Tag Archives: daci

Tracii – cei mai temuţi războinici din Balcani – se tatuau, aveau mai multe soţii şi dispreţuiau munca

Tracii au fost unul dintre cele mai importante şi numeroase triburi ale Europei antice. Erau războinici renumiţi şi s-au format pe un areal vast din sud-estul Europei. Arealul de locuire al neamurilor tracice a cuprins şi teritoriul de astăzi al ţării noastre. Tracii s-au numărat printre cele mai numeroase şi puternice popoare ale Europei antice. Despre vitalitatea lor războinică, dar şi despre importanţa lor au vorbit numeroase izvoare antice, fiind atestaţi încă din timpul Războiului Troian, în plină epocă a bronzului egeean. Tracii trăiau împărţiţi în triburi şi răspândiţi pe un areal întins din zona Balcanică şi nord-dunăreană. TRACII, REZULTATUL UNEI SINTEZE ETNICE COMPLEXE Triburile tracilor au fost atestate documentar pentru prima dată în epoca bronzului, adică acum aproximativ 4000 de ani, cu 2000 de ani îHR. Mai precis, războinicii traci apar menţionaţi în Iliada, luând parte la războiul troian. Mai apoi, părintele istoriei, Herodot, scria acum 2500 de ani, explicit despre neamurile tracilor, spunând printre altele că ”neamul tracilor este cel mai numeros din lume, după cel al inzilor”. Cine erau aceşti traci, atât de numeroşi încât puteau fi comparaţi cu neamurile inzilor ? Specialiştii spun că tracii sunt, de fapt, o sinteză etnică între triburile locale eneolitice şi triburi indoeuropene sosite la începutul epocii bronzului dinspre stepele euro-asiatice. Această sinteză ar fi avut loc pe un teritoriu vast care a cuprins o zonă întinsă din sud-estul Europei. Triburile tracilor s-au format pe teritoriul de astăzi al Bulgariei, României, nordul Macedoniei, Albania, Bosnia, nord-vestul Turciei, dar şi alte zone adiacente. Triburile de păstori indo-europeni veniţi din stepele euroasiatice s-au aşezat alături de comunităţile eneolitice din acest vast teritoriu. Uneori a fost o convieţuire paşnică, dar de cele mai multe ori a fost o ocupaţie brutală, caracterizată prin distrugerea unor mari centre eneolitice, precum cele din arealul culturii Cucuteni. În …

Citeste tot articolul

S-a aflat cel mai MARE SECRET pe care România l-a ascuns. ISTORIA țării noastre se SCHIMBĂ: Uite despre ce este vorba!

Mai mulți savanți americani de prestigiu au descoperit un secret ascuns legat de teritoriul țării noastre. Cea mai veche activitate metalurgică a aramei din lume se înregistrează tot în Oltenia și a fost în urmă cu aproape 10.000 ani, iar cea mai veche scriere din lume, tablițele de la Tartaria, se înregistrează tot în România, mai exact în județul Alba și datează din anii 5-6.000 î.H. Conform cercetărilor realizate de străini, tot în România a fost inventat și arcul și au aparut primele furnale din Europa. Se pare că de pe acest pământ românesc au plecat și s-au format celelalte popoare indo-europene și nu numai cum ar fi: iranienii, carienii, italicii, frygienii, scitii, cimmerienii, triburile iberice, bascii, sarmatii, elenii (ahei si dorieni), fenicienii….etc. Traco-dacii reprezintă cea mai veche şi mai înalta cultură de pe Pământ, anterioară civilizaţiei Sumeriene, şi totodată cea mai numeroasă (180 – 200 de triburi). Ei puteau fi găsiţi în întreagă Europa (Balcani, Ucraina, Ungaria, Austria, germania, Cehoslovacia, Polonia, Italia, Franţa, Spania, Turcia europeană, Asia Mică, Africa……chiar şi Burii din Africa de Sud sunt tot un neam Dac, din care făcea parte însuşi Burebista. Scrisul şi odată cu el istoria, au apărut mai întâi în spaţiul tracic şi abia mai târziu în spaţiul greco-român, dus probabil acolo tot de triburile care au migrat de aici. Traco-dacii au avut cea mai veche agricultură din Europa, (neolitic) şi printre cele mai vechi din lume. La vremea lor erau singurul popor din lume care foloseau cercul la dispozitivele de măsurare a timpului, potrivit ToataRomania.ForumHit.ro Începând cu anul 1995, după studii îndelungate, însă intenţionat ţinute la subsol, o serie de savanţi americani de prestigiu au ajuns la concluzia că Potopul descris în Biblie a avut loc pe malul vestic al Marii Negre, unde locuia o populaţie neaşteptat de dezvoltată, (oare cine?). …

Citeste tot articolul

Misterul SFINXULUI din Carpați. Cine au fost creatorii lui?

Vă recomandam un film documentar bine realizat despre Misterul Sfinxului din Carpați. Filmul vă conduce într-o lume misterioasă, magică, prezentându-vă o viziune surprinzătoare, dar susținută cu argumente științifice, despre evenimente pierdute în negura timpului. Realizatoarea lui, Oana Raluca Ghiocel, pe care am avut-o ca invitată în această emisiune, a reușit, împreună cu câțiva specialiști americani, să contureze lumea și profilul uman al celor care ar fi putut să fie creatorii Sfinxului din Bucegi. Informațiile inedite pe care le veți afla sunt în măsură să vă schimbe persepectiva pe care ați avut-o până acum asupra a ceea ce noi numim preistorie. Vă doresc drum bun într-o călătorie care merge până la începutul umanității!… Daniel Roxin

Citeste tot articolul

O aratare ciudata a pus lumea pe jar. Ce spun oamenii despre lupul cu trup de sarpe! Imaginile sunt de-a dreptul inspaimantatoare

O aratare ciudata, un lup cu trup de sarpe, seamana spaima printre cei care il privesc. Toti cei care ii vad ochii rosii si corpul fara picioare, dar acoperit de blana sunt convinsi ca nu-i lucru curat. Chiar si specialistii au o ipoteza halucinanta! Doamnelor si domnilor, iata povestea dragonului din padurile romanesti. Imaginile unei aratari nemaivazute pun lumea pe jar. Nici daca ar fi aparut din neant bestia care a ingrozit tot Neamtul asta toamna, n-ar fi fost atat de mirati! Silueta creaturii venita parca de pe alte tarimuri este intoarsa pe toate fetele. Fotografiile circula peste tot pe internet, iar cel care le-a postat sustine ca au fost facute la noi. Unii ar spune ca seamana izbitor cu simbolul de pe steagul de lupta al vechilor daci. Si chiar se intreaba daca e o simpla coincidenta ca a aparut tocmai acum dupa noaptea Sfintului Andrei cand in popor se vorbeste despre varcolaci. Insa explicatiile ar putea fi mai simple. „Mitul dragonului de aici a pornit, din padurile romanesti, de unde au aparut asemenea creaturi modificate genetic. N-am mai vazut asa ceva. Dar stiu ca la doi pasi de noi, la Cernobil, din cauza radiatiilor au aparut tot felul de mutanti”, spune un medic veterinar.

Citeste tot articolul

Cele mai mari mistere din România

Fie că vorbim de detalii legate de siguranţa naţională, de evenimente istorice sau de obligaţii diplomatice, nu sînt deloc puţine secretele care îi despart pe români de un tablou complet al Istoriei şi prezentului acestor locuri. Ciudata dispariţie a izvoarelor scrise despre geto-daci Un pasionat de Istorie arată, pe blogul Rumania Military, cum au fost pierdute sau au dispărut misterios cărţi importante despre Istoria geţilor. Primul exemplu este o carte intitulată „Getica”, scrisă de Dion din Prusa, un mare istoric grec care a trăit în Secolul I şi s-a ocupat în mare parte de istoria Imperiului Roman. Însă, „Getica”, alături de alte lucrări ale lui Dion din Prusa, au fost distruse de-a lungul anilor. Cartea aceasta a servit drept inspiraţie pentru enciclopedistul Casiodor, din Secolul al VI-lea, care a scris o mare Istorie a geţilor. Însă şi aceasta a dispărut, cum avea să dispară şi lucrarea „Getica”, scrisă de nepotul lui Dion din Prusa, Dio Cassius Coceianus. Însuşi împăratul Traian ar fi scris o lucrare despre poporul dac, arată unele mărturii. Intitulată „DACICA” sau „De Bello Dacico” (Despre Războiul Dacic), doar 5 cuvinte din această lucrare au răzbătut în timp. Acestea sînt „Inde Berzobim, diende Aixim processiamus” („De aici am mers la Berzobis, apoi la Aixis”), propoziţie referindu-se la drumul prin Banat al armatei romane. În timp ce lucrarea lui Traian a dispărut – a fost căutată, fără succes, de sute de arheologi şi istorici – propoziţia a supravieţuit timpului, deoarece a fost inclusă într-un tratat de gramatică semnat de Priscian în Secolul al VI-lea. Marea miză a documentului era obţinerea de informaţii despre cultura şi civilizaţia dacică, învăluite în mister. Să vorbim puţin despre unul dintre aceste mistere. Se spune că dacii nu au dezvoltat un limbaj scris şi nu aveau alfabet, dar, oarecum paradoxal, aveau unul dintre cele …

Citeste tot articolul

Legile lui Zamolxe

Zamolxe a fost un profet al vremurilor sale si un mare vindecator. Istoricul Herodot, confirmat de Strabon, spune ca Zamolxe a fost sclavul lui Pitagora, de la care a preluat doctrina despre nemurirea sufletului si cunostintele despre numerologie si astronomie. Se zice ca Zamolxe a calatorit si in Egipt, unde a aprofundat teoria imortalitatii. Stramosii nostri l-au ridicat la rang de zeu. In Pestera Polovragi, considerata Pestera lui Zamolxe, oamenii simt, de regula, furnicaturi pe maini in “Galeria Ispasirii”, unde se afla “Tronul lui Zamolxis”. In acest loc, detectoarele de biocurenti o iau razna, invartindu-se fara noima, comportandu-se ca in prezenta unei surse extrem de puternice de energie. Zamolxe ii numea pe daci arieni (arya=nobil, rasa pura, spirituala), arienii fiind civilizatia indo-europeana precursoare a hinduismului. De asemenea, Zeul dacilor le reamintea acestora ca sunt Poporul lui Dumnezeu. Potrivit unor istorici, numele Dacia provine din Da (Zeu) si Ksha (Tara), asadar inseamna Tara Zeului sau Tara lui Dumnezeu. Invataturile lui Zamolxe s-au transmis catre discipoli initiati prin lumina “focului sacru”, dar au ramas si prin “Herto Valus” sau “Cartea secreta a vietii”, o scriere misterioasa de dinainte de Christos, datand aproximativ din 2000 i.e.n. “Herto Valus” sau “Cartea lui Zamolxe” a mai fost denumita “Inteleapta Scriptura”, “Noul testament al dacilor” sau “Evanghelia geto-dacilor”. Scrierea contine legile lui Zamolxe, surprinzatoarele legi spirituale care: – ruineaza preceptele religioase rigide, limitative, punitive; – destrama culpabilitatea, ii amintesc omului ca este zeu-scanteie de Dumnezeu; – vorbesc despre spiritualitate in termeni moderni (pe care abia acum incepem sa-i intelegem cu adevarat, cu atat mai substantial cu cat si studiile sau cercetarile stiintifice incep sa confirme noile paradigme spirituale); – afirma clar ca nu exista timp si ca manifestarea atentiei cu intentie creeaza realitatea pe care o traim (cu mult inaintea lui Einstein si a descoperirilor fizicii …

Citeste tot articolul

Tradiţia spirituală dacică şi istoria furată a poporului român

Tracii erau un popor al cărui nivel de civilizaţie, forţă şi cultură s-a bucurat de multă consideraţie în antichitate. Daspre daco-geţi sau daci, poporul trac din zona Carpaţilor şi a Dunării, Vasile Pârvan ne spune că : “ofereau grecilor şi romanilor o consistenţă spirituală superioară şi foarte caracteristică, pe care literatura antică a însemnat-o cu mirare şi admiraţie, făcând din ei aproape un popor fabulos prin vitejia, înţelepciunea şi spiritul lui de dreptate”. Studiul spiritualităţii unui popor antic nu este uşor de realizat, datorită opiniilor contradictorii ale istoricilor şi de asemenea datorită absenţei unor dovezi directe şi clare. În ceea ce-i priveşte pe daci, mărturiile istorice ne oferă totuşi nişte puncte de plecare foarte clare care atestă specificitatea spirituală a acestora în cadrul culturilor antice europene, şi chiar înrudirea spiritualităţii dacice mai degrabă cu tradiţiile orientale. Dacii, ne spun mai mulţi istorici, credeau în nemurire, erau convinşi că sunt nemuritori. De aici, deduc marii cronicari ai antichităţii, decurgea eroismul lor legendar care le-a adus faima de a fi “cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci”. Oricum, lipsa fricii de moarte atestă un nivel spiritual elevat, întrucât teama de moarte este considerată în toate tradiţiile spirituale autentice unul dintre cele mai dificile obstacole pe calea spirituală. Regalitatea la daco-geţi era considerată de autorii antici ca având un caracter sacru. Cu toate că nici Burebista, nici Decebal nu şi-au asumat prerogative de ordin religios, totuşi se credea, după cum nota Criton, medicul împăratului Traian, că Marele Preot îi transmitea regelui anumite puteri supranaturale. În tradiţia orientală, în special indiană şi chineză (taoistă) se insistă asupra faptului că toţi conducătorii naţiunilor trebuie să fie în primul rând mari înţelepţi sau sfinţi, iar textul fundamental al tradiţiei taoiste (Tao Te King, Cartea cărării şi a virtuţii), conţine multe îndrumări spirituale destinate conducătorilor neamurilor. …

Citeste tot articolul

Pytagora s-a inspirat din doctrina Zalmoxiană? Ce ne spun izvoarele istorice?

Grecii antici au recunoscut cu onestitate influențele multiple pe care le-au avut tracii și geții asupra lumii lor. Astfel, ei recunosc faptul că Orfeu, Dionisos sau Apolo sunt preluări din spațiul tracic, un spațiu de unde au luat și o serie de tradiții. Nu întâmplător marele PYTAGORA (569-494 î. Chr.) recomanda acum 2.500 de ani următoarele: “Călătorește la geți, nu ca să le dai legi, ci ca să tragi învățăminte de la ei. La geți câmpurile sunt nesfârșite, toate pământurile sunt comune, iar dintre toate popoarele sunt cei mai înțelepți, ne spune Homer” (Legile morale și politice) Înțelepciunea traco-geților a fost în continuare apreciată de greci, după cum reiese din izvoarele istorice, marele gânditor SOCRATE (470-399 î. Chr.) având ca învățător spiritual un TRACO-GET – ucenic al lui Zalmoxis. Iată că, privind din perspectiva izvoarelor istorice antice, nu ar fi nimic ieșit din comun ca lumea greacă, care a acceptat influențe majore din spațiul traco-getic, să fi beneficiat, prin intermediul lui Pytagora, și de influențe ale doctrinei Zalmoxiene. Dar, vor spune criticii, acest lucru nu este posibil pentru că unele izvoare afirmă că Zalmoxis ar fi fost un sclav și apoi un ucenic de-al lui Pytagora. Nimic mai fals! Toate lucrurile indică faptul că această ipoteză nu este adevărată, că respectivele izvoare se bazează pe bârfele momentului. De altfel, Pytagora nu vorbește niciunde despre faptul că ar fi avut un elev cu numele Zalmoxis, ceea ce, dacă ar fi fost adevărat, nu ar fi putut fi neglijat, ținând cont de reforma spirituală extraordinară pe care acesta a făcut-o și de celebritatea sa în acea vreme. Combătând această variantă, cercetătorul și ligvistul Mihai Vinereanu, autorul Dicționarului Etimologic al Limbii Române, bazat pe studii de indo-europenistică ne spune următoarele:“Herodot spune clar (după ce prezintă varianta cu Zalmoxis sclav – n.m.) că nu …

Citeste tot articolul

S-A DESCOPERIT ALFABETUL DACIC. AFLA CARE II SUNT SECRETELE!

O carte veche de 1.000 de ani, pastrata la Budapesta, rastoarna toate teoriile istorice despre cultura stramosilor nostri. Dacii scriau de la dreapta la stanga, iar citirea se facea de jos in sus De la daci nu au ramas izvoare scrise. Prea putine se stiau despre locuitorii zonei carpato-dunarene, dupa retragerea romanilor. O carte veche de aproape 1.000 de ani, pastrata la Budapesta, rastoarna teoriile istoricilor. Manuscrisul cuprinde primele documente scrise in aceasta perioada istorica. A fost scrisa cu caractere dacice, de la dreapta la stanga, si se citeste de jos si in sus. Vorbeste despre despre vlahi si regatul lor. Multi au incercat sa descifreze Codexul Rohonczi, dar n-au putut. Arheologul Viorica Enachiuc a tradus, in premiera, filele misteriosului manuscris. Daruita de un grof In 1982, a aflat dintr-o revista publicata in Ungaria de existenta in arhivele Academiei Ungare a Codexului Rohonczi. Se spunea ca e redactat intr-o limba necunoscuta. A facut rost de o copie. Timp de 20 de ani, a muncit ca sa-i descifreze tainele. Manuscrisul se afla in Arhivele Academiei de Stiinte a Republicii Ungaria. E o carte legata in piele. A fost pastrata in localitatea Rohonczi pana in anul 1907. Groful Batthyany Gusytav a daruit-o Academiei de Stiinte a Ungariei, in 1838. Nu se stie prin cate maini a trecut, de-a lungul secolelor. „Scriere secreta” Dupa Al Doilea Razboi Mondial, doctorul Vajda Joysef, preot misionar, ii scria cercetatorului Otto Gyurk, in legatura cu Codexul: „Se gaseste in Arhivele Academiei de Stiinte a Ungariei o carte rara, Codexul Rohonczi. Acest Codex este scris cu o scriere secreta, pe care nimeni n-a reusit s-o descifreze pana acum. Si eu am incercat. Literele sunt asemanatoare scrierii grecesti. M-am gandit ca seamana si cu literele feniciene, apoi am incercat pe baza vechii scrieri unguresti, dar n-a mers. Toate incercarile …

Citeste tot articolul

Romania – tara cu cele mai multe puncte energetice de pe Planeta !

Cand spunem ca Romania e un loc unicat pe Planeta, exista persoane care considera ca, „astfel de aprecieri sunt destul de exagerate si ca ar trebui sa ramanem intr-o limita rezonabila, fara a ne umfla in pene”. Dar ce ne facem cu absolut toate aceste dovezi, atat de ordin subtil (energetic), dar mai ales cele de ordin istorico-arheologic ? Raspunsul este ca trebuie sa le prezentam, chiar daca asta contravin convingerilor unor persoane, care au interes sa tina acest adevar intr-o stare de necunoastere.   Intr-un articol anterior, au fost prezentate Chakrele Romaniei si locatiile unde aceste puncte energetice, identice cu chakrele corpului uman si cele ale Pamantului, se afla. Faptul ca Romania are cea mai veche civilizatie de pe aceasta Planeta, rezulta direct si nu indirect, din vestigiile descoperite de arheologi, iar unele descoperite din intamplare, chiar daca in Univers, ideea de „coincidenta”, nu exista. Afirmatiile fostului Consilier al Papei Ioan Paul al II-lea, Miceal Ledwith, care a spus ca, „nu limba romana e o limba latina, ci limba latina e o limba romaneasca”, au zguduit destul de mult esafontul unei mari minciuni propagandistice: Latinizarea Dacilor ! Odata zdruncinat acest mit, istoria reala a Romaniei (Daciei), incepe sa intre pe fagasul ei normal, fiind cunoscuta de cat mai multi oameni, chiar daca in scoli, universitatii si medii asa-zis „academice”, continua sa se speculeze niste mituri demontate, chiar de straini. In continuare, vom vedea ce reprezinta aceste puncte energetice, foarte multe, fata de alte zone din lume, potrivit site-ului AM Press:   „Exista zone in Romania unde, inexplicabil pentru omul de rand, turistii simt o stare de bine, liniste si echilibru, unde plantele cresc miraculos si clima este echilibrata. Sunt locuri cu o incarcatura energetica extraordinara, locuri in care pamantul “pulseaza”. Cercetatorii le-au studiat ani la rand si au scris …

Citeste tot articolul

CELE MAI MARI SECRETE ALE ROMANIEI – Adevaruri care ne-au fost ASCUNSE de-a lungul anilor

Fie că vorbim de detalii legate de siguranţa naţională, de evenimente istorice sau de obligaţii diplomatice, nu sunt deloc puţine secretele care îi despart pe români de un tablou complet al istoriei şi prezentului acestor locuri. Ciudata dispariţie a izvoarelor scrise despre geto-daci Un pasionat de istorie arată, pe blogul Rumania Military, cum au fost pierdute sau au dispărut misterios cărţi importante despre istoria geţilor. Primul exemplu este o carte intitulată „Getica”, scrisă de Dion din Prusa, un mare istoric grec care a trăit în secolul I şi s-a ocupat în mare parte de istoria Imperiului Roman. Însă, „Getica”, alături de alte lucrări ale lui Dion din Prusa, au fost distruse de-a lungul anilor. Cartea aceast a servit drept inspiraţie pentru enciclopedistul Casiodor, din secolul al VI-lea, care a scris o mare istorie a geţilor. Însă şi aceasta a dispărut, cum avea să dispară şi lucrarea „Getica” scrisă de nepotul lui Dion din Prusa, Dio Cassius Coceianus. Însuşi împăratul Traian ar fi scris o lucrare despre poporul dac, arată unele mărturii. Intitulată „DACICA” sau „De Bello Dacico” (Despre Războiul Dacic), doar cinci cuvinte din această lucrare au răzbătut în timp. Acestea sunt „Inde Berzobim, diende Aixim processiamus” („De aici am mers la Berzobis, apoi la Aixis”), propoziţie referindu-se la drumul prin Banat al armatei romane. În timp ce lucrarea lui Traian a dispărut – a fost căutată, fără succes, de sute de arheologi şi istorici – propoziţia a supravieţuit timpului deoarece a fost inclusă într-un tratat de gramatică semnat de Priscian în secolul al VI-lea. Marea miză a documentului era obţinerea de informaţii despre cultura şi civilizaţia dacică, învăluite în mister. Să vorbim puţin despre unul dintre aceste mistere. Se spune că dacii nu au dezvoltat un limbaj scris şi nu aveau alfabet, dar, oarecum paradoxal, aveau unul dintre cele …

Citeste tot articolul

Românii provin din ţigani? 10 adevăruri tulburătoare

Izvoarele istorice spun că dacii aveau săbii, erau tatuaţi şi purtau mult aur. Sună cunoscut? Existau triburi pe care istoricii nu le menţionează: dacii aurari, dacii ursari, dacii cămătari şi dacii căldărari; Burebista nu era un nume propriu, era doar cuvântul dacic pentru bulibaşă; Steagul dacic nu era un lup, era un urs, care în bătălie nu urla, ci cânta o manea; Cel mai mare rege dac se numea în realitate Decebaules şi avea, conform Columnei, şase cai frumoşi; Ce înseamnă să transcrii greşit texte vechi! Herodot n-a scris „cei mai viteji dintre traci”, ci „cei mai tuciurii dintre spoitori”; Imediat după războiul din 106 e.n. s-au deschis graniţele Imperiului şi la Roma era plin de daci veniţi la mangleală; Abia după ce romanii i-au întâlnit pe daci latina a devenit vulgară; Negru Vodă nu era numit aşa pentru că umbla îmbrăcat în negru; Chiar şi astăzi, la Strehaia, mulţi îşi botează copiii Gelu şi Menumorut. Acest articol este un pamflet. Sursa: Times New Roman VEZI SI: 1,2 milioane de TIGANI vor fi expulzaţi din Romania!

Citeste tot articolul

Suntem cel mai vechi popor de pe Pamant?

Enigma placutelor de la Tărtăria In localitatea transilvaneana Tartaria au fost descoperite unele din cele mai vechi relicve scrise – placutele de la Tartaria. Varsta lor atinge circa 7 000 de ani. Perioada in care a fost folosit alfabetul respectiv se intinde intre anii 5500 si aproximativ 3000 i.e.n. Cum a putut aparea scrisul in aceasta parte a lumii si ce contin aceste texte ? Localitatea Tartaria se afla la poalele versantului nordic al Muntilor Sureanu, de-a lungul malului stang pe cursul mijlociu al rauluitartaria localitate Mures. In timpul sapaturilor din anul 1961 arheologul Nicolae Vlassa a descoperit niste statuete ale unor idoli vechi si trei placute de lut pe care sunt incrustate niste simboluri. Alaturi de acestea a fost gasit un schelet decapitat al unui om matur. Doua dintre placute sunt de forma dreptunghiularaiar a treia retunda. Doua sunt gaurite iar ultima este impartita in patru parti de o linie orizontara si alta verticala. Simbolurile de pe placute se aseamana cu semnele pictografice ale scrierii sumeriene din mileniul al IV-lea. Datarea cu C14 a acestor tablite reprezinta o problema, deoarece ele au fost supuse unor tratamente necorespunzatoare din necunostinta de cauza. Tablitele au fost totusi datate indirect, prin analize pe celelalte obiecte gasite impreuna cu ele. Dupa efectuarea analizei radiocarbonice in scopul determinarii Monument-Tartaria.-Tablite-Tartaria-Nicolae-Vlassavarstei scheletului care se afla in acelas strat de roca, s-a estimat ca vechimea lui e de aproximativ 7000 de ani. Aceasta ar insemna ca placutele de la Tartaria sunt cele mai vechi artefacte scrise, ele fiind atribuite surselor Vinca – cultura balcanica de nord din epoca neolitica (mileniul V-III i.en.).  Initial osemintele au fost atribuite unui barbat insa la o examinare mai atenta s-a dovedit apartinad unei femei de aproximativ 55 de ani botezata Milady Tartaria, despre care s-a presupus a fi o femeie saman. …

Citeste tot articolul

Cine a fost Zamolxis, zeul suprem al dacilor: 20 de lucruri despre misterioasa divinitate venerată de strămoşii noştri

Zamolxis a rămas în istorie ca zeul suprem al dacilor. Numele său a fost evocat de istoricii Antichităţii, în ipostaze dintre cele mai diverse: fie ca zeu, căruia strămoşii noştri îi aduceau sacrificii umane, fie ca mare preot de la care dacii au învăţat să nu se teamă de moarte. Zamolxis avea o locuinţă subterană, era slujit de daci, iar alţi istorici au relatat că fusese, de fapt, un discipol al înţeleptului Pitagora. Zamolxis, considerat divinitatea supemă a dacilor, a fost unul dintre personajele fabuloase ale Antichităţii. Zeu al dacilor sau mare înţelept, prooroc sau sclac, în jurul numelui său au fost create numeroase controverse. Iată 20 dintre mărturiile fascinante despre Zamolxis: 1. I-a făcut pe geto-daci să se creadă nemuritori Dacii „se credeau nemuritori”, datorită zeului lor Zamolxis, afirma Herodot, în „Istorii”, în urmă cu aproape două milenii şi jumătate. „Îi învăţa că nici el, nici oaspeţii lui şi nici urmaşii acestora în veac nu vor muri, ci se vor muta numai într-un loc unde, trăind de-a pururi, vor avea parte de toate bunătăţile”, scria Herodot, într-un fragment din Istorii, prezentat de Ioan Marius Grec, în volumul „Zamolxis Realitate şi mit în religia geto-dacilor”. 2. Credinţa în Zamolxis alunga teama dacilor Credinţa în Zamolxis a făcut ca geto-dacii să fie singurul popor care a îndrăznit să înfrunte puternica armată persană a regelui Darius. “Geţii însă, care luaseră hotărârea nesăbuită, au fost robiţi pe dată, măcar că ei sunt cei mai viteji şi cei mai drepţi dintre traci”, scria Herodot, într-un fragment din Istorii, prezentat în volumul „Zamolxis Realitate şi mit în religia geto-dacilor”. “Getul nu se fereşte să cadă în luptă, deoarece pe calea aceasta el speră să obţină o nemurire a dubletului său corporal”, arăta Lucian Blaga, în articolul „Getica”, publicat în revista de filozofie Saeculum, în 1943. …

Citeste tot articolul

Armata dacilor – o forță de temut

Viața militară a dacilor prezintă câteva caracteristici ce trebuie relevate. În primul rând faptul că fiind un popor sedentar, nu nomad, ei pornesc la război numai cu armata lor, nu cu întreg neamul – femei, copii, bătrâni- așa cum fac germanicii sau iranienii din bazinul dunărean, care-și iau cu ei în expidiție și familie și bogății. Un al doilea fapt este disprețul pentru moarte. Crezând potrivit religiei lor că sufletul este nemuritor, considerând deci moartea nu ca pe un sfârșit, ci ca un început, și anume o viață nouă, alături de Zalmoxis, dacii luptă cu un avânt și un curaj extraordinar. Sinuciderile în război, atunci când înfrângerea este inevitabilă, sunt un fapt obișnuit. Dovadă sunt regele Dapyx care lupta contra lui Crassus (28 î. Hr.) și Decebal împreună cu sfetnicii săi, în al doilea război cu Traian. Încă din vremea lui Tucidide, geții(dacii) sunt cunoscuți drept buni călăreți. Ei trag cu arcul din fugă, tehnică preluată de la sciți. Triburile din partea de șes, de stepă (“pustia” geților din Bugeac, de care ne vorbește Strabon, așa trebuie înțeleasă, ca stepă) aveau în special cavaleri, în timp ce în părțile muntoase predomină pedestrimea. Pe columna lui Traian, dacii sunt înfățișați luptând de obicei pe jos. Ei au o armă specifică -o sabie încovoiată – și un scut rotund. Unii poartă și spadă -lungă și dreaptă-, sau sabie scurtă, cu două tăișuri, asemenea celei romane. Sunt prezente și lăncile, sulițele, prăștii pentru aruncat pietre sau plumb. În sfârșit, unii sunt reprezentați cu topoare măciuci, ciomege, într-un cuvânt arme țărănești, așa cum vom întâlni și la români peste mai bine de un mileniu. Drapelul dacilor (dracon) era în formă de balaur, având cap de lup, cu gura deschisă, din metal – probabil aramă sau bronz – și un trup ondulat, ca al șarpelui …

Citeste tot articolul

Geto Dacii si nemurirea

Ceea ce i-a făcut pe geto-daci să fie neînfricați a fost credința lor în nemurire. „Iată cum se cred nemuritori geții:”, ne spune Herodot… „ei cred că nu mor și că cel care dispare din lumea nostră se duce la Zeul Zamolxis. Unii din ei îi mai spun și Gebeleizis”. (Istorii) Un alt autor antic, Pomponius Mela, ne vorbește în acest mod despre credințele tracilor: „Unii cred că sufletele celor care mor se vor întoarce pe pământ, iar alții socotesc că, deși nu se vor mai întoarce, ele totuși nu se sting, ci merg în locuri mai fericite. De aceea la unii sunt deplânse nașterile și jeliți nou-născuții, dar, dimpotrivă, înmormântările sunt prilej de sărbătoare și le cinstesc ca pe niște lucruri sfinte, prin cânt și joc”. (Descrierea Pământului) Așa cum remarca și Pitagora, geții (sau geto-dacii) aveau o înțelepciune specială, înțelepciune care a născut și credința lor în nemurirea sufletului. “Călătorește la geți, nu ca să le dai legi, ci ca să tragi învățăminte de la ei. La geți, pământurile sunt nesfârșite, toate câmpurile sunt commune. Și dintre toate popoarele sunt cei mai înțelepți, ne spune Homer.” (Legile morale și politice) În această emisiune ne-am propus să detaliem subiectul Religia geto-dacilor și credința lor în nemurire. – Daniel Roxin

Citeste tot articolul

DEX-ul confirmă: romanizarea n-a avut loc (un articol de excepție!)

DEX-ul sapă groapa romanizării chiar cu ajutorul etimologiilor sale, care nu pot ascunde un adevăr teribil: cuvintele de ,,origine latină” sunt în minoritate. Iată una din marile probleme ale custozilor romanizării. A inventa romanizarea n-a fost mare lucru. Ca teorie, de la tribune și în articole propagandistice, a mers bine. Povestea cu împreunările masive între legionari și femeile dace, care produceau în serie bebeluși ,,romanizați”, a mers bine. Și basna cu romanizarea celor optzeci și cinci la sută de daci liberi de către ciobani și negustori a mers fără probleme. Dar când au trebuit să alcătuiască instrumente științifice, dicționare explicative și etimologice, aici custozii romanizării s-au împotmolit. Etimologiile lor, oricât de tare le-ar fi tras de păr, ca să aibă o cât de subțirică spoială științifică, nu puteau susține nicidecum teoria romanizării dacilor. Cuvintele așa-zise latine se încăpățânau să fie puține. Și atunci au recurs la o altă găselniță. Au născocit împrumutuile din vecini. Nu că romanizatorii noștri i-ar fi iubit nespus pe slavi, turci sau maghiari. Împrumuturile trebuiau să susțină dogma romanizării. ,,Astfel, după Cihac, limba română are 20% elemente latine, 40% elemente slave, 20% turcești și încă 20% de alte origini. Prin urmare, 80% din lexicul limbii române ar fi constituit din împrumuturi – o situatie pe cât de bizară, pe atât de neadevărată”[i]. Și cum din toate împrumuturile cele mai multe ne vin, conform DEX-ului, de la slavi, iată că avem alt miracol lingvistic descoperit de instrumentul cel mai ,,științific” al Academiei: după fantastica și nici pană azi dovedita romanizare, dacii au suportat și o slavizare masivă. Povestea cu romanizarea o înțeleg. A prins pentru că a fost brodată pe invazia lui Traian. Fascinați de ,,cultura superioară” a legionarilor, care recitau prin castre din Ovidiu și Vergiliu, dacii s-au lepădat de limba lor și au învățat latina. …

Citeste tot articolul

Marele rege Burebista. Statul dac în culmea puterii

Ridicarea statului dac în secolul I înainte de Christos are două cauze: prima e slăbirea puterii Celţilor şi în genere a neamurilor de la hotarele Daciei ; cea de a doua şi cea mai însemnată, după părerea noastră, e puternica personalitate a lui Burebista. Acest mare rege a domnit pe la mijlocul secolului I înainte de Christos. Camille Jullian, istoricul francez, crede că Burebista şi-a început cuceririle încă din anul 82, fără însă ca să aducă o dovadă documentară. În orice caz, pe la anul 60 înainte de Christos, Burebista domnea. Strabo, istoricul şi geograful atât de apreciat al antichităţii, ne înfăţişează pe acest mare monarh, în felul următor: « Boirebistas, Getul, luând conducerea naţiunii sale, a ridicat pe oamenii aceştia înrăiţi de nesfârşitele războaie şi i-a îndreptat prin abstinenţă şi sobrietate şi ascultare de porunci, aşa încât, în câţiva ani, a întemeiat o mare împărăţie şi a supus Geţilor aproape pe toţi vecinii; ba era de mare primejdie şi pentru Romani, pentru că trecea Dunărea fără să-i pese de nimeni şi prăda Tracia până în Macedonia şi în Iliria, iar pe Celţii cei ce se amestecaseră cu Tracii şi cu Ilirii i-a pustiit cu totul şi pe Boiii cari ascultau de regele Critasiros, precum si pe Taurisci, i-a şters de pe faţa pământului ». Afirmaţiile lui Strabo corespund în totul adevărului; ele ne sunt confirmate de alte izvoare istorice contemporane. Dintre acestea, vom cita o inscripţie greacă pe care locuitorii din Dionysopolis (Balcic) o pun prin anul 48 înainte de Christos în cinstea unui concetăţean al lor, Acornion al lui Dionysios, care adusese mari servicii oraşului. Inscripţia ne spune că Acornion fusese pe vremuri trimis ca sol la tatăl lui Buerebista, spre a cere protecţia acestuia asupra oraşului. « În timpul din urmă – continua inscriptia – regele Burebista …

Citeste tot articolul

TRADITIA MARTISORULUI – CREDEAI CA STII?

În fiecare an, de 1 martie, bărbaţii oferă mărţişoare femeilor, indiferent de vârsta acestora. Obiceiul mărţişorului a apărut cu multă vreme în urmă, iar tradiţia şi semnificaţia sărbătorii s-a schimbat, şi ea, de-a lungul timpului. Revelion până la Iulius Caesar Mărțișorul este strâns legat de tradiția românească, el nu se întâlnește decât în spațiul carpatic și în zonele limitrofe, la romani și la unele populații învecinate, care l-au preluat de la aceștia. Tradiția sărbătorii are o vechime de mii de ani, încă de pe vremea dacilor. Obiceiul este cu mult anterior creștinismului, constând în legătură cu scenariul ritual al anului nou agrar, celebrat primăvara. Unii istorici consideră că obiceiul are o vechime de peste 8.000 de ani. La geto-daci și la latini anul nou începea la 1 martie. Martie (Mens Martius – luna zeului Marte) era prima luna a anului, care avea atunci doar zece luni. Astfel se explică numele lunilor septembrie (luna a șaptea), octombrie (a opta), noiembrie (a noua), decembrie (a zecea). După reforma calendaristică din timpul lui Iulius Caesar, data anului nou a fost mutată la 1 ianuarie. Credinţele strămoşilor Calendarul popular la geto-daci avea două anotimpuri: vara și iarna. Pe vremea dacilor, mărţişoarele erau confecţionate în cursul iernii şi se purtau doar după 1 martie. Unele surse spun că mărţişoarele erau atunci pietricele albe şi roşii înşirate pe o aţă. Alte surse arată că mărţişoarele constau în monede care erau atârnate de fire subţiri de lână, negru cu alb, iar metalul din care era făcut bănuţul, respectiv aur, argint sau bronz, arăta statutul social. Mărţişoarele erau purtate pentru a avea noroc şi pentru a avea o vreme bună. Dacii mai credeau că aceste amulete aduc fertilitate, frumuseţe şi previn arsurile din cauza soarelui. Acestea erau purtate până când copacii începeau să înflorească şi apoi erau atârnate …

Citeste tot articolul

SVASTICA și YIN YANG pe teritoriul României – o istorie de peste 7.500 de ani. Patru minute VIDEO care te vor pune serios pe gânduri!

Reprezentări străvechi, atât simbolul Yin Yang, cât și Svastica, au fost descoperite pe artefacte cu o vechime de peste 7.000 de ani, pe teritoriul României, punând sub semnul întrebării presupusa lor origine orientală. Pentru că dacă le găsim aici, cu atîția ani în urmă, avem dreptul să ne întrebăm: nu cumva locul lor de pornire către celelalte părți ale lumii se află într-o zonă mai largă ce include și teritoriul de astăzi al României?! În ceea ce privește spațiul carpato-danubiano-pontic, în special simbolului Svasticii îi poate fi urmărită evoluția pornind din cultura Turdas Vinca, trecând prin Cucuteni și cea traco-geto-dacă, până în Evul Mediu și perioada contemporană. Dovezile care subliniază acest lucru sunt incontestabile iar prezența Svasticii aici, înaintea apariției ei în celelalte culturi europene, pare să ne indice încă o dată locul adevărat al Vetrei Vechii Europe. Într-o țară cu o putere politică responsabilă și cu lideri ai mediului știițific dedicați cu adevărat interesului național, bogăția arheologică pe care o avem ar fi trebuit să fie de mult valorificată, în așa fel încât toți românii să fie conștienți de moștenirea pe care o au. Ce constatăm? Cultura Turdaș Vinca, căreia îi aparțin și Tăblițele de la Tărtăria, este o Cenușăreasă de care știu doar cei preocupați de istorie, cultura Cucuteni este scoasă aproape total din manualele copiilor, deși a reprezentat vârful cultural din Europa acum 5.000-7.000 de ani…, siturile geto-dacice sunt în imensa lor majoritate părăsite, fără vreun indicator care să le marcheze existența, iar marii noștri voievozi medievali sunt împroșcați cu noroi de niște amărâți inconștienți sau de cozi de topor lipsite de conștiință, care vor să ne facă să credem că nu avem nici istorie, nici eroi, nici identitate națională. Cine sunt cei care tratează în acest fel istoria națională? Pe cine servesc ei cu adevărat?!… În …

Citeste tot articolul

Strămoşii românilor erau foarte înalţi şi mâncau carne crudă. Au construit cele mai vechi aşezări organizate din Europa

Strămoşii românilor erau foarte înalţi şi mâncau carne crudă. Au construit cele mai vechi aşezări organizate din Europa. Săpăturile au demarat în anii 60 printr-un parteneriat arheologic româno-englez. Cultura Schela Cladovei – Lepenski Vir Zona care a supravieţuit din situl arheologic Schela Cladovei- punct Canton (km 854) este localizată pe prima terasă a Dunării, la o înălţime de 2-4 m faţă de nivelul actual al fluviului, spre ieşirea în direcţia Orşova din municipiul Drobeta Turnu Severin. Tradiţional, se consideră că situl arheologic se întindea pe o lungime de circa 1 km, între fostul canton de cale ferată 1 şi o staţie de pompare a apei. La construcţia celor două hidrocentrale, Porţile de Fier I şi II, situl a fost puternic afectat, creşterea nivelului apei distrugând o mare parte din el. Descoperiri aparţinând acestei manifestări culturale au mai fost înregistrate fie aici în zona Porţilor de Fier la Icoana, la Răzvrata, fie ceva mai jos la Ostrovul Corbului, la Ostrovul Mare, unde, de asemenea, s-au făcut cercetări în perioada construirii celor două hidrocentrale, Porţile de Fier I şi Porţile de Fier II. Zona a fost locuită încă din epipaleolitic, constituind nivelul cel mai valoros din punct de vedere documentar-istoric. Cultura Schela Cladovei-Lepenski Vir conturează o civilizaţie bine definită, dunăreană, încadrată cronologic între 7000-5000 î.Ch, evoluând de-a lungul mai multor faze. Pe parcursul cercetărilor au fost descoperite locuinţe, vetre rituale şi morminte. Corespunzător acestui nivel de viaţă sedentar au fost descoperite unelte agricole (săpăligi şi plantatoare din corn de cerb). Purtătorii acestei culturi aveau locuinţe de formă rectangulară, vetre pentru încălzit şi pentru prepararea hranei, vetre rituale şi practicau înmormântări de înhumaţie în apropierea locuinţei. Se ocupau cu cultivarea primitivă a plantelor şi cu vânătoarea. Principalele unelte sunt realizate din silex, cuartit, dar mai ales din os. Manifestările artistice constau mai ales …

Citeste tot articolul

Uimitor: O variantă a DRACONULUI DACIC apare purtată în luptă și de legendarul rege ARTHUR și de nu mai puțin legendarul magician MERLIN. Foto și linkuri către surse britanice

Celebrul dracon cu cap de lup, folosit de geto-daci pe câmpul de luptă, și pe care îl cunoaștem atât de pe columna lui Traian, cât și de pe Arcul Triumfal al Împăratului Galerius (dacul care a condus Roma între anii 305-311), s-a răspândit cu timpul în toate colțurile lumii. Foarte multă vreme, chiar Imperiul Roman a folosit draconul dacic în acțiunile militare ale imperiului, nu numai în cadrul unităților militare formate din geto-daci, ci și în cadrul altor legiuni și trupe auxiliare. Datorită politicii imperiului, la puțină vreme după războaiele dintre Decebal și Traian, împăratul Hadrian (pe la 120-125 d. Chr.) trimite în Marea Britania de astăzi și o unitate militară formată din daci: Cohors I Dacorum, ca să lupte contra scoților, iuților și picților de la miazănoapte. Desigur, dacii s-au dus acolo cu specificitățile lor, inclusiv draconul. Conform dovezilor existente astăzi, prezentate de ghizii locali, dacii au fost cei mai numeroși și mai buni luptători dintre toate națiile duse de imperiu acolo, pe insulele britanice. Aici, au construit cetatea Banna, urmele existenței lor fiind păstrate până astăzi. Ce este foarte interesant este faptul că orașul Chester era numit pe vremea stăpânirii romane Deva (precum Deva noastră din județul Hunedoara), cu sensul de cetate; și la fel de interesant este faptul că o serie de localități britanice au terminația Chester (Rudchester, Halton Chester, Ebchester, Great Chester, Rochester – în cazul unor indicatoare, numele DEVA este pus în paranteză!!!), la fel cum cetățile geto-dacice aveau terminația dava (de la care s-a format și numele Deva): Buridava, Zargidava, Piroboridava, etc. De altfel, găsim în zidul de nord al castelului Chester și o piatră funerară  din secolul II d. Chr. cu imaginea unui cavaler cu dracon (prezentat de siteul BBC-ului ca sarmat din armata romană: http://www.bbc.co.uk/ahistoryoftheworld/objects/0LuhzbMCTgWE6kzMB3n79w ) . Frumos, nu? Conform curatorilor britanici, dacii …

Citeste tot articolul

DRACONUL: De la daci, la Vlad Țepeș (VIDEO)

Stindardul de luptă al dacilor, DRACONUL, a fost unul dintre cele mai cunoscute și respectate simboluri militare ale antichității. Cu rădăcini, se pare, într-o mitologie îndepărtată, el a fost preluat la un moment dat de romani, fiind dus în toate colțurile imperiului, dovezile indicându-ne faptul că acesta nu a pierit, ci a continuat să fie folosit multe secole după războaiele dintre Traian și Decebal. Ajuns chiar și la curtea celebrului rege Artur, el a dat dureri de cap Vaticanului, în Evul Mediu, care a și luat măsuri pentru a-i determina dispariția. Astfel, de la daci și până la Vlad Țepeș, draconul dacic și-a creat propria poveste, o poveste pe care căutăm să o spunem în această emisiune… Vizionare cu folos! De Daniel Roxin

Citeste tot articolul

Imparatul Traian, despre daci: “Getii pe care i-am invins erau cei mai valorosi razboinici din lume”

Astăzi când agresivitatea unor caraghioși cu posturi universitare este din ce în ce mai grețoasă, încercând, în micimea lor sufletească, să-i convingă pe studenții de la istorie că geto-dacii erau niște amărâți, niște primitivi, este cu atât mai necesară dovedirea imposturii acestora prin probe limpezi. În acest sens, vă prezint câteva citate care le aparțin unor personalități antice, contemporane cu Burebista, Decebal, Dromihete sau Tomiris, citate pe care indivizii mai sus amintiți le ignoră sau, în incompetența lor, nici măcar nu le cunosc! 1. Împăratul Traian, despre geto-daci (“De bello dacico” – carte pierdută din care s-au păstrat citate în alte lucrări): “Geții (dacii) pe care i-am învins erau cei mai valoroși războinici din lume, nu numai datorită tăriei trupului lor, dar și datorită doctrinei pe care o dețin de la slăvitul lor Zamolxis. Convinși că ei nu mor nicidecum, doar că își schimbă locul de ședere, ei sunt mai degrabă dispuși să înfrunte moartea decât alții călătoriile.” 2. Pitagora, despre geți (“Legile morale și politice”):  “Călătorește la geți, nu ca să le dai legi, ci ca să tragi învățăminte de la ei. La geți, pământurile sunt fără margini, toate câmpurile sunt comune. Și dintre toate popoarele sunt cei mai înțelepți, ne spune Homer.” 3. Strabon, despre Burebista („Geografia”): “Ajungând în fruntea neamului său, care era istovit de războaie dese, getul Burebista  l-a înălțat atât de mult prin exerciții, abținere de la vin și ascultare față de porunci, încât, în câțiva ani, a făurit un stat puternic și a supus geților cea mai mare parte din populațiile vecine. Ba încă a ajuns să fie temut și de romani.” 4. Horațiu, despre pericolul dacic în secolul I î.Ch.(Ode): “Puțin a lipsit ca Roma, sfâșiată de lupte  interne, să fie nimicită de către daci și etiopieni: aceștia sunt de temut prin flota …

Citeste tot articolul

ZAMOLXIS, Zeul suprem al geto-dacilor, în izvoarele istorice antice

Geto-dacii au însemnat pentru antichitate mult mai mult decât ar vrea unii istorici să credem. Cei care se considerau nemuritori, erau recunoscuți atât pentru vitejia lor extraordinară, cât și pentru principiile în virtutea cărora trăiau. Acestea nu puteau să funcționeze dacă societatea lor nu ar fi avut permanent niște lideri și învățători care să îi ghideze și să îi inspire. În acest sens, mărturiile antice despre Zamolxis, Deceneu, cunoașterea lor și învățăturile la care au avut acces sunt pe deplin edificatoare în scrierile unor autori cunoscuți ai antichității. Herodot, despre Zamolxis și nemurire (Istorii): „Iată cum se cred nemuritori geții: ei cred că nu mor și că acel care dispare din lumea noastră se duce la zeul Zamolxis. Unii din ei îi mai spun și Gebeleizis.” Iordanes despre Zamolxis (Getica): În cel de al doilea lăcaș al lor, adică în Dacia, Tracia și Moesia, goții (geții – n.n.) au avut drept rege pe Zalmolxe, despre care cei mai mulți scriitori de anale ne spun că a fost un filozof cu o eruție de admirat. Căci și mai înainte au avut pe învățatul Zeuta, după aceea pe Deceneu și în al treilea rând pe Zalmoxe despre care am vorbit mai sus. Goții (geții, n.n.) n-au fost deci lipsiți de oameni care să-i învețe filozofie. De aceea goții (geții, n.n.) au fost totdeauna superiori aproape tuturor barbarilor și aproape egali cu grecii, după cum relatează Dio (Chisostomos, n.n.) care a compus istoria și analele lor în limba greacă. El spune că acei dintre ei care erau de neam s-au numit la început Tarabostes, iar apoi Pileati: dintre dânșii se alegeau regii și preoții. Și într-atât au fost lăudați goții (geții, n.n.) încât se spune că la ei s-a născut Marte, pe care înșelăciunea poeților l-a făcut zeu al războiului. De aceea spune …

Citeste tot articolul

Sunt NATIONALIST si sunt mandru de asta! Dar TU?

De ani buni se tot încearcă atribuirea unei conotaţii negative cuvântului “naţionalist”. Şi nu doar în ţara noastră, ci mai peste tot în lume. Asta se întâmplă, în mod cert, pe fondul ritmului alert de inoculare a globalismului în rândul popoarelor. Evident, uniformizarea în trăire şi simţiri a 7 miliarde de oameni serveşte intereselor obscure ale câtorva indivizi care-şi doresc să stăpânească lumea şi care ştiu clar că naţionalismul le este piedică. Am fost catalogat, “ştampilat” şi numit drept naţionalist. Foarte bine, chiar aşa mă simt, deşi sunt conştient că mulţi au spus-o încercând să mă includă în grupul celor care duc asta la extrem. A fi naţionalist nu presupune ură faţă de alte rase sau popoare, ci pur şi simplu înseamnă că-ţi iubeşti pământul pe care te-ai născut, ţara, poporul, istoria şi moştenirea lăsată de înaintaşi. Asta este definiţia corectă a naţionalistului. Totuşi, în opinia unora, a fi solidar cu locuitori din Nadăş, de pildă, a lupta alături de ei împotriva abuzului colosal căruia i-au fost supuşi şi în urma căruia le-a fost furat pământurile, este ceva rău. La fel de rău precum este, în opinia aceloraşi oameni fără ţară şi rădăcini, să cercetezi istoria pentru a da acestui popor motive întemeiate care să-l conducă la o schimbare de atitudine în sensul redeşteptării unei mândrii pierdute sau furate. Există scopuri şi idealuri care depăşesc existenţa noastră imediată şi satisfacerea nevoilor personale, de zi cu zi. Noi suntem singurii care putem alege dacă faptele noastre au finalitate imediată şi fără impact sau dacă ele îşi vor revărsa ecoul în viitor. Plecând de la acest aspect, copiilor noştri nu le suntem datori doar cu hrană, grijă şi poveşti spuse seara, înainte de culcare, ci le suntem datori, în primul rând, cu construcţia unui mediu social, economic şi cultural care să-i ajute …

Citeste tot articolul

Pui de dac, cand ai pasit ultima oara descult prin iarba, pe pamantul tau?

Azi vreau doar să te întreb, român de-al meu, urmaş de dac, oare când ai umblat ultima oară desculţ prin iarbă? Când ai păşit ultima oară desculţ prin colbul uliţei satului bunicilor tăi şi când te-ai întins, ultima oară, pe un aşternut de fân proaspăt cosit privind către cerul înstelat? Atinge pământul cu picioarele goale.Aşa vei simţi cel mai bine istoria sa, iar prin tălpile tale, dinspre el, către suflet, vor urca rădăcinile ce ne-au ţinut aici pe toţi ai noştri ce-au fost şi ce sunt de mii de ani. Nici un istoric şi nici o carte nu ar putea să-ţi povestească mai bine decât pământul poveştile înaintaşilor tăi, zbuciumul lor, luptele, tradiţiile şi poveştile de iubire închegate la horele din sate. Prin rădăcinile ce vor ieşi din tălpile tale adâncindu-se în pământ ai să afli că Decebal este bunul tău, iar Dochia personificarea blândeţii acestui popor. Ai să afli că Ştefan simţea la fel ca tine atunci când, copil fiind, se odihnea sub bolta stejarului din Borzeşti. Tu să taci, să nu scoţi o vorbă, doar păşeşte prin iarbă, cu ochii închişi. Vei simţi bucurie şi tristeţe în acelaşi timp. Bucurie simţi pentru că eşti din neam mândru, vechi, de daci nemuritori şi tristeţe simţi pentru că ţara îşi este astăzi vândută meschinilor. Îngenunchează apoi, române, acolo, în iarbă, pe pământ, onorează-i pe toţi ai tăi din trecut ce au căzut în apărarea sa. Prin venele tale curgele sângele lor. Prin venele acestui pământ curge sângele nostru, al tuturor. Şi-au fost mulţi, frate al meu, zeci şi sute de generaţii de înaintaşi de al căror nume azi nici nu ne mai amintim. Pe oasele lor s-a construit ŢARA. Aşează-ţi palmele pe pământ, simte viaţa din el, legendele cu Feţi-Frumoşi şi Ilene Cosânzene, gândurile ţi se vor umple de nostalgie, …

Citeste tot articolul

Imagini spectaculoase. Sarmizegetusa Regia, filmată de sus

Cetatea dacică Sarmizegetusa Regia a fost redeschisă publicului luna trecută, după ce fusese închisă pentru lucrări de întreținere pe perioada iernii. Administratorul parcului arheologic Sarmizegetusa Regia, Vladimir Brilinsky a explicat că s-au înlăturat mai multe zone de lăstăriș și crengi de copaci. Cetatea dacică Sarmizegetusa Regia poate fi vizitată zilnic între orele 7 şi 17.00.Preţul unui bilet de intrare este de 5 lei pentru adulţi şi 2 lei pentru copii, studenţi şi pensionarii. Anul trecut, cetatea a fost vizitată de 27.000 de persoane, iar anul acesta cei care administrează situl speră să atragă peste 35.000 de turiști. La doar câteva zile de la redeschidere, o echipă de specialiști în ghiduri turistice de la filmariaeriene.com a făcut un filmuleț realizat cu o dronă. Imaginile surprinse sunt absolut spectaculoase, iar filmulețul a devenit viral de pe contul lor de Facebook. Sursa: Vocea Patriei

Citeste tot articolul

Despre limba dacilor – VIDEO

Una dintre principalele teme ale controversei legate de rădăcinile poporului român este cea legată de limba pe care o vorbim. Conform poziției oficiale, limba română este născută din cea latină iar restul cuvintelor sunt împrumutate de la slavi, turci, unguri și așa mai departe. Desigur, conform susținătorilor acestei variante, noi nu mai avem aproape nimic de la daci – doar o mână de cuvinte, prea puține ca să dovedească continuitatea… Totuși, această teză aberantă a romanizării poate fi ușor demontată, atât cu argumente logice cât și cu argumente bazate pe izvoare istorice. Mai mult decât atât, chiar și marea mistificare a “limbii de împrumut” pe care am vorbi-o poate fi demontată cu știința lingvisticii. În această direcție  avem argumentele Dicționarului etimologic al limbii române, realizat cu trudă de dr. Mihai Vinereanu (citiți aici un articol sugestiv: http://adevaruldespredaci.ro/limba-romana-este-limba-dacilor-de-la-adevar-la-erori-si-controverse-teoretice-importanta-dictionarului-etimologic-vinereanu-realizat-pe-baza-cercetarilor-sale-de-indo-europenistica/) și studiile multor altor cercetători. În acest episod al emisiunii Adevăruri tulburătoare vă invit să aflați lucruri deosebit de interesante despre limbajul tehnic al dacilor, păstrat până astăzi, și să vă minunați de câteva dezvăluiri despre existența unor documente extrem de vechi ce vorbesc despre istoria strămoșilor nosștri geto-dacii. Vizionare cu folos! – Daniel Roxin – Adevarul despre daci

Citeste tot articolul

De ce Romania nu se numește DACIA? – VIDEO

În secolul al XIX-lea, țara noastră a fost foarte aproape să primească numele DACIA. Până la urmă, anumite interese au făcut ca numele să fie România, iar astăzi suntem în situația, unică probabil la nivel mondial, în care avem un imn național în care cel ridicat în slăvi nu este Decebal, eroul care a apărat aceste pământuri până la ultima respirație, ci Traian, cel care i-a jefuit și i-a ucis pe mulți dintre strămoșii noștri. Cum a fost posibil să ajungem într-o astfel de situație și cum e posibil să ne menținem mai departe așa, vom căuta să lămurim cât mai mult în această emisiune. Daniel Roxin – Adevarul despre daci

Citeste tot articolul

Războiul pentru aurul din Munții Apuseni – VIDEO

În anul 2013 am fost de 3 ori în Țara Moților pentru a afla cât mai multe despre viața și secretele acestui spațiu. Lucrurile pe care le-am descoperit trebuie să fie cunoscute de cât mai mulți, mai ales acum când politicienii au declarat război poporului român. Identitatea și existența acestui neam sunt puse sub semnul întrebării de o clasă politică ticăloasă, incompetentă și trădătoare. Dacă nu reacționaăm acum, pentru a ne apăra, mâine nu o să mai avem ce să apărăm. Mobilizează-te măcar în ceasul al 12-lea și fă ceva! Implică-te, nu mai lăsa ca alții să scoată castanele din foc pentru tine! Având ca invitat unul dintre moții curajoși care știu multe – Cristi Vârciu – nu putea să iasă decât o emisiune  cu multe informații inedite și dezvăluiri… de Daniel Roxin – Adevarul despre daci

Citeste tot articolul

Decebal, Regele erou – VIDEO

Decebal, Regele erou care s-a sacrificat în numele libertătii poporului său, este o personalitate istorică extraordinară al cărui bust ar trebui să îl avem în toate orasele tării, în semn de pretuire si aducere aminte. Strateg redutabil, Decebal nimiceste armata romană condusă de generalul Fuscus în anul 87 e..n. iar un an mai târziu încheie o pace extrem de favorabilă cu romanii, Imperiul plătindu-i timp de 13 ani subsidii și oferindu-i mesteri romani pentru ridicarea de constructii civile si militare în Dacia. La sfârsitul domniei lui de 19 ani, Decebal luptă până la sacrificiul suprem împotriva celei mai mari armate mobilizate de Imperiul Roman pentru a-l învinge. În această emisiune vă invit să aflati lucruri inedite despre regele dac si să vedeti momentul dezvelirii bustului său la Zlatna, străvechiul Ranistorum, unde i-a fost adus capul.

Citeste tot articolul

Cultul Cavalerului trac – VIDEO

Cultul cavalerului trac este un subiect plin de mister și legendă. Se pare că acest ordin militar este cel mai vechi ordin cavaleresc cunoscut…Ceea ce este foarte interesant în legătură cu acest cult al Cavalerului Trac este faptul că personajul creștin al Sfântului Gheorghe pare să fie o copie fidelă a Cavalerului Trac, atât prin frapanta asemănare dintre reprezentările iconografice ale celor doi, cât și prin rolul similar de luptător împotriva răului. Avem toate motivele să credem că, precum în atâtea alte cazuri, simbolul creștin s-a suprapus peste un simbol traco-geto-dacic străvechi. Desigur, sunt multe alte lucruri inedite despre Cavalerul Trac pe care vă invit să le aflați urmărind această emisiune.

Citeste tot articolul

Cum de si-au pierdut dacii limba?

Trăind in cap cu mitul unui popor adamic unic și virtuos, de neimitat, dacopații intreabă, crezând că au găsit o obiecție logică: “Daca istoria latinizarii care ne e servita zilnic ar fi adevarata, ar insemna ca dacii ar fi primii si singurii oameni care si-au pierdut limba in urma unei cuceriri sau, dupa alti mincinosi, chiar in timpul ei….. Asta ar insemna ca dacii erau o natie atat de fragila si instabila incat e de mirare cum au putut fi numiti “cei mai viteji dintre traci”… Nu, romanii nu i-au putut asimila…” Lăsând la o parte cazurile clasice ale dispariției prin asimilare a unor popoare și limbi de mare cultură: sumerienii, egiptenii, babilonienii, etruscii, hitiții, să ne oprim la cei asimilați de romani (deși etruscii făceau parte din aceștia, dar să zicem că etruscii le erau prea la indemână) : Din neștiință, sau din nedorința de a ști, dacopații lasă deoparte faptul că la fel au fost asimilați în totalitate galii !… Da, galii din ceea ce este astăzi Franța și care se întindeau până la orașul fondat de ei Milano (Mediolanum) din nordul Italiei. Chiar și numele Mediolanum e celtic. Cu toate astea, glorioasa nație a celților, a galilor, care la un moment dat erau pe cale de a ocupa Roma, dacă nu erau trădați de gâște, glorioasa nație a celților a fost asimilată cu desăvârșire… Or, organizația lor politico-socială, care ne e cunoscută din De Bello Gallico al lui Cezar, dar si din alte surse, era excepțional de sofisticată, cu acele colegii de preoți —druizii— care le amintesc pe cele ale brahmanilor din India, fiind singurele modele atestate de religiziozitate instituțională de acest tip. Ca și la brahmanii din India, druizii puteau studia, cum bine o relateaza Cezar, până la 20 de ani inainte de a asimila intreaga …

Citeste tot articolul

Lupul, demon infernal şi cãlãuzã divinã

Lupul..iatã un animal cu o bogatã mitologie şi un statut ambiguu; pe de-o parte temut şi detestat, asociat cu credinta în licantropie; pe de altã parte apreciat ca animal-cãlãuzã, cel care conduce sufletele cãtre lumea de dincolo. Amerindienii îl iubeau pentru cã îl considerau un spirit puternic, devotat, în care se poate transforma şi omul dacã are tãrie suficientã.

Citeste tot articolul