetățenilor europeni (detalii aici: VIDEO dedicatie impotriva iluziei ”Europa civilizata din Vest”. Poze imagini foto parlamentarii europeni iau mii de euro din banii munciti de cetatenii Europei ca sa stea degeaba in plen sau chiar fara sa vina la serviciu)

g. ILUZIA că o să primim DEMOCRAȚIE, ca ideal în viață al fiecărei națiuni – ce cretinitate. Cum să fie democrație/normalitate/bunăstare într-un sistem de exploatare care îi ține pe oameni drept sclavi muncitori? Cum să fie democraţie când masele de oameni muncesc ca să ţină în spate nişte infractori paraziţi care nu ştiu decât să exploateze munca sclavilor şi să trăiască în lux de pe urma ei… Cum să fie democraţie cu atâta corupţie? Cum să fie democraţie atâta timp cât nu există transparenţă în “afacerile publice”? Cum să fie democraţie cu atâta sărăcie în jur? De citit și textele astea cine vrea: Sărăcia în România ; Lipsa de transparență.

h. ILUZIA că FMI, CE, BANCA MONDIALĂ sunt instituții serioase care ne vor binele și vin să ne ajute cu bani – AHAHAHA :))))) ce glumă sinistră – în realitate îndatorarea statelor este metoda modernă de colonizare/însclavizare. Detalii despre ce a însemnat FMI în România aici: Recapitulare experimentul FMI   și aici: România – colonie a imperiului Atlantist)

etc.

Pentru informații despre iluziile SUA și UE am pus câteva texte în categorie dedicată:ILUZIA UE+SUA (click!)

Continuăm cu alte iluzii în care trăiesc românii zi de zi:

10. Presa /mass media spune adevărul – FALS! Presa MINTE, MANIPULEAZĂ, DEZINFORMEAZĂ și ASCUNDE ADEVĂRUL! Principalele canale media sunt deținute de infractori îmbârligați și vânduți politic. Ce livrează trusturile lor de presă publicului larg este GUNOI MEDIATIC și DEZINFORMARE! Cel mai bine s-a văzut că presa este vândută pe 1 septembrie 2013 (detalii AICI, punctul  1).

11. Televizorul ne informează – FALS! Televizorul mimează informarea! Televizorul manipulează! Televizorul este printre cele mai eficiente instrumente de ascundere a adevărului, de dezinformare, de distrugere mentală, de inducere în eroare, de trunchiere a realității, de falsificare a istoriei, de îndobitocire și pierdere de timp. Cine vrea cu adevărat să se informeze despre ADEVĂR, despre realitate reală din jur va căuta singur informații pe internet (chiar dacă nici internetul nu este perfect). Recomand citire acestui text pentru detalii: Ideea ca televizorul te informeaza este o ILUZIE. Televiziunea si mass media ii tine pe oameni dezinformati, manipulati si captivi in sistemul de exploatare si sclavie. Comparatie Informarea de la TV vs Informarea prin Internet.

12. Ceaușescu a fost un dictator nenorocit care și-a asuprit poporul – FALS! În realitate, Ceaușescu a fost un patriot, un naționalist adevărat care a luptat până la moarte pentru binele României și al poporului român. Tot ce știm noi (mai ales ăștia mai tineri) despre Ceaușescu SUNT MINCIUNILE pe care ni LE-A LIVRAT PRESA VÂNDUTĂ ȘI CONTROLATĂ DE OCCIDENT (UE+SUA) în ultimii 23 de ani. Cei care sunt interesați să afle adevărul despre Ceaușescu trebuie să citească. Eu am un text dedicat despre asta aici: Despre economia Romaniei in comunismul ultra nationalist al patriotului Nicolae Ceauşescu. Plata datoriei externe.

13. Politicienii corupți care ne conduc astăzi sunt TRĂDĂTORI – FALS! Cei mai mulți nu sunt trădători! Ei nu au fost niciodată de partea României sau a românilor ca să trădeze cauza neamului românesc! Ei sunt și au fost dintotdeauna ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI (din tată în fiu), sunt și au fost instrumente ale DUȘMANILOR, controlați din umbră pentru a sluji interesele străine anti-românești. Ei nu au trădat deloc, niciodată, ei au făcut EXACT ce au fost puși să facă (DE STRĂINI!). EI NU SUNT AI NOȘTRI, AI ROMÂNILOR! EI SLUJESC ALTCUIVA! ALTOR INTERESE! MULȚI DINTRE EI NICI NU SUNT ROMÂNI, ci indivizi DE ALTĂ ETNIE, dar cu numele românizat ca să ne prostească că sunt de-ai noștri (caută originile următorilor indivizi ca să te convingi: Ion Iliescu, Petre Roman, Radu Berceanu, Horia Roman Patapievici etc etc etc – ĂȘTIA NU SUNT ROMÂNI! SUNT INFILTRAȚI LA CONDUCEREA ROMÂNIEI ȘI SERVESC INTERESELE ALTOR PUTERI!)

14. Poporul român este RĂU – FALS! Românii sunt printre cei mai buni oameni de pe planetă! Infracțiunile pe care le vedem SUNT EXCEPȚII dacă gândim procentual raportat la întreaga populație. Apoi, din acele infracțiuni blamate de occident, majoritatea sunt făcute de țigani (populație migratoare, deci NU români/daci sedentari și buni la rădăcină). Relele pe care le vedem noi la mulți români sunt doar la suprafață, sunt doar chestii superficiale, care au apărut DIN CAUZA SISTEMULUI DE EXPLOATARE ÎN CARE SUNTEM ȚINUȚI DE 23 DE ANI! Sistemul ne-a DISTRUS MENTAL și i-a forțat pe mulți dintre români să aplice legea junglei pentru a supraviețui. De aici s-a dezvoltat egoismul și tot ce ține de el. Sistemul ne-a învățat că BANUL este SCOPUL și de aici s-a dezvoltat ”manelărismul” și tot ce ține de el, călcatul pe cadavre pentru bani, dezumanizare etc. Dar toate aceste lucruri se pot rezolva foarte rapid, dacă românii sunt puși într-un Sistem CU ADEVĂRAT PENTRU BINELE POPORULUI, unde să se poată re-dezvolta COOPERAREA, COLABORAREA, ARMONIA, ÎMPĂRȚIREA RESURSELOR, IUBIREA DE SEMENI etc. Deodamdată vedem efectele unui Sistem care INTENȚIONAT ne îndreaptă unii împotriva altora pentru a fi dezbinați și a nu avea vreo șansă să schimbăm Sistemul. Și vedem toate relele pentru că sunt scoase în evidență de dușmanii româniei prin instrumentele pe care le dețin – mai ales MASS MEDIA. Dar poporul român, la rădăcină, nu este deloc așa! Duceți-vă la țărani, la adevărații români, să vedeți acolo bunătatea poporului român încă vie.

15. Școala ne educă și ne informează – FALS! Școala doar mimează educația și ne înregimentează, ne educă să fim obedienți și să repsectăm Autoritatea. Adevărate informare trebuie în prezent să o facem singuri, pe cont propriu. Informațiile cu adevărat importante pentru viața noastră NU le aflăm NICI DIN ȘCOALA, NICI DIN FACULTATE, NICI DE LA MASS MEDIA (în niciun caz de la TV). Informația adevărată trebuie să o căutăm pe internet și la oameni liberi mental. Detalii despre cum acționează școala împotriva poporului găsiți în textul meu de aici: Românii sunt distruși mental premeditat sau în textul superb peste care am dat de curând aici:  Eucația pentru turme.

16. Istoria pe care o ȘTIM / am învățat-o în școală este istorie reală. – FALS! Școala și Mass media au două scopuri principale: ASCUNDEREA ADEVĂRULUI și MIMAREA INFORMĂRII. Iar adevărul înseamnă pe lângă realitatea reală din prezent și adevărul istoric. Istoria, așa cum ne-a fost ea livrată în ultimii 23 de ani este O MINCIUNĂ. Dacă am cunoaște adevărul istoric – nu neapărat foarte îndepărtat în timp, de exemplu dacă am știi pe bune ce s-a întâmplat la Lovitura de stat din ’89, am înțelege MUUULT mai bine ce ni se petrece nouă astăzi ca țară și popor. Dar…ăsta e motiv pentru care sistemul de învățământ este DISTRUS iar Mass media CUMPĂRATĂ -> pentru ca adevărul să nu iasă la iveală.

17. Doctorii știu ce e cel mai bine pentru noi– FALS! Unii doctor știu! Cei care sunt dispuși să citească pe cont propriu și să afle ADEVĂRUL din spatele industriei medicale. Dar aceștia sunt excepții. Cei mai mulți aplică ce au învățat în Școală, iar Școala medicală ne învață să oferim bolnavilor pastile, MEDICAMENTE și TRATAMENTE INEFICIENTE și CHIAR DĂUNĂTOARE! Cel mai dur exemplu este poate Industria cancerului. Deși există LEAC natural eficient și non-toxic pentru cancer (DA, CANCERUL ESTE VINDECABIL!), doctorii continuă să fie criminali și să recomande Chimioterapie toxică perfect ineficientă. Detalii despre ineficiența medicinei clasice, explicate de un DOCTOR american, AICI). Din păcate românii respectă cu sfințenie ”Autoritatea”, fie ea doctor, profesor, televizor, specialist, preot etc. (detalii în textul Exemple de comportamente care denotă distrugerea mentală)

18. Cancerul este incurabil – FALS! În realitate, cancerul este VINDECABIL, chiar și în stadii avansate, DACĂ EȘTI DISPUS SĂ CITEȘTI și să afli cum să te vindeci. Doar doctorii – sclavi ai medicinei clasice, ai industriei farmaceutice, te învață din ignoranță/inconștiență/rea voință că trebuie să te otrăvești cu Chimioterapie ca să ai vreo șansă, când de fapt Chimioterapia ESTE MOARTEA și nu te ajută cu NIMIC! Cine vrea să afle adevărul trebuie doar SĂ CITEASCĂ! Detalii aici: Ce înseamnă un tratament complet anti cancer. Doctorii promovează otrava numită Chimioterapie, iar pacienții o iau ca proștii cu miile. Preferă să moară decât să citească…

19. Vaccinurile sunt bune și ne apără de boli/viruși – FALS! În spatele schmelor naționale de vaccinare e o întreagă industrie de miliarde de dolari patronată de niște băieți deștepti, care nu doar că facă o grămadă de bani prin vinderea vaccinurilor, DAR DISTRUG ȘI POTENȚIALUL DE VIAȚĂ SĂNĂTOASĂ ȘI LUNGĂ al omului, încă de mic copil. Detalii aici: Corupția din spatele vaccinurilor.

20. Fumatul oferă plăcere / ceva benefic – FALS! Asta este o iluzie incredibilă în care trăiesc săracii fumători. Din fericire există o metodă foarte ușoară prin care ORICINE se poate lăsa de fumat. Detalii în scurtul meu ghid aici:  Cum sa te lasi de fumat in cel mai usor mod posibil.

Legat de plăcerea fumatului – cel mai bine se vede această plăcere când elevii de liceu se pitesc prin băile infecte din școală ca să fumeze (PLĂCERE desigur, nu dependență), când angajații din multinaționale stau zgribuliți de frig iarna pe balconul palierului ca să fumeze mizeria aia de țigară pentru că nu au voie înăuntru (PLĂCERE desigur, nu dependență); când fumătorul acceptă chiar și o țigară al cărei gust și miros le urăște decât să nu fumeze (PLĂCERE desigur, nu dependență); când oamenii aleg să fumeze chiar dacă asta presupune să rabzi de foame (că n-au bani și de țigări și de mâncare) (PLĂCERE desigur, nu dependență); când bucureștenii stau iarna degerați de frig pe la intrările în metrou (îi văd în fiecare dimineață) ca să fumeze țigara aia blestemată înainte de a intra în subteran unde nu au voie să fumeze (PLĂCERE desigur, nu dependență) etc.

21. Mâncarea din Supermarket e bună de mâncat – FALS! ”Alimentele” din Supermarket-uri reprezintă, în principiu,  mâncarea otravă pe care o băgăm în noi ca proștii distrugându-ne sănătatea în fiecare zi. Supermarketurile distrug de asemenea economia locală (elimină micii comercianți români și micii producători – fac concurență Pieței agroalimentare tradiționale) și SUG banii românilor, bani care ajung la firmele din Vest (o să observați că în Supermarketuri nu prea găsiți produse românești…). Detalii în textele din categoria: MÂNCARE OTRAVĂ. Alte lucruri care ne afectează sănătatea aici: Viață sănătoasă partea 1.

22. Nimic nu se mai poate face pentru a salva/elibera România – FALS! De ce am crede treaba asta? Doar pentru că nemernicii care ne conduc au reușit să ne distrugă deja atât de mult și să ne creeze impresia că suntem distruși iremediabil? Doar pentru că răul este împrăștiat în toată societatea ca un cancer? Păi și cancerul are LEAC! Iar RĂUL ăsta care căpușează România nu a distrus complet societatea românească. Și nici pe tinerii români inteligenți. Și nici economia românească, amărâtă așa cum e ea. Și nici nu ne-au depopulat total țara de români (încă) și nici nu ne-au rupt în bucăți (încă). România poate renaște destul de rapid DACĂ LA CONDUCERE AJUNG OAMENI DE BUNĂ CREDINȚĂ și INTELIGENȚI.

Românii abia acum încep să înțeleagă ce se petrece în jurul lor. Până acum, în ultimii 23 de ani doar au răbdat buimăciți toate nedreptățile și relele care s-au întâmplat în jurul lor crezând că de vină sunt ”corupții ăștia, trădătorii ăștia de politicieni”. Însă abia ACUM încep să înțeleagă FENOMENUL, să vadă ce se petrece de fapt, să identifice ADEVĂRAȚII VINOVAȚI și mecanismele prin care românii au devenit o colonie, niște sclavi moderni în propria lor țară. Și încep chiar să găsească și să propună SOLUȚII de remediere a situației. NOI SUNTEM ABIA LA ÎNCEPUT DE DRUM ÎN ELIBERAREA ROMÂNIEI! Până acum HABAR N-AVEAM CE-I CU NOI! Abia acum începem să înțelegem și SĂ REACȚIONĂM! Deci, de ce am concluziona ÎNAINTE să înceapă cu adevărat ”lupta”, că totul este pierdut? S-au reunit cei mai luminați, inteligenți și de bună credință români și au concluzionat că NIMIC nu se mai poate face? NU! Atunci de ce am concluziona noi, fiecare în parte (DOAR UN CREIER) că totul este pierdut? Păi pentru că suntem demoralizați și pentru că poate nu vedem (fiecare în parte) LUMINIȚA de la capătul tunelului. ASTA NU ÎNSEAMNĂ CĂ EA NU EXISTĂ, ci doar că nu a fost încă identificată și valorificată. Pentru că treburile astea se întâmplă LENT, nu de pe azi pe mâine! În plus, cei care conduc lumea din umbră și patronează inclusiv Sistemul de exploatare din România EXACT ASTA ÎȘI DORESC: să fim demoralizați, să nu ne unim, să nu gândim, să nu credem că se poate o altfel de viață, să ne pierdem speranța, să renunțăm la luptă ÎNCĂ DINAINTE CA LUPTA SĂ ÎNCEAPĂ! Hai să nu le facem pe plac!

23. Daca ne vom schimba noi, fiecare dintre noi, pe cont propriu, totul va fi bine în România – FALS! Aceasta este o iluzie vehiculată mult și pe internet. Da, foarte bine, să ne schimbăm fiecare în parte, să facem tot ce putem ca să fim noi niște oameni mai buni, e foarte bine! DAR ESTE TOTAL INSUFICIENT !!!  FĂRĂ SCHIMBAREA LEPRELOR CARE CONDUC ASTĂZI ROMÂNIA, ȚĂRII NOASTRE ȘI POPORULUI ROMÂN NU ÎI VA FI BINE ÎN VECI, INDIFERENT CÂT DE MORAL NE COMPORTĂM NOI, FIECARE DINTRE NOI, PE CONT PROPRIU!!! Înțelegeți treaba asta! Dacă de mâine toți românii vor fi buni, nimeni (din popor) nu va mai fura, nu va mai arunca gunoaie pe stradă, nu va mai fi ”șmecher”, nu va mai călca pe cadavrele din jur, va avea grijă de aproapele, va fi plin de iubire și flower power, ESTE DEGEABA pentru imaginea de ansamblu a României, dacă această ”evoluție” nu se va traduce în ELIMINAREA CRIMINALILOR INFRACTORI de la conducerea României! De acolo, de la Stăpânii din umbră și de la marionetele lor pleacă toate problemele României!

De pe http://ceicunoi.wordpress.com/2014/02/04/iluzii-in-care-cred-romanii-si-care-blocheaza-evolutia-si-dezvoltarea-poporului-roman-a-societatii-romanesti-a-romaniei-edu/

nu zic nu, dar sa avem un Stefan cel Mare sau un Mircea cel Batran

Aflaţi de ce Platon credea că aristocraţia a fost cea mai bună formă de guvernare şi de ce democraţia i-ar putea conduce pe oameni spre tiranie.

Astăzi, majoritatea oamenilor cred că democraţia este cea mai bună formă de guvernare şi că un conducator ales de catre popor este cel mai sigur mod de a garanta că interesele majoritatii vor prevala. Deşi pare evident, mari gânditori de-a lungul istoriei, au susţinut că atunci când majoritatea este ignoranta, decizia acestora nu poate fi cea mai inteleapta alegere.

De fapt, Platon a afirmat că democraţia ar funcţiona numai dacă fiecare alegător ar fi un filozof.

Cele cinci forme de Guvernare sau Regimuri ale lui Platon

În lucrarea sa, Republica, scrisa in anul 360 i.Hr, Platon descrie cele cinci forme de guvernare de la cea mai buna la cea mai rea şi susţine că statul ideal este cel aristocratic. Cele cinci forme de guvernare sunt:

Aristocraţia – este cea mai bună formă de guvernare, conform lui Platon, în care domnitorul este un filosof, un intelept, al carui suflet a fost educat prin studierea artelor. După ce a studiat filosofia, acest domnitor ar şti virtuţile adevărate şi, prin urmare, el ar fi capabil sa conduca oamenii spre frumuseţe şi prosperitate. Având în vedere că domnitorul ar fi virtuos, el nu ar putea să înşele şi sa abuzeze cetăţenii;

Timocratia – este forma de guvernământ condusă de războinici, în care toate deciziile politice au scopul de a intari puterea militară şi statala. Timocratii pot avea virtuţile aristocraţilor, dar puterea detinuta ii poate duce la războaie şi lupte. Timocratia, potrivit lui Platon, este un fel de guvern care apare atunci când aristocraţia începe să degenereze;

Oligarhia – este sistemul de guvernare, care stabileşte diviziunea dintre bogaţi şi săraci. Cei bogati, care sunt de regula mai puţini, conduc, iar cei săraci trebuie să se supună. Acest lucru, conform lui Platon, este o problema deoarece oamenii bogati nu sunt neapărat cinstiti, şi atunci când puterea este în mâinile acestor persoane, bogatii vor încerca să devină mai bogaţi iar cei săraci ar putea deveni si mai săraci din cauza proastei politici, generatoare de revoluţii;

Democraţia – democraţia este copilul oligarhiei. Deoarece oamenii nu pot fi de acord cu deciziile celor bogati care ii înşeală pe cei saraci, oamenii încep să creadă că dacă si-ar putea alege conducătorul, interesul lor ar prevala. Cei săraci sunt mai numerosi, astfel încât acestia isi aleg pe unul dintre ei care sa ii reprezinte Cu toate acestea, deoarece masele nu sunt educate, conducatorii alesi nu sunt apti de a lua decizii politice care sa acorde prioritate nevoilor reale ale acestora;

Tirania – democraţia degenerează în tiranie şi societatea devine un haos total în care nu există nicio regulă, nicio prioritate şi nicio lege. Cine este mai puternic conduce şi face ce-i place. Nimeni nu este capabil sa elimine un tiran de la putere, deoarece nicio lege nu este respectata.

Platon despre democraţie

Platon a înţeles că democraţia este una dintre cele mai grave forme de guvernare, deoarece nimic nu garantează că un conducător ales de catre oameni este suficient de intelept pentru a şti ce este mai bine pentru mase. Numai un filozof ar fi cu adevărat capabil să ştie să acorde prioritate într-o ierarhie a valorilor. Masele needucate sunt ignorante cu privire la realitatea sufletului şi, prin urmare, acesta nu ar fi în măsură să ia deciziile politice corecte.
Deci, cu excepţia cazului în care masele au fost educate în filosofie şi artă, ele nu ar fi apte de a-si alege conducătorul care sa reprezinte nevoile lor reale si nu nevoile lor iluzorii. Nevoile reale, potrivit lui Platon, sunt nevoile care conduc la o creştere spirituală şi la înţelepciune iar nevoile iluzorii sunt cele care ne ating simţurile şi ne creaza stari iluzorii.

Platon despre aristocraţie

Este foarte important să subliniem faptul că, în conformitate cu filozofia lui Platon, aristocraţia este cea mai bună formă de guvernare, atâta timp cât domnitorul este in totala concordanta cu armonia populaţiei. Având în vedere că domnitorul ar fi cu adevărat intelept, el nu ar vrea să obtina putere sau sa acumuleze avere, pentru că el ar şti că oamenii au nevoie de el să-i conducă spre creştere economică şi prosperitate.
Platon credea că rolul filosofilor este de a servi omenirea cu intelepciunea lor.

http://piatza.net

Sunt consternat şi acum, când scriu aceste rânduri, de ceea ce se întâmpla aseară pe trotuarele din zona Pieţei Universităţii. Am retrăit, mărturisesc, atmosfera poliţienească din seara de 21 decembrie 1989 ori cea din 14-15 iunie 1990. Aceeaşi atmosferă abuzivă, agresivă, de desconsideraţie generală faţă de cetăţean şi drepturile lui.

În 1990, aici, la Piaţa Universităţii, tineretul anticomunist amplasase o bornă cu menţiunea: “Kilometrul O al democraţiei româneşti”. Deşi înnăbuşită în sânge, mişcarea protestatară de atunci a rămas până azi în conştiinţa bucureştenilor prin acea bornă de kilometraj prezentă şi azi în scuarul Teatrului Naţional.

Ieri seară însă am simţit pentru prima oară în ultimii 24 de ani că aici, la Piaţa Universităţii, democraţia românească tinde să sfârşească lamentabil. De astă dată sun bocancii marcă occidentală şi armurile cu reflexe reci ale Jandarmeriei.

Ieşeam, în jurul orei 20,20, din staţia de metrou în dreptul clădirii Universităţii, când am văzut pe trotuar efective numeroase de jandarmerie care legitimau prin colţuri câteva persoane, între care una purta însemne ale mass-mediei. Mă oprisem curios privind scena, când am fost admonestat de doi jandarmi care mi-au ordonat să circul şi să nu mai privesc.

Revoltat de această atitudine – mă aflam pe domeniul public, când feeria luminilor de sărbători şi permanentele manifestări de sezon din zonă îmbie la promenadă pe bucureşteni – am reacţionat, cerând impertinenţilor care mă împingeau să se legitimeze, aşa cum este legal. Atunci am constatat că şi ceilalţi cetăţeni care se plimbau pe trotuar beneficiau de acelaşi tratament, fiind legitimaţi, opriţi să mai circule în direcţia străzii Edgar Quinet şi împinşi înapoi, spre staţia de metrou atunci când refuzau acest lucru.

Am cerut brutei cu ceafă groasă care excelase în a-mi încălca drepturile să se legitimeze, şi m-am ţinut după el până în zona fântânii de la Universitate, acolo unde circa 100 de persoane protestau împotriva represiunii de la Pungeşti, încercuiţi de încă o dată pe atâţia jandarmi. Masivi, bine hrăniţi, cu căştile şi armurile lor sclipind metalic sub lumina aranjamentelor de Sărbători, păreau nişte rinoceri lipsiţi de sentimente, gata să zdrobească sub copite şi aşa debila democraţie românească.

Şi ca să dăm o probă de nivel al acestei instituţii care are pretenţia de a apăra ordinea publică: la tărăboiul făcut de mine brutei late în spate care refuza să se legitimeze, căutând disperat, şi probabil conştient de abuzul săvârşit, să scape de mine, un alt cadru al Jandarmeriei a ţâşnit în faţa mea, legitimându-se şi cerându-mi să mă legitimez la rîndul meu. De bună credinţă, am respectat această obligaţie legală, numai că, profitând de asta, în acest timp bruta abuzivă a dispărut efectiv, replicându-mi-se tâmp de către ceilalţi jandarmi: “Păi nu ştim cine a fost, că noi suntem aşa de mulţi, că nu avem cum să-l mai găsim.”

Halal nivel! Adică un găinar mi-a distras atenţia, legitimându-se, pentru a da posibilitatea celuilalt găinar să se tireze, scăpând dintr-o situaţie delicată tot de el creată. Mărturisesc că astfel de metode am întâlnit până acum doar în Obor şi la talciocul din Vitan… Noroc că am apucat să-l fotografiez cu telefonul mobil, urmând să folosesc poza la plângerea penală pe care o voi înainta azi organelor competente.

Şi totuşi. Aseară, la Piaţa Universităţii se termina democraţia. Cu tot cu drepturile fundamentale ale omului şi cu Convenţia Europeană şi alte tratate la care România este parte.

Nu am fost singurul cetăţean tratat aşa. Aseară, zeci, poate sute de alţi bucureşteni care se plimbau paşnic şi fără nici o legătură cu protestele, au fost bruscaţi, îmbrânciţi, li s-a interzis să circule într-un anumit sens şi să privească pe stradă. Faptul poate părea minor, dar pentru noi, cei ce am văzut oameni murind striviţi de şenile în noaptea de 21 decembrie 1989, ori călcaţi în picoare de mineri în iuni 1990, exact în acelaşi loc, aceasta este de neconceput.

Aşa începe orice totalitarism. Cu încălcarea treptată, mai întâi a unor libertăţi nesemnificative, apoi a drepturilor fundamentale. Iar la sfârşit, popoare întregi se văd înţărcuite cu garduri metalice asemeni celui ridicat la Pungeşti, în jurul unui teren public, retrocedat cu acte false de primar propriei sale familii, pentru a fi concesionat către Chevron.

Iar libertatea o avem în măsura în care permanent o apărăm. Pentru că permanent cineva, de acolo de sus, va încerca să ne-o sugrume, pentru a-şi asigura dominaţia politică şi economică.

Aseară am văzut cât de îngroziţi sunt jandarmii atunci când constată că tu cunoşti legea, că suntem conştienţi de drepturile noastre şi că pritestăm faţă de abuzuri, legal şi întemeiat. Atunci devin iraţionali. Disperaţi, toată forţa fizică şi armurile de pachiderme nu le mai folosesc. Caută să dispară, să se evapore, iar dacă asta nu e posibil, sunt ajutaţi de diversiunea unui coleg de pâine murdară.

Dar dau înapoi. Şi de asta trebuie să fii conştient, române. Puterea ta, puterea noastră stă în lege, în dreptul nostru şi în modul în care îl cunoaştem şi ni-l apărăm. Curaj, române! De Florin Dobrescu – Buciumul

În lumea noastră se aprind luminile bucuriei. Pregătim ghetuţele şi globurile, totul miroase a taină. În lumea noastră, viaţa se umple de mister, de minune, de colind şi de cetină de brad. Totul e aşa cum striga, cândva, un copil, uimit de frumuseţea oraşului în sărbătoare: „Nu pot să cred cât de frumos este Crăciunul!”. Vremea sărbătorilor înseamnă, pentru fiecare dintre noi, întoarcere la copilărie. La vremea în care totul era posibil, la vremea în care încă mai credeam în Moş Crăciun – chip al bunătăţii lui Dumnezeu.

Însă, în altă lume, parcă paralelă cu a noastră, copiii trăiesc clipe de coşmar. În patria Sfântului Nicolae, astăzi este groază şi plâns. Mira Lichiei, actualmente Kocademre, se află la graniţa Turciei cu Siria. Acolo, copiii nu îşi pregătesc ghetuţele, ci se pregătesc să sufere. Să vadă cu proprii ochi cum părinţii lor sunt răpiţi şi omorâţi.

În ultimele zile, pe reţelele de socializare a circulat o fotografie care a umplut lumea de lacrimi. Este, poate, cea mai înfricoşătoare imagine pe care am văzut-o vreodată. Nu are sânge, nici arme, nici trupuri decapitate şi nici biserici devastate. Are în centrul ei – un copil. O fetiţă de trei sau patru ani, o fetiţă cum am şi eu, acasă. O fetiţă care plânge, într-un plâns ce nu poate fi asemănat cu nimic din lumea aceasta. Un plâns dincolo de cuvinte şi de limitatele noastre gânduri.

Legată de un gard metalic, cu un lanţ destul de gros pentru mânuţele ei firave, o fetiţă din localitatea Deir ez-Zor, din estul Siriei, a fost obligată să vadă cum mama şi tatăl ei au fost omorâţi de către Armata Siriană Liberă.

Suntem la sfârşit de an 2013. Toate organizaţiile lumii strigă: salvaţi copiii! Convenţia asupra Drepturilor Copilului, adoptată de către Adunarea Generala a Naţiunilor Unite, enumeră dreptul la viaţă, dreptul la educaţie, dreptul relaţiilor personale directe cu părinţii, dreptul de a beneficia de asistenţă socială şi de asigurări sociale, dreptul la protecţie împotriva oricărei forme de exploatare, dreptul de a se bucura de cea mai bună stare de sănătate şi de a beneficia de serviciile medicale gratuite, dreptul de a fi protejat împotriva oricăror forme de violentă, neglijentă, abuz sau rele-tratamente… Nici n-ai putea să crezi cât de multe beneficii au copiii de astăzi. Acestea, doar pe hârtie şi în actele oficiale ale instituţiilor occidentale. Pentru că fetiţa din Deir ez-Zor şi cotidianul de limbă arabă Middle East Monitor ne demonstrează contrariul…

Mii de copii au murit în războiul civil din Siria, în aproape trei ani. Oxford Research Group a raportat violenţe de neînchipuit, îndreptate către minori. Organizaţia a centralizat cifrele de la începutul conflictului, până în octombrie 2013: din 11.420 de victime cu vârste cuprinse între un an şi 17 ani, circa 400 de copii au fost omorâţi de lunetişti, iar aproximativ o sută au fost torturaţi. Cel mai mare număr de decese infantile a avut loc în oraşul Aleppo, situat în nordul Siriei, zonă locuită preponderent de creştini aparţinând Patriarhiei Ortodoxe de Antiohia şi Bisericii Siroiacobite.

Saleyha Ahsan, un medic britanic, a povestit pentru BBC un episod din experienţa sa din Siria. „Îmi beam ceaiul liniştit şi râdeam alături de colegii mei sirieni. La un moment dat, relaxarea noastră a fost întreruptă de sunetul unei maşini care a intrat în curtea spitalului. Am alergat pe scări şi am constatat că în braţele oamenilor se afla un bebeluş. Faţa îi era arsă şi un picior era însângerat. Am crezut, iniţial, că este vorba despre un accident de maşină. În timp ce dădeam primul ajutor bebeluşului, un băieţel a apărut în dreapta mea. Pielea sa era palidă, acoperită cu cenuşă albă. Se deplasa încet şi în linişte. Când s-a întors, am rămas uimit. Pe partea dreaptă avea o rană deschisă, prin care se vedea craniul. În scurt timp, mi-am dat seama că nu era vorba despre un simplu accident. În câteva minute, pe uşa spitalului au început să intre zeci de pacienţi. Atât de mulţi erau, încât nu mai aveam loc decât pe podeaua din faţa recepţiei”.

Relatarea medicului este mult mai lungă şi mai înfricoşătoare. Mi-e imposibil să o redau în întregime pentru că, aşa cum am mai spus, am şi eu, acasă, un copil. O fetiţă alături de care, zilele acestea, învăţăm poezia pentru prima ei serbare de Naşterea Domnului.

Ne pregătim, în lumea noastră, pentru a întâmpina venirea pe lume a unui Copil cu ochi senini. Ne pregătim şi facem calcule financiare pentru cadouri, brad, bucate alese, vacanţe, bucurii, desfătări… Dincolo, curg râuri de lacrimi – aşa, precum cele ale fetiţei din fotografie. De Nicolae Pintilie – Doxologia