cornel nistorescu

Astăzi, ar fi trebuit să scriu despre Proiectul de lege privind măsurile fiscale și cele de reducere a cheltuielilor. Marcel Ciolacu n-o mai putea trage de coadă și trebuia să ne arate măcar un plan de bătaie. Statul român se împiedică de el însuși și se teme că va cădea în cap. Cei de la guvern, de luni de zile, se tot chinuie să găsească soluții care să arate bine. Să iasă și cu cloșca grasă și cu puii mari. În sfîrșit, luni, Ministerul Finanțelor a făcut public proiectul de lege pe care fanfaronul de Marcel Ciolacu vrea să-și asume răspunderea.

Din păcate, Proiectul anunțat ieri conține o roabă de măsuri. Ca un ziarist cu școala în domeniul filologiei, nu mă pot avînta pe seama unor măsuri economice și fiscale. Nu mă pricep. Așa că sunt obligat să citesc alte anlize economice și financiare, să aștept să văd ce zic politicienii și alți jurnaliști pentru a-mi întemeia o părere.

Deocamdată, mai mult decît să spun că este lung ca o zi de post, nu pot zice.

Rămîn însă la statul român. Nu la primul ministru, ci la unii mai mici. La polițai. Și ei sunt statul. O fărîmă a lui, niște șoricei care spun că-l apără, dar mai mult îl ronțăie pe unde apucă.

Mi-a venit pe telefon un fragment dintr-o emisiune pentru tv, o încercare de interviu cu un polițai responsabil de combaterea drogurilor. Un amic îmi scrie: „Astfel de idioți se află astazi la conducerea poliției române”.

Agenția Națională Antidrog sau bani pe Apa Sâmbetei

Personajul care a făcut turul posturilor prin poliție, dar și al posturilor de televizune ca mostră de neputință intelectuală și profesionalism, se numește Cristian Georgel Ivan și a fost inspector șef cu delegare la IPJ Dolj. El era deja director-adjunct la Agenția Națională Antidrog și, în 2022, a concurat pentru funcția de inspector șef la județul Dolj. La examen a luat nota 1,13 și a fost zburat. Lemn ca lemnul! Nu putea termina o frază coerentă.

Bărbat bine clădit și fălcos, trăznind de sănătate, Cristian Georgel Ivan este model de polițist român. Și de funcționar demn și înțepat. Îmbrăcat la costum și cravată, el arată ca un om al statului. Și cînd stă la ghișeu, și cînd aplică legea și cînd vorbește. În toată limitările sale are tupeu și pretenții. La cum vorbește, cu siguranță, are și pile. Acest Georgel Ivan mă ajută să înțeleg cum se face că încep să apară din ce în ce mai des tot felul de polițiști care trag pe nas. Sau care o duc bine și nu prind nici un traficant. Un așa guguman nu putea ajunge în atîtea poziții importante fără susținere. De neam, de prieten politic sau de rețea. Ca și Adrian Câciu. La ce catastrofă de Proiect de buget pentru 2023 a făcut, în loc să fie exilat la capre, pe un vîrf de munte, a fost promovat la Ministerul Fondurilor Europene. Bănuiesc de ce. Și el și Cristian Georgel Ivan au fost salvați pentru a nu spune ce știu sau pentru a nu da în gît fărădelegile de care aveau habar. Unul cu TVA-ul și scutirile, cu comisioanele la împrumuturile României, celălalt pentru cîte nefăcute din Dolj avea habar.

Statul român arată ca Ivan și Câciu, ca Ciolacu și ca Boloș, semn că tot mecanismul său este construit pe criterii false și aproximative. Scîrțîie ca dracu’ la toate încercările importante.

În țara noastră, indiferent cîte chifle cumplite ai la activ și cît de nepriceput ești, tot nu te descalifici definitiv și tot mai rămîne un locșor călduț de care să te agăți.

Autor: Cornel Nistorescu

Guvernul Ciolacu n-o mai poate tîrîi. Nu mai ține cu o plecare într-o excursie prin Asia sau prin America de Sud. Nu văd ce-ar mai căuta la Bruxelles sau la Kiev. Gata! A intrat în unghi mort. Poporul simte cuțitul la os. S-a strîns și lațul în jurul glagoriei sale politice. Nu mai poate garanta că își dă demisia dacă nu-i iese sau nu face nu știu ce.

Ori face, ori și-o dă!

N-are rost să invoce altă încercare de a obține acordul liberalilor pe un fantomatic plan de măsuri. Dusul cu preșul al populației nu mai poate ține loc de fermitate. Încă înainte de a ajunge premier, a tot scăldat-o în promisiuni privitoare la programe de guvernare, la reforme, la reduceri de cheltuieli, la diminuare de deficite.

Ce-a făcut?

-Cu-cu!

A ținut-o într-o vrăjeală:

„- Bla-bla-bla, noi suntem salvatorii țării!”

Vorbe de palavragiu politic. Săptămîna asta trebuie să decidă sau să ne spună clar cum vede ieșirea din situația de acum. Cu sau fără liberali. Cu sau fără sprijinul Comisiei Europene. Cu sau fără președintele Iohannis. Omul s-a cărat la un alt șir de recepții. Și la altă tură de indicații din partea partenerului strategic.

A venit vremea ca Marcel Ciolacu să spună cu ce măsuri vede el ieșirea României din criză și din potopul de împrumuturi.

Un alt cîrnaț de propuneri și ciupeli nu duce nicăieri. Populația nu mai crede și economia nu mai suportă. Amenințarea cu taxele majorate pe seama populației și a producătorilor nu ține. Poate aduce alte proteste. Nu îmbogățește vistieria. O seacă!

Are Marcel Ciolacu idei de redresare a economiei țării noastre?

Poate face din guvern un gestionar de criză?

Poate fi promotorul unui proiect prin care statul român să devină arbitru de centru al jocului economic?

Poate guvernul apăra interesele producătorului român? Are guvernul Ciolacu vînă să abordeze frontal cîteva lucruri de importanță majoră pentru țară?

E vorba de extinderea spre sud a Portului Constanța (nu cu vrăjelile lui Sorin Grindeanu și cu faliții lui aduși de la Timișoara!)?

Este vorba de abordarea unui plan de refacere a navigației pe Dunăre?

Este vorba de mărit viteza reparațiilor și amenajărilor la calea ferată?

Poate guvernul Ciolacu reduce evaziunea fiscală și poate el mări încasările?

Și cu cît își propune să reducă cheltuielile bugetare și aparatul de stat amorțit și ineficient?

Poate Guvernul Ciolacu să prezinte o listă a firmelor de consultanță care au lucrat la împrumuturile luate de România în ultimii patru ani și la ce comisioane au acționat acestea?

Săptămîna aceasta seamănă cu una de teze și note pentru încheierea mediilor în situația unui elev cu probleme. Trece sau rămîne repetent.

Guvernul Ciolacu merge mai departe sau demisionează!

Autor: Cornel Nistorescu

De săptămîni și luni, Marcel Ciolacu și banda lui, plus cea liberală trecută în plan secund după ce și-a fumat rolul de primadonă, ne tot amenință cu un program de măsuri salvatoare. Se prefac că ne pregătesc o schimbare istorică. Gem, țipă, latră, urlă și promit și nu iese nimic.

Evită adevărul și calculele simple. Numărul bugetarilor seacă bugetul public și încurcă progresul României. În toată puținătatea veniturilor și în precaritatea noastră economică, nu găsesc soluții la modul în care să-și păstreze veniturile, privilegiile, pensiile, proprietățile, posibilitățile de noi învîrteli. Ei conduc țara, ei încasează taxele, ei le administrează și ei hotărăsc cît să plătim.

Nu cumva tot ei trebuie considerați responsabili de evoluția sau involuția societății?

Cam tot ce se produce în țara noastră și se taxează merge la buget. În 2022, peste 93% din încasările bugetare s-au dus pe pensii și pe salariile celor care alcătuiesc marea armată de bugetari. Pe primele 7 luni ale anului 2023, cheltuielile din bugetul anual consolidat au urcat la 95%. Statul român cheltuie aproape toți banii pe care îi colectează pentru a exista. Adică pentru a funcționa așa chinuit cum o face acum. În luna ianuarie 2023, bugetul a tocat 38,17 miliarde lei miliarde pe salariile celor care alcătuiesc statul român. Dacă am înmulți suma cu 12 (luni) și cu 30 (ani) ar rezulta că, în aceste trei decenii, țara noastră a plătit pentru munca ineficientă a celor care ne-au dus în situația de acum o sumă astronomică. Sute de miliarde. Și foamea de bani a blocului bugetar crește vertiginos cu fiecare an. E vorba de peste 4 trilioane de lei. Adică 88% din bugetul consolidat a fost tocat pe cheltuieli curente (salarii, dobînzi pentru împrumuturi externe, asistență socială, subvenții și alte cheltuieli curente). Tezaure peste tezaure risipite care nu se regăsesc neparat în propriețățile publice sau în cele personale. Doar în cazurile în care unii au furat și au jonglat pe rupte, mai putem semnala niște investiții sau valori strînse pe cine știe unde. Sau cele pitite prin străinătate. În rest, devotații noștri bugetari au tocat sume uriașe pe lefuri, pe plimbat hîrtii, pe frecat mangalul, pe băgat de seamă și pe legiferări de tot felul, inclusiv cretine, pe dezbateri, pe proiecte abandonate, pe cercetări inutile etc. Statul nostru se poate declara campion planetar la tocat sume pe o ineficiență cronică, totul ambalat într-un devotament și o dăruire de necomparat.

Are cineva curajul și priceperea să calculeze eficiența sau ineficiența statului român prin bugetarii care îl alcăuitesc și care trăiesc (bine!) din asta?

Și acum, tot ei, autorii acestui dezastru pe mormane de bani, caută soluții ca să rămînă în același efectiv, cu aceleași venituri și privilegii, cu bonuri de vacanță, cu bonuri de masă, cu bonuri de mers în paradis, cu neamuri pe posturi, cu cheltuieli aberante care să se împartă pe umerii tuturor, dar mai puțin ai lor.

Ei, cu beneficiile, noi cu taxele!

”Suntem pe locul al doilea în UE, având ponderea dintre cheltuielile de personal şi veniturile curente ale statului de aproximativ 35%. Nu trebuie să dau eu foarte multe intepretări, să nu fiu criticat, dar asta spune multe despre cheltuieile de personal, 120 de miliarde de lei sunt aceste cheltuielli. Anual, mai adăugaţi 180 de miliarde la asistenţa socială, sau cele 110 miliarde la pensii” (Marcel Boloș, zilele trecute).

Faceți calcule și vedeți cîți bani ne costă acest stat care nu este dispus să renunțe la căpușele și neprofesioniștii săi și care, în aceste zile, caută tot felul de variante prin care să ia zece piei de pe cei care produc.

Cu un singur scop. Spre a rămîne autoritar și spre a-și salva profitorii!

Autor: Cornel Nistorescu

Asistăm la un adevărat festival de drone invizibile. A treia dronă, similară cu cele folosite de Rusia… zic „experții”. Similară la ce? La zburat noaptea? La urma lăsată în aer? La groapa lăsată? O domnișoară cu ochelari de la Digi24 TV se agita pe marginea unei gropi de-o gleznă. Semăna mai degrabă cu o fostă scăldătoare de porci mistreți, pe marginile căreia se văd mai multe urme de încălțări omenești. Vizibil montată și surescitată, domnișoara cu ochelari ne arăta un petecuț de ceva din altceva care ar fi fost similar.

–„Aici a căzut foarte probabil o dronă!” Din montaj, regia a adăugat și punctul de vedere al unui domn ofițer fără caschetă care explica populației de ce radarele nu le identifică:

–„Dronele au dimensiuni similare cu ale păsărilor!”(C. Spânu, purtător de cuvînt MApN, conform Digi24).

Altcineva publică o informație pe surse: „A fost o dronă de supraveghere”.

Cît o pasăre sau cît o avionetă? Cît un ou sau cît un bou?

Conform MApN, citat de ”Libertatea”: „Echipajul unui elicopter IAR-330 Puma… a identificat miercuri, 13 septembrie, în jurul orei 11.30, în zona localităților Nufărul și Victoria, din județul Tulcea, fragmente care ar fi putut proveni de la o dronă, dispersate pe o suprafață de câteva zeci de metri”.

Nu prea înțeleg cum echipajul unui elicopter a descoperit din aer în zona a două localități „fragmente care ar putea proveni de la o dronă, dispersate pe cîteva zeci de metri”. Le-au descoperit din elicopter sau au pigulit ca farmaciștii cu penseta prin iarbă și au descoperit niște bucăți de „ceva similar”. Un lucru nu pricep și nu îmi este clar. Cum și-au dat seama care bucăți erau de la ceva similar și care de la ceva diferit? Unele televiziuni ne-au arătat niște băieți cu detectoare căutînd prin vegetație (iarbă și buruieni). N-au cercetat întîmplător. Totul a pornit de la „sesizări telefonice prin serviciul 112 despre posibile cazuri de impact de dronă într-un sector cuprins între localitățile Nufăru, Malcoci și Valea Nucarilor, județul Tulcea”. (MApN, citat de ”Libertatea”).

Cea mai clară mărturie o avem de la Ioan Toader, cel care a relatat incidentul dronei pe Facebook și a fost preluat de Hotnews: „Ion Toader locuiește în Ilganii de Jos, localitate care este peste Dunăre de Nufăru. Omul povestește că a fost trezit de zgomotul puternic de dronă înainte de ora 5.00, cam pe la ora 4.50.

Și-a dat seama că e dronă, cunoștea zgomotul din videourile făcute de oamenii din Plauru și postase pe Internet. Toader a ieșit din casă unde s-a întâlnit cu alt localnic.

Ulterior, la 4,58, cei doi au văzut „bila de foc” a exploziei și apoi au auzit zgomotul puternic produs de aceasta. Ion Toader spune că drona venea dinspre nord, din direcția Ucraina, iar explozia ar fi avut loc cam la un kilometru de o unitate militară care se află în zonă”.

Imediat, după semnalarea urmelor celei de-a doua drone și descoperirea celei de-a treia au apărut și primele imagini cu lucrul la adăpostul din betoane de la marginea satului Plauru. După știrea care semnala prima dronă, a doua zi s-a difuzat comunicatul oficial despre creșterea numărului de avioane F-16 pe teritoriul României. Pentru securitatea țării noastre vom găzdui mai multe asemenea aparate. După semnalarea celei de-a doua drone, au apărut oamenii lui Raed Arafat care s-au apucat să dea cu sapa. Au înlăturat buruienile și s-au apucat să ridice niște isolete de beton împotriva dronelor. Babele și pescarii din Nufăru să aibă în ce se proteja pe la marginea satului, mai ales noaptea, dacă izbutesc să orbecăie prin întunericul Deltei pînă la adăpostul de pe tăpșan și dacă ajung pînă acolo înainte ca un „ceva similar” unei drone rusești să apară.

Vă dați seama, dacă și ”Revista 22” se agită cu titlu mare. „Resturi care ar putea proveni de la prăbușirea unei drone au fost descoperite în zona satelor tulcene Nufărul și Victoria, la 20 km de Dunăre, au anunțat reprezentanții armatei române”.

Sare și Ciolacu, ciolăcit de-a binelea de agitație:

„Nu ne atacă nimeni, oameni buni! Haideți să liniștim populația, că o luăm razna cu toții. Nu ne-a atacat nimeni și nu ne atacă nimeni. Au sărit rămășițe dintr-o dronă care a fost lovită de către armata ucraineană. Nu a avut explozibil, nu a avut nimic care să dăuneze cetățenilor”.

După a treia dronă „similară”, Parchetul General a decis să deschidă un dosar penal in rem. L-au și declinat și l-au pasat Parchetului Militar. Celeritate maximă! Ambasadorul rus a fost convocat la Ministerul de Externe.

Festivalul dronelor invizibile continuă. Ne ajută să ne obișnuim cu ele și să ne pregătim de război. La o adică, pe lîngă că este distractiv, festivalul dronelor invizibile are și valoare de antrenament. Sau măcar de exercițiu psihologic. N-ați văzut imaginile și știrea de pe CNN-ul de Dîmbovița? „Urs atacat cu bîta în timp ce dormea”.

Autor: Cornel Nistorescu

De cînd s-a proțăpit în scaunul de premier și de cînd l-a adus pe Marcel Boloș la Finanțe, guvernul Ciolacu o ține într-o bîlbă continuă. Ba că taie, ba că mărește pensiile, ba că trebuie redus de nu știu unde, ba că trebuie mărite contribuțiile celor mai bogați, ba că dracu’, ba, că lacu’.

Cu fiecare declarație publică, am înțeles că Ciolacu și cei care îl înconjoară se încurcă în idei, în măsuri, că n-au habar despre ce vorbesc. Tot felul de ciorne au început să circule ca O scrisoare pierdută din Caragiale pe la tot felul de televiziuni și site-uri. Din prostie sau pentru a testa reacția cetățenilor.

Nu s-a conturat mai nimic. Și nici astăzi, după vizita istorică la Bruxelles, n-am aflat care au fost concluziile. Ca să ne arate ce mușchi și ce stomac tare are în burdihan, Marcel Ciolacu nu ne-a comunicat ce s-a convenit.

-Dragi români, o să aflați în curînd!

Cu siguranță, Marcel Ciolacu a vrut să facă pe marele demn și să nu ne anunțe care este conținutul acelui „to do list” pe care l-a primit Victor Ponta după eșecul referendumului de destituire a lui Traian Băsescu. De data aceasta, Ciolacu s-a dus cu surle și trîmbițe la Comisia Europeană anunțîndu-ne umflat cu mîndria sa patriotică gazeiformă că nu se va îndoi sau dezumfla cu nici un centimetru. Este de presupus că a primit și el niște sarcini și o listă de măsuri, dar a înghițit hîrtia cu obligațiile convenite.

De cînd s-a întors, Marcel Ciolacu o ține într-o analiză și într-o redactare pentru a întocmi lista măsurilor de luat prin asumarea răspunderii. Și tot scrie la ea ca un grafoman. Lucrează la împachetarea măsurilor în așa fel încît ele să nu declanșeze o catastrofă electorală. În fapt, Ciolacu și Boloș se screm din greu la o operă artistică nenorocită. Să înghițim cu toții niște măsuri de criză și să ne și bucurăm. Adică, să zicem că toate-s bune și dulci, mamă-mamă!

Ei doi și echipele lor se chinuie să redacteze un conținut de plan de austeritate care vine și de la Bruxelles și trebuie prezentat poporului ca o inițiativă proprie, obligatorie pentru salvarea țării. De la jumătatea lunii iunie, de cînd s-a instalat, guvernul Ciolacu o tot scaldă în promisiuni,care mai de care mai trăznite, mai mieroase, unele chiar mai amenințătoare, încercînd să ascundă faptul că PSD și PNL nu au idei coerente și orchestrate despre cum să scotă țara din situația în care au preluat-o.

Iar cele pe care le au nu se pupă de nici un fel.

De cînd tot trîmbițează idei și măsuri salvatoare, observatorii internaționali, băncile și fondurile de investiții și-au dat seama că noii lideri de la București sunt amatori și că o scaldă prostește.

Italia a luat într-o zi decizia de impozitare cu 40% a profitului bancar și a aplicat-o de a doua zi. Scurt și cuprinzător, fără ezitări, fără speculații, fără declarații de avertizare și fără dezbateri publice.

Guvernul României tot pipăie criza și vrăjește populația în speranța că scoate din ureche sau din pălărie niște soluții miraculoase. Să reducă inflația, să stopeze împrumuturile, să ușureze bugetul, să reducă numărul de angajați la stat fără să scuture aparatul de clienți de partid, să facă și ei niște bani în plus și să rămînă cu slănina în pod întreagă. Vorba țăranului, și cu cloșca grasă și cu puii mari!

Care a fost reacția pe piețele internaționale? Nu ne-a ajuns gaura financiară de miliarde de euro izbutită de Ludovic Orban, de bezmeticul de Vasilică Cîțu și de generalul în rezervă Nicolae Ciucă și cu nenorocitele de consecințe pentru finanțele țării! Vorbăria lor nesăbuită și datul cu părere au generat o neîncredere al cărei rezultat s-a tradus în dobînda la creditele luate de România.

Acestea au crescut cu o jumătate de procent, dacă nu cu un punct. Faceți un calcul. La un împrumut de 10 miliarde de euro pe zece ani, cu o dobîndă de 0,5% pe an, rezultă o pagubă de 500 de milioane de euro. Cel puțin două spitale regionale. Flecăreala lor politică menită a ascunde situația economiei românești încăpută pe mîinile unor nepricepuți produce pagube de mari proporții.

Pentru sume mult mai mici, cei responsabili ar fi arestați și condamnați pentru trădare de țară sau pentru pagube la bugetul statului!

Pentru cele provocate prin declarații politice tîmpite, ai noștri vor recompense, promovări și onoruri!

Starea socială a cetățenilor români vine și din cei aproape 4 ani de liberalism. E drept, unul dirijat de un pîrlit de profesor de fizică din Agnita împreună cu trei guverne liberale. Anii de guvernare liberală amatoare s-au întrecut la pus țara pe butuci. La fel ca și precedentele guverne PSD-iste, identice în materie de încropeală. Ce premieri au avut PSD-iști? Grindeanu, Tudose, Dăncilă, plus Fifor interimar. Liberalii aveau să se întreacă și ei în mediocritatea personajelor desemnate.

Să nu uităm ce premieri ne-au propus Klaus Iohannis și liberalii pe care i-a găsit în partid și i-a gonflat odată cu venirea (aducerea) sa la București pe post de personaj salvator! Am trăit o perioadă cu o pandemie de un penibil cumplit, marcată de strategia prezidențială a spălatului pe mîini, cu o mulțime de necunoscute ascunse sub preș în materie de achiziții și deconturi. Am traversat o criză energetică provocată și gestionată în interesul traderilor din afara țării și, apoi, am pus umărul la un război fără să știm și să înțelegem ce contribuții avem.

Ne-au condus alde Ludovic Orban, Vasilică Cîțu și Nicolae Ciucă, plus un scurt interimat cu Cătălin Predoiu. În această perioadă, PNL a fost condus de Alina Gorghiu, Raluca Turcan, Ludovic Orban, Florin Vasilică Cîțu și Nicolae Ciucă. Ei au reprezentat crema politică liberală, luminații și greii partidului devenit acum o cărămidă de sprijin pentru o strategie veselă și antiliberală. Măsuri economice precum în anii ’80. Strategia a fost concepută de un social-democrat (Marcel Ciolacu) împreună cu doi-trei ciraci de stînga și înghițită de majoritatea greilor din PNL. Tac ca gîștele mute.

Jumătate din cel mai neliberal guvern român postdecembrist este alcătuită din miniștri liberali de strînsură, fără performanțe notabile și cu tot felul de firme de sprijin prin preajmă. Firmele sunt bidoanele în care se colectează beneficiile rezultate din participarea la guvernare.

Cine sunt greii din PNL? Sunt mulți și la kilogram! PNL-ul are o tonă de nulități spilcuite și rapace, flămînde de putere și cu rezultate de Dăi, Doamne!.

Greii din PNL au fost cîntăriți (evaluați) de Greul atîrnător Klaus Iohannis, un transferat și un importat de la Primăria din Sibiu pentru a scoate partidul din cofă.

Klaus Iohannis este artizanul desenelor animate din PNL, numite și echipă. El a îngreunat PNL-ul cu vedetele lui preferate Alina Gorghiu, Raluca Turcan, Ligia Deca sau Bogdan Aurescu.

Din 2014, greii din PNL sunt cîntăriți numai de „tonajul” intelectual al lui Klaus Iohannis. O privire, un scrîșnet de măsele sau un zîmbet a la Klaus Iohannis și un calculul pe bază de mc2 asupra unor unor bipezi politici. Și gata!

Greii din PNL au devenit petrecărețul Ludovic Orban, ahtiat după primul său loc de muncă, Vasilică Cîțu, propulsat de Alina Gorghiu și Lucian Isar, doctorul Lucian Bode, electrician, și șofer, și milițian cu doctorat. El are un mc2 superior, chiar și fără școală. Acesta vine din Sălaj, pepiniera oamenilor din serviciile secrete și dirijează secretariatul general al PNL.

N-are rost să-l pomenesc pe rezervistul Nicolae Ciucă pentru că el a executat un ordin.

În mandatele lui Klaus Iohannis, „greilor” din PNL li se zice vicepreședinți.

Cu cine să facă PNL măcar o brumă de politici liberale?

Cu Iulian Dumitrescu, tătucul afacerilor din Prahova?

Cu Hubert Thuma-vicepreședinte, cu Florentin Pandele pe la Ilfov?

Cu greuța de Alina Gorghiu? Cu pavoazata de Raluca Țurcan?

Cu Vasile Blaga și Adriean Videanu ascunși prin haznaua cu afaceri pe lîngă miniștri liberali?

Pe cine ar fi putut să reevalueze Klaus Iohannis?

Să o scoată pe Anca Boagiu de la naftalină ?

Să-l fi adus pe Marcel Vela, vicepreședinte Vest, cu prostia, aroganța și învîrtelile?

Sau pe Mihai Chirica, fluturașul politic al Moldovei?

Nimeni nu știe cîte frunze cîntărește Alexandru Muraru-vicepreședinte PNL cu incriminările?

Sau Robert-Ionatan Sighiartău, vicepreședinte PNL cu penticostalii de peste graniță?

Să fi contat mai departe pe greul de Virgil Popescu-vicepreședinte PNL cu prețurile la energie și cu prețurile OMV?

S-au pe liliputanul Cristian Bușoi, vicepreședinte cu finanțările și învîrtelile pe zona de vest și Sănătate?

Sau pe Gheorghe Falcă -vicepreședinte pentru tocat fonduri europene?

Și pe Gheorghe Flutur- prim-vice de înscris cu oile și cu berbecii numele oricărui prim măgar al țării pe culmile din Bucovina, ins specializat și la cărat Lumina Sfîntă cu traista și cu avionul?

Să nu mai vorbim despre Rareș Bogdan-vicepreședinte cu hămăiala și lătratul subțire, dar și cu imobiliarele și cu turismul de grup restrîns prin cele mai spectaculoase locuri de petrecere de pe glob.

Ce fel de liberali avem și ce se alege din liberalismul românesc dominat de o grupare care nu visează decît la modelul Dinu Patriciu și Viorel Cataramă?

Autor: Cornel Nistorescu

Dotați și instruiți de alte servicii secrete, băieții s-au modernizat și ne fac de comandă. Dacă îi încurcăm sau dacă le stricăm planurile, ne termină. Dacă hotărăsc ei, ne pot face să alegem pe cine stabilesc. Ne pot monta să protestăm cînd au ei nevoie și împotriva cui vor ei! Cu tehnica lor modernă , ne putem trezi vorbind ce nu ne trece prin minte!

„-Asta înseamnă ingineria socială: să te determinăm să faci ceva ce tu în mod normal nu vrei să faci. Și, cum să îți spun, să îl faci cu plăcere și să îți dorești să faci treaba asta” ( g-ral.Anton Mugurel ROG)

Declarațiile șocante, ofensatoare, nedemocratice ale generalului Anton Mugurel Rog n-au produs nici o revoltă. Niciun partid politic n-a protestat. Doar un un comunicat de ong și cîteva articole disparate. Omul nu s-a sinchisit să dea nici măcar o explicație. Nu și-a cerut scuze. Înseamnă că a făcut-o deliberat.

Or, generalii acționează la ordin. Conducerea SRI nu s-a delimitat. Asta înseamană că este de acord. Că știa. Aș putea crede că a comandat o asemenea ieșire a generalului Anton Mugurel Rog. Ar fi o greșeală să credem că generalul Anton Mugurel Rog este un soi de moș Teacă ajuns la nvel înalt și apoi la conducerea CyberInt, subordonată SRI. Este plătit anual cu 190.000 de lei de SRI. Adică 15.000 pe lună. În declarația de avere a judecătoarei Lucia Tatiana Rog nu apar însă primele, bonusurile și alte beneficii ale soțului. Numai bunurile.

E vorba de un general de servicii secrete apropiat americanilor și serviciilor secrete americane. Soția sa Lucia Tatiana Rog este judecător la ICCJ și cîștigă 347.134 de lei pe an. Ea l-a „albit” pe Mihai Negulescu- Portocală cu o „fapta nu există”.

Este drept că Lucia Tatiana Rog este cea care alături de judecătoarele Lavinia Lefterache și Alina Ioana Ilie l-au salvat pe aiuritorul procuror Mihai Negulescu Portocală de la DNA Ploiești. Întîmplător, SAU PUTEM BĂNUI O LEGĂTURĂ?

Ne trage SRI-ul o inginerie socială și Anton Mugurel Rog a vrut să ne avertizeze? Așa ceva n-a făcut nimeni în istoria serviciilor secrete. De unde trebuie să deducem că afirmațiile sale halucinante au fost făcute în baza unui plan. Să le transmită unor partide să se cumințească pentru campania electorală, că de cîștigat cîștigă tot cine stabilesc ei?

Este un avertisment pentru AUR? Sau o asigurare pentru PSD-PNL? Vor să ne sperie și să ne facă să ne resemnăm? Sau au hotărît să ne sperie ca să ne ținem gura și să nu protestăm?

Cornel Nistorescu

Un cititor înfuriat pe gestul ministrului Finanțelor de a coborî între angajați însoțit de bodyguarzi îmi trimite cîteva păreri despre funcționarii din sistemul public. Între aceștia, cei de la Finanțe nu-s nici mai buni, nici mai răi decît ceilalți. Sunt boala și frînele statului român.

La fel de mult l-a revoltat de asigurarea ministrului de Finanțe cu promisiunea ”că nimeni nu va da la examen pentru a-și păstra postul”. Adică rămîne cum am stabilit! Cei care sunt pace și leafă vor avea. Este cel mai clar semn că statul român nu se mișcă din încremenirea mediocrității sale și că promisiunile lui Ciolacu sunt doar vorbe în vînt pentru a cîștiga timp și pentru a ieși din încurcătură. Actuala putere cîrpită și împănată de sfertodocți nu va reforma nimic. Nu vrea, nu știe, nu poate, nu are cu cine.
Iată ce-mi scrie un cititor Cotidianul, formulînd un foarte clar și simplu program de reformă a statului român:

„Prioritară este reforma resursei umane. Concurență, competență, calitatea trebuie să fie reperul în toate domeniile. Fără examene/concursuri de atestare pe post, nu se va îmbunătăți nimic, niciodată.
De ce nu vor să fie examinați funcționarii de la Finanțe?

Ca pe vremea lui Ceașcă: PCR, pile, cunoștințe, relații. Să fim toți egali, adică incompetenți
Peste tot pe unde am fost, angajații bugetari sunt evaluați obligatoriu anual și sunt avansați/retrogradați/demiși în funcție de ce produc, de postul ocupat și de gradul de pregătire dovedită, nu de poveștile cu care încearcă să se promoveze. Probabil „absolvenții” de la Spiru Haret , Bioterra și celelalte fabrici de hârtii sunt geniali și nu vor să ne sperie…

Politicienii sunt chiar tâmpiți sau se prefac?
Nu salariile sunt motivul principal pentru care specialiștii de vârf emigrează, ci lipsa perspectivei profesionale, lipsa recunoașterii performanței și calitatea scăzută a vieții. Toate se leagă. La noi toată lumea vrea salarii și pensii ca afară, câteva categorii socio-profesionale primesc chiar mai mult. Dar ce livrează în schimb?

De ce să se întoarcă oamenii recunoscuți și apreciați internațional? Să fie conduși și batjocoriți de analfabeți? Fiindcă ăia au o singură grijă: celor mai răsăriți să le dea la cap, să nu le primejduiască scaununele
Managementul resursei umane nu există în România. Doar o încrengătură de interese și rudenii.
De asta suntem în prăpastie, de aici vine prognoza bugetară SF, datoriile uriașe, exodul creierelor, pierderea bogățiilor naturale etc.

Uitasem! Tot din vremurile acelea, pe care le repetăm acum, vine și ideea care ne ține pe loc: avansarea trebuie să se facă în funcție de vârstă, adică nu ești la curent, nu poți și nici măcar nu încerci să înțelegi ce fac subordonații, dar ești șef. De aceea tinerii merg la privat, iar administrația, care ar trebui să susțină buna guvernare, este pe dric. Rămân doar fosilele ca să cumuleze pensia cu salariul, în timp ce plimbă maculatura între birouri.
Vai, cei de la Finanțe nu au pixuri, de asta nu sunt în stare să colecteze impozitele!

Avem cea mai mare densitate de doctori raportat la populație, cel mei mare nnumăr de plagiatori conducători de doctoranzi. Nu am auzit de un subiect de doctorat din Romania care să fie cu adevărat o temă de cercetare și să fie recunoscută internațional. Tot cu sinteze din cercetările altora, de preferat din afară și pe care nu-i cităm, mergem înainte. Așa dăm din plagiat în plagiat, dar ce contează!

Dă bine la CV și la încadrare, sporuri, prime etc.
Politicieni, miniștri, șefi, funcționari, majoritatea fără să aibă habar de domeniul în care activează, umflă organigramele. Când nu știi ce păstorești, aduci un director general, încă unul executiv, 2 adjuncți, unul economic, unul administrativ, fiecare cu adjunctul lui, director juridic etc. Și gata,conduci!

Dedesubt sunt puzderie de șefi și șefuleți. Ca să ai încredere în ei și să nu te sape, ți-i aduci dintre rude, prieteni, amante. Ce dacă nu se pricep? Important este să scrie ceva în fișa postului și banii, secretarele, șoferii, salariile grase vin de la sine.
Lasă evaluările, că intră-n grevă!

M-a întristat că Marius Tucă nu v-a lăsat să abordați tema examenelor/concursurilor pentru toată lumea, cu comisii alcătuite din personalități obiective, din afară, cu un statut internațional incontestabil.
Evident, asta nu va fi acceptată niciodată, fiindcă s-ar vedea nivelul la care aparatul birocratic este cu adevărat și cauza reală a dezastrului. Aud că se vor face cursuri de perfecționare pentru funcționari, bineînțeles tot cu „oamenii noștri”.
Avem nevoie de constructori, muncitori calificați, dar nu vrea nimeni să aducă din afară, prin concurs, un om pe un post de conducere într-un minister, chiar dacă UE permite mișcarea și, în astfel de situații, se poate lucra și on line”.

A fost difuzat un alt sondaj ca toate sondajele. Adică suspect de cifre rotunjite în interesul comanditarului. Autor al sondajului ar fi Geeks for Democracy „dezvoltat” cu Cult Research (culți în cap și în socoteală). Două fantomatice institute de opinie au pornit pe urmele partidelor și ale personalităților. Pe primul loc, la partide, PSD. Pe locul doi, PNL, cu o echipă gata de retrogradare. Pe trei, AUR, la un punct sub liberali, și pe locul 4, USR, ca să nu creadă lumea că a căzut din clasamente.

Cea mai hazoasă situație este la încrederea în personalități. Pe primul loc, cei de la Geeks au găsit-o pe Laura Codruța Kovesi, deși nu mai apare la televizor, succese europene nu are, un partid care s-o susțină nu există. Și nici ea n-a anunțat că ar dori să intre în cursă. Dimpotrivă, a afirmat de mai multe ori că nu este interesată. Poate că o fi rămas în subconștientul populației, deși prăbușirea majorității dosarelor spectaculoase cu care și-a făcut nume ar trebui să o treacă pe lista marilor ratangii politici.

Insistența cu care Laura Codruța Kovesi este ”măsurată” ne arată că există cel puțin o forță interesată ca ea să intre în competiția pentru alegerile prezidențiale. Pe locul doi în topul încrederii se află Mircea Geoană, iar pe trei Victor Ponta, pe care nu-l mai crede decît Sebastian Ghiță din faimoasa sa fugă în Serbia. Fantoma politicianului Victor Ponta este urmată de George Simion și Cătălin Drulă, și el fantomatic în ierarhia personalităților cu oarece încredere.

– La o televiziune unde este cam abonat după ce ani de zile a dormit pe la Antena 3, Marius Pieleanu a fost chestionat în legătură cu evoluția dosarelor din căminele groazei, profețind cîte ceva pe seama implicării DNA-ului în cercetarea cazului. Și ce zice profetul de serviciu al partidelor care îi plătesc sondajele:

Că i-a șoptit lui o păsărică despre o legătură între căminele groazei din Voluntari și niște fonduri europene. Și, dacă este așa, atunci apare posibilitatea ca în scandalul căminelor pentru seniori să apară și Parchetul European Anticorupție (EPPO). Adică Laura Codruța Kovesi. Și dacă demersul Luluței „va rezolva dosarele în favoarea oamenilor”, atunci „vom avea și numele viitoarei președinte a României!”. Fidel, Pieleanu, fidel ca un castron de opinie.
Ceea ce vă spuneam mai sus. Cineva se zdrobește din greu să o împingă pe Kovesi în competiția pentru Cotroceni.

– Anca Alexandrescu s-a întors din vacanță și își face reintrarea cu Liviu Dragnea. În ciuda faptului că au mai apărut de cîteva ori în dialoguri de complezență, n-au izbutit să spună mare brînză.

– Clubul de Presă, operațiune tip jonglerie a la Cozmin Gușă și Maricel Păcuraru, s-a dezumflat de tot.

– Umblă vestea că și cercetatul și condamnatul Maricel Păcuraru împreună cu Miron Mitrea ar încerca să pună de o alianță a televiziunilor de știri cu care să facă bani pe seama politicienilor în campania electorală. Celor doi li s-o fi făcut dor de locurile prin care au fost aproape.

– AUR și-a lansat candidații pentru europarlamentare. Pe listă se află și Gheorghe Piperea. Din păcate, Cotidianul pierde astfel un colaborator permanent.

Autor: Cornel Nistorescu

Mi-a plăcut curajul și organizarea compatrioților noștri care s-au adunat la Valea Uzului pentru a repune crucile soldaților români îndepărtate printr-o decizie a autorităților. Era un refuz românesc distinct de rescriere a trecutului, o reacție de apărare în fața unui fenomen ce vine peste noi, o formă de luptă pentru apărarea identității noastre românești.

Nebunia totală a început cu rescrierea trecutului. Dictaturile au încercat să elimine tot ce conținea aluzie,ironie sau contestare la adresa puterii. Satira era valabilă numai pe seama dușmanului. N-a fost suficientă experiența nenorocită a acelor ani cînd, la fiecare reeditare, se umbla cu foarfeca prin operele clasicilor.

Acum, practica renaște și în țările democratice. Vremurile curg în aceeași direcție. Se elimină roluri din opere și operete, se șterg personaje din romane, expresii din cîntece, sunt condamnați autori și sunt marginalizate personalități ale istoriei. Unele nume mari au fost trecute de pe soclu direct la magazie sau chiar la lada de gunoi. Asistăm la o furie a purificării morale prin incriminare, prin acuză și condamnare. Parcă am vrea să intrăm cu forța într-o epocă de rescriere nemiloasă a trecutului și de prezent controlat de frica de a nu greși. Ce nu convine noului marxism trebuie înlăturat fără milă. Un nou soi de gîndire politică încearcă să impună reguli și judecăți obligatorii. Ce contravine trebuie demolat, eliminat, marginalizat, rescris.

Copiii trebuie obligați să învețe noua istorie a lumii, noua gramatică a gîndirii și a moralei. S-a trecut repede de la demolarea statuilor, de la o tentativă de ”disciplinare a trecutului” la o încercare de administrare a limbajului. Vezi, Doamne,ca să fim feriți de rele și să nu discriminăm, nu ne mai putem exprima decît în baza standardelor aprobate de mari puteri și de uniuni de puteri. Am trecut repede de la interzicerea unor poezii la interzicerea unor sărbători și a unor cuvinte. Noua politică croită în laborator încearcă să impună adresarea statndardizată, folosirea controlată a unor cuvinte sau chiar eliminarea lor. Nu mamă, nu tată, nu sex, nu Crăciun, nu Paști.

Deocamdată, tentativa este pe cale să eșueze în ridicol. Nu m-ar mira să revină în forță mai repede decît ne imaginam și să avemn parte de dicționare obligatorii și de o Poliție a gîndirii să-i urmărească pe cei care vorbesc cu cuvinte interzise.

Ultima noutate, lansată ca un cadou de 4 Iulie, Ziua Națională a Statelor Unite ale Americii, a fost un articol de fond al agenției Associated Press.

Articolul din Associated Press se intitulează „Într-o SUA polarizată, cum să definești un patriot depinde din ce în ce mai mult de cine este întrebat”.

Probabil că agentia ar prefera un înțeles obligatoriu iar cine nu-l folosește corect sau se abate de la normele de utilizare este socotit periculos, îndoielnic, nefrecventabil, cum zic sorosiștii care încearcă sa acrediteze o denumire a celor neconvenabili lor.

”The term ‘patriot’ in America has become infused in political rhetoric and school curriculums, with varying meanings, while also being appropriated by white nationalist groups”.

(Cuvîntul patriot a fost infuzat în retorica politică și în curricula școlară cu sensuri diferite, fiind definitoriu și pentru grupuri de naționaliști albi).

Va să zică, cuvîntul „patriot” începe să fie suspectat și considerat periculos pentru că este folosit de grupuri care la un moment dat nu ne mai plac sau care o iau razna.

Această agenție de presă (de stînga!) socoate că un cuvînt care exprimă un sentiment definitoriu pentru om în relația cu locul, comunitatea și familia în care s-a născut poate deveni un pericol.

Automat, se cuvine să-l folosinm mai puțin. De la pericol la interdicție nu mai rămîne decît un pas. Un pas făcut numai de oameni fără norme morale și scăpați de litera legii. Autorul nu realizează că poți distruge sau ucide și îmbrăcat în negru și ca un înger și cu un limbaj serafic sau numindu-i pe toți „frați și iubiți”. Unele grupuri extremiste au folosit o anume culoare. Ce facem cu ea, o producem mai puțin sau o interzicem?

Probabil că americanii, în uriașa lor diversitate, au și oameni sau grupuri care dau și sensuri trăznite unor cuvinte. Sau care vor să rescrie istoria Americii după pretențiile lor din anul 2003. Este dreptul lor să reglementeze limbajul și să-și rescrie istoria, să-și redeseneze piețele și orașele. Poate că sunt gata să curețe și limbajul de anumite cuvinte. Putem vedea din ce în ce mai multe încercări europene de a urma acest curent de import. Ba și la noi sunt bursieri care au îmbrățișat și importat idei și standarde progresiste.

Din fericire, o mare parte din populația României nu vede progresismul ca pe un pas spre modernizare. Dimpotrivă! îl percepe ca pe o încercare de întoarcere în primitivism, de anulare identitară. Care să fie explicația?

Noul curent se lovește de o nevoie puternică de identitate, venită din istorie și din credință. Din păcate, exact cînd renasc sentimentele patriotice, lumea noastră politică se apleacă insistent și orbește pe subiecte și dosare secundare, evitînd un imperativ al zilei:

Nevoia de identitate românească.

Autor: Cornel Nistorescu

Sursa: cotidianul.ro