Tag Archives: corect politic

George Floyd – infractorul transformat „corect politic” în sfânt și erou național

În ziua în care cea mai mare putere a lumii își lua „rămas bun” de la unul dintre cei mai „buni” fii ai săi , în acea zi America a arătat că a cam ajuns la finalul jocului. Sicriu aurit, sute de mii de americani în lacrimi, mii de idioți căzuți în genunchi, cerându-și iertare de la populația de culoare, pupându-le pantofii, toată această mascaradă grotescă a devenit simbolul marii Americi. Imaginea cu primarul Mineapolisului, agățat de sicriu, ca să nu se prăbușească de durere, vărsând lacrimi de crocodil, este cireașa de pe tort. Așa ceva? Soția eroului național, cea care nu își mai văzuse soțul de 6 ani, după ce o părăsise lăsând -o singură cu o fiică de trei luni, țipă de când a murit eroul, că a rămas fără pâine, deși timp de 6 ani nu a primit nici o firimitură de pâine de la soțul care o lăsase cu ochii în soare. Și uite cum americanii, rușinați si complexați de „sindromul omului alb”, s-au mobilizat și au făcut donații de 20 000 000 de dolari pentru sărmana văduvă a eroului național. Ce, nu este tare? Și mai este: Universitatea Massachusetts a înființat o bursă George Floyd. Nimic nu este prea mult pentru eroul de culoare, nu? Urmează premiul Nobel pentru pace, acordat post mortem. Ce tare ar fi, nu credeți? Marele Floyd, marele erou, arestat pentru jaf armat, trafic și consum de droguri (ultimul act de eroism fiind când a pus cuțitul la burta unei femei însărcinate, cerându-i bani), iar după ce și-a turnat complicii a primit o pedeapsă redusă. Un adevărat erou pentru care America stă în genunchi… Și în numele lui, jafurile, violențele cresc în orașe ca New York, Los Angeles: unele surse spun că 89 de polițiști ar fi fost omorâți, o fată …

Citeste tot articolul

Te doare capul! USR bagă Imigranți pe Listele Electorale. Ce părere aveți?

Nebunia „antirasista” a celor de la USR a atins cote maxime. Jigodiile USR-iste baga acum pe listele electorale migranti. De ce? Va spunem noi: din pura ignoranta si „corectitudine politica”! Auzi la ei… cica xenofobie la Ditrau! Oamenii de acolo chiar au dreptate mai penalilor! Nu exista rasism in RROMania, ea insasi fiind o tara tiganizata …din pacate! Vezi: Cea mai buna varianta in Cazul Ditrău: recursul la referendum național

Citeste tot articolul

Originile Corectitudinii Politice

În ultimul deceniu a devenit normal ca studenţii, profesorii şi marele public să se gândească la civilizaţia vestică ca implicând – explicit sau nu – supremaţia albă sau pur și simplu istoria oamenilor albi. Astăzi, în multe cercuri, nu doar în interiorul „intelighenţiei”, a devenit o obişnuinţă să iei în râs referirile la civilizaţia vestică, de parcă am știi toți care e faza. Foarte inteligentă treabă. Chiar prea inteligentă… Fără niciun dubiu, aceste atacuri – cunoscute în general drept corectitudine politică – izvorăsc dinspre infiltrarea maoismului și a Noii Stângi în societatea vestică în anii ‘60. Spre deosebire de stalinişti şi de Vechea Stângă, Noua Stângă – adesea copilul biologic al Vechii Stângi, a.k.a „Red Diaper Babies” (expresie ce îi desemnează, de regulă, pe cei ai căror părinți au fost membri ai Partidului Comunist din SUA – CPUSA – n.n.) a înţeles ca determinismul economic marxist a eşuat constant de-a lungul timpului şi ar eșua mai ales într-o societate atât de bogată precum cea americană (chiar şi în timpul Marii Depresiuni economia a continuat să crească, chiar dacă doar pe jumătate). Decât să se mai bazeze pe dialectica marxistă a inevitabilității istorice, Noua Stângă a înţeles că trebuie să schimbe lucrurile din punct de vedere cultural, dacă își mai dorește să capete vreo influenţă semnificativă. În loc să creeze sindicate muncitoreşti, a înţeles că trebuie să joace un joc pe termen lung, infiltrându-se în instituţii care au o contează cultural, mai ales în cele legate de educaţie şi religie. Jocul pe termen lung presupunea să ignore generaţia actuală şi să înceapă să educe generaţiile care vor veni. Aşa că, până în anii ’80, Noua Stângă controla, deja, mare parte din mediul academic (şi din învățământul public, clasele 1-12). Ăsta a fost planul încă din 1962, când Noua Stângă s-a organizat …

Citeste tot articolul

Papa Francisc minte ca un… fără să încalce decalogul

De ceva vreme, ori de câte ori dau peste ceva scris sau spus de cel pe care am să-l numesc nu „Obama de la Vatican”, ca alții, ci, corect politic, Sfântul Părinte sau Papa, eu verific. Vreau să văd dacă-i adevarat ori ba. Nu că aș fie eu Toma Necredinciosul sau că Papa ar minți – doar e papă și nu un credincios de rând – dar e posibil să fie uneori prost informat și să spună lucruri pe care niciun om cu mintea întreagă nu le-ar spune. O avea Vaticanul cel mai tare serviciu de informații, zic unii, dar uite că Papa a fost ultimul care a aflat că în rândurile imigranților clandestini s-ar putea strecura și jihadiști ai Statului Islamic. Din cauza asta, prost informat, Sfântul Parinte a ținut-o langa cu susținerea imigrației islamice, îndemnând fiecare parohie să-și bage în casă măcar câte o familie de copii ai lui Allah. Am dat de curând în exhortația Evangelii Gaudium – scrisă de Papa Francisc anul trecut – de următorul pasaj: „În această epocă dobândeşte o importanţă deosebită relaţia cu credincioşii islamici, astăzi prezenţi îndeosebi în multe ţări cu tradiţie creştină unde ei pot să-şi celebreze liber cultul şi să trăiască integraţi în societate. Nu trebuie uitat niciodată că ei, „declarând că ţin credinţa lui Abraham, îl adoră împreună cu noi pe Dumnezeul unic, milostiv, care îi va judeca pe oameni în ziua de apoi”. Scrierile sacre ale islamului păstrează o parte din învăţăturile creştine; Isus Cristos şi Maria sunt obiect de profundă veneraţie şi este admirabil să vezi cum tineri şi bătrâni, femei şi bărbaţi islamici sunt capabili să dedice zilnic timp rugăciunii şi să participe cu fidelitate la riturile lor religioase. În acelaşi timp, mulţi dintre ei sunt profund convinşi că viaţa lor, în totalitatea sa, este a lui Dumnezeu şi pentru …

Citeste tot articolul

Eurovision și Cannes, sub bombardamentul corectitudinii politice

Mult mai mult decât un concurs muzical, Eurovision este o oportunitate pentru unele țări de a-și afirma identitatea. Nici finala din acest an (ratată iar de România), găzduită de Israel, nu a scăpat de mesaje politice și de conflictul israeliano-palestinian. De multă vreme, Eurovision nu mai este un concurs de cântecele inocente, ci un vector de sotf power, un teatru al tensiunilor geopolitice și o curea de transmisie a mesajelor politice. Miza pentru țările participante este mai mult decât recunoașterea talentului muzical al interpreților (deseori discutabil), este imaginea pe care aceste țări o retrimit în lume. „Eurovision spune multe despre modul în care statele se poziționează, confirmă pentru Le Point, Florent Parmentier, profesor de științe și director al EurAsia Prospective. Ceea ce se află în spatele concurenței este brandingul națiunii”. Așa cum se știe, câștigătorul primește organizarea următoarei ediții, care îi oferă o ocazie de aur pentru a demonstra soft power și chiar pentru a-și răscumpăra o imaginea în ochii lumii. Cum a fost cazul Azerbaidjanului, în 2012, care a oferit imaginea unei țări deschise și tolerante. Dar în spatele paietelor se ascundea o dictatură a cărei bogăție depinde de petrodolari și nu aduce beneficii locuitorilor, care trăiesc în cea mai mare parte în sărăcie. Anul acesta, Israel a mizat mult pe Eurovision pentru a face uitate în ochii lumii violențele din fâșia Gaza. În primă fază, guvernul lui Netanyahu dorea să organizeze concursul la Ierusalim, capitală contestată și nerecunoscută de ONU, înainte ca Uniunea europeană de radio-televiziune să prefere Tel-Aviv. A găzdui Eurovision ajută la construirea unei identități naționale, cum sunt victoriile în competițiile sportive. Câștigarea lui și organizarea acestuia anul viitor sunt liante naționale, în special pentru țările mici. Concursul oferă o expunere excepțională acestor țări care întâmpină greutăți să se afirme pe scena internațională. Există și o …

Citeste tot articolul

Facebook blochează conturile liderilor de opinie care nu se aliniază curentului globalist „corect politic” susținut de SRI și propaganda iohannistă

Cenzură și manipulare Probabil știți că am fost blocat pe Facebook. Este a treia oară când o iau și-o iau absolut aiurea. N-ar trebui să mă deranjeze prea mult, dar, în realitate, mă deranjează. De ce? Pentru un lucru care ar trebui să ne dea de gândit tuturor: platforma asta a ajuns să conteze nejustificat de mult pentru noi. Nu știu dacă arhitecții sociali s-ar fi gândit că omul poate ajunge să fie modelat atât de ușor. Nici nu mai contează asta. Certitudinea e că, prin propagandă și deturnări dibace, am ajuns cu toții o masă ineptă, care suferă acolo unde nu trebuie și care, în mod aproape imbecil, ignoră lucrurile esențiale. Facebook e toxic din cauza modului în care filtrează informația. Reușește să facă propagandă infinit mai eficient decât mașinăria comunistă. De asemenea, cenzurează mai abitir decât comuniștii cei mai feroce. În regimul comunist cenzura era un subiect tabu. Se făcea, dar se făcea pe ascuns, iar regimul n-ar fi recunoscut nici ars că o practică. Înainte de a ajunge la tipar, cărțile treceau prin mai multe filtre, pentru ca regimul să se asigure că-s conforme. Se mai întâmpla însă să mai scape câte-o carte care conținea o gherlă abil băgată. De cele mai multe ori, cenzorii constatau asta mult după ce ajunsese la cunoștința marelui public, iar singurul lucru pe care-l mai puteau face era retragerea tirajului. Însă, nu prea mai aveai ce retrage întrucât tirajul era deja epuizat. Pe vremea aceea lupta cu cenzura era una inteligentă. Știai care-s subiectele tabu și jocul pe care-l făceai era unul de păcălire a monstrului. Trebuia să fii mai inteligent decât acea infernală mașinărie. De asemenea, trebuia să faci în așa fel încât, după ce era descoperită chifla, ea să pară doar o eroare nevinovată, o interpretare aberantă a publicului, …

Citeste tot articolul

Suntem în plin război mondial. Un război de cotropire ideologică

Marți 12 februarie, Parlamentul Franței a adoptat la o primă lectură un amendament la Legea Educației, în care termenii „Tată” și „Mamă” au fost înlocuiți în documentele oficiale cu „Părinte 1” și „Părinte 2”. Inițiatoarea amendamentului este Valérie Petit, deputată a formațiunii „La République en Marche!”, a președintelui Emmanuel Macron. Scopul demersului, spune Petit: „Ancorarea în legislație a diversității familiale a copiilor”. Cu exact șase luni în urmă, pe 10 august 2018, într-o altă țară UE, Italia, ministrul de Interne Matteo Salvin anunța revenirea la termenii tradiționali de „Tată” și „Mamă” în documentele oficiale, în locul celor de „Părinte 1” și „Părinte 2”. Salvini, care este și șeful formațiunii „La Liga”, explica: „Vom apăra familia naturală, întemeiată pe uniunea dintre un bărbat și o femeie” și adăuga: „Este un gest mic, dar voi face tot posibilul ca acest lucru să fie menționat în Constituție”. Dacă termenii din aceste știri de presă vă sună cunoscut este un semn că acest cumplit război care sfârtecă Occidentul a cuprins și România. În ciuda celor care se dădeau de ceasul morții să vă convingă că „Referendumul pentru Familie” este complet inutil și doar o diversiune a lui Dragnea. Aberația cu „Părinte 1” și „Părinte 2” este o găselniță a instrumentului lingvistico-ideologic al Corectitudinii Politice, soră bună cu „Nouvorba” din „1984” a lui Orwell. Ea urmărește, chipurile, să nu ofenseze familiile homosexuale, care, pasămite, s-ar simți excluse sau frustrate de dualismul „Tată” – „Mamă”. Cei care doresc să arate că sunt destupați la minte și consideră că, la urma urmei, un mic artificiu de exprimare este moral dacă evită jignirea unor persoane, așadar poate fi acceptat, sunt naivi. Mai întâi, că ocolirea Adevărului se numește Minciună, nu Morală. Apoi, că formula „Părinte 1 – Părinte 2” nu rezolvă nimic, ci doar deschide o Cutie a Pandorei. …

Citeste tot articolul

Capra cu trei iezi in varianta neo-marxista. VIDEO

Capra cu trei iezi in varianta neo-marxista. Un material pentru cei cu o inteligenta peste medie:

Citeste tot articolul

Nu este „corect politic” să spui despre otrăvirea populației prin alimente, imediat sar trompetele sistemului să spună că este „fake news”

Nu citesc din principiu fițuica antiromânescă „Adevărul”, dar mi-a atras atenția un corespondent al nostru asupra a două articole publicate de autorul Cezar Paul-Bădescu în pagina „Opinii“ a ziarului „Adevărul”. Mai precis, este vorba despre un material privind otrăvirea populației cu porcăriile care ne sunt băgate pe gât ca alimente prin supermarketuri, urmat, după o săptămână, de un alt articol care prezintă reacțiile propagandiștilor tefeliști și ale oamenilor sistemului infiltrați în presă la dezvăluirile despre otrava din rafturi. Le publicăm pe amândouă, în ordinea cronologică a apariției. Ne omoară cu bună ştiinţă Auzim de tot mai multe cazuri de cancer în jurul nostru, iar bolii acesteia îi cad victime inclusiv oameni care au dus o viaţă cumpătată şi s-au ţinut departe de tutun sau de alcool. Te întrebi de unde. Unul dintre răspunsuri se află în otrava nevăzută care ne este băgată în hrană. Te fereşti să mănânci carne de porc, pentru că ştii că nu e bună pentru colesterol. Ţi se recomandă puiul, că e mai sănătos. Dar puiul, pentru a creşte pe repede-nainte, să fie bun de sacrificat după 40 de zile (ceea ce în bătătura ţăranului se întâmplă în câteva luni), e îndopat cu hormoni şi cu tot felul de chimicale. Dai copilului să mănânce piept de pui, că e slab şi bun, dar, din cauza hormonilor estrogeni, fetiţelor le apare menstruaţia cu câţiva ani mai devreme şi sunt expuse riscului de cancer uterin, iar băieţii se confruntă cu riscul de cancer mamar. Te gândeşti că mai sănătoasă e, totuşi, carnea de peşte. Numai că peştii mari (ton, cod) reţin metalele grele (plumb, mercur, cadmiu etc.), provenite de la poluare, iar acestea, ajunse în corpul nostru, se acumulează în rinichi, ficat, oase, creier şi duc la inevitabilul cancer. Peştii din crescătorii sunt şi mai periculoşi. Pangasiusul e …

Citeste tot articolul