Tag Archives: comunism

Fostul șef (adică Iliescu) nu trăiește nu știu cum… Cristoiu mă miră, el care, deși Ion, de regulă nu vorbește ca orice NEA ION. Cristoiu e tobă de Dostoievski și Tolstoi, de Balzac, Hugo, Turgheniev, Gogol, Soljenitsîn dar habar nare de Pierre-Antoine Cousteau, de Lucien Rebatet, Louis Ferdinand Céline (Destouche), de Mitul secolului XX, al lui Rosenberg. Amândoi sunteți niște bieți handicapați, din punct de vedere intelectual, nu vedeți decât o față a realității, care nu-i o simplă monedă. Voi sunteți ”oameni de stânga”, adică dintre cei care cred că tot ce zboară se mănâncă. Nu-i chiar așa. Tot ce zboară nu se mănâncă! Lumea, realitatea nu-i monedă, cu două fețe. Savanții au clasificat elementele lumii materiale în faimosul Tablou al lui Mendeleev. Despre clasificarea oamenilor, mai exact a culturilor și civilizațiilor au vorbit, nu foarte convingător, așa numiții teoreticieni ai rasismului (Gobineau, Lapouge, Chamberlain și alții) dar și filosofi precum Oswald Spengler, Alfred Rosenber și, mai ales, Lucian Blaga, pe care mulți îl citează dar aproape nimeni nu-l citește. De unde ura lui Voican Voiculescu și a celorlalți contra Românului Ceaușescu? O fi fost Ceaușescu prost și incult, dar se deșteptase binișor. Cei cinci președinți-trădători, de după el, nu ajung la glezna lui de om, a cărui înțelegere a crescut, apropiindu-se uneori dacă nu de înțelepciune în orice caz de puterea sacrificiului pentru ai săi. De unde ura lui Voican Voiculescu, Brukner-Brukan, Ilici Iliescu, Petru Roman-Neulander? Ca mai toți neterminații, adică intelectualii de trei parale, voi doi credeți că oamenii sunt ca cifrele, ca pătrățelele pagini unui caiet de aritmetică, pentru clasa a III-a. Oamenii nu sunt cifre, nici pătrățele… În plus, când sunt deviați în sensul roboticii sau al mașinismului, nu-i de mirare că judecă precum toporul din mâna călăului, ghilotina din arsenalul bezmeticilor revoluționari sans culots français …

Stăteam aseară cu nişte vechi prieteni şi, ca de fiecare dată, discuţia a alunecat în cotidian. Toată lumea e speriată de ceea ce se întâmplă, de schimbarea teribilă pe care o trăim şi de violenţa pe care „noua societate” o arată normalităţii. E logic ca, văzând ceea ce se petrece, să ne îngrijorăm şi să căutăm o ieşire pentru noi şi cei dragi. M-am tot ţinut departe de astfel de discuţii deoarece, după cum se ştie, e bine ca fiecare să-şi ia singur deciziile, în deplină cunoştinţă de cauză. Asta deoarece sunt chestiuni care, la un moment dat, vor face diferenţa între viaţă şi moarte. Nu, nu-s vorbe mari. De altfel vedeţi singuri cu ce viteză se petrec lucrurile. La fel şi aseară, am început prin a încerca să schimb cursul discuţiei, mai ales în condiţiile în care atmosfera nu susţinea asemenea discuţii. N-ai cum să discuţi aşa ceva când într-o parte marea sclipeşte jucăuşă, iar în cealaltă parte tinerii se distrează teribil. Dar cum să te tragi în stânga sau în dreapta atunci când eşti încolţit? Aşa că, negăsind nicio cale de scăpare, a trebuit să abordez frontal problema. Până la urmă, discuţia a ieşit bine, motiv pentru care o să încerc să reproduc în continuare ideile principale, mai ales în condiţiile în care pe canalele mele de comunicaţie sunt foarte mulţi cei care mă tot întreabă acelaşi lucru. Reţineţi însă că acesta e un simplu sfat pe care trebuie să-l treceţi prin propriul filtru. N-am pretenţia că am descoperit ceva, mai ales în condiţiile în care mă ghidez strict pe bunul simţ. Chestiunea de la care pornesc atunci când fac astfel de raţionamente este situaţia pe care o vedem. OK, cu ce ne confruntăm? În primul rând, constatăm dependenţa din ce în ce mai mare a oamenilor de …

Nu ești singur dacă te-ai săturat să vezi cum guvernul tău devine din ce în ce mai opresiv și corupt. Multe persoane din întreaga lume împărtășesc durerea ta. Oamenii continuă să-și exprime furia și nemulțumirea, însă acest lucru este adesea ales de media să nu fie raportat, deoarece este deținută de aceleași forțe care încearcă să ne înroșească. Cei de pe stânga îi numesc pe cei de pe dreapta fascisti sau naziști, în timp ce cei de pe dreapta îi numesc pe cei de pe stânga comuniști. Aceasta tinde să neglijeze faptul că ambele grupuri sunt înrădăcinate în dorința de a-și extinde controlul. Adevărul este că anxietatea și furia crescândă pe care mulți oameni o simt sunt ținute sub control de o mass-media cu o agendă foarte puternică. Mass-media a perfecționat arta de a ne diviza și, în același timp, de a ne ține în întuneric. Cel mai mare risc cu care ne confruntăm poate fi faptul că inteligența artificială (IA) ne înaintează rapid și furios. Odată ce este aici, obținerea informațiilor va deveni aproape imposibilă. În ultima vreme, de câteva ori pe zi, în mintea mea răsare o melodie din musicalul “Les Misérables”. Se numește “The Song Of Angry Men” și strigă “Destul este destul”. Desigur, în videoclip, oamenii par foarte fericiți până când soldații încep să-i omoare. Această “ucidere” este, desigur, ceea ce se întâmplă în regimurile totalitare. Din păcate, lumea are prea multe regimuri totalitare și se îndreaptă în direcția creării altora. Da, îți pot lua libertatea. Sunt prea multe lucruri care se întâmplă pentru ca majoritatea societății să se concentreze asupra unei singure probleme. Fie că vorbim despre corupție în Ucraina și cum sunt redirecționate sau risipite banii americani în loc să fie cheltuiți pe proiecte pe care le considerăm necesare. Uneori, subiectul este mai degrabă …

Vasile Motrescu este cunoscut ca singurul partizan care a lăsat un jurnal în care descrie stările trăite în munţi, singurătatea, frigul, foamea, dar şi sentimentul de ură împotriva bolșevismului. Acesta a descris și modul în care a sărbătorit Paștele. Nascut la 11 octombrie 1920 în comuna Vicovu de Jos, județul Suceava, Vasile Motrescu, după ce este capturat prin trădare, este executat la Botoșani, pe 29 iulie 1958. „Este un caz unic în istoria rezistenței anticomuniste din România. Un țăran bucovinean sărac, Vasile Motrescu, constrâns de comuniști să ia calea codrului, a pus mâna pe armă spre a-și apăra libertatea și viață. În același timp, în anii 1952-1954, el notează zilnic ceea ce face și simte. Este singurul partizan anticomunist român de la care a rămas un Jurnal, în care a consemnat toate preocupările, suferințele și gândurile care îl frământau, toate evenimentele și speranțele care i-au marcat viața de om liber în sălbăticia munților, ziua și noaptea, vara și iarna”, se afirmă în prezentarea lucrării „Jurnalul unui partizan: Vasile Motrescu și rezistență armata din Bucovina, 1944-1958“, de Adrian Brișcă. Vasile Motrescu a descris și modul în care a petrecut Paștele, singur în munți: Vineri, 3 aprilie 1953 (Vinerea Paștilor) „Amărât și plin de gânduri am petrecut și această zi de cum m-am sculat, am ieșit la soare și citesc în Biblie și mă gândesc că vine Sfintele Paști și sunt aciulea. Paști petrecut în necaz, sunt disperat și fără nici o nădejde și eu din mila Domnului, până se va îndura Dumnezeu și mă va strânge după pământul celor vii. Stau la soare și mă gândesc la cei dragi de acasă, cum de Paști orice suflet cât de sărac și tot se bucură cel puțin de libertate și e la un loc cu toți oamenii. Numai eu stau pe pustii și …

În s. Lipoveț, regiunea Kiev, în timpul acaparării bisericii organizată de fostul șef al comitetului raional din Kagarlyk al Partidului Comunist, a murit un bărbat. În timpul acaparării bisericii din satul Lipoveț, organizată de fostul conducător al comitetului raional din Kagarlyk al Partidului Comunist, regiunea Kiev, a murit un susținător al BOaU, Volodymyr Natykaci. Martorii oculari au spus că Ivan Semțov împreună cu Vasyl Tyslenko, starosta satului Lipoveț, au organizat acapararea bisericii, făcând în acest scop de abuz în serviciu. În timpul conflictului în curtea bisericii, Natykaci a smuls crucea din mâinile preotului Bisericii Ortodoxe Ucrainene și a aruncat-o la pământ. Potrivit martorilor, acesta s-a simțit imediat rău și a căzut la pământ. Toate încercările de a-l readuce la viață au fost zadarnice – Natykaci a murit. Din 1984 până în 1986, Semțov a fost instructor în comitetul raional Terebovlia al Uniunii Comuniste Leninste a Tineretului din Ucraina. Din 1987 până în 1988, a fost instructor la Departamentul Agricol al Comitetului raional Kagarlyk al Partidului Comunist din Ucraina. Din 1988 până în 1990, a lucrat ca instructor la Departamentul de organizare al Comitetului Raional Kagarlyk al Partidului Comunist din Ucraina. În octombrie 2010, a fost ales deputat al Consiliului raional din Bila Țerkva ca reprezentant al Partidului Regiunilor. UJO a scris mai devreme că comunitatea Bisericii Ortodoxe Ucrainene din Kagarlyk a protestat împotriva acțiunilor autorităților locale.

Uniunea Sovietică s-a născut din zvârcolirile bolșevice ale Zilei Internaționale a Drepturilor Femeii. Pentru a fi livrată la export ca Sărbătoare Mondială, comuniștii i-au inventat o istorie nouă, mai captivantă și curățată de crime. Reiau aici un text scris în urmă cu câțiva ani, la care am adăugat Post Scriptum de azi: Suntem pe 8 martie 1857, la New York. Orașul foșgăie de trecători, vânzători ambulanți, căruțe, biciclete, automobile. Din depărtare se aude un vuiet nelămurit care tot crește. Se apropie. Este o coloană de câteva mii de muncitoare textiliste. Nemulțumite de condițiile de muncă și viață, ele au declanșat greva și acum își strigă revendicările în stradă. Aliniate ordonat, rânduri-rânduri, majoritatea încă tinere, mărșăluiesc cu pumnul drept strâns ridicat spre cer, cu pletele fluturând în vântul călduț al primăverii. Pe bulevardele largi, însorite, printre buildingurile semețe ale tinerei metropole, cu vocile lor cristaline, dar ferme, cer în cor salarii egale cu bărbații și reducerea programului de muncă. Așa s-a născut Ziua Internațională a Femeii, din curajul unor proletare bărbate de a spune NU îmbuibaților, rapacilor patroni americani. Ce tablou încântător! Atâta doar că este fals. Un fals grosolan, plămădit la Paris în redacția publicației comuniste L’Humanité, finanțate de Moscova, sub semnătura militantelor Yvonne Dumont, Claudine Chomat și Madeleine Colin. Un fals care avea să cucerească lumea. Totuși, cum s-a născut 8 martie? În realitate, la Congresul celei de-a doua Internaționale Socialiste din august- septembrie 1910, de la Copenhaga, Clara Zetkin, sprijinită de Rosa Luxemburg, propune instituirea unei zile internaționale a femeii. Fără însă a se stabili vreo dată precisă, fie ea 8 martie sau alta. Născută în 1857 (poate că anul ei de naștere să le fi inspirat pe mistificatoarele de la L’Humanité), nemțoaica Zetkin (Eissner pe numele de fată) este o militantă marxistă și feministă, învățătoare și jurnalistă. …

? Ministerul Educației a eliminat vacanța de Paști din 2024 din structura anului școlar, exact cum au făcut comuniștii în 1948. ⚠️ Cerem reintroducerea ei urgență! Îi cerem premierului Nicolae Ciucă să o demită pe Ligia Deca dacă nu se revine asupra acestei decizii! ?‍?‍?‍? Cel puțin 65.000 de copii nu își vor mai putea vedea în vacanță părinții plecați la muncă în străinătate. Milioane de români vor petrece Paștile ca și cum ar fi un weekend prelungit. ?? Eliminarea vacanței de Paști încalcă principiile enunțate de Legea Educației Naționale nr. 1/2011 la art. 3, printre care asumarea, promovarea și păstrarea identității naționale și a valorilor culturale ale poporului român, precum și respectarea libertății religioase a beneficiarilor actului educațional. ?? Decizia vine în contradicție și cu Tratatul privind Uniunea Europeană, care, în preambul, recunoaște „moștenirea culturală, religioasă și umanistă a Europei”. ✝️ Civilizația noastră europeană are ca bază filosofia greco-romană, Creștinismul și dreptul roman, respectiv anglo-saxon, iar pentru noi, ca români și creștini, Învierea lui Hristos nu reprezintă doar cea mai importantă sărbătoare religioasă din an, ci însuși fundamentul credinței noastre. Comunicatul Ligii Studenților: Liga Studenților condamnă decizia Ministrului Educației de a elimina vacanța de Paști și cere reintroducerea acesteia Liga Studenților (LS IAȘI) condamnă gestul Ligiei Deca, ministrul Educației, de a elimina vacanța de Paști din calendarul anului școlar 2023-2024, calificând gestul drept unul anti-creștin, specific culturii anulării (cancel culture) – curentului woke care urmărește să elimine fundamentele creștine ale civilizației occidentale și europene, aducând aminte de măsuri identice luate la începutul regimului totalitar comunist din România. Decizia afectează cel puțin 65.000 de copii, care nu își vor mai putea vedea în vacanță părinții plecați la muncă în străinătate. Organizația îi solicită premierului Nicolae Ciucă să îi ceară Ligiei Deca să reintroducă urgent vacanța de Paști, iar în cazul …

Un imbecil de la Partidul Verzilor – partid de guvernare în Germania – propune introducerea cotelor de CO2 pentru fiecare cetăţean. Cum? Simplu: la începutul fiecărui an ţi se va spune că ai dreptul doar la 3 tone de CO2. Conform estimărilor aceloraşi specialişti care au stabilit cota, omul ar emite în medie 10 tone de CO2 pe an. OK, ce faci când ţi-ai depăşit cota? Cumperi cerificate. Detecţia consumului de CO2 e deosebit de facilă deoarece fiecare obiect sau serviciu pe care-l vei cumpăra are ataşată o anumită cantitate de CO2 emis. Astfel, când ţi-ai atins limita – contorizată strict de portofelul tău virtual – pentru fiecare produs plăteşti şi „codoiul”. Ingenios, nu-i aşa? Imbecilităţile măsurilor aşa-zis climatice n-au limite. De exempplu, un prostovan de pe la un ONG răsărit de nicăieri – aşa se numeşte ograda lui Soros – s-a apucat să explice doct de ce trebuie interzise aragazele. Spune el – din puţa gândirii – că asta ar fi cauza astmului la copii. Te doare capul! În UE campioni la astm sunt portughezii, cu o incidenţă de aproape 10%. Noi, pe partea cealaltă, avem o incidenţă sub media europeană, de 4.47%, iar consumul de gaz pe cap de locuitor e aproape identic. Poate că nu e relevant consumul de gaz pe cap de locuitor, ci tipul de gătit. Ei bine, aici am o surpriză şi mai mare: în Suedia – locul doi la astm – se găteşte într-o proporţie covârşitoare electric. Trebuie să fii idiot să vezi vreo corelaţie între gătitul cu gaz şi astm. Cu toate acestea, boii apar ca ciupercile după ploaie, mai ales atunci când se dă ordin pe unitate. De fapt care-i problema? Trebuie justificate cumva măsurile imbecile care se iau. Cum Uniunea Republicilor Socialiste Europene a decis să boicoteze gazul rusesc şi …

Rusia țaristă a fost un stat naționalist condus de 3000 de mari familii ruse, în frunte cu țarul. Regimul țarist a fost în toate perioadele sale un regim naționalist rus pravoslavnic. Chiar și țarina Ekaterina a II-a, de origine germană fiind ea, a devenit o naționalistă rusă. Biserica Ortodoxă a fost tot timpul cupola care a ocrotit națiunea rusă. În fața altarelor ei s-au aplecat și cei mai temuți autocrați. Au fost și momente de conflict între puterea politică și prelați ai Bisericii Ortodoxe, dar aceste conflicte nu au avut un caracter distructiv. Niciuna dintre părți nu a dorit distrugerea sau măcar vătămarea instituțională gravă a celeilalte. Conflictele au fost doar episoade trecătoare din lupta pentru puterea politică de moment. Cu acest regim naționalist, țarii Rusiei au întărit statul, au făcut cuceriri, au dezvoltat cultura, au conservat în favoarea Rusiei și a dinastiei lor marile bogății ale țării. Evreii au pătruns de timpuriu în Rusia, fiind atrași de bogățiile țării și de faptul că poporul rus era înapoiat și în cea mai mare parte analfabet, ceea ce crea mari oportunități celor instruiți și dornici de înavuțire, cum erau evreii. Țarii ruși nu au permis evreilor să acceadă la putere politică, administrativă și economică, la nivel înalt. Din această cauză, regimul țarist rus a fost identificat în S.U.A. și în Occidentul Europei ca fiind antisemit și conducătorii organizațiilor internaționale evreiești au căutat îndelung soluții pentru a putea penetra și submina regimul țarist din Rusia. Din cauza antisemitismului țarilor ruși, în anul 1914, când a început Primul Război Mondial, S.U.A. a refuzat invitația și rugămintea Marii Britanii de a se alia împotriva Germaniei, invocând acest antisemitism al Rusiei, aliata Marii Britanii. Conducerea S.U.A., aflată deja sub mare influență, chiar sub control evreiesc, nu dorea să-i vadă pe antisemiții ruși, aliați ai Marii …

Invitatul jurnaliștilor Dan Andronic și Mirel Curea în podcastul Contrapunct EVZ a fost colonelul de Securitate Dumitru Burlan. Mulți ani la rând, acesta a avut ca misiune principală paza copiilor cuplului Ceaușescu, Zoe și Nicușor. Din când în când, pentru că semăna cu Nicolae Ceaușescu și pentru că „celui mai iubit fiu al poporului” îi era frică să nu fie victima unui atentat, îi lua locul. „Cel mai iubit fiu al poporului” nu a avut însă viață ușoară, fiind o victimă inocentă a șiretlicurilor consoartei. Prin natura meseriei, colonelul de securitate Dumitru Burlan a fost foarte apropiat de cuplul prezidențial Elena și Nicolae Ceaușescu. În calitate de bodyguard al copiilor acestora, Zoe și Nicușor, pe care îi supraveghea, fără însă să le asigure protecție, așa cum a subliniat în studioul EVZ-Capital, Burlan: El era sub papucul ei, dar fără să își dea seama Chestionat de jurnalistul Dan Andronic dacă soția fostului președinte îl controla și domina pe acesta sau cum se spune în popor, îl cam ținea sub papuc, invitatul a confirmat. „Elena nu-l avea cu nimic la mână pe Nicolae Ceaușescu. Totuși el era sub papucul ei, dar fără să își dea seama. El credea că este foarte grijulie”. Consecința a fost dependența totală a dictatorului de consoarta sa. „Era o femeie rea”, este de părere colonelul. Îi organiza controla viața dictatorului în detaliu Elena Ceaușescu s-a insinuat treptat în viața soțului ei până la nivelul în care îi controla toată viață. De exemplu, a chemat două persoane pentru a-i pune microfoane într-o perioadă când era bolnav. Pe ascuns a recurs chiar la tertipuri viclene, cum ar fi acela că îi asculta convorbirile dintr-o cameră alăturată. „A chemat doi oameni de la tehnic și i-a pus să îi pună microfoane lui Ceaușescu, pe motivul că acesta este bolnav și …

IPS Teodosie spune lucurilor pe nume in legatura cu Marx si Engels. Acestia, intr-adevar nu au fost rusi, au facut parte din “poporul ales”. Arhiepiscopul Tomisului, ÎPS Teodosie, a afirmat, în cadrul unei emisiuni radio, că Vladimir Putin este „cel mai mare ctitor la Sfântul Munte Athos şi la Ierusalim”, deşi este considerat un „răufăcător”. În ceea ce priveşte situaţia actuală la nivel mondial, în cazul crizei din Ucraina şi a unei posibile invazii a ruşilor, Arhiepiscopul Tomisului, ÎPS Teodosie a ţinut să precizeze că preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, nu este aşa cum îl crede toată lumea, „atât de negru”. „Domnul Putin, care este atât de vehiculat în zilele acestea şi văzut atât de negru, nu-i negru cum îl prezintă toată lumea. Am spus-o şi o spun fără frică şi fără nicio ezitare. Este cel mai mare ctitor la Sfântul Munte şi la Ierusalim. În ţara sa, şi Putin, şi Medvedev, sunt ctitori. Şi am fost pe urmele lor în excursie şi m-am minunat câtă jertfă au făcut. Şi noi îi judecăm ca pe nişte răufăcători. Sigur că au păcatele lor. Ei nu răspund pentru păcatele înaintaşilor care au adus comunismul. Dar nu l-au adus ei. Cei care au adus comunismul, cei din vest, ei au plantat comunismul. Că Marx şi Engels nu sunt din Rusia. Sunt de altă origine”, a declarat arhiepiscopul Teodosie în cadrul unei emisiuni radio. Nota redactiei: Marx si Engels erau evrei.

Războiul Civil Spaniol, ar putea răspunde cunoscătorii. Da, așa este, toti trei au luptat în acest război, dar în tabere diferite. Primul, Valter Roman, ca voluntar în Brigăzile Internaționale Comuniste, maior și comandant al unui batalion de artilerie, ceilați doi, Moța și Marin, ca voluntari în „Tercio Extranjeros”, Legiunea Străină Spaniolă, căzuți în luptă de partea forțelor franchiste. Ceea ce, însă, nu se prea știe este faptul că cei doi au fost uciși în baza unui ordin dat chiar de Valter Roman. La puțină vreme după ce s-au înrolat în trupele franchiste și au intrat efectiv &icirc O sabie pentru colonel! Cu un an înainte, la 24 noiembrie 1936, generalul Gheorghe (Zizi) Cantacuzino- Grănicerul, avocatul Ionel Moța, inginerul Gheorghe Clime, preotul Ion Dumitrescu-Borşa, avocatul Neculai Totu, economistul Bănică Dobre, avocatul Vasile Marin și prințul Alexandru Cantacuzino plecau în Spania. Misiunea lor era ca, în numele Legiunii Arhanghelului Mihail, să-i ofere în semn de omagiu colonelului Jose Moscardo Ituarte, eroul de la Alcazar, o spadă de onoare. Acolo, întreg grupul, mai puțin generalul, avea să se alăture trupelor generalului Francisco Franco, împotriva celor republicane, în ceea ce s-a numit Războiul Civil Spaniol. Memoria Prințului… “Pe la ora trei, ocupăm nişte tranşee înaintate. Bombardamentul reîncepe. Ionel Moţa ne strigă: «Dacă sîntem înconjuraţi, nu cade prizonier nimenea. Murim toţi împreună!». Sînt ultimele cuvinte. Exploziile obuzelor ne acopereau cu pămînt. O detunătură doborîtoare mă forţează să închid ochii. Cînd îi deschid, o clipă după aceea, privirea îmi cade, la un metru şi jumătate de mine, asupra unui corp întins cu faţa spre pămînt. Îngenunchiu şi îi ridic capul. E Ionel Moţa. La un metru zace Vasile Marin, cu spatele proptit de peretele tranşeei. Mă întorc şi urlu lui Clime şi părintelui Dumitrescu, peste vuietul gloanţelor şi al obuzelor: «Ionel şi Marin sînt morţi!». Peste …

Exista lucruri care se tin sub tacere de frica, de rusine sau pentru a evita oprobiul societatii. Presa occidentala din utima perioada a reusit sa patrunda intr-una din tainele suferintelor populatiei civile din Germania in vara anului 1945: trupele sovietice care ocupasera tara au primit „liber” de la comandantii lor sa violeze in voie femeile germane. Intr-un material dedicat acestui caz, postul de televiziune France 24 a reusit sa obtina in premiera informatii de la aceste femei, poate astazi septagenare sau octogenare, care dupa trecerea timpului au hotarat sa faca publica experienta cumplita prin care au trecut. Nu a depus undeva vreo plangere. Nici n-avea unde. Politia germana disparuse, iar la noua administratie militara a ocupantilor era periculos sa te prezinti.Dupa estimarile ziaristilor, este vorba de circa doua milioane de victime. Nu se stie daca vreuna din ele a La timpul sau, subiectul era tabu, cu atat mai mult in Germania de Est. Exista lucruri care se tin sub tacere de frica, de rusine sau pentru a evita oprobiul societatii. Presa occidentala din utima perioada a reusit sa patrunda intr-una din tainele suferintelor populatiei civile din Germania in vara anului 1945: trupele sovietice care ocupasera tara au primit „liber” de la comandantii lor sa violeze in voie femeile germane. Intr-un material dedicat acestui caz, postul de televiziune France 24 a reusit sa obtina in premiera informatii de la aceste femei, poate astazi septagenare sau octogenare, care dupa trecerea timpului au hotarat sa faca publica experienta cumplita prin care au trecut. Nu a depus undeva vreo plangere. Nici n-avea unde. Politia germana disparuse, iar la noua administratie militara a ocupantilor era periculos sa te prezinti.Dupa estimarile ziaristilor, este vorba de circa doua milioane de victime. Nu se stie daca vreuna din ele a La timpul sau, subiectul era tabu, cu atat …

ISTORIE INTERZISĂ În școală învățăm că asasinatul politic sau atentatul terorist ca formă de luptă politică ar fi fost inaugurate în istoria noastră de legionari. Ei bine, a venit momentul să aflăm că nu este așa. Europa acestor zile și întreaga omenire trăieşte sub semnul terorismului, al fricii cumplite de atentate, de atacuri cu bombă. Deocamdată România pare a nu fi atinsă de acest flagel, slavă Domnului. Dar cândva am avut şi noi teroriştii noştri. Mai exact, după realizarea României Mari. În 1920, Bucureștiul cunoștea deja trauma atacurilor teroriste. Sigur că anumite pagini din istoria României nu convin unor cercuri politice care astăzi încearcă să smulgă naţiunile de pe linia lor de viaţă, în tentativa de ridicare a unei noi ordini internaționale, fundamentată pe însăşi negarea fundamentului creştin al civilizaţiei sale milenare şi identităţii naţionale a popoarelor ce o alcătuiesc. Dar să vedem ce s-a întâmplat în urmă cu un secol. În ziua de 8 decembrie 1920, avea loc primul atentat terorist după formarea României Mari şi primul atentat săvârşit cu bombă pe teritoriul țării noastre. Actul sângeros a fost pus la cale de o celulă radicală comunistă, condusă de militantul de etnie evriască Max Goldstein. Din grupul criminal mai făceau parte Saul Osias și Leon Lichtblau, la rândul lor evrei. Aceştia au instalat o bombă artizanală în Senatul României, care în urma exploziei, declanșate la ora 14.30 înainte de reînceperea şedinţei de plen, i-a ucis pe Ministrul de justiţie, Dimitrie Greceanu (decedat la spital), pe episcopul greco-catolic Demetriu Radu și pe parlamentarul Spirea Gheorghiu (decedat la spital). Au existat şi răniţi, printre care președintele Senatului, Constantin Coandă, episcopul ortodox Nifon și episcopul ortodox Roman Ciorogariu. Materialul explozibil a fost aşezat cu o seară înainte sub scaunul prezidenţial, lângă fotoliul regal şi cel al principelui moştenitor. Acesta era de fapt …

Vorbește unul miștocar de televiziune, specialist în bășcălii care pentru teatrul românesc, la scara istoriei valorează cât o bășină dată de Puiu Călinescu, zice: ,,Bei prăduitorilor!” Asta auzi pe la noi. Dar nu zice nimeni ,,Băi prigonitorilor, opriți-vă distrușilor!” Ce suntem noi azi, decât ăia din comunism care săreau gardul din lagărul ce ne voia binele cu sila, ce facem noi, nealiniații, altceva decât rezistență în fața abuzului și a ștergerii la fund cu Constituția României? Ce sunt ăștia din ,,opinia publică” decât sifoane, turnătorii de ieri? Sunt primul dușman al anarhiei, dar când văd țara încăpută pe mâna unor venetici, boiți și chiloțari ordinari, nu mai pot. Din mitologia grecească știm că ei o aveau pe Themis, zeița justiției divine, păstrătoare a legilor și a ordinii naturale. Azi apare – în diverse chipuri – pe documente, pe frontispicii de palate și în statuete, musai cu talerele mereu în echilibru. Omul nu poate trăi decât în societate, laolaltă, socializarea pe net fiind ca sexul cu o gonflabilă. Până și călugării au o obște, o ierarhie și o ordine cu legile lor scrise și nescrise (cutume). Pentru aceasta, e nevoie de ,,organizare, ordine și disciplină, în care scop apar anumite reguli de conduită” (I.Craiovan) De la gintă și trib au apărut primele norme rudimentare. Ubi societas, ibi jus, spuneau romanii. Cu vreo cinci veacuri înainte de Iisus, Socrate socotea legile și cetatea deasupra voinței omului. Adică nu puteau legile și orașele să fie la cheremul fiecăruia. Aristotel găsea că deasupra legilor (adică a dreptului pozitiv) stă echitatea, justiția absolută, iar Platon a scos în evidență rolul dreptului în asigurarea ,,păcii sociale”. Este exact ceea ce au torpilat autoritățile teroriste de azi, străine de lege, de tradiție, de oameni în definitiv. Mai avem noi liniște, mai avem noi pacea aceea care asigură …

Rémy Daillet-Wiedemann – deținut politic. Începe prigoana contra politicienilor ~precum Diana Șosoaca~ și la noi? Așa cum toate masurile anti-vaccin au fost coordonate de la OMS și de la Bruxelles și din Franța, sesizăm o tendință îngrijoratoare -un semnal ocult- pe care liderii neo-marxiști par să-l dea guvernelor din țările satelit ale U.E.. Recent, un politician francez de “extremă dreapta”, a fost arestat pe motiv că acesta “instiga” populația pe internet la atacarea centrelor de vaccinare. Atat timp cât lumea nu a trecut la așa ceva era un simplu delict de opinie asimilat cu a gândi împotriva sistemului, faptă pentru care te alegeai cum ani grei de pușcărie la canal pe vremea comunismului, existând infracțiunea de uneltire contra orânduirii de stat. Și la noi, unora dintre manifestanții cei mai dârji, cum ar fi Raul Cotor, li s-au întocmit dosare penale. Tradus de pe SkyNews – Franța: Fost politician acuzat de terorism pentru un complot de “extremă dreaptă” de a ataca centrele de vaccinare. Rémy Daillet-Wiedemann și-a câștigat adepți cu videoclipurile pe care le-a facut și solicită o „lovitură de stat populară”, susținând că măștile de protecție sunt „inutile din punct de vedere științific” și cerând distrugerea rețelelor 5G. Fostul politician care a cerut răsturnarea guvernului francez a fost acuzat de terorism din cauza unui complot de extremă dreaptă de a ataca centrele de vaccinare. Alte ținte au inclus o loja masonică, potrivit autorităților. Rémy Daillet-Wiedemann a fost deja acuzat că a condus la răpirea unei fetițe de opt ani luate de la casa bunicii sale în aprilie. “Răpirea”, efectuată în numele mamei copilului care își pierduse custodia. Fata a fost în cele din urmă recuperată în Elveția, iar poliția franceză a emis un mandat internațional de arestare pentru Daillet-Wiedemann, care locuia cu familia sa în Malaezia. El a fost forțat …

ACUZATII EXPLOZIVE: copiii criminalilor în masă, vârfuri ale marxismului de rit nou, reeducatori publici și răsfățați ai tuturor guvernărilor Protagonistul următorului interviu e o legendă vie a Gulagului românesc. Este vorba despre domnul Ion Varlam, născut în 1938 și descendent al unor familii boierești ale căror istorii se împletesc de secole cu istoria României. Arestat, anchetat de Securitate și condamnat la vârsta de doar 14 ani, Ion Varlam avea să ispășească nu mai puțin de 9 ani prin închisori și lagăre de exterminare, până în ꞌ63, când a fost eliberat și chinuit în domicilii obligatorii, mereu în vizorul poliției politice. Nu fără mari greutăți, în ꞌ65 reușește să plece din țara-lagăr și se stabilește la Paris, unde se implică activ în acțiunile anticomuniste ale Exilului românesc. La un moment dat e invitat în cocheta casă a lui Mircea Eliade, la o petrecere unde România îi bântuia teribil pe toți cei prezenți și unde poartă o discuție revelatoare cu maestrul, acesta fiind curios să afle detalii ale detenției politice. Concluziile acelei discuții l-au urmărit întreaga viață pe tânărul de odinioară, episodul fiind zugrăvit cu lux de amănunte în acest interviu. Ion Varlam va fi un apropiat al marilor nume aflate în Exilul parizian și nu numai. Om de dreapta asumat, anticomunist forjat în temnițe și lagăre ale groazei, fostul învățăcel al maestrului-deținut Alexandru Ivasiuc (în locul căruia a încasat, de la torționari, o bătaie soră cu moartea) va studia științele politice, dreptul și finanțele publice, remarcându-se și printr-o prolifică activitate publicistică. Autor de volume, Ion Varlam a revenit în România în februarie 1990 și a făcut ani de zile politică țărănistă, rămânând în permanență o voce incomodă și un mărturisitor neîmblânzit al genocidului comunist. Este activ politic, de câțiva ani fiind președintele Partidului Corectei Guvernări. De notat că prezentul interviu a …

Fotografiile realizate de fotograful Emanuel Parvu in ianuarie 1990, vineri, nu necesita prea multe comentarii. E de ajuns sa consemnam ceea ce se vede: ca Silviu Brucan,era gazda la sediul GDS pentru George Soros, miliardarul emigrat din ghetto-ul evreiesc al Budapestei la Londra si apoi la New York. GDS in Calea Victoriei 120, fost loc de intalniri UTC-iste al lui Nicu Ceausescu, Brucan il primea ca la el acasa pe Soros, sponsorul Grupului pentru Dialog Social incepand cu acel moment, ne demonstreaza fara tagada natura sa de fondator al grupului neokominternist din care fac parte Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu, Horia Roman Patapievici, Vladimir Tismaneanu sau Monica Macovei. Dupa cum se stie, primul presedinte al GDS, sociologul Alin Teodorescu, informator al DSS si agent AVO, a fost simultan si presedinte al Fundatiei Soros, organizatie cu activitati speciale care si-a inceput activitatea antiromaneasca in Romania cu un buget de 1 milion de dolari. Directiile acestui grup de interese antiromanesti cu multiple ramificatii, specializat in trafic de influenta la nivel inalt, au ramas asadar cele imprimate de “parintii lui fondatori”: Silviu Brucan si George Soros. Primul numar al organului de lupta al GDS, revista “22” (facsimil mai jos), apare cu fondatorul cu patru clase in capul publicatiei, gavarind despre… “Socialismul mondial la rascruce”. În ”Pamfletul Negru” filozoful craiovean Constantin Barbu, un fidel discipol al lui Noica, relatează că pe 27 decembrie 1989, când pseudo-elita tehnocrată acapara pe deplin puterea, Silviu Brucan împreuna cu Andrei Pleşu s-au întâlnit in casa fostului kominternist Ascanio Damian, cumnatul și vecinul lui Pleșu din strada Paris, pentru a stabili ce rol urma să i se încredințeze grupului de intelectuali din jurul lui Gogu Rădulescu, lăsat pe dinafară (…). Aici s-a hotărât ca pe 30 decembrie 1989 să aibă loc o conferință de presă la hotel Continental, unde să …

Portavocile autorităților, mass media mincinoase, îndeamnă activ oamenii să se toarne unii pe alții, să se pîrască la autorități. Aceasta este poziția oficială a postului EuropaFM: Lege nazistă? Nein Protestul din Piața Victoriei a fost unul reușit, cu puține imperfecțiuni retorice care ar trebui netezite în timp. Se compară legea carantinei cu nazismul din ceva motiv, spunându-se că este o lege nazistă fără a se da o definiție clară ce înseamnă asta. Sigur, efectul propagandistic este eficient pe termen scurt, întrucât marea majoritate a oamenilor asociază nazismul cu ceva rău, însă este ca un împrumut. El va trebui plătit și efectele nu vor fi bune pe termen lung, trebuind să spargem o condiționare adâncă vizavi de național socialism și de adevărul istoric. Mult mai simplu ar fi să-i spunem o lege bolșevică. Oricine e suspect, bunurile se confiscă, exact cum făceau bolșevicii în Rusia. Țineți cont de asta când vorbiți cu lumea, noi am luptat într-un război antibolșevic alături de nemți, de naționali socialiști, pentru că asta a fost the right thing to do. Românul Ion V. Emilian vorbește pe înțelesul tuturor în cartea sa, mărturisind sentimentele grele care au încercat trupele române atunci când li s-a ordonat să întoarcă armele împotriva aliaților lor de drept. Să lupți de partea sovieticilor pe care i-ai combătut atâția ani, să lupți pentru violatorii și călăii propriului tău neam înseamnă să lupți împotriva conștiinței și a firii tale. Asta simțeau românii atunci. Ce ar simți ei văzând românii astăzi luptând “împotriva nazismului”? Ce ar spune ei astăzi dacă și-ar vedea semenii sărbătorind “eradicarea fascismului și a nazismului”, acuzând tot ce nu le convine de “nazism”. Dacă suntem adepți ai adevărului este important să clarificăm acest aspect pentru a ne face munca mai ușoară în viitor. Sursa: Incorect Politic

Die Welt ne anunță că ANTIRASISMUL DE ASTĂZI CONTINUĂ BANDITISMUL COMUNIST, de care credeam că am scăpat. Traducere Google, revăzută și corectată: Programul comunist de exterminare nu a fost abandonat ci continuat sub diferite forme, chiar dacă la scară mai mică. ALAIN FINKIELKRAUT, cunoscut filosof jidov, trăitor la Paris, anunță că foarte cunoscuta și criminala ideologie comunistă continuă încă sub numele de ANTI-RASISM. FINKIELKRAUT: “Antirasismul nu mai este o chestiune de egalitate sau ideologie. Ca și la universitățile Yale, Columbia sau Berkeley, civilizația occidentală este atacată în majoritatea celorlalte universități ale Vechiului Continent, de exemplu prin simpla arătare cu degetul a statuilor și monumentelor ridicate în memoria marilor savanți sau oameni de Stat, morți de mult. Europa și cultura ei sunt vinovate de toate relele ce s-au răspâdit pe pământ: sclavagismul, colonialismul, sexismul și fobia LGBT. Este vorba de acuzarea și distrugerea întregii civilizații și culturi europene, de năruirea prestigiului acesteia, pentru ca, pe ruinele ei, minoritățile rasiale actuale să își poată desăvârși opera lor distrugătoare, în cadrul așa numitei diversități culturale. În acest fel, pe nesimțite, RUȘINEA DE A FI DE CULOARE ALBĂ ESTE ÎNLOCUITĂ DE O CONȘTIINȚĂ CETĂȚENEASCĂ VINOVATĂ! DENUNȚ RESEMNAREA STATULUI FRANCEZ ÎN FAȚA REGIUNILOR FRANȚEI MURIBUNDE, PIERDUTE. ANTIRASISMUL ESTE COMUNISMUL SECOLULUI XXI “. (Die Welt, 13 iunie 2020) Nota traducătorului: Nu pentru toți este clar ce vrea să spună FINKIELKRAUT PRIN PRIN REGIUNILE FRANȚEI MURIBUNDE, PIERDUTE. Probabil este vorba de o aluzie la diferitele etnii, spații culturale, religii și concepții generale despre lume și viață, care, de-a lungul secolelor, au fost forțate să dispară, pentru ca pe ruinele lor să apară Franța medievală, apoi cea modernă, fără ca, la origine, să fii existat un popor francez, cu o limbă unică, religie unică, obiceiuri, etc. Ideea de FRANȚĂ s-a născut în capul regilor BOURBONI și a înaintașilor …

Stalin, fost dictator sovietic, mort in 1953, nu a fost, așa cum se crede, “georgian”, sau vreun jidov oarecare din Georgia, căci familia sa nu aparținea jidovilor descendenți din cele zece triburi ale lui Israel , deportate în antichitate de către asirieni , din care descind majoritatea jidovilor caucazieni, ci mai curând dintr-o familie de jidovi sefarzi de origine portugheză , expulzată din coloniile portugheze ale Africii, împreună cu alți jidovi, care s-au instalat mai întâi într-o mică insulă a Golfului Persic , denumitaă “Djuga”, de unde au emigrat ulterior în Georgia, traversând Imperiul Otoman, prezentându-se drept “oameni din Djuga”. Nu este aceasta oare o cutumă generală a jidovimii de a se disimula sub o mască în fața populațiilor locale ? În acest timp , familia lui Stalin fusese identificată drept jidovească – în limba georgiană numele de Djougasvili înseamnă “fiu de jidov” provenit din insula Djuga – in timp ce exista și un alt cuvînt pentru jidov in limba georgiană , “Uria”. Spre a-și camufla iudaismul , familia lui Stalin s-a “convertit” în aparență la creștinismul orthodox – rămânând în același timp , în secret, iudaică – și, precum se știe, Stalin a urmat chiar un seminar creștin orthodox, înainte să se transforme în revolutionary communist . Primele două soții ale lui Stalin : Caterine Svanize și Nadejdja Alleluieyeva (aceasta din urmă asasinată fiind chiar de Stalin însusi in 1932 , din cauza relațiilor ei amoroase cu un jidov pe nume Gleizer), erau amândoua jidănci de origine caucaziană, în timp ce a treia soție a lui Stalin a fost jidanca de origine kazară, Rosa Kaganovitch, sora lui Lazar Kaganovich , jidov care a jucat un rol important sub Stalin, precum și diversi membri ai familiei sale aflați în conducerea Uniunii Sovietice {20}. Stalin a fost, in acelasi timp în …

Ofiţerii care l-au avut în grijă au avut multe bătăi de cap din cauza lui Ernest Maftei, în perioada în care acesta a activat în reţeaua informativă a Securităţii. Aceştia au concluzionat, după ani de zile în care nu i-au pus la îndoială sinceritatea, ci doar capacitatea de a „pătrunde în intimitatea elementelor duşmănoase“, că „Bădia“ a fost „înfrânat de atitudinea mic-burgheză“. „Weekend Adevărul“ continuă să vă prezinte fragmente relevante din dosarele lui Ernest Maftei aflate astăzi în custodia Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii. Nevoit să semneze un angajament în ianuarie 1959, actorul a primit numele conspirativ „Mateescu“ şi a făcut parte din reţea până în noiembrie 1967, răstimp în care în dosarul său personal s-au adunat mai multe caracterizări şi note de analiză redactate de către ofiţerii Securităţii decât note informative pe care să le fi furnizat el. Ulterior, „Mateescu“ a fost reactivat în cursul anului 1970, dar i-a dezamăgit şi de această dată pe securişti, care constatau, în mai 1973, cu ocazia redactării unui nou referat cu propunere de încetare a legăturii, că „Mateescu nu este sincer“. Până în acel moment, ofiţerii nu îi puseseră la îndoială sinceritatea, ci mai degrabă loialitatea faţă de regim şi capacitatea de a „pătrunde în intimitatea elementelor duşmănoase“. „Mai trebuie muncit cu el în direcţia cultivării unui spirit mai revoluţionar, a unei atitudini mai hotărâte, în lovirea elementului duşmănos (…) Agentul nu este desconspirat, iar în ce priveşte sinceritatea s-a dovedit prin unele materiale care au fost verificate, cât şi cu agentul «PĂUNESCU GH.» că este sincer“, nota lucrătorul operativ Lt. Maj. Constantin Dinu la 12 decembrie 1959. „Încă de la preluare s-a constatat că agentul nu tratează cu simţ de răspundere colaborarea cu organele noastre sau că nu a fost bine instruit. S-a constatat că deşi colabora cu organele de …

Un grup format din cinci refugiaţi români a ocupat Legaţia Republicii Populare Române din Elveţia în februarie 1955. Şeful grupării a fost condamnat la moarte şi executat. Oliviu Beldeanu, de profesie sculptor, era unul dintre liderii organizaţiei de tineret a Partidului Naţional Ţărănesc. El a izbutit, după câteva încercări eşuate, să părăsească ţara în 1949, prin Iugoslavia. După ce a stat o vreme în Italia, Oliviu Beldeanu s-a stabilit la Konstanz. Acolo, a început pregătirea viitorului asediu asupra legaţiei din capitala Elveţiei, lui alăturându-i-se Ion Chirilă, Stan Codrescu, Dumitru Ochiu şi Tudor Ciochină. În noaptea de 14 spre 15 februarie 1955, în vremea în care personalul Ambasadei era în cea mai mare parte absent din sediu, luând parte la o recepţie oficială, cei cinci au pătruns în interior, loc de unde au încercat să sustragă mai multe documente. Conţinutul acestora a rămas, din câte se pare, până azi, pe mai departe necunoscut, dar cum scopul principal al acţiunii era de a dovedi că Legaţia RPR este locul de unde sunt coordonate ample acţiuni de spionaj la adresa mai multor puteri occidentale, este de presupus că documentele sustrase erau de natură să probeze aceste fapte. Cei cinci voiau deopotrivă să atragă atenţia Occidentului asupra abuzurilor autorităţilor comuniste de la Bucureşti, dar şi să ceară grabnica eliberare din închisoare a unor mari personalităţi aparţinătoare vechilor elite. La loc de frunte figurând numele lui Dinu Brătianu, despre care membrii grupului nu ştiau că, între timp, decedase în închisoare. Pătrunderea grupului Beldeanu în sediul Ambasadei a fost sesizată de câteva femei, iar în clipa în care cei cinci au încercat să părăsească sediul l-au întâlnit pe Aurel Şeţu, oficial şofer al Ambasadei, dar despre care se bănuia că era în realitate ofiţer cu grad înalt în Securitatea română. Acesta a fost împuşcat mortal, rămăşiţele …

Majoritatea oamenilor cunosc povestea din Matrix. Filmul, apărut în 1999, descrie un viitor distopic în care „realitatea” trăită de oameni este în fapt un simulacru creat de mașinile care doresc să subjuge rasa umană. Filmul rezonează în continuare cu foarte mulți oameni datorită senzației tot mai acute că lumea noastră modernă este în mare parte o realitate simulată cu ajutorul tehnologiei și al mass media. În urmă cu mulți ani, scriitorul George Orwell a tras un semnal de alarmă cu privire la condiția de Matrix a omului modern, și a afirmat că „istoria s-a oprit în 1936”. Sursa acestei vorbe se găsește nu în romanul «1984», ci în eseul «Privind înapoi la războiul spaniol», o meditație pe marginea experienței sale din Războiul Civil din Spania (1936-1939), în care el a luptat de partea republicanilor contra naționaliștilor conduși de Franco. Potrivit lui Orwell, în timpul acestui conflict a devenit conștient de utilizarea pe scară largă a propagandei în consolidarea regimurilor totalitare moderne. „Îmi aduc aminte că i-am spus lui Arthur Koestler ‘istoria s-a oprit în 1936’, la care el a dat imediat din cap în semn de aprobare. Ne gândeam amândoi la totalitarism în general, dar mai precis la războiul civil. Destul de devreme în viață mi-am dat seama că niciun eveniment nu este prezentat corect în ziare, dar în Spania, pentru prima dată, am văzut reportaje care nu aveau niciun fel de legătură cu faptele, nici măcar legătura implicată de o minciună obișnuită. Am citit despre bătălii grandioase desfășurate în locuri unde nu a avut loc nicio bătălie, și o tăcere deplină despre sutele de oameni care au fost uciși. Am citit despre soldați care s-au luptat cu curaj, dar care au fost prezentați ca lași și trădători, iar alții, care nu au văzut nici măcar cum se trage un …

Regele Mihai a explicat de nenumărate ori că a semnat actul de abdicare din 30 Decembrie 1947 pentru că a fost ameninţat de Petru Groza că vor fi executați 1000 de studenți. Două documente din arhiva fostului Consiliu de miniştri şi păstrate la secret de comunişti îl contrazic: Regele Mihai ar fi renunţat la tron şi pentru că îşi dorea să se căsătorească cu Ana de Bourbon Parma. La Arhivele Naţionale, în fondul Consiliului de miniştri, există trei file, dactilografiate după alte zece foi scrise de mână, care reprezintă notițele luate la momentul abdicării Regelui Mihai, la o întâlnire dintre Regele Mihai şi Petru Groza, din 22 decembrie 1947. Din transcriere reiese că Regele s-a înțeles cu Petru Groza: „Văd ce e în jurul meu. N-am avut copilărie, tinereţe şi mama va trebui să înţeleagă. Dar nu spune la nimeni. Între noi, mergem înainte…”. Sunt cuvinte atribuite Regelui, în documentul din 1947. Casa Regală nu neagă documentrul, ci îl pune sub semnul întrebării: „Autenticitatea documentului este sub semnul întrebării, neavând un autor clar şi nefiind semnat”, a transmis şi Biroul de presă al Majestăţii Sale care aminteşte şi că „în cei aproape 70 de ani de la abdicarea forţată a Regelui Mihai, acest document nu a fost folosit de niciun regim politic”, consemnează TVR. Vezi filmul la TVR.ro. Cu o lună înainte, în noiembrie 1947, Mihai călătorise la Londra la nunta viitoarei Regine Elisabeta a II‑a, ocazie cu care a cunoscut-o pe Prinţesa Ana de Bourbon-Parma, care urma să-i devină soţie. Potrivit propriei sale declaraţii, Mihai a revenit acasă „la sfatul expres al lui Winston Churchill”, care se spune că l-ar fi sfătuit pe Mihai că, „mai presus de orice, un rege trebuie să fie curajos”. Așadar Mihai plecase din România și nu mai intenționa să se reîntoarcă. Evident că …

Puțină lume știe faptul că cei doi dictatori, Nicolae si Elena Ceausescu, preferau mâncărurile tradiționale la masa de Anul Nou. Defapt mulți dintre noi ne aducem aminte de serile reci, fără căldură, de cele două ore de program tv și de cozile interminabile și rațiile, chiar și în ziua și seara de Revelion. Cei doi petreceau de Anul Nou la cabanele partidului sau la București, înconjurați de activiști de partid, de cei apropiați, cu mese pline și îmbelșugate, în timp ce românii de rând se chinuiau cu rațiile de salam cu soia. “Nici nu se comparau rafinamentele culinare de acum cu aşa-zisele rafinamente de la mesele Ceauşeştilor, chiar dacă şi ei ar fi avut acces, să zicem, la fructe de mare. Dar nu le plăceau. Ei mâncau mâncăruri tradiţionale, sarmale, friptură, pui la ceaun, piftie, salată de boeuf, care oricum nu lipseau de la mesele de sărbătoare. Dacă lipseau era vai şi-amar! Lui Nicolae Ceauşescu îi mai plăceau în special preparatele tradiţionale din peşte: ciorba de peşte, plachia şi saramura. Dar marea lui pasiune rămâneau sarmalele. De băut se bea vin alb şi ţuică de prună, fiartă şi îndulcită. Tanti Lenuţa mai bea băuturi dulci, pentru femei, dar nu se îmbăta. Cam ăsta era meniul lor de ani de zile, la petreceri, la aniversări sau la Revelion”, a scris Mihaela Moraru, nepoata lui Nicolae Ceauşescu, în memoriile sale. În fiecare an, fie de Crăciun, fie de Revelion, Nicolae Ceaușescu îi făcea un singur cadou soției sale, așa cum își amintește și Camil Roguski, arhitectul personal al celor doi dictatori. ”Pe ei nici nu-i interesau cadourile. Mai făceam câte o ex­pozitie cu ele, dar de multe ori nici nu veneau să le vadă. De fiecare data Ceauşescu îi lua Elenei câte un buchet de flori”, msusţine Camil Roguski.

Retras în ultimii ani din activitatea publică, fostul președinte Ion Iliescu a redevenit activ în ultimele două săptămâni când Revoluția din 1989 a fost una dintre principalele teme de dezbatere. Primul președinte al României eliberate din comunism a avut în ultimele zile mai multe intervenții prin declarații de presă sau postări pe propriul blog. Decizia luată astăzi de Guvern pare să îl fi resuscitat efectiv pe Ion Iliescu, ajuns la aproape 90 de ani. Fostul președinte Ion Iliescu a reacționat dur la vestea desființării de către Guvernul Ludovic Orban a Institutului Revoluției Române. Este ”o porcărie curată”, a zis Iliescu, fostul șef de stat fiind președintele institutului. ”Nu am auzit de așa ceva. Asta e o porcărie curată. Adică Institutul Revoluției Române, renunțăm la Revoluția Română, la studierea ei… Nu înțeleg, nu știu, nu am aflat încă această știre. Mi se pare o porcărie inadmisibilă. Că sunt oameni care n-au trăit Revoluția și nu-nțeleg și-i interesează, asta e altă treabă, dar a fost un moment istoric remarcabil care-a marcat întreaga transformare pe care a cunoscut-o țara în ultimii 30 de ani de zile. Cum să renunți la așa ceva? Unde în lume se întâmplă așa ceva? N-am aflat încă această știre, mă surprinde și nu-nțeleg motivația ei”, a afirmat, într-o declarație pentru Mediafax, Ion Iliescu. Executivul a adoptat, luni, o ordonanță de urgență privind desființarea Institutului Revoluției Române, condus de fostul președinte Ion Iliescu, solicitarea fiind făcută de secretarul general al Guvernului, Antonel Tănase. Institutul Revoluţiei Române s-a aflat în centrul unui scandal după ce a decis organizarea unui concert în 22 decembrie, gest calificat de mai multe organizaţii civice drept o jignire adusă memoriei eroilor martiri ai Revoluţiei din 1989 şi urmaşilor acestora. Ulterior, Grupul pentru Dialog Social a cerut desfiinţarea imediată a Institutului Revoluţiei Române din Decembrie 1989. …

Un anunț trist a fost făcut de Daniel Uncu. Acesta a anunțat că a murit ziaristul Mihai Creangă, cel care a făcut parte din grupul de disidenți ”Acțiunea R”. Aceștia au editat un ziar clandestin în perioada comunistă, fiind cu toții arestați și condamnați la închisoare. Cei arestați au fost eliberați în decembrie 1989, atunci când revoluționarii români au doborât dictatura ceaușistă. Mihai Creangă – care a condus ziarul ”România Liberă – a încetat din viață chiar în ziua de Crăciun. Avea 77 de ani. ”A murit ziaristul Mihai Creangă. În zi Sfântă, de Crăciun, a urcat la cele veșnice. Dumnezeu să il odihnească ! Mihai Creangă este cel care alături de tatăl meu, ziaristul Anton Uncu, de ziaristul Petre Mihai Bacanu, de Ștefan Niculescu Maier și de tipograful Alexandru Chivoiu a făcut parte dintr-un grup de disidenți grupul „Acțiunea R” (Acțiunea România) care prin puterea condeiului și a unui ziar clandestin s-a opus dictaturii comuniste și ceaușiste. Au fost toți arestați și condamnați la închisoare, decembrie 1989 fiind momentul eliberării acestora. Dintre toți, doar Ștefan Niculescu Maier și Petre Mihai Bacanu mai sunt în viață!”, a anunțat Daniel Uncu. ”Nicio clipă nu mi-am mai văzut colegii” Mihai Creangă a povestit calvarul prin care a trecut după ce a fost arestat. 93 de zile de detenție și apoi domiciliu forțat la Târgu-Jiu, scăpând de acest chin doar după 22 decembrie 1989. ”Am stat în arestul Securităţii – Direcţia a 6-a cercetări penale – 93 de zile şi a urmat un domiciliu obligatoriu la Târgu Jiu, din care am scăpat după 22 decembrie 1989. Aici (n.red. – la Sighet) sunt oameni care au stat ani grei în puşcărie şi în condiţii infinit mai dure decât cele în care am stat noi. Aş zice că, prin comparaţie, detenţia noastră a fost ca …

Președintele României, Nicolae Ceaușescu și soția sa au fost asasinați la Târgoviște, în sfânta zi de Crăciun a anului 1989 și apoi au fost ciuruiți de gloanțele trase de câțiva militari! Cei care s-au autointitulat „emanații revoluției” din decembrie 1989 au reușit să împiedice, timp de 30 de ani, aflarea Adevărului despre lovitura de stat, dată cu sprijin extern, împotriva Poporului Român și a României! În sfârșit, a venit vremea ca multe Adevăruri ascunse să fie cunoscute de Poporul Român, mai ales de urmașii celor 1.166 de eroi martiri și a miilor de răniți din decembrie 1989. Pregătirea loviturii de stat din decembrie 1989 a început în anul 1986, iar Frontul Salvării Naționale (F.S.N.) a fost înființat clandestin în vara anului 1989, conform declarației publice făcută de generalul Nicolae Militaru, la începutul anului 1990. Grupul complotiștilor care s-au aflat în fruntea loviturii de stat din decembrie 1989 a fost format, cel puțin, din: Silviu Brucan (Saul Bruckner, care a fost incinerat iar cenușa a fost dusă în Israel), Ion Iliescu, Victor Athanasie Stănculescu, Gelu Voican Voiculescu, Petre Roman, Nicolae Militaru, Alexandru Bârlădeanu și Virgil Măgureanu, toți alogeni. Aceștia împreună cu complicii lor, cu mulți ucenici ai lui Iuda, au ascuns cu grijă Adevărul în legătură cu lovitura de stat din decembrie 1989 și cu călăii împotriva românilor. „Emanații revoluției” au ascuns timp de 30 de ani Adevărul privind asasinul Președintelui României – Nicolae Ceaușescu și a soției sale Elena Ceaușescu –, în ziua de Crăciun. Complotiștii puteau să-i asasineze pe soții Ceaușescu încă din după-masa zilei de 22 decembrie 1989, dar au amânat timp de trei zile execuția lor cu scopul de a se putea desfășura un război civil fratricid în care să moară, cel puțin, 60.000 de români. Planul lor a fost dejucat de generalii Ștefan Gușă și Iulian …

Elena Ceaușescu, monstru printre angajați! Soția lui Nicolae Ceaușescu își teroriza subordonații. „Era afurisită. O fată mi-a spus că a găsit în cadă o bucățică de scotch”. De-a lungul timpului au apărut tot felul de povești despre cuplul dictatorial. În mai toate, Elena Ceaușescu era indicată drept un adevărat monstru printre angajați! Dumitru Burlan, fost ofițer de Securitate și sosie a lui Nicolae Ceaușescu a fost invitat la Antena 3, în platoul emisiunii ”Sinteza Zilei”. Elena Ceaușescu, monstru printre angajați! Dezvăluirile acestuia au mers pe aceeași linie și ne-au arătat-o pe soția lui Nicolae Ceaușescu ca pe o femeie care își teroriza subordonații. Burlan nu a povestit doar care erau atribuțiile sale atunci când a devenit sosia lui Nicolae Ceaușescu. Acesta a spus și ce se întâmpla în casa familiei Ceaușescu, în intimitatea cuplului dictatorial, acolo unde, Elena Ceaușescu se pare că domina totul. Acesteia îi plăcea să dețină controlul la orice. Soția lui Nicolae Ceaușescu își teroriza subordonații „Femeile de serviciu erau, pur și simplu, terorizate de Elena Ceaușescu, acesta făcând tot posibilul pentru a se asigura că munca este dusă la îndeplinire în cele mai bune condiții și… fără scăpări. De pildă, punea câte o frunză sub covor, pentru a vedea dacă praful a fost eliminat și de acolo. ”Băga frunze sub covor să vadă dacă face curat”, a dezvăluit fostul ofițer de Securitate. Dumitru Burlan nu a ezitat și a transmis că Elena Ceaușescu era o femeie ”afurisită”. Fostul ofițet și-a adus aminte de un episod incredibil. La un moment dat, o fată a găsit în cadă o bucățică de scotch. Culmea, fusese pusă acolo chiar de soția lui Nicolae Ceaușescu, tocmai pentru a se convinge că acea cadă era curățată corespunzător. „Eu răspundeam de tot personalul lor. Elena era afurisită. O fată mi-a spus că a …

Un tabel elaborat recent de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității cuprinde persoanele care au primit calitatea de „revoluționari”, beneficiind de toate drepturile ce decurg conform legii din această calitate (inclusiv o indemnizație de 2.200 lei lunar), dar care au primit decizii definitive și irevocabile de colaboratori sau de ofițeri ai Securității, potrivit OUG 24/2008. Tabelul cu cei 259 de securiști și colaboratori ai Securității care primesc indemnizație de revoluționari: Nu toate numele au fost încă publicate în Monitorul Oficial (din lipsă de bani – costă cam 500 lei fiecare pagină a sentinței instanței, rămase definitive, deci se adună sume considerabile). Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor ar trebui să retragă certificatele, așa cum prevede legea. „Anul trecut, CNSAS a transmis la SSPR, prin Adresa Nr. P 7031/25.10.2018, adresată lui Vintilă Meșter, 2 liste: prima cu 149 de persoane al căror nume a fost publicat în Monitorul Oficial, și o altă listă cu numele a 41 de persoane care aveau decizii definitive, dar nu puteau fi publicate. Între timp, s-au mai adăugat alte nume, din procesele finalizate și din deciziile care în octombrie anul trecut încă nu erau legalizate, ci doar pronunțate. Veți găsi în tabel stadiul publicării fiecărei decizii. Conform unor informații neoficiale, niciun certificat nu ar fi fost retras până în prezent. Cer Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor să clarifice acest aspect într-un comunicat public și să aplice legea.”, a scris senatorul Vlad Alexandrescu pe Facebook. SITUAȚIE CENTRALIZATĂ REVOL… by Dan B on Scribd

Prostituţia, ţinută sub tăcere de autorităţile comuniste, devenise un fenomen de amploare în România anilor ’80, arată mărturiile din acea vreme. Prostituţia a fost scoasă în afara legii în 1949, iar femeile care o practicau au fost „reintegrate” în societate printr-un proces de reeducare. Termenul de prostituţie a fost chiar eliminat din primele dicţionare editate în timpul regimului comunist, însă „cea mai veche meserie din lume” a continuat să existe clandestin, chiar dacă practicantele ei erau pedepsite aspru, cu pedepse de până la trei ani de închisoare. Statistici oficiale despre numărul prostituatelor din România comunistă nu sunt cunoscute. Totuşi, potrivit unor documente de arhivă din anii ’80, care arătau cum Nicolae Ceauşescu o denunţase, nemulţumit de „oamenii care evită munca şi încearcă să îşi facă un rost prin activtăţi necinstite, inclusiv prin prostituţie”, putea fi trasă concluza că fenomenul devenise îngrijorător pentru regim. Motivul prncipal ar fi fost perturbarea forţe de muncă şi nicidecum soarta femeilor, observau autorii unui raport din 1982, păstrat în arhivele Radio Europa Lberă (RFE). Prostituatele „de lux” din anii ‘80 Câteva relatări din presa română a acelor vremuri ofereau detalii despre prostituatele din anii ’80. Un astfel de articol, cu titlul „Cum este”, a apărut în 13 septembrie 1982, în Scânteia Tneretului. Reporterul a vizitat o secţe de poliţie din Bucureşti şi a fost martor la investigarea a 10 prostituate, prinse în urma unui raid al Miliţiei. „Toate erau fete tinere atractive, bine îmbrăcate, cu rochii vaporoase şi parfumate, şi purtau bjuterii de aur. Nu erau speriate de anchetă, ci erau mai degrabă cinice. Una dintre ele a fost surprinsă de miliţieni în camera unui oaspete străin, la Hotel Intercontinental şi avea valută şi ţigări străine în poşeta ei. Venise în Bucureşti de patru ani, din provincie, şi avea un copil de un an şi …

Descurajăm orice urmă de violență, chiar și pe aceea din care rezultă omleta. Jos cârjele de pe ouăle lui Adrian Năstase! Vezi: Cârja cu care a fost lovit Gelu Voican Voiculescu va fi expusă la Muzeul Anticomunismului! Momentul în care Gelu Voican Voiculescu PRIMESTE O CARJA IN CAP. VIDEO Dacă a curs sânge de Voican în Piața Universității, e un semn bun. Asta este, mai curge sânge și din ei

Cârja cu care a fost lovit Gelu Voican Voiculescu va fi expusă la Muzeul Anticomunismului! Lângă bila lui Ion Iliescu – pentru cine a prins-o. Vezi: Momentul în care Gelu Voican Voiculescu PRIMESTE O CARJA IN CAP. VIDEO Cine e fata care îl ține de mână pe Gelu Voican Voiculescu

Trecutul Elenei Ceaușescu, înainte de a se căsători cu Nicolae Ceaușescu, se pare că nu a fost tocmai subiect de laudă pentru „tovarășă.” Aceasta avea și o poreclă din această cauză, nu tocmai potrivită pentru cea care a devenit soția dictatorului. Aceasta era poreclită „păsărică” pentru că se pare că obișnuia să nu poarte lenjerie intimă. Mai mult, în adolescență, tovarășa nu a avut nici atunci o reputație prea bună. Aceasta ar fi avut mulți iubiți, printre care ar fi fost și fratele lui Nicolae Ceaușescu. Toate acestea au fost dezvăluite de Dan Capatos, Cristi Brancu şi Florin Condurăţeanu, care au povestit la „Dosarele Vip” peripeţiile din tinereţe ale Elenei Ceauşescu. Aceștia au mai spus că Elena Ceaușescu se delecta uitându-se la filme porno și că ar fi mers în baia unei gări cu un soldat. Ce obsesii avea Elena Ceaușescu „În momentul în care plecam în vizite cu soţii Ceauşescu, primeam bilet de la Cabinetul 2 pe care scria: «Nu aveţi voie coc, n-aveţi voie ruj, n-aveţi voie să vă machiaţi, n-aveţi voie ojă pe unghii». Doar Elena Ceauşescu purta părul strâns în coc, noi (soţiile miniştrilor – n.r.) nu aveam voie să purtăm. În vizitele mele cu ea, uneori Elena Ceauşescu mă chema şi-mi spunea: «Dragă, ia spune-mi mie care dintre tablourile astea este de cadou?». Erau tablouri de Sabin Bălaşa, de Tarcea, aduse pentru cadouri, şi îi spuneam: «Eu cred că acesta, dacă vă place şi Dvs., dar dacă nu vă place alegeţi pe care vreţi». Răspundea: «Da, da, şi eu m-am gândit la ăsta». Altădată, m-a chemat la două noaptea la ea în dormitor pentru că i se aduseseră valize cu bijuterii şi-şi pusese un colier la gât, pe care n-a mai putut să-l scoată. Fiind un colier extrem de scump, i se declanşase siguranţa, pentru …