În urmă cu 28 de ani, în 26 aprilie 1986, la ora 01.23 noaptea, reactorul numărul 4 al centralei nucleare de la Cernobîl a explodat în timpul unui test de securitate, în urma unei erori de manipulare. Deflagraţia a ridicat dala superioară a reactorului, cu o greutate de 2.000 de tone. Ca urmare a dezastrului două oraşe au fost complet evacuate: Cernobîl şi Prypiat. Atunci a fost momentul când lumea a început să privească cu alţi ochi energia atomică, accidentul din Ucraina sovietică fiind cea mai mare catastrofă nucleară civilă. Combustibilul nuclear a ars timp de peste zece zile, emiţând elemente radioactive cu o intensitate echivalentă cu cel puţin 200 de bombe de la Hiroshima şi contaminând o mare parte din Europa, în principal Ucraina, Bielorusia şi Rusia. Autorităţile din URSS au fost prinse total nepregătite şi sute de mii de oameni au fost trimişi în zonă de-a lungul anilor pentru a remedia efectele dezastrului. “Lichidatorii”, slab echipaţi, au fost expuşi radiaţiilor. Dintre aceştia, aproape 3.000 au fost basarabeni, soldaţi şi tineri care tocmai trecuseră în rezervă, dar au fost totuşi trimişi să lichideze efectele catastrofei nucleare. În plus, Uniunea Sovietică condusă de Mihail Gorbaciov a reacţionat în cea mai nefericită tradiţie a secretului, nerecunoscând drama decât după trei zile, după ce Suedia, unde ajunsese norul radioactiv, a alertat lumea întreagă. Tăcerea oficială sovietică, urmată de o serie de minciuni, a favorizat contaminarea a sute de mii de persoane iar modul în care a fost gestionată criza a dezvăluit slăbiciunile statului. În 2005, mai multe agenţii ale ONU, printre care s-a aflat şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii, au estimat că 4.000 de persoane au murit în urma expunerii la radiaţii, un raport care, potrivit ecologiştilor, subestimează puternic impactul accidentului de la Cernobîl. Acest raport este contestat de UNSCEAR, comitetul ştiinţific …
Citeste tot articolul
Nationalisti.ro Atitudine si informare
