daci

  • Tracii – cei mai temuţi războinici din Balcani – se tatuau, aveau mai multe soţii şi dispreţuiau munca

    tra2s

    Tracii au fost unul dintre cele mai importante şi numeroase triburi ale Europei antice. Erau războinici renumiţi şi s-au format pe un areal vast din sud-estul Europei. Arealul de locuire al neamurilor tracice a cuprins şi teritoriul de astăzi al ţării noastre.

    Tracii s-au numărat printre cele mai numeroase şi puternice popoare ale Europei antice. Despre vitalitatea lor războinică, dar şi despre importanţa lor au vorbit numeroase izvoare antice, fiind atestaţi încă din timpul Războiului Troian, în plină epocă a bronzului egeean. Tracii trăiau împărţiţi în triburi şi răspândiţi pe un areal întins din zona Balcanică şi nord-dunăreană.

    TRACII, REZULTATUL UNEI SINTEZE ETNICE COMPLEXE

    Triburile tracilor au fost atestate documentar pentru prima dată în epoca bronzului, adică acum aproximativ 4000 de ani, cu 2000 de ani îHR. Mai precis, războinicii traci apar menţionaţi în Iliada, luând parte la războiul troian. Mai apoi, părintele istoriei, Herodot, scria acum 2500 de ani, explicit despre neamurile tracilor, spunând printre altele că ”neamul tracilor este cel mai numeros din lume, după cel al inzilor”.

    Cine erau aceşti traci, atât de numeroşi încât puteau fi comparaţi cu neamurile inzilor ? Specialiştii spun că tracii sunt, de fapt, o sinteză etnică între triburile locale eneolitice şi triburi indoeuropene sosite la începutul epocii bronzului dinspre stepele euro-asiatice. Această sinteză ar fi avut loc pe un teritoriu vast care a cuprins o zonă întinsă din sud-estul Europei. Triburile tracilor s-au format pe teritoriul de astăzi al Bulgariei, României, nordul Macedoniei, Albania, Bosnia, nord-vestul Turciei, dar şi alte zone adiacente. Triburile de păstori indo-europeni veniţi din stepele euroasiatice s-au aşezat alături de comunităţile eneolitice din acest vast teritoriu. Uneori a fost o convieţuire paşnică, dar de cele mai multe ori a fost o ocupaţie brutală, caracterizată prin distrugerea unor mari centre eneolitice, precum cele din arealul culturii Cucuteni. În orice caz băştinaşii eneolitici, spun specialiştii, ar fi intrat într-o sinteză etnică şi culturală cu noii veniţi, rezultând noi populaţii de factură indo-europeană vorbitori de limbi din grupul satem.

    Tracii făceau parte, din punct de vedere lingvistic, din aceeaşi categorie cu slavii, armenii, popoarele baltice, albanezii şi indo-iranienii. Triburile de păstori au adus o cultură a războiului, dar şi noi tehnici de prelucrare a armelor şi uneltelor, noi credinţe, realizând tranziţia de la cultele ctoniene ale neoliticului către cultele solare ale epocii metalelor. Formarea acestui etnos s-a produs în timp şi în urma unor sinteze repetate atât între autohtoni şi nou-veniţi, cât şi între diferitele grupuri indo-europene purtătoare ale culturilor epocii bronzului.

    ”Istoricii bulgari susţin că sinteza s-a produs în Peninsula Balcanică încă în epoca neolitică (mileniile IV-III î.Chr.). Istoricii români scriu despre o asemenea sinteză în epoca bronzului. Ea şi-a găsit expresie în cultura arheologică Monteoru (mileniul II î.Chr.) La cumpăna mileniilor II-I î.Chr., odată cu începutul epocii fierului, în spaţiul balcano-carpatic se cristalizează etnia tracilor timpurii. (La est de Carpaţi săpăturile de la Sihleanu, Râmnicile, Holercani, Hansca; în spaţiul intracarpatic -Igriţa-Lăpuş şi la sud-vest de Carpaţi-Suzoni, Bolde-Karaburma).”, precizează specialiştii de la enciclopedia-dacică.ro( ENDA). Având în vedere diversitatea populaţiilor de pe acest vast areal de formare a etnos-ului tracic, diferitele triburi au avut caracteristici etnice şi culturale specifice.

    CELE 100 DE TRIBURI ALE TRACILOR

    Tracii erau împărţiţi în numeroase triburi. Se presupune că au existat peste 100 de triburi tracice, unele dintre ele foarte cunoscute. Datorită diferenţelor regionale tracii s-au împărţit în două grupuri distincte. Este vorba despre tracii sudici, aflaţi la sud de Munţii Balcani şi tracii nordici aflaţi la nord de acest lanţ muntos, inclusiv tracii nord-dunăreni. Cele mai cunoscute triburi sudice au fost cele ale odrisilor, crobizii, tribalilor, besilor şi moesilor. Dintre cei aflaţi la nord s-au remarcat în special geţii, locuind pe ambele maluri ale Dunării pe teritoriul de astăzi al României şi al Bulgariei şi mai apoi dacii. Triburile tracilor erau în cea mai mare parte a timpului dezbinate, Herodot spunând că ”dacă ar avea un singur conducător sau dacă tracii s-ar înţelege între ei, neamul lor ar fi de nebiruit şi cu mult mai puternic decât toate neamurile”.

    Între traci aveau loc numeroase conflicte intertribale, ocazional aceştia constituindu-se în uniuni tribale sau regate. Cel mai renumit regat al tracilor sudici a fost cel al odrisilor. Regatul Odris a fost întemeiat în anul 470 îHr şi a atins cea mai mare strălucire şi putere sub conducerea regelui Sitalkes. Se spune că odrisii aveau peste 150.000 de războinici dintre care majoritatea erau călăreţi. De altfel odrisii şi-au însuşit cultura elenistică, renumită fiind capitala acestora de la Seuthopolis. Odrisii au făcut mult timp legea în Balcani, Tucidide spunând că erau o forţă militară considerabilă, fiind depăşită doar de cea a temuţilor sciţi. Puternice erau şi uniunile tribale ale geţilor nord şi sud dunăreni, aceştia fiind capabili să creeze probleme inclusiv perşilor şi mai apoi macedonenilor.

    RĂZBOINICI DE TEMUT ŞI MERCENARI CU MARE CĂUTARE

    Tracii erau neamuri deosebit de războinice. Unii istorici antici spun că trăiau exclusiv din război dispreţuind munca pământului. ”În ochii lor, trândăvia trece drept cea mai mare cinste. A munci pământul este lucrul cel mai de ruşine, iar când trăieşti de pe urma războiului şi a prădăciunilor, spun ei, faci un lucru cât se poate de bun”, scria Herodot despre traci. Importanţa războiului la triburile tracice este scos în evidenţă şi de inventarul funerar al mormintelor tracice, bogat în arme, harnaşament şi simbolistică marţială. Totodată, mărturiile antice vorbesc despre conflictele numeroase la care au luat parte războinicii traci, de multe ori angajaţi ca mercenari. Nu în ultimul rând elita lor războinică se bucura de un statut aparte, drept dovadă stând şi impresionantele morminte de la Sveştari. În urma campaniilor de pradă sau a activităţii ca mercenari, tracii au strâns averi impresionate fiind consideraţi, în special geţii, adevăraţi ”prinţi au aurului”, unde opulenţa făcea casă bună cu o cultură marţială pregnantă. Tacticile de luptă ale tracilor difereau de la o zonă la alta în funcţie de populaţiile cu care se aflau în contact şi i-au influenţat. În cazul tracilor nord-dunăreni, de exemplu, o influenţă aparte au avut-o sciţii. În orice caz, tracii apreciau rolul cavaleriei.

    ÎŞI ARDEAU MORŢII ŞI SE TATUAU

    Tracii, aşa cum scria Herodot, nu erau adepţii unei educaţii rigide, dar aveau reguli stricte în căsnicie. ”Îşi vând străinilor copiii, iar pe fete nu le păzesc, ci le dau voie să aibă legături trupeşti cu bărbaţii care le plac. Îşi păzesc însă nevestele cu străşnicie, cumpărându-le cu mulţi bani de la părinţi. Bărbaţii, scria, acelaşi Herodot, erau poligami. Adică aveau mai multe neveste. Deşi Heorodot scrie că fiecare trac avea mai multe neveste, cel mai probabil doar elita îşi permitea acest lux. „Fiecare ţine la căsătorie mai multe femei”, preciza Herodot. Războinicii traci, obişnuiau să se tatueze, spun izvoarele antice. Tatuajul era, de asemenea, apanajul războinicilor din rândul elitei. Ca ritual funerar, tracii practicau incineraţia.

    Ba chiar una dintre soţiile războinicului ardea pe rug alături de defunct. Apoi rudele, prietenii şi membrii comunităţii petreceau. ”Când unul dintre ei a murit, se iscă între femeile mortului mari neînţelegeri, iar prietenii îşi dau osteneala şi arată o nespusă râvnă să afle pe care dintre neveste a iubit-o mai mult cel decedat. Femeia socotită să primească cinstirea este lăudată de bărbaţi şi de femei. Apoi este înjunghiată de ruda ei cea mai apropiată. Şi după aceea trupul acesteia este înmormântat împreună cu cel al bărbatului ei.”, scria Herodot. Totodată, erau cunoscute libaţiile tracilor, mari amatori de vin, împrumutând de altfel multe obiceiuri greceşti, inclusiv cultul lui Dyonissos şi misterele sale. Inclusiv o bună parte a Panteonului grecesc a fost adoptat de tracii sudici, în special de odrisi.

  • S-a aflat cel mai MARE SECRET pe care România l-a ascuns. ISTORIA țării noastre se SCHIMBĂ: Uite despre ce este vorba!

    ss3

    Mai mulți savanți americani de prestigiu au descoperit un secret ascuns legat de teritoriul țării noastre. Cea mai veche activitate metalurgică a aramei din lume se înregistrează tot în Oltenia și a fost în urmă cu aproape 10.000 ani, iar cea mai veche scriere din lume, tablițele de la Tartaria, se înregistrează tot în România, mai exact în județul Alba și datează din anii 5-6.000 î.H. Conform cercetărilor realizate de străini, tot în România a fost inventat și arcul și au aparut primele furnale din Europa. Se pare că de pe acest pământ românesc au plecat și s-au format celelalte popoare indo-europene și nu numai cum ar fi: iranienii, carienii, italicii, frygienii, scitii, cimmerienii, triburile iberice, bascii, sarmatii, elenii (ahei si dorieni), fenicienii….etc.

    Traco-dacii reprezintă cea mai veche şi mai înalta cultură de pe Pământ, anterioară civilizaţiei Sumeriene, şi totodată cea mai numeroasă (180 – 200 de triburi). Ei puteau fi găsiţi în întreagă Europa (Balcani, Ucraina, Ungaria, Austria, germania, Cehoslovacia, Polonia, Italia, Franţa, Spania, Turcia europeană, Asia Mică, Africa……chiar şi Burii din Africa de Sud sunt tot un neam Dac, din care făcea parte însuşi Burebista.

    Scrisul şi odată cu el istoria, au apărut mai întâi în spaţiul tracic şi abia mai târziu în spaţiul greco-român, dus probabil acolo tot de triburile care au migrat de aici. Traco-dacii au avut cea mai veche agricultură din Europa, (neolitic) şi printre cele mai vechi din lume. La vremea lor erau singurul popor din lume care foloseau cercul la dispozitivele de măsurare a timpului, potrivit ToataRomania.ForumHit.ro

    Începând cu anul 1995, după studii îndelungate, însă intenţionat ţinute la subsol, o serie de savanţi americani de prestigiu au ajuns la concluzia că Potopul descris în Biblie a avut loc pe malul vestic al Marii Negre, unde locuia o populaţie neaşteptat de dezvoltată, (oare cine?). De altfel Olimpul, legendarul munte din mitologia greacă (ULIMP- Lumina sau Splendoare, în limba traco-dacă), nu era altceva decât muntele Bucegi pe care nu întâmplător dăinuie al doilea Sfinx de pe Pământ. Istoricul Homer spunea că numai tracii ştiau să lupte călare şi cu arcul începând cu mileniul cinci înainte de Christos.

    Traco-dacii se remarcau printr-o corectitudine desăvârşită, toate convenţiile fiind încheiate verbal şi apoi păstrate cu sfinţenie. Lipsa de acasă era semnalată printr-un bat lăsat la poartă, fiind mai mult decât suficient.

    Traco-dacii erau singură civilizaţie din lume care nu a folosit sclavagismul sub nici o formă a să.

    În jurul anului 1400 I.C, se construieşte în Tracia nord-Dunăreană, cea dintâi şcoală cu local de sine stătător de pe Terra, numită Androniconul, unde preoţii Zamolxieni predau toate disciplinele universitare începând cu teologia (cultul Zeului Soare şi al celor 12 constelaţii).

    Confom mărturiilor rămase posterităţii ale lui Platon şi Socrate, însuşi Pitagora şi-a completat studiile la şcoală Zamolxiana, şi tot ei afirmau că în acea vreme în Dacia existau cei mai de seama medici ai timpului.

    Istoricul Herodot, îi consideră pe Cimerieni originari de pe versantul Nord-Estic al Carpaţilor,(Moldova de astăzi). Apoi o parte din ei s-au deplasat spre Sud, în Anatolia, unde au fost cunoscuţi că Cimiry. Migraţi ulterior către Italia, Spania, Anglia şi Irlanda au fost cunoscuţi sub denumirea de celţi.

    Zona Nord-Dunăreană (România de astăzi), a fost considerată din vechime drept un paradis terestru. Un teren bogat în aproape toate bogăţiile pământului, cu terenuri agricole(Grânarul Europei de mai târziu), păşuni întinse, toate formele de relief, un incredibil sistem hidrografic natural, o zona bine apărată contra majorităţii dezastrelor naturale…..etc. Că un miracol unic al istoriei, locuitorii acestei zone n-au putut fi alungaţi din vatra strămoşească şi nici deznaţionalizaţi.

    Românii păstrează în continuare limba, portul, obiceiurile, tradiţiile strămoşilor de acum 7.000 de ani. Analizele minuţioase de sânge, demonstrează un alt miracol : în ciuda numeroaselor invazii, inclusiv mult distorsionată ocupaţie română, ne-am păstrat puritatea genetică, specifică strămoşilor noştri.

    România rămâne un miracol, căruia i s-a prevăzut un viitor mesianic. Profetul indian Sundhar Singh scria în 1922, că românii vor deveni un popor îndrăgit şi respectat de toate popoarele lumii.
    O legendă susţine că Munţii Carpaţi sunt străbătuţi de tuneluri subterane atât de lungi încât ating şi sute de kilometri. Nimeni nu poate spune dacă au fost făcute de mâna omului sau de forţa naturii. Iar asemenea tuneluri ar exista şi în Bucegi. Sursa: Vocea.biz

  • Misterul SFINXULUI din Carpați. Cine au fost creatorii lui?

    sfinxul 4

    Vă recomandam un film documentar bine realizat despre Misterul Sfinxului din Carpați. Filmul vă conduce într-o lume misterioasă, magică, prezentându-vă o viziune surprinzătoare, dar susținută cu argumente științifice, despre evenimente pierdute în negura timpului.

    Realizatoarea lui, Oana Raluca Ghiocel, pe care am avut-o ca invitată în această emisiune, a reușit, împreună cu câțiva specialiști americani, să contureze lumea și profilul uman al celor care ar fi putut să fie creatorii Sfinxului din Bucegi. Informațiile inedite pe care le veți afla sunt în măsură să vă schimbe persepectiva pe care ați avut-o până acum asupra a ceea ce noi numim preistorie.

    Vă doresc drum bun într-o călătorie care merge până la începutul umanității!…

    Daniel Roxin

  • O aratare ciudata a pus lumea pe jar. Ce spun oamenii despre lupul cu trup de sarpe! Imaginile sunt de-a dreptul inspaimantatoare

    lup-dacic

    O aratare ciudata, un lup cu trup de sarpe, seamana spaima printre cei care il privesc. Toti cei care ii vad ochii rosii si corpul fara picioare, dar acoperit de blana sunt convinsi ca nu-i lucru curat. Chiar si specialistii au o ipoteza halucinanta! Doamnelor si domnilor, iata povestea dragonului din padurile romanesti.

    Imaginile unei aratari nemaivazute pun lumea pe jar. Nici daca ar fi aparut din neant bestia care a ingrozit tot Neamtul asta toamna, n-ar fi fost atat de mirati!

    Silueta creaturii venita parca de pe alte tarimuri este intoarsa pe toate fetele. Fotografiile circula peste tot pe internet, iar cel care le-a postat sustine ca au fost facute la noi.

    Unii ar spune ca seamana izbitor cu simbolul de pe steagul de lupta al vechilor daci. Si chiar se intreaba daca e o simpla coincidenta ca a aparut tocmai acum dupa noaptea Sfintului Andrei cand in popor se vorbeste despre varcolaci. Insa explicatiile ar putea fi mai simple.

    „Mitul dragonului de aici a pornit, din padurile romanesti, de unde au aparut asemenea creaturi modificate genetic. N-am mai vazut asa ceva. Dar stiu ca la doi pasi de noi, la Cernobil, din cauza radiatiilor au aparut tot felul de mutanti”, spune un medic veterinar.

  • Cele mai mari mistere din România

    bucegi_pestera_58134800

    Fie că vorbim de detalii legate de siguranţa naţională, de evenimente istorice sau de obligaţii diplomatice, nu sînt deloc puţine secretele care îi despart pe români de un tablou complet al Istoriei şi prezentului acestor locuri.

    Ciudata dispariţie a izvoarelor scrise despre geto-daci

    Un pasionat de Istorie arată, pe blogul Rumania Military, cum au fost pierdute sau au dispărut misterios cărţi importante despre Istoria geţilor. Primul exemplu este o carte intitulată „Getica”, scrisă de Dion din Prusa, un mare istoric grec care a trăit în Secolul I şi s-a ocupat în mare parte de istoria Imperiului Roman. Însă, „Getica”, alături de alte lucrări ale lui Dion din Prusa, au fost distruse de-a lungul anilor. Cartea aceasta a servit drept inspiraţie pentru enciclopedistul Casiodor, din Secolul al VI-lea, care a scris o mare Istorie a geţilor.

    Însă şi aceasta a dispărut, cum avea să dispară şi lucrarea „Getica”, scrisă de nepotul lui Dion din Prusa, Dio Cassius Coceianus. Însuşi împăratul Traian ar fi scris o lucrare despre poporul dac, arată unele mărturii. Intitulată „DACICA” sau „De Bello Dacico” (Despre Războiul Dacic), doar 5 cuvinte din această lucrare au răzbătut în timp. Acestea sînt „Inde Berzobim, diende Aixim processiamus” („De aici am mers la Berzobis, apoi la Aixis”), propoziţie referindu-se la drumul prin Banat al armatei romane.

    În timp ce lucrarea lui Traian a dispărut – a fost căutată, fără succes, de sute de arheologi şi istorici – propoziţia a supravieţuit timpului, deoarece a fost inclusă într-un tratat de gramatică semnat de Priscian în Secolul al VI-lea. Marea miză a documentului era obţinerea de informaţii despre cultura şi civilizaţia dacică, învăluite în mister. Să vorbim puţin despre unul dintre aceste mistere. Se spune că dacii nu au dezvoltat un limbaj scris şi nu aveau alfabet, dar, oarecum paradoxal, aveau unul dintre cele mai evoluate calendare din Europa acelor vremuri.

    Explicaţia acestui paradox nu a fost găsită în nici una dintre puţinele lucrări despre daci. Revenind la cărţile dispărute, sînt demne de prezentat alte două exemple. Mai întîi, lucrarea „Getica” scrisă de medicul personal al lui Traian, care a călătorit împreună cu împăratul roman inclusiv în campania din Dacia. Doar cîteva fragmente au fost păstrate, într-un lexicon din Secolul al X-lea. Ultimul exemplu este pierderea, în întregime, a cărţii a XIII-a din „Istoria Romei” a lui Appianus, unul dintre cei mai importanţi istorici ai Secolului al II-lea. Aţi ghicit, este tocmai cartea care se referă la luptele cu dacii.

    Teoria tunelurilor subterane de sub Bucureşti

    Subiectul este amplu analizat pe forumuri şi pe Internet. Singura galerie care există cu siguranţă este tunelul de refugiu de la Conacul Golescu-Grant. Construit la 1870, pe locul unui fost conac al lui Dinicu Golescu, clădirea a aparţinut consulului britanic Effingham Grant şi găzduieşte astăzi Centrul de Plasament al Sectorului 6. Tunelul măsura iniţial cîţiva kilometri, mergînd de-a lungul Dîmboviţei, pînă la Cotroceni şi Mînăstirea Chiajna.

    Astăzi, doar cîţiva metri din tunel s-au păstrat, restul distrugîndu-se. Cu excepţia acestui tunel, nici un altul nu există, oficial vorbind. Însă, dovezi şi mărturii apar an de an, cea mai valoroasă fiind cea a lui Camil Roguski, arhitect-şef în timpul dictaturii Ceauşescu. Acesta a vorbit, după 1989, despre cîteva tuneluri şi traseele acestora.

    Închisoarea secretă a CIA în România

    O anchetă a presei americane şi germane a scos la iveală locul în care s-ar fi aflat închisoarea secretă a CIA: o clădire ascunsă din nordul Capitalei, mai exact sediul Oficiului Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat (ORNISS). Ancheta, condusă de AP şi de postul german de televiziune ARD, arăta că deţinuţii erau transferaţi destul de uşor la închisoarea secretă.

    După ce avionul ateriza pe Otopeni, deţinuţii erau transportaţi la închisoare cu microbuzele. Agenţi CIA îi duceau apoi pe un drum lateral şi intrau în bază pe poarta din spate, de unde erau duşi la închisoarea propriu-zisă, situată la subsol.

    Închisoarea ar fi fost deschisă în anul 2003 şi închisă în 2006. Autorităţile române au negat existenţa acestei închisori. În 2015, Ion Iliescu a admis pentru revista germană „Der Spiegel” existenţa unui centru administrat de americani, dar a spus că nu cunoştea destinaţia facilităţii. Sursa: 12monkeys

    Citeste si: TOP 5 MISTERE pe care stiinta NU le poate EXPLICA

  • Legile lui Zamolxe

    Legile-lui-Zamolxe

    Zamolxe a fost un profet al vremurilor sale si un mare vindecator. Istoricul Herodot, confirmat de Strabon, spune ca Zamolxe a fost sclavul lui Pitagora, de la care a preluat doctrina despre nemurirea sufletului si cunostintele despre numerologie si astronomie. Se zice ca Zamolxe a calatorit si in Egipt, unde a aprofundat teoria imortalitatii. Stramosii nostri l-au ridicat la rang de zeu.

    In Pestera Polovragi, considerata Pestera lui Zamolxe, oamenii simt, de regula, furnicaturi pe maini in “Galeria Ispasirii”, unde se afla “Tronul lui Zamolxis”. In acest loc, detectoarele de biocurenti o iau razna, invartindu-se fara noima, comportandu-se ca in prezenta unei surse extrem de puternice de energie.

    Zamolxe ii numea pe daci arieni (arya=nobil, rasa pura, spirituala), arienii fiind civilizatia indo-europeana precursoare a hinduismului. De asemenea, Zeul dacilor le reamintea acestora ca sunt Poporul lui Dumnezeu. Potrivit unor istorici, numele Dacia provine din Da (Zeu) si Ksha (Tara), asadar inseamna Tara Zeului sau Tara lui Dumnezeu.

    Invataturile lui Zamolxe s-au transmis catre discipoli initiati prin lumina “focului sacru”, dar au ramas si prin “Herto Valus” sau “Cartea secreta a vietii”, o scriere misterioasa de dinainte de Christos, datand aproximativ din 2000 i.e.n. “Herto Valus” sau “Cartea lui Zamolxe” a mai fost denumita “Inteleapta Scriptura”, “Noul testament al dacilor” sau “Evanghelia geto-dacilor”.

    Scrierea contine legile lui Zamolxe, surprinzatoarele legi spirituale care:
    – ruineaza preceptele religioase rigide, limitative, punitive;
    – destrama culpabilitatea, ii amintesc omului ca este zeu-scanteie de Dumnezeu;
    – vorbesc despre spiritualitate in termeni moderni (pe care abia acum incepem sa-i intelegem cu adevarat, cu atat mai substantial cu cat si studiile sau cercetarile stiintifice incep sa confirme noile paradigme spirituale);
    – afirma clar ca nu exista timp si ca manifestarea atentiei cu intentie creeaza realitatea pe care o traim (cu mult inaintea lui Einstein si a descoperirilor fizicii cuantice);
    – sustin ca “acum” este singurul “timp” (cu mult inaintea lui Eckhart Tolle);
    – declara ca realitatea noastra este creata de propriile ganduri si ca iubirea este singura cale (inaintea lui Buddha);
    – declara cunoasterea si mai ales cunoasterea de sine ca fiind accesul catre constiinta universala (inaintea filosofului antic Socrate);
    – descriu vindecarea ca pe un proces energetic inter-relational corp-minte-suflet (fiind, probabil, primele prescriptii de medicina holistica);
    – mentioneaza “mintea cea ascunsa (sinele de jos), mintea cea cu care esti treaz (sinele de mijloc) si mintea sufletului (sinele de sus)” (fiind, probabil, prima “abordare” cu caracter psihologic a paturilor inconstiente-subconstiente si constiente);
    – propovaduiesc iubirea universala (inaintea lui Iisus).

    „Dumnezeu nu are nicio religie.” (Mahatma Gandhi)

    Demolarea preceptelor religioase

    Suferinta, prea-marita si sustinuta de religii ca atat de necesara pentru “mantuire”, este definita de Zamolxe ca intuneric, ca opusul iubirii, fiind asadar calea indepartarii de Dumnezeu, de lumina si de esenta divina din noi.

    Frica este considerata lipsa de intelepciune, asadar orice frica de divinitate este o prostie si un blocaj al puterii creatoare a omului.

    Vinovatia ne fura energia, asadar ataca inclusiv sistemul imunitar, precum au dovedit-o numeroase studii si cercetari, contrar preceptelor religioase, bazate in primul rand pe ideea de “pacat”, vina si penitenta (prin care omul poate fi supus, controlat si manipulat).

    Cunoasterea. A musca din fructul cunoasterii nu reprezinta nicidecum un pacat, ceva gresit, regretabil, urmat de o pedeapsa “divina”, ba din contra, cunoasterea este ridicata la rangul cel mai inalt, ca fiind calea catre Dumnezeu.

    Eva. Femeia nu numai ca nu este considerata „pacatoasa” din cauza careia omenirea are de tras, faptasa pacatului primordial sau inferioara barbatului, femeia este profund pretuita pentru capacitatea sa pura de a iubi, datorata intuitiei si abilitatii sale de comunicare.

    Pacatul. Placerile, „patimile” sau traiul hedonist nu sunt criticate si „demonizate” ca aducatoare de „iad” sau pedeapsa divina, sunt foarte clar descrise ca mari consumatoare de energie vitala, o consecinta fiind slabirea sistemului imunitar.

    Mila. Sunt propovaduite altruismul, daruirea (de sine), dar se atrage atentia ca a da ceva bun celui rau inseamna sa primesti rasplata din rautatea lui (adica se face directa referire la fluxul energetic-vibrational, ba chiar la vampirismul energetic).

    Parintii. Fenomenal, dar suntem sfatuiti, contrar religiilor, sa fugim literalmente de parintii nostri, pe care religiile ne sfatuiesc calduros sa-i veneram cu respect, sa le acordam ascultare, supunere neconditionate, etc., daca ei nu urmeaza calea luminii divine.

    Ritualurile si cultul mortilor. Se stie ca Zamolxe credea in imortalitate, in continuarea existentei sufletului dupa moartea fizica a corpului, asadar se impotrivea cultului mortilor. La nasterea unui copil, vechii traci se intristau si plangeau, iar la moartea unui om se bucurau, iar corpul defunctului era incinerat, purificat prin focul sacru, considerat esenta vietii. Adio pomeni, popi, bani si coliva!

    Imparatia lui Dumnezeu nu este ceva “material”, aflat in cer sau in exteriorul nostru, separat de fiinta umana, ca o justitie care imparte raiul sau iadul, rasplata sau pedeapsa, ci se specifica extrem de clar ca se afla in interiorul nostru, asadar cu atat mai putin avem nevoie de lacasuri de cult.

    Raiul. Nu exista. Cel putin, nu asa cum este descris de diferitele religii. Nu exista nici ca loc, in spatiu, nici ca recompensa, sub forma fericirii eterne. Zamolxe sustine ca fericirea poate fi obtinuta doar pe parcursul vietii si nu la capatul ei.

    Dumnezeu. Omul este creator, la fel ca Dumnezeul din care face parte, fiind astfel stapanul propriului destin, asadar nu exista justitie divina si nici recompensa-pedeapsa de genul rai-iad.

    Multi, foarte multi oameni, atat din trecut cat si din prezent, au simtit si simt ca acest pamant ascunde „ceva”. Acest „ceva“ pare a fi nedefinit, fara de forma si totusi avand o forma, insa aceasta forma nu poate fi sesizata decat de ochii sufletului. Urma lasata in sufletele noastre a luat apoi forma dorului… un dor inefabil si inexplicabil, iar acel dor de „ceva“ nu s-a putut pierde si nici nu se va pierde vreodata.

    Este dorul unei civilizatii care a ales sa inchida ochii… pentru putina vreme. Cu totii stim cate ceva despre civilizatia geto-dacilor. Acesti „barbari”, dupa cum erau numiti de catre greci si romani, au avut una dintre cele mai deosebite civilizatii din aceasta lume. Geto-dacii si-au construit aceasta civilizatie avand o baza spirituala deosebit de solida, care isi are radacina in vremuri foarte, foarte indepartate.

    Ruptura de aceasta radacina a impins civilizatia geto-dacilor aproape de prapastia uitarii, caci simtamintele inimilor urmasilor acestui neam s-au inchis fata de simtamintele propriului pamant, iar fiii sai si-au plecat urechea si chiar inima altor invataturi, straine de glasul sfantului pamant al acestui neam.

    S-au scris multe lucrari despre acest maret neam geto‑dac, dar aceste lucrari au disparut subit din analele istoriei. Nu v-ati intrebat de ce? Oare au disparut degeaba? Nu, nu au disparut degeaba. Ceva aparte trebuia protejat.

    Stiu ca multi vor privi cu scepticism aceasta lucrare, cu ironie chiar, insa ea nu le este destinata lor, ci acelor suflete care au fost partase acelor vremuri glorioase si care s-au intrupat iarasi pe acest pamant pentru a reaprinde focul sacru al credintei stravechi, foc ce s-a transmis ca o stafeta de la civilizatia atlanta catre civilizatia dacica. De ce acestei civilizatii si nu alteia?

    Pentru ca acest loc este unul cu totul special in structura planetei Pamant. Veti avea in curand o noua confirmare asupra acestui fapt. Si nu va fi vorba de vreun testament de genul celui transmis de Sundar Singh sau alti vizionari. Nu, nu vor fi prea multe vorbe. Vorbele se pot maslui, vorbele curg si i-au forme diferite. Realitatea NU, realitatea este realitate si veti vedea acest lucru cat se poate de deslusit.

    Cer iertare celor care se asteapta la o expunere cat mai artistica a celor ce urmeaza sa cititi, dar in urma cu cateva luni nici nu credeam ca vreodata voi fi nevoit sa transpun in cuvinte cele ce le-am trait in urma experientelor. Meseria mea este din domeniul tehnic, prin urmare sper ca veti intelege de ce exprimarea mea nu se ridica la un nivel cat de cat artistic.

    Eu nu-mi fac decat datoria de a relata cele ce‑am trait in urma experientelor prin care am trecut in ultimul an, adica a calatoriilor astrale pe care le-am facut in locatiile sacre ale acestui pamant.
    Dedic aceasta lucrare tuturor celor care nu au incetat sa spere, dar mai ales acelora care au focul sacru stramosesc inca nestins in strafundul sufletelor lor.

    Respect pentru cei care ne-au facut sa fim. Legi autentice, incarcate de sacralitate, un cod de viata si autodescoperire, venind chiar din inima genialitatii religioase a stramosilor nostri, dacii.

    Sufletul nu piere. Avem de partea noastra eternitatea. Si suntem mai mult decat o mana de trupuri legate din pamana si apa. Iar dincolo de existenta noastra efemera, ne asteapta altceva… Inca din vremuri de demult, locuitorii straromani ai spatiului mioritic au fost preocupati de ceea ce ni se intampla odata ce trecem din aceasta viata. Nu degeaba se spune ca dacii “erau aproape crestini inainte de crestinism”.

    Stramosii nostri geto-daci aveau anumite principii spirituale si de viata similare celor din crestinism. Inca din vremuri de demult, locuitorii meleagurilor mioritice au crezut in nemurirea sufletului, au crezut in divinitatea incarcata de lumina, in eterna reintoarcere, intr-o entitate mai buna decat noi, mai presus de noi, mai altfel. (Foto fr si main: lucabiagini)

    Zeu suprem… manifestare spirituala geto-dacica purtata la aripi de inaltime.. reformare sau cod de viata si de cugetare… esenta pura a spiritualitatii stramosilor nostri sau intruchiparea genialitatii religioase a strabunilor nostri… numiti-l/o oricum… spuneti-i in fel si chio… nimeni nu stie exact cand si cum s-a nascut Zamolxis, figura principala a panteonului geto-dacic. Zamolxis (Zalmoxis) reprezinta poate insasi chintesenta gandirii stramosilor nostri mitici, insasi esenta spatiului stravechi romanesc… Iar peste numele lui Zamolxis se suprapune un alt nume de rasunet si de impact, Gebeleizis, zeu al fulgerului si al tunetului.

    Cele 45 de legi ale lui Zamolxe au fost prezentate in cartea Legile lui Zamolxe, Autor Remer Ra, carte aparuta la editura Deceneu, si au devenit extrem de populare in lumea internetului, dar nu numai. Va invitam sa urmariti acest video exceptional si sa cititi fragmente dintr-un text sacru, uimitor prin profunzime, simplitate, demnitate si simt de identitate, splendoare.

    Cele 45 de Legi ale lui Zamolxe

    1. Dincolo de curgerea timpului si de cugetarea zeilor, este Focul cel Viu si Vesnic, din care vin toate si prin care fiintează toate cele ce sunt. Totul si nimicul sunt suflarea Sa, golul si plinul sunt mâinile Sale, miscarea si nemiscarea sunt picioarele Sale, nicăieri si peste tot este
    mijlocul Său, iar chipul Său este lumina. Nimic nu este făptuit fără de lumină si tot ce vine din lumină prinde viată si ia făptură.
    2. Precum fulgerul aduce lumina si din lumină tunetul si focul ce se revarsă , asa este si gândul omului, el trece în vorba omului si apoi în fapta sa. Deci, ia aminte la asta, căci până la focul ce arde trebuie să fie o lumină si un tunet. Lumina omului este gândul său si aceasta este averea sa cea mai de pret. Lumina prinde putere prin cuvânt, iar vointa omului aprinde focul prin care se făptuiesc toate cele ce sunt în jurul său.
    3. Fii ca muntele cel semet si ridică a ta lumină mai presus de cele ce te înconjoară. Nu uita ca aceiasi pasi îi faci în vârful muntelui ca si în josul său, acelasi aer este sus ca si jos, la fel creste copacul în vârf de munte ca si în josul său, la fel luminează soarele piscul cel semet ca si pamântul cel neted.
    4. Fii cumpătat ca pământul si nu vei duce lipsă de nimic. Creanga prea plină de rod este mai repede frântă de vânt, sământa prea adâncă nu răzbate si prea multă apă îi stinge suflarea.
    5. Ia aminte la copacul cel falnic, cu cât este mai înalt, cu atât rădăcinile sale sunt mai adânci în pământ, căci din pământ îsi trage tăria, nu uita asta. Cu cât te ridici mai mult, cu atât trebuie să cobori mai mult, căci măsura ridicării este aceeasi cu măsura coborârii.
    6. Puterea omului începe cu vorba nerostită, ea este asemeni semintei care încolteste, nici nu se vede când prinde suflare de viată. Lumina semintei este cea care o ridică, pământul este cel ce-i dă hrana, apa îi dă vigoarea, iar răbdarea o îmbracă cu tărie.
    7. Priveste râul si ia aminte la învătătura sa. La început este doar un firicel de apă, dar creste tot mai mare, căci vine de la ce este mai mare, si lucrurile asa trebuiesc împlinite, prin firea lor. Asemenea este si gândul cel bun si drept rânduit, el îsi face loc printre pietre si stânci, nu
    tine seama de nimic, îsi urmează drumul si nimic nu-i stă în cale. Apă cu apă se adună, iar împreună puterea este si mai mare.
    8. Ia seama de taina aceasta si nu o uita, acel firicel de apă stie unde va ajunge, căci una este cu pământul si toate cele ce-i vin în cale nu îl pot opri până la sfârsit. Astfel să iei seama la gândul tău unde trebuie să ajungă si vei vedea că nimic nu stă în calea sa . Să-ti fie gândul limpede până la sfârsit; multe se vor ivi în calea sa, căci firea lucrurilor din jur este miscătoare asemeni apelor. Apă cu apă se întâlnesc, pământ cu pământ si munte cu munte.
    9. Ia seama la gândul cel rău, fereste-te de el ca de fulger, lasă-l să se ducă precum a venit, căci te-ndeamnă la lucruri nefiresti. Fereste-te de vorbele desarte si de neadevăr; sunt ca pulberea câmpului ce-ti acoperă ochii, ca plasa păianjenului pentru mintea si sufletul tău. Ele
    te îndeamnă la trufie, înselăciune, hotie si vărsare de sânge, iar roadele lor sunt rusinea, neputinta, sărăcia, boala, amărăciunea si moartea.
    10. Nu judeca oamenii după greutatea lor, după puterea lor, după averea lor, după frumusetea lor sau după râvna lor, căci si unul si altul a lăsat din ceva pentru a creste în altceva. Cel bogat este sărac în liniste, cel tare este slab pentru altul si cel slab are tăria lui ascunsă. Cum firea lucrurilor este miscătoare, asemeni este si omul. Ce dă valoare unei unelte, trebuinta sau frumusetea ? Duce un om mai mult decât boul ? E mai bogat vreunul ca pământul ? Doar cunoasterea si întelepciunea îl ridică pe om peste dobitoace. Si degeaba ai cunoastere dacă ea nu este lămurită de vreme.
    11. Fierul înrosit a fost rece si se va răci iarăsi; vasul a fost pământ si va fi iarăsi pământ; pământul ce-a fost sterp acum este pământ roditor si se va stârpi iarăsi peste vremi. Râvna omului face schimbătoare toate acestea. Dar râvna îi întoarce bucuria în tristete si linistea în neliniste. Fierul si focul ajută omul, dar îl si vatămă. Si aceeasi râvnă îl îndeamnă a merge pe cărări nestiute si nebătute de ceilalti dinaintea lui. Tot râvna îl îndeamnă la strângere de averi, la mărirea puterii si a se măsura cu altii. Fereste-te de a te măsura cu altul, căci trufia de aici se naste; ea te va coborî mai jos de dobitoace si te va despărŃi de fratele si de vlăstarul tău.
    12. Neînteleptul este mânat de râvnă, dar înteleptul încalecă râvna. Neînteleptul suferă când râvna îl duce la pierdere si la cădere, dar înteleptul întotdeauna găseste câstigul în pierdere si înăltarea în cădere.
    13. Trufia răceste iubirea inimii si o face în dusmănie si nu există dobitoc mai josnic decât omul care nu mai are iubire în inima sa. Căci iubirea este cea dintâi putere si chipul ei este lumina. Ia seama ca nu cumva gândul tău să se împresoare cu trufia , căci mai jos de dobitoace vei ajunge.
    14. Gândul bun si vorba înŃeleaptă îti pot potoli necazul, îti pot răcori inima, dar nu te vindecă, pentru că omul suferă după cum trufia a crescut în el, căci suferinta este umbra trufiei.
    15. Nu îti lega sufletul de nimic lumesc, de lucruri, de dobitoace, de argint sau aur, căci ele asa cum vin, asa pleacă. După orice zi vine si noaptea, si după iarnă vine primăvara, căci asa este rânduit si asa este firea lucrurilor. Toate cele ce se văd, se nasc, cresc si apoi se întorc de unde au plecat. Doar firea lucrurilor rămâne pururi, iar aceasta are nenumărate si nesfârsite ramuri, si asemenea izvoarelor mintii si sufletului tău, ele nu se arată la vedere. Căci o suflare si un foc fac să crească toate cele ce cresc – ierburi, copaci, dobitoace si oameni – si din aceeasi vatră vin si către aceeasi vatră se întorc, si vatra aceasta este pururea.
    16. Precum copacul cel falnic creste lângă cel mic fără a-i face rău, asa să fiti între voi, cel mare să nu lovească pe cel mic si nici să-i amărască sufletul, căci va avea datorie mare de dat, la fel ca si hotul. Aruncă un lemn pe râu si mai multe vor veni din susul său către tine. Adu-i multumire semenului tău, adu-i lumină pe chip si în suflet, iar toate acestea le vei găsi mai târziu înflorite în inima ta.
    17. Nu lua cu siluire si nici cu vorbe amăgitoare ceea ce nu este al tău, căci cel ce priveste prin ochii tăi este acelasi cu cel ce priveste prin ochii celuilalt. Ia seama la taina aceasta.
    18. Nu grăbi nicio lucrare căci trasul de ramuri loveste înapoi. Fructul copt este usor de luat, cel necopt este greu de luat si gustul e neplăcut. Nu te grăbi deci să aduni ce este înainte de vreme, căci îti va amărî sufletul. Cum creste cadrul, asa creste si stinghia si cum creste roata asa creste si spita.
    19. Rămâi mereu în răcoarea sufletului tău, dar dacă mânia se aprinde în tine, ia seama ca nu cumva să treacă de vorba ta. Mânia vine din teamă si nu a locuit dintru început în inima ta; dacă nu creste prin trufie, ea se intoarce de unde a plecat. Trufia închide poarta întelepciunii, iar cel trufas se pune singur lângă dobitoace. Întelepciunea este mai pretuită decât toate cele ce se văd cu ochii, ea este aurul mintii si sufletului tău si este rodul cunoasterii udată de vreme.
    20. Nu-ti amărî sufletul când simti durerea si neputinta, ci mai degrabă caută să te folosesti de ele pentru îndreptare , căci în rod ai si sământa. Nu se poate ca o sămânŃă bună să dea rod rău. Lăcomia întotdeauna duce la pierdere, furtul întotdeauna duce la boală, gândurile sterpe întotdeauna duc spre rătăcire, mânia întotdeauna loveste înapoi, răutatea si neadevărul întotdeauna aduc neputinta , trufia întotdeauna aduce suferintă.
    21. Mergi la izvor când sufletul ti-e aprins, scormoneste în apa limpede si asteaptă până ce devine iarăsi curată. Asa se va duce si aprinderea sufletului tău, precum tulburarea aceea.
    22. Ia bine seama la taina semintei. Asemeni ei este gândul tău, si cum sământa nu se poate fără coajă, asa este si gândul cel rodnic al omului. Coaja gândului rodnic este vointa, iar fără vointă, gândul se usucă si nu foloseste la nimic. Dar puterea este în răbdarea semintei, iar vointa si răbdarea fac mlădita firavă să razbată pământul tare.
    23. În vremea lucrului tău, înveseleste-ti inima la vederea lucrării tale înainte de terminarea ei, căci precum fructul îsi anuntă venirea cu o floare, tot asa fapta omului este văzută de cel cu mintea si simtirea limpede, înainte de a fi terminată.
    24. Ia bine seama la cauza omului sărac, dar si la cauza omului grabnic avut, căci nici una nici alta nu sunt firesti. Omul sărac are multe gânduri desarte si le schimbă de la o zi la alta, vorbeste mult si lenea i-a învelit bratele si picioarele. Cel grabnic avut ori e hot si înselător, ori vede mai bine necazul altuia si caută a-l amăgi, de acolo îsi trage grabnica avutie.
    25. Fii blând si răbdător cu cei de lângă tine, căci asa cum te porti tu cu ei, asa se poartă si altii cu tine, căci simtirea lui este la fel cu simtirea ta, din aceeasi suflare este si simtirea lui, iar lumina ce se vede prin ochii lui este din aceeasi lumină cu cea care se vede prin ochii tăi.
    26. Unde este tăria omului acolo îi este si slăbiciunea , ceea ce-l ridică îl si coboară; rămâi în limpezimea mintii si simtirii tale si vei vedea toate acestea. Cel mic este deasupra celui mare, cel usor este deasupra celui greu, cel slab este deasupra celui tare, cel blând este deasupra
    celui aprig. Limpede să-ti fie mintea si simtirea, si ia seamă de toate acestea.
    27. Tăria muntelui vine din răbdarea sa, din linistea sa, stânca îi este numai învelitoare. Dar tăria lui este încercată de vânt, de apa cea lină. Ia-ti puterea din răbdare si din liniste si foloseste-te de ea prin limpezimea gândului tău, căci nu tulburarea izvorului roade stânca, ci limpezimea sa.
    28. Lucrarea făcută din teamă nu are viată lungă si tăria ei este asemeni unei revărsări de ape care tine putin. Asa este si cu tulburarea oamenilor, ea vine de-afară, dar este chemată de teama lor, însă teama vine prin necunoastere, iar necunoasterea prinde putere prin neadevăr, lene si trufie.
    29. Soarbe cunoasterea de la cei cu barba albă si nerosită de vin si lasă vremea să o îmbrace cu întelepciune. Nu privi la trupul lor slăbit si gârbovit, căci toate acestea sunt plata lor pentru cunoasterea lucrurilor si cresterea întelepciunii.
    30. Multumeste pământului pentru toate cele ce-ti oferă, multumeste cerului pentru ploaia care îti hrăneste pământul, multumeste soarelui pentru căldura si lumina casei tale si a pământului tău, multumeste lunii pentru linistea somnului tău, multumeste stelelor că veghează asupra somnului tău, multumeste muntelui pentru povetele si fierul ce-l iei din el, multumeste pădurii pentru tot ce iei de acolo, multumeste izvorului pentru apa ce-o bei, multumeste copacului pentru lucrările ce-ti arată, multumeste omului bun ce-ti aduce bucurie si zâmbet pe chip.
    31. Precum iarba bună creste cu iarba rea, asa sunt si oamenii, dar tine seama că purtarea lor cea rea este semănată si crescută din teamă si neputinte, iar trufia este învelitoarea lor. Nu certa purtarea lor si nu căuta a-i îndrepta din vorbe si mustrare, căci apăsarea pe rană nu o vindecă. Oare iarba aceea este rea doar pentru că este amară pântecului tău ? Asa este si cu omul, de vei vrea să-l îndrepti, adu-i pentru început gândul si simtirea la ce este plăcut atât omului bun, cât si omului rău. Unul vede roata plecând, iar altul vede aceeasi roată venind.
    Cine vede mai bine ?
    32. Doar cel înteleptit poate vedea limpezimea si linistea din mintea si sufletul celui tulburat, căci cel înteleptit a fost odată si el la fel ca si cel tulburat si roadele amare l-au făcut să tină seama de alcătuirea fiintei sale. A fugit de roadele sale amare în vârful muntelui si acolo nu a
    scăpat de ele, a fugit în mijlocul pădurii si iată că roadele erau cu el, apoi a privit în lăuntrul său si iată că roadele sale amare aveau rădăcini în mintea si simtirea poftelor sale.
    33. Este o floare mai frumoasă ca cealaltă ? Este un izvor mai limpede decât altul ? Este un fir de iarbă mai presus de un altul ? Fiecare are tăria, frumusetea si priceperea lui. Este în firea lucrurilor ca pădurea să aibă felurite soiuri de copaci, de iarbă, de flori si dobitoace. Nu seamănă un deget cu altul de la aceeasi mână, dar este nevoie de toate pentru a bate fierul. Este mărul mai întelept decât prunul sau părul ? Este mâna stângă mai bună ca dreapta ? Altfel vede ochiul stâng de cel drept ? Cele de sus îsi au rostul lor si cele de jos îsi au rostul lor, cele mari îsi au rostul lor si cele mici îsi au rostul lor, cele repezi îsi au rostul lor si cele încete îsi au rostul lor, cele ce au fost si-au avut rostul lor si cele ce vin îsi vor avea rostul lor.
    34. Neputinta vine după răutate si neadevăr, căci ceea ce dai aceea primesti, ceea ce semeni aceea culegi, dar ia seama că lumina sufletului tău si al celui de lângă tine are aceeasi vatră si rămâne fără umbră. Vezi ce tulbură necontenit izvoarele mintii si sufletului aproapelui tău. Adu-i linistea în suflet si limpezimea în minte si bătrânetile tale vor fi ca pomul copt, oasele si tăria ta nu vor slăbi si te vei întoarce de unde ai venit, sătul de căldura urmasilor tăi.
    35. Întotdeauna va fi cineva dedesubtul tău si întotdeauna va fi cineva deasupra ta. La cele ce sunt dedesubtul tău să te uiti cu iubire si nu cu trufie căci acolo îti sunt rădăcinile, iar la cele ce sunt deasupra ta să te uiti cu privirea de prunc si fără teamă.
    36. Cele tari, cele slabe si cele nevăzute sunt cele ce alcătuiesc lumea si toate acestea le găsesti în om si toate alcătuiesc un întreg. Nu este nimic care să fie afară si să nu fie si înăuntru. Ia seama la toate acestea când îti apleci privirea înăuntrul tău si vei găsi toată întelepciunea zeilor ascunsă în nevăzutul fiintei tale. Zeii au luat seama înaintea omului de această întelepciune si asta i-a adus mai aproape de Focul cel Viu si Vesnic.
    37. Ia aminte că bătaia inimii, curgerea sângelui prin vine, vindecarea rănilor, frumusetea ochilor si minunătia alcătuirii trupului sunt făcute prin puterea si suflarea Focului cel Viu si Vesnic care este în fiecare si al cărui chip se arată în lumină. Dar nu uita că trupul este doar o fărâmă din putinul care se vede…
    38. Curătenia trupului si desfătarea sa prin simturi te pune doar putin mai sus de dobitoace, căci nu un sunet plăcut te ridică, nici o duioasă atingere, nici un gust plăcut, nici o mireasmă îmbătătoare si nici o bucurie a ochilor. Căci unde este căldura, apare si frigul, unde este dulcele apare si amarul, unde este plăcutul apare si neplăcutul, unde este mireasma apare si duhoarea, iar unde este râs, si plânsul pândeste.
    39. Iată dar calea de început : cumpătarea în toate cele ce faci, ascultarea de bătrâni si de cei întelepti, hărnicia, multumirea cu ceea ce ai, ferirea de neadevăr si de vorbele desarte, ferirea de ceartă si de mânie, buna purtare între semeni. Dimineata să te trezesti cu ele, ziua să le porti mereu în minte, seara să le ai cu tine în somn si astfel supărarea, lipsa, amărăciunea, neputinta, boala si răutatea altora nu se vor atinge de tine.
    40. Dincolo de acestea se află iubirea, vointa, curajul, răbdarea, modestia si ele ridică omul cu adevărat. Acestea sunt cele ce te apropie de Focul cel Vesnic si, prin ele, calea ta urmează calea zeilor, dar îngroparea lor te aruncă mai jos de dobitoace. Doar prin ele primesti adevărata cunoastere si întelepciune, adevărata putere, adevărata bucurie, adevărata bogătie, rodnica si trainica lucrare.
    41. Dar iată că unde este iubirea poate apărea si ura, unde este vointa poate apărea si delăsarea, unde este curajul poate apărea si frica, unde este răbdarea, poate apărea si graba si unde este modestia poate apărea si trufia. Căci miscătoare sunt si cele ce se văd si cele ce nu se văd din fiinta omului. Dar toate acestea sunt ale celui ce simte, iar peste el se află cel ce gândeste si acesta este cel ce vede miscarea în nemiscare, este cel care dincolo de toate aceste virtuti se desfată în cunoasterea si linistea ce întrece orice bucurie, iar atentia, echilibrul si limpezimea sunt uneltele sale.
    42. Cel tulburat vede binele ca bine si răul ca rău, este atras de una si fuge de cealaltă, dar înteleptul vede si frumosul si urâtul, simte si frigul si căldura, si finetea si asprimea, aude si plăcutul si neplăcutul, gustă si dulcele si amarul, simte si mireasma si duhoarea si nu face judecată între ele. El vede deslusit că firea lucrurilor este în toate, căci frumosul din urât se trage si urâtul din frumos, dulcele a fost amar la început si se va face iarăsi amar, plăcutul se naste din neplăcut si neplăcutul din plăcut. Si toate acestea luminează sufletul înttleptului pentru că cele bune si plăcute hrănesc si bucură trupul si simŃurile sale, iar cele neplăcute neînteleptului hrănesc mintea si înielepciunea sa, căci vede înnoirea lucrurilor si semintele viitoarelor bucurii.
    43. Nu este usoară cărarea zeilor, dar nu uita nici o clipă că omul poate cuprinde în iubirea sa mai mult decât poate cuprinde în ura sa, căldura se ridică mai mult decât poate coborî frigul, cel ce este deasupra vede mai multe decât cel ce este dedesupt, usorul se întinde mai mult decât se întinde greul, lumina răzbate mai mult decât poate răzbate întunericul, puterea care uneste este mai mare decât puterea care desparte.
    44. Lungul si scurtul au acelasi mijloc; cercul mic si cercul mare, globul mic si globul mare pe acelasi punct se sprijină; nevăzutul si văzutul acelasi loc ocupă; toate cele mari stau ascunse în cele mici, iar aici este o mare taină a firii; mare printre întelepti este cel ce o pricepe.
    45. Înteleptul uneste pe cel ce vede cu cel ce gândeste, cel ce simte cu cel ce face, dar neînteletul îi desparte. Deschide-ti bine ochii, căci cel ce face, cel ce simte si cel ce gândeste sunt asemeni norilor care vin si pleacă, dar cel ce vede prin ochii tăi este vesnic si lumina sa este fără umbră. El este dincolo de viată si moarte, dincolo de bine si rău, dincolo de frumos si urât, dincolo de curgerea timpului.

    SURSE

    1. https://liviabonarov.wordpress.com/2014/02/04/legile-lui-zamolxe-cartea-secreta-a-vietii-partea-i/
    2. http://www.garbo.ro/articol/Lifestyle/10945/legile-lui-zamolxe-legile-sacre-ale-dacilor/pagina-2.html
    3. http://remerra.blogspot.ro/p/pag1.html
    4. http://naturadivina.com/2010/07/16/legile-lui-zamolxe/
  • Tradiţia spirituală dacică şi istoria furată a poporului român

    Dacia_82_vChr

    Tracii erau un popor al cărui nivel de civilizaţie, forţă şi cultură s-a bucurat de multă consideraţie în antichitate. Daspre daco-geţi sau daci, poporul trac din zona Carpaţilor şi a Dunării, Vasile Pârvan ne spune că : “ofereau grecilor şi romanilor o consistenţă spirituală superioară şi foarte caracteristică, pe care literatura antică a însemnat-o cu mirare şi admiraţie, făcând din ei aproape un popor fabulos prin vitejia, înţelepciunea şi spiritul lui de dreptate”.

    Studiul spiritualităţii unui popor antic nu este uşor de realizat, datorită opiniilor contradictorii ale istoricilor şi de asemenea datorită absenţei unor dovezi directe şi clare. În ceea ce-i priveşte pe daci, mărturiile istorice ne oferă totuşi nişte puncte de plecare foarte clare care atestă specificitatea spirituală a acestora în cadrul culturilor antice europene, şi chiar înrudirea spiritualităţii dacice mai degrabă cu tradiţiile orientale.

    Dacii, ne spun mai mulţi istorici, credeau în nemurire, erau convinşi că sunt nemuritori. De aici, deduc marii cronicari ai antichităţii, decurgea eroismul lor legendar care le-a adus faima de a fi “cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci”. Oricum, lipsa fricii de moarte atestă un nivel spiritual elevat, întrucât teama de moarte este considerată în toate tradiţiile spirituale autentice unul dintre cele mai dificile obstacole pe calea spirituală.

    Regalitatea la daco-geţi era considerată de autorii antici ca având un caracter sacru. Cu toate că nici Burebista, nici Decebal nu şi-au asumat prerogative de ordin religios, totuşi se credea, după cum nota Criton, medicul împăratului Traian, că Marele Preot îi transmitea regelui anumite puteri supranaturale. În tradiţia orientală, în special indiană şi chineză (taoistă) se insistă asupra faptului că toţi conducătorii naţiunilor trebuie să fie în primul rând mari înţelepţi sau sfinţi, iar textul fundamental al tradiţiei taoiste (Tao Te King, Cartea cărării şi a virtuţii), conţine multe îndrumări spirituale destinate conducătorilor neamurilor. În plus, existau anumite iniţieri spirituale şi mistere destinate doar acestora.

    “Zeul Suprem al dacilor este fără nume, fără calificare”, ne spune Strabon, şi recunoaştem aici credinţa vedică în existenţa unui Dumnezeu – Suprem Absolut – fără nume, atribute, sau formă, fără echivalent în tradiţiile europene antice, Dumnezeu Tatăl din creştinism.

    Medicul grec Dioscoride (sec I e.n.) ne-a transmis o listă de 42 de plante medicinale folosite de daci. În concepţia medicală a dacilor, trupul trebuie tratat ca un ansamblu, împreună cu psihicul, chiar Platon relatând faptul că învăţăturile lui Zalmoxis spuneau că trupul trebuie tratat împreună cu sufletul. Remarcăm aici viziunea asemănătoare cu a medicinii tradiţionale indiene, sistemul Ayurveda, şi chiar cu cea a sistemului yoga.
    Dacii erau vegetarieni, lucru remarcabil în antichitatea europeană, viziunea istorică simplistă fiind aceea că omul primitiv era un vânător.

    Religia dacilor era iniţiatică şi misterică, caracterizată de actul iniţiatic al retragerii temporare în ceea ce semnifica “cealaltă lume”, adică o locuinţă subterană sau grotă. Herodot confirmă faptul că dacii aveau asociaţii spirituale secrete formate din iniţiaţi.

    Toate aceste elemente sunt atestate de documente istorice antice. În plus, viziunea unor faimoşi istorici sau filozofi precum Anton Dumitriu, Nicolae Densuşianu, Vasile Lovinescu, Mircea Eliade şi Nicolae Miulescu dau o nouă dimensiune spiritualităţii dacice. Trebuie însă să clarificăm faptul că în această viziune iniţiatică, filonul spiritual al tradiţiei dacice este mult mai vechi decât mărturiile istorice citate anterior, acestea fiind doar “rămăşiţele” acestuia. Este cunoscut faptul că deja în vremea lui Burebista s-a interzis cultura viţei de vie (din iniţiativa preotului iniţiat Deceneu), iar sacrificiul uman practicat de daci în vremea lui Herodot atestă de asemenea decăderea acestei spiritualităţi, pentru că nici o tradiţie spirituală autentică nu admite sub nici o formă sacrificiul uman, şi nici măcar animal.

    Sintetizând informaţiile diferiţilor autori, ne putem reprezenta o imagine a spiritualităţii dacice, în perioada sa de glorie: un cult preponderent solar, generând o extraordinară forţă interioară (confirmată de lipsa fricii de moarte). Iniţiaţii daci aveau fără îndoială o stare foarte profundă de comuniune cu natura şi chiar detaşare de aspectele materiale, trăiau în grupuri spirituale (cel mai probabil, separat –  bărbaţii şi femeile). Se mai spune despre ei că stăpâneau dedublarea astrală şi aveau stări profunde de transă extatică, iar iniţierile propriu-zise erau însoţite sau condiţionate de teste iniţiatice extrem de dificile…

    Silviu N. Dragomir, în lucrarea « Controverse », evidenţiază un aspect tulburător legat de pierderea, în decursul timpului, a numeroase documente istorice care ar fi fost foarte preţioase pentru restabilirea adevărului istoric în ceea ce-i priveşte pe strămoşii noştri, dacii. De exemplu, despre limba dacilor nu ne-au parvenit din istorie nici un fel de date certe, toate lucrările de referinţă fiind pierdute una câte una, într-un mod cu totul straniu. Astfel, Dacia, jurnalul împăratului Caius Ulpius Traianus, s-a pierdut cu totul ilogic; Getica, scrisă de Criton, medicul personal al lui Traian, a avut aceeaşă soartă; Istoria geţilor, a prelatului-filozof Dios Chrysostomos, numit şi Ioan Gură de Aur, s-a pierdut şi ea într-un mod total nejustificat pentru o lucrare scrisă de un filozof de o asemenea talie; Getica, o sinteză realizată de nepotul acestuia din urmă, cunoscut sub numele de Dios Cassius Coceianus, a dispărut în mod similar fără nici o urmă, iar din impresionanta lucrare Istoria Romanilor, scrisă în 24 de volume de alexandrinul Appianus, un istoric grec care a relatat în mod special cuceririle romane, s-a pierdut numai cartea a XIII-a, exact cea care se referea la geto-daci. Şi există încă multe alte exemple de memorii, istorii etc., printre care merită să menţionăm şi poeziile lui Ovidiu scrise în limba geţilor în cursul exilului său în Dacia, la rândul lor singurele versuri dispărute din întreaga sa operă rămasă aproape intactă.

    Dovezile arheologice nu au fost nici ele cruţate: Munţii Orăştie, păstrători de cultură şi civilizaţie geto-dacă, au fost sistematic prădaţi şi jefuiţi de tezaurele lor istorice, începând desigur cu distrugerea realizată de romani. În Evul Mediu, Regii Ungariei şi Austriei, Matei Corvin şi Carol al VI-lea, au organizat pe Mureş şi pe Dunăre, purtând plutit spre Budapesta şi Viena, interminabile convoaie de transport cu relicve arheologice destinate pierzării. În luna septembrie a anului 1832 arheologul J. Ackner a descoperit la Sarmisegetuza o foarte frumoasă, interesantă, dar şi extrem de reprezentativă piesă arheologică: Victoria dacică înconjurată de genii, un mozaic care, printre altele, avea ornamente vegetale încrustate cu misterioase simboluri, care înconjurau un înscris tainic, rămas nedescifrat. Această relicvă, atât de preţioasă pentru neamul nostru, a dispărut fără nici o urmă. Întrebat în epocă, arheologul maghiar E. Ballum ar fi declarat că el ştie unde se află acest mozaic, dar „nu poate divulga adevărul din motive politice”.

    Pe la 1840, de-a valma cu statui sfărâmate, piesele arheologice erau folosite fără nici un scrupul la construirea şoselelor, a podurilor şi a terasamentelor de cale ferată. Toate acestea l-au făcut pe Gheorhe Bariţiu ca, în 1882 – la un congres din Sibiu, în plin public – să izbucnească în plâns la mărturisirea celor două mari nereuşite ale sale: salvarea Sarmizegetusei  şi deschiderea unei universităţi româneşti în Ardeal.

    Pe Insula Şerpilor (pe care fostul preşedinte al României, Emil Constantinescu, a „dăruit-o” complet nejustificat Ucrainei) se mai găseau încă, în secolul XIX, ruinele unui imens templu antic, despre care N. Densuşianu ne spune că era închinat lui Apollo. În secolul XIX, acest templu a fost practic „demontat” şi transporatat la Moscova, unde a dispărut cu desăvârşire.

    CITESTE SI: NU DUMNEZEU A CREAT Universul! Fizicienii au descoperit cine stă în spatele creației:

  • Pytagora s-a inspirat din doctrina Zalmoxiană? Ce ne spun izvoarele istorice?

    Pytagora-Dac-620x264

    Grecii antici au recunoscut cu onestitate influențele multiple pe care le-au avut tracii și geții asupra lumii lor. Astfel, ei recunosc faptul că Orfeu, Dionisos sau Apolo sunt preluări din spațiul tracic, un spațiu de unde au luat și o serie de tradiții.

    Nu întâmplător marele PYTAGORA (569-494 î. Chr.) recomanda acum 2.500 de ani următoarele: “Călătorește la geți, nu ca să le dai legi, ci ca să tragi învățăminte de la ei. La geți câmpurile sunt nesfârșite, toate pământurile sunt comune, iar dintre toate popoarele sunt cei mai înțelepți, ne spune Homer” (Legile morale și politice)

    Înțelepciunea traco-geților a fost în continuare apreciată de greci, după cum reiese din izvoarele istorice, marele gânditor SOCRATE (470-399 î. Chr.) având ca învățător spiritual un TRACO-GET – ucenic al lui Zalmoxis.

    Iată că, privind din perspectiva izvoarelor istorice antice, nu ar fi nimic ieșit din comun ca lumea greacă, care a acceptat influențe majore din spațiul traco-getic, să fi beneficiat, prin intermediul lui Pytagora, și de influențe ale doctrinei Zalmoxiene.

    Dar, vor spune criticii, acest lucru nu este posibil pentru că unele izvoare afirmă că Zalmoxis ar fi fost un sclav și apoi un ucenic de-al lui Pytagora. Nimic mai fals! Toate lucrurile indică faptul că această ipoteză nu este adevărată, că respectivele izvoare se bazează pe bârfele momentului. De altfel, Pytagora nu vorbește niciunde despre faptul că ar fi avut un elev cu numele Zalmoxis, ceea ce, dacă ar fi fost adevărat, nu ar fi putut fi neglijat, ținând cont de reforma spirituală extraordinară pe care acesta a făcut-o și de celebritatea sa în acea vreme.

    Combătând această variantă, cercetătorul și ligvistul Mihai Vinereanu, autorul Dicționarului Etimologic al Limbii Române, bazat pe studii de indo-europenistică ne spune următoarele:“Herodot spune clar (după ce prezintă varianta cu Zalmoxis sclav – n.m.) că nu crede așa ceva întrucât Zamolxis trebuie să fi trăit cu mulți ani înaintea lui Pythagora. Herodot nici nu putea să gândească altfel întrucât a fost aproape contemporan cu Pythagora (cca 569- cca 494, i. d. Ch.), iar Herodot (cca 484 – cca 425, i.d. Ch.). Cum putea să creadă Herodot aceste bazaconii când el s-a născut doar la 10 ani după moartea lui Pythagora? Dacă Zamolxis ar fi fost elevul lui Pythagora trebuia sa fie doar cu vreo 30-35 de ani mai în vârstă decât Herodot, poate chiar mai tînăr, astfel încât Zamolxis ar fi putut fi chiar în viață când istoricul grec scria despre el. Or acest lucru este cu neputință din moment ce religia zamolxiană avea deja o vechime considerabilă pe vremea lui Herodot. Desigur, confuzia a pornit de la faptul că religia fondată de Zamolxis avea multe în comun cu doctrina filosofică a lui Pythagora. În acest caz există doar două soluții: fie Pythagora s-a inspirat din credințele filosofico-religioase ale traco-dacilor, fie ambele au o sursă comună (sau surse comune).”

    O subliniere a faptului că Zalmoxis a trăit cu cel puțin un secol înaintea lui Pytagora este făcută și de istoricul Dan Oltean în monumentala carte RELIGIA DACILOR în care sunt prezentate un număr mare de cetăți getice uriașe de secol VII î. Chr., ca și practici funerare specifice religiei zalmoxiene, semn că ea era dezvoltată cu cel puțin un secol înainte de Pytagora.

    Prin urmare, cercetătorii onești, care nu înghit manipulările celor ce spun că traco-geto-dacii erau niște primitivi, incapabili de lucruri semnificative, ar trebui să se concentreze pe aceste aspecte ale istoriei care pun în evidență valoarea extraordinară a culturii traco-geto-dacice și influențele majore pe care aceasta le-a avut asupra Europei antice.

    În concluzie, ținând cont de asemănările dintre Zalmoxianism și filozofia și spiritualitatea răspândite de Pytagora, de faptul că Zalmoxis a trăit cu cel puțin 100 de ani înaintea lui Pytagora, de admirația pe care marele gânditor grec o avea pentru lumea getică și, nu în ultimul rând, de practica recunoscută a împrumuturilor religioase făcute de greci din lumea traco-getică, ne apare, așa cum spunea și Mihai Vinereanu, ca foarte credibilă posibilitatea ca Pytagora să fi fost influențat și să se fi inspirat din filozofia zalmoxiană.

    O direcție de cercetare pe care ar trebui să pornească cât mai mulți specialiști…

    Daniel Roxin

    Pentru îmbogățirea informațiilor despre lumea traco-geto-dacică, vă recomand filmul TRACII, ISTORIE ASCUNSĂ, un documentar pe care l-am realizat împreună cu istorici și arheologi din România și Bulgaria:

    CITESTE SI: S-A DESCOPERIT ALFABETUL DACIC. AFLA CARE II SUNT SECRETELE!
  • S-A DESCOPERIT ALFABETUL DACIC. AFLA CARE II SUNT SECRETELE!

    O carte veche de 1.000 de ani, pastrata la Budapesta, rastoarna toate teoriile istorice despre cultura stramosilor nostri.

    Dacii scriau de la dreapta la stanga, iar citirea se facea de jos in sus
    De la daci nu au ramas izvoare scrise. Prea putine se stiau despre locuitorii zonei carpato-dunarene, dupa retragerea romanilor. O carte veche de aproape 1.000 de ani, pastrata la Budapesta, rastoarna teoriile istoricilor. Manuscrisul cuprinde primele documente scrise in aceasta perioada istorica. A fost scrisa cu caractere dacice, de la dreapta la stanga, si se citeste de jos si in sus. Vorbeste despre despre vlahi si regatul lor. Multi au incercat sa descifreze Codexul Rohonczi, dar n-au putut. Arheologul Viorica Enachiuc a tradus, in premiera, filele misteriosului manuscris.

    Daruita de un grof

    In 1982, a aflat dintr-o revista publicata in Ungaria de existenta in arhivele Academiei Ungare a Codexului Rohonczi. Se spunea ca e redactat intr-o limba necunoscuta. A facut rost de o copie. Timp de 20 de ani, a muncit ca sa-i descifreze tainele. Manuscrisul se afla in Arhivele Academiei de Stiinte a Republicii Ungaria. E o carte legata in piele. A fost pastrata in localitatea Rohonczi pana in anul 1907. Groful Batthyany Gusytav a daruit-o Academiei de Stiinte a Ungariei, in 1838. Nu se stie prin cate maini a trecut, de-a lungul secolelor.

    „Scriere secreta”

    Dupa Al Doilea Razboi Mondial, doctorul Vajda Joysef, preot misionar, ii scria cercetatorului Otto Gyurk, in legatura cu Codexul: „Se gaseste in Arhivele Academiei de Stiinte a Ungariei o carte rara, Codexul Rohonczi. Acest Codex este scris cu o scriere secreta, pe care nimeni n-a reusit s-o descifreze pana acum. Si eu am incercat.

    Literele sunt asemanatoare scrierii grecesti. M-am gandit ca seamana si cu literele feniciene, apoi am incercat pe baza vechii scrieri unguresti, dar n-a mers. Toate incercarile le-am aruncat in foc”. Dupa ce a studiat Codexul, cercetatorul Otto Gyurk a publicat, in 1970, o parte din observatiile sale intr-un articol, in care a incercat sa identifice acele semne din manuscris care ar putea semnifica cifre.

    Alfabet dacic cu 150 de caractere

    Viorica Enachiuc a descoperit ca textele Codexului au fost redactate in secolele XI si XII, intr-o limba latina vulgara (daco-romana), cu caractere mostenite de la daci. „Sunt semne care au apartinut alfabetului dacic, ce cuprindea aproximativ 150 de caractere, cu legaturile respective. Textele din Rohonczi au fost redactate in latina vulgara, dar intr-un alfabet dacic, in care dominante sunt stravechile semne utilizate de indo-europeni in epoca bronzului”, spune aceasta.

    Solii si cantece ale vlahilor

    Codexul are 448 de pagini, fiecare cu circa 9-14 randuri. In text sunt intercalate miniaturi cu scene laice si religioase. E scris cu cerneala violet. Cuprinde o culegere de discursuri, solii, cantece si rugaciuni, care include 86 de miniaturi. Consemneaza infiintarea statului centralizat blak (vlah), sub conducerea domnitorului Vlad, intre anii 1064 si 1101. „Sunt informatii despre organizarea administrativa si militara a tarii ce se numea Dacia. Avea hotarele de la Tisa la Nistru si mare, de la Dunare spre nord pana la izvoarele Nistrului. Mitropolia blakilor avea sediul la Ticina – cetatea din insula Pacuiul lui Soare”, a descoperit Viorica Enachiuc.

    „Juramantul tinerilor blaki”

    Codexul contine si versurile unui cantec de lupta, numit „Juramantul tinerilor blaki”, care a fost tradus in felul urmator: „O viata, taciunele Sarpelui, puternic veghetor,/ Inselator, sa nu primesti a te uni/ Cu prorocirile Sarpelui, anuale, pentru ca lovit/ Vei fi/ Cantecul cetatii aud indelung/ Mergeti vioi, jurati pe caciula, pe puternica caciula!/ Sa juri cu maturitate si cu convingere!/ Sa fiu tie putere vie, traiesc, in lupta sa fiu!/ Alesul juramant pretuieste soimul tau, mergi cu juramant puternic!”

    daci

    Membra UNESCO

    Viorica Enachiuc e absolventa a Facultatii de Filologie, sectia Romana-Istorie, din cadrul Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, promotia 1963. Lucrarea de licenta si-a luat-o in arheologie. E membra UNESCO din 1983. Multi ani a condus santiere arheologice in Oltenia, Muntenia si Moldova. A cercetat scrierile vechi din neoliticul mijlociu si epoca dacica. Si-a prezentat lucrarile la conferinte in tara si in strainatate: Austria, Franta, Germania, Italia, Israel. Burse de studiu a primit in Italia, pe probleme de arheologie, si in Danemarca, unde a studiat scrierea runica.

    VEZI SI:
  • Romania – tara cu cele mai multe puncte energetice de pe Planeta !

    Cand spunem ca Romania e un loc unicat pe Planeta, exista persoane care considera ca, „astfel de aprecieri sunt destul de exagerate si ca ar trebui sa ramanem intr-o limita rezonabila, fara a ne umfla in pene”. Dar ce ne facem cu absolut toate aceste dovezi, atat de ordin subtil (energetic), dar mai ales cele de ordin istorico-arheologic ? Raspunsul este ca trebuie sa le prezentam, chiar daca asta contravin convingerilor unor persoane, care au interes sa tina acest adevar intr-o stare de necunoastere.

     

    Intr-un articol anterior, au fost prezentate Chakrele Romaniei si locatiile unde aceste puncte energetice, identice cu chakrele corpului uman si cele ale Pamantului, se afla.

    Faptul ca Romania are cea mai veche civilizatie de pe aceasta Planeta, rezulta direct si nu indirect, din vestigiile descoperite de arheologi, iar unele descoperite din intamplare, chiar daca in Univers, ideea de „coincidenta”, nu exista.

    Afirmatiile fostului Consilier al Papei Ioan Paul al II-lea, Miceal Ledwith, care a spus ca, „nu limba romana e o limba latina, ci limba latina e o limba romaneasca”, au zguduit destul de mult esafontul unei mari minciuni propagandistice: Latinizarea Dacilor ! Odata zdruncinat acest mit, istoria reala a Romaniei (Daciei), incepe sa intre pe fagasul ei normal, fiind cunoscuta de cat mai multi oameni, chiar daca in scoli, universitatii si medii asa-zis „academice”, continua sa se speculeze niste mituri demontate, chiar de straini.

    schiller

    In continuare, vom vedea ce reprezinta aceste puncte energetice, foarte multe, fata de alte zone din lume, potrivit site-ului AM Press:

     

    chakrele-romaniei

    puncte-energetice

    „Exista zone in Romania unde, inexplicabil pentru omul de rand, turistii simt o stare de bine, liniste si echilibru, unde plantele cresc miraculos si clima este echilibrata.
    Sunt locuri cu o incarcatura energetica extraordinara, locuri in care pamantul “pulseaza”. Cercetatorii le-au studiat ani la rand si au scris tratate peste tratate, ajungand la concluzia ca Romania beneficiaza de unul dintre cele mai puternice scuturi energetice de pe planeta.

    Stramosii nostri cunosteau toate punctele energetice de mare putere ale Romaniei si le insemnasera cu megaliti si altare ciclopice, dedicandu-le zeilor primordiali. Cercetatorul Gheorghe Serbana si un fost ofiter in unitatea de extrasenzoriali ai generalului Ilie Ceausescu ne ajuta sa construim aceasta harta energetica a Romaniei.

    Cum se formeaza energiile !

    Din punct de vedere bioenergetic, Pamantul este o formatiune cu linii geoenergetice care se intretaie, se leaga in noduri si se modifica sub influenta proceselor geofizice si cosmice. Aceste linii de putere ating forta maxima in anumite zone, care emit radiatii numite “curenti de inteligenta”.

    Locurile in care “biocurentii inteligenti” ai Terrei se intalnesc cu emisiile energetice cosmice de aceeasi valoare sunt considerate puncte privilegiate sau “puncte de dragoste” si sunt marcate, in general, de megaliti.
    Deloc intamplator, in acele zone a existat ocultata civilizatie a uriasilor si, mai tarziu, au aparut nucleele civilizatiei oamenilor, care au construit temple, schituri, biserici, manastiri, aparand aceste locuri divine. Asa cum constatase regretatul bioenergoterapeut Dan Seracu, deasupra Romaniei se intinde una dintre cele mai puternice “umbrele” protectoare de pe intreaga planeta.

    Ce invatau paranormalii generalului Ilie Ceausescu ?

    Unul dintre ofiterii “paranormali” ai generalului Ilie Ceausescu a precizat ca intregul lor antrenament urmarea sa le amplifice aptitudinile extrasenzoriale. Iar pentru asta erau dusi in anumite centre energetice. Din punct de vedere al randamentului extrasenzorial, aceste centre sunt: COZIA – FRUNTI – NEGOIU, GHITU – NEGOIU, IEZER – NEGOIU, denumit si TRICORNUL DACIC.

    Acesta este cel mai activ si cel mai anihilant pentru multitudinea centrelor de negativare. Urmeaza NEHOIASU – PENTELEU, GORU – LACAUTI; PETROSANI – TISMANA; ABRUD – CAMPENI; INA – CALIMANI; BARGAU – GIUMALAU; TOROIAGA – ROTUNDA; GRINTIESU – RARAU; SLANIC MOLDOVA; SOVEJA – LA GROTE(!). In acest ultim punct ajungeau ofiterii care trecusera la un stadiu superior al cursurilor de perceptie extrasenzoriala.

    Triunghiul divin Omu – Babele – Sfinxul !

    In Romania, cel mai cunoscut triunghi energetic este Omu – Babele – Sfinxul, de o putere incalculabila. In jurul acestuia apar, la anumite intervale, conuri de lumina alb-laptoasa, care se rotesc ca un vortex de nori, amplificand perceptia extrasenzoriala.
    Tot atunci se inregistreaza semnale radio venite dinspre interiorul muntelui. Un alt loc geoenergetic este Polovragi, Targu Jiu, cu a sa “pestera fara capat”, unde se crede ca Zamolxis ii invata pe vraci tehnici de tamaduire a sufletului si trupului (poli-vraci).

    Bioenergoterapeutii de azi spun ca Polovragiul este cea mai buna zona pentru tonifierea generala a organismului. Sarmizegetusa era un adevarat panteon al cunoasterii spirituale. Acolo, pe un platou aproape inaccesibil, imprejmuit pe trei parti de prapastii adanci, se afla un altar megalitic pe care sunt inscriptii intr-o limba nedescifrata. Pentru bioenergoterapeuti, Sarmizegetusa este o zona ce activeaza creativitatea si aptitudinile pentru educatie.

    Panteonul de la Cascioarele !

    Cercetatorul Gheorghe Serbana indica o alta zona a “uriesilor”, Panteonul de la Cascioarele, o vatra primara a civilizatiei. “La Cascioarele a inceput Istoria, care se trage de la Istru!”, spune Gheorghe Serbana. “Aici a existat o minunata civilizatie a zeilor tatani ai omenirii. Aici au fost gasite necropole de uriesi si pietre cu inscriptii ciudate, cu linii ce parca delimiteaza zone numai de stravechi stiute.

    Cu aparatura moderna se poate constata o zona geoenergetica deosebita si o acustica nemaipomenita. Cine doarme noaptea aici, in zona Panteonului de la Cascioarele, aude clar si Soaptele oamenilor de pe malul celalalt al Baltii Izvorului Catalui”.

    Muntii Retezat, respectiv Masivul Godeanu (varful Gugu), reprezinta un alt punct energetic, fiind amintit chiar in scrierile tibetane, ale lui Guru Rimpoche Padmansambava. Apoi avem Masivul Ceahlau, cu varful Toaca, unde se proiecteaza anual, la inceputul lunii August, holograma unei piramide perfect regulate, asta fiind un semnal ca se afla un tezaur informational in interiorul muntelui, asa cum s-a descoperit si in Masivul Bucegi, in August 2003 de catre americani.

    Descoperirea din Masivul Bucegi din August 2003 !
    BUCEGI FACILITY – EYES ONLY!

    sfx

    Structura tunelului din interiorul Masivului Bucegi este urmatoarea: acesta se afla intr-o pozitie perfect paralela cu baza Masivului Bucegi, plecand de la o treime de baza, are o lungime de 280 m, dupa care coteste brusc spre stanga intr-un unghi de 26 de grade, continuand apoi cu 200 m lungime, terminandu-se in interiorul unei aule gigantice in interiorul Masivului Bucegi. Aula are un diametru de 100 m si o inaltime de 30 m. Verticala la suprafata corespunde stancilor de pe creasta care poarta denumirea de Babele, verticana iesind astfel intre Sfinx si Babele!

    Climatul politic era „fierbinte” in noiembrie 2004, aceea fiind chiar perioada critică înainte de alegeri.
    Este chiar posibil ca anumiţi factori politici să fi fost radical influenţaţi de noile descoperiri şi dovezi care au fost aduse. Am aflat că membrii comisiei de audiere au fost atât de bulversaţi de datele raportului şi de dovezile care le-au fost prezentate, încât ore în şir ei nu au fost capabili să ia vreo hotărâre şi nici să transmită în mod coerent informaţiile la vârf de stat. Întregul lor sistem de valori a fost atunci complet răsturnat şi nu se întrezăreau alte puncte de sprijin care să le susţină vechile concepţii. Poate tocmai de aceea s-a ajuns la concluzia că era nece¬sară o modificare radicală a sistemului şi a influenţelor oculte în ţară.

    Este uimitor cum lanţul de evenimente care a început cu marea descoperire din Munţii Bucegi, din August 2003 şi a continuat cu expediţia de amploare prin tunelurile subpământene a modificat aproape integral atât gândirea, cât şi destinul unor oameni.

    Descoperirea din Masivul Bucegi a zguduit efectiv eşafodajul politic, ştiinţific şi religios al celei mai mari puteri actuale, care sunt Statele Unite ale Americii. A instituit imediat cel mai teribil secret mondial şi a impli¬cat o luptă diplomatică teribilă şi presiuni politice extra¬ordinare, deoarece România a dorit să prezinte această descoperire lumii întregi.

    Prin specificul ei, descoperirea ameninţă însăşi influenţa politico-ideologică a Vaticanului şi spulberă iremediabil atât concepţia antropologică a ştiinţei moderne, cât şi ideile despre isto¬ria planetei noastre şi a omenirii. Felul în care s-au precipitat însă evenimentele, incredibilele conexiuni şi sursele care au concurat la realizarea descoperirii îmi dau posibilitatea acum, când cunosc toate elementele implicate, să am o viziune fascinantă şi de ansamblu a întregului angrenaj, uluitor de complex, care a condus la momentul epocalei descoperiri. Ea apare astfel ca un punct-focar, ca o primă „staţie” foarte importantă pe calea transformării conştiinţei umanităţii şi mi se pare cu atât mai remarcabil şi sugestiv faptul că ea s-a produs în România.

    Aşa după cum se va vedea, descoperirea reprezintă de fapt o „antecameră” la alte realităţi chiar mai tulburătoare, pe care Cezar, împreună cu o echipă de specialişti formată din reprezentanţi ai SUA şi ai României, le-a investigat în cadrul unei „mari expediţii” pe parcursul unui an (din luna octombrie 2003, până în luna iulie 2004). Problema publicării acestor informaţii rămâne totuşi foarte controversată. Iniţial, statul român a vrut să anunţe această descoperire lumii în¬tregi şi să o pună la dispoziţia cercetătorilor. Se considera că aceasta nu mai reprezenta neapărat o problemă de interes naţional, ci una de interes mondial. Lupta de culise pentru a împiedica această dezvăluire de o importanţă excepţională pentru omenire a fost determinată de intervenţia majoră a SUA. Deliberările diplomatice, argu¬mentele pro şi contra, precum şi promisiunile sau ameninţările au durat aproximativ două luni
    (august-septembrie, 2003).

    în urma unui acord ultra-secret care a fost semnat între cele două state, România s-a angajat să nu prezinte lumii întregi descoperirea de pe teritoriul ei. Probabil că, printre altele, primirea în NATO care s-a efectuat în grabă, în primăvara lui 2004, a făcut şi ea parte din pachetul secret de „compensaţii” pentru această hotărâre, în acest context, plasarea unor baze militare americane pe teritoriul României poate să devină o certitudine în următorii ani, constituind o „pavăză” puternică pentru locaţia din Munţii Bucegi. Aspectele sunt foarte complicate şi secrete. Nu cunosc deocamdată care sunt avantajele ţării noastre în raporturile bilaterale cu SUA, dar anumite semne clare de ciudată bunăvoinţă la cel mai înalt nivel diplomatic au început deja să apară.

    Cu toate acestea, „mişcările de culise” ale SUA tre¬buie să se desfăşoare cu mare precauţie, pentru a nu atrage prea repede nedumeriri şi întrebări stânjenitoare din partea celorlalte state şi puteri ale lumii, care ar putea observa dar nu ar înţelege interesul Americii pentru România. Secretul descoperirii este practic absolut. Nu am mai văzut niciodată aşa ceva, „sarcina” asigurării lui fiind preluată în mare parte de americani. Voi descrie la timpul potrivit aceste aspecte, dar pot să afirm anticipat că nu există nici un document, scris, filmat sau fotografiat, care să fi părăsit zona descoperirii. A fost construit un hangar subteran imens, pentru depozitarea şi manipularea echipamentului tehnic precum şi a dovezilor. Este ca o adevărată uzină, complet utilată, iar ideea construirii lui s-a dovedit foarte inspirată.

    Totuşi, din informaţiile pe care le deţin, România nu şi-a luat un angajament definitiv în ceea ce priveşte menţinerea secretului marii descoperiri, însă termenii contractuali nu îmi sunt deocamdată cunoscuţi, în prezent, metodele care sunt folosite pentru anihilarea oricărei tentative de a cunoaşte ceva despre această descoperire sunt dezinformarea şi lipsa oricăror dovezi materiale. Sarcina nu este uşoară, însă din câte ştiu, ea a fost realizată cu succes până în prezent, în opinia mea, însă, această stare de lucruri nu poate continua mult timp de acum înainte. Vom analiza însă aceste aspecte după ce voi prezenta toate elementele care au condus în mod gradat la efectuarea acestei descoperiri de excepţie pe teritoriul României.

    Practic ansamblul descoperit sub Masivul Bucegi in 2002, de catre
    cercetatorii de la Pentagon folosind satelitii geostationari care au la baza tehnologia bionica si cea a undelor de forma. La data de 11 August 2003, dupa o pregatire ca la carte o echipa romano-americana patrunde in interiorul Masivului Bucegi (nu mai descriu toata povestea), asta dupa ce foreaza de mai multe ori in incercarea vehementa de a patrunde in interior desi barajele energetice nu permiteau. Intr-un final s-a reusit
    strapungerea barierei energetice si unificarea galeriilor. (sursa: Departamentul Zero)

    CITESTE SI:

Back to top button

Ne confruntăm cu CENZURA pe Facebook. Dacă dorești să ne susții, orice DONAȚIE este binevenită.

X