colonie

Sigur, ocupatia sovietica, acolo unde au fost si trupe pina dupa 1990, nu este de dorit, dar sa-ti dicteze Bruxelul marimea castravetelui sau a morcovului, chiar ca este neplacut si chiar inacceptabil, conform 60m.ro.

Ce nu spune Victor Orban este ca Europa de est a fost supusa de UE (tarile vechi) la un colonialism de tip nou, cu castigatori net doar Vestul.

Sa supui econimia unor tari estice abia iesite din comunism, a fost o treaba usoara, astfel ca dezindustrializarea s-a facut cu mult succes.

Dar cea mai mare lovitura a fost data fortei de munca din Est, care ramasa fara fabrici si uzine , a migrat in vest, contribuind la PIB-ul acestor tari.

Chiar si ce se mai face prin Est, lucrari mari publice, imbogateste tot Vestul, intrucit lucarile sunt facute tot de ei, cu materialele si utilajele lor.

Tari precum Ungaria si Polonia au sesizat acest lucru de o bucata de vreme si au incercat si o rdedresare pe cont proriu! Romania a ramas la stadiul de colonie eterna..

De ce? Fiindcă și-a pierdut caracteristica de AUTODETERMINARE adică poporul nu mai poate să decidă pentru binele său!

Neavând dreptul suveran de a emite propria monedă, colonia România trebuie să împrumute fără să întrebe poporul dacă e de acord să plătească! Apoi îl silește prin instituțiile statului mafiot, numit „DE DREPT”, să plătească!

Începând din 1 ianuarie 2007, colonia România este parte a celui de-al Patrulea REICH numit UE. Guvernul colonial are două surse de finanțare mari și late: se împrumută de la BNR, dar obligatoriu prin intermediul băncilor comerciale și se împrumută de la troika FMI/BM/UE.

Deoarece camăta nu există tipărită fizic pe piață, Guvernul ,ce accesează ILEGAL și IMORAL CREDITE, este pus în situația de INCAPACITATE DE PLATĂ. Practic poporul român este în FALIMENT TEHNIC (nedeclarat). CĂMĂTARII știu asta și sunt „înțelegători” cu noi: ne rostogolesc din credite și ne lasă să stăm încă pe PĂMÂNTUL LOR.

În schimb, noi trebuie să facem mici compromisuri: ne facem că votăm dar EI dictează cine va fi GUVERNATOR (Președinte), ne facem că avem o țară dar ei hotărăsc ce să facă cu petrolul, lemnul, aurul, apa, gazele, terenul agricol.

EI hotărăsc câți trăim și câți murim, EI hotărăsc cât muncim și ce primim de mâncare pentru munca noastră. Când EI văd că suntem supărați și nu mai vrem să muncim în condițiile lor ne schimbă VĂTAFII cu unii TEHNOCRAȚI/MERITOCRAȚI. Colonia România este OBLIGATĂ să PLĂTEASCĂ TRIBUT la UE. Ultima dată erau vreun miliard de euro.

Să recapitulăm: românul GIGEL care se scoală de dimineața și pleacă la un serviciu infect unde un alt șef îl exploatează la maxim, primește un salariu. Cât vrea cel care îl exploatează, atât îi dă. GUVERNUL COLONIAL se împrumută în numele său fără să îl întrebe și după aceea îl obligă să plătească TAXE și IMPOZITE. 20% din tot ceea ce cumpără și 9% din coșul lunar de mâncare merg la PLATA CREDITULUI accesat în numele său. 50% din munca sa merge către ANAF lunar de unde pleacă în sacul GUVERNULUI COLONIAL.De aici pleacă la cămătarii ce dețin România și un pic în buzunarele VĂTAFILOR puși de CĂMĂTARI dar votați de noi.În plus 1 miliard de euro anual merge la bugetul UE.Și de acolo unde credeți că merge?

Exact! Se plătesc VĂTAFII DE LUX de la BRUXELLES și apoi merg în subvenții către OLANDA, GERMANIA, FRANȚA.

Așadar când vreți o țară ca afară să știți că VIENA e făcută pe jaful din TRANSILVANIA în timpul IMPERIUL AUSTROUNGAR!!! Că GERMANIA are AUTOBAHN fiindcă naziștii ne-au furat de 20 de miliarde de mărci care actualizat azi ar însemna 20 de mii de miliarde de euro!!!

Ați pierdut șirul, nu? Să recapitulăm: din salariul lui GIGEL care valorează în mod normal 4000-5000 de euro fură ISĂRESCU 75% și din cei 25% VĂTAFII români, cei europeni precum și cetățenii olandezi, francezi, austrieci și mai ales germani. GIGEL rămâne cu 975 (240 de euro) de RON, iar când un guvern face greșeala să-i dea și lui GIGEL 100 de RON atunci STĂPÂNII COLONIEI ROMÂNIA îi scot pe ALȚI GIGEI în stradă și dau jos acel GUVERN.

GIGEL a ieșit și el cu copiii în piață și e fericit! A învins! A pierdut cei 100 de RON la salariu, poate o șansă la o viață mai bună dar nu îi pasă! STĂPÂNII COLONIEI ROMÂNIA sunt mulțumiți, iar asta e tot ceea ce contează pentru GIGEL!

Peste ani, GIGEL moare de cancer în plină stradă fiindcă între timp spitalele sunt private iar el nu și-a permis asigurare de sănătate. În timpul vieții GIGEL a produs ENORM pentru CĂMĂTARII ce au acaparat ROMÂNIA, pentru ISĂRESCU, pentru VESTUL EUROPEI. El moare fericit știind că și COPIII săi vor prelua JUGUL și vor contribui la BUNĂSTAREA UE, a copiilor germani și a celor francezi! Cu ultima fărâmă de viață șoptește ușor: „JOS COMUNISMUL!”.

Unul din marile talente ale dușmanilor noștri este să ne vorbească limba!

DUȘMANII NEAMULUI ROMÂNESC nu vorbesc doar limba română bine, vorbesc și rusa, poloneza, engleza, franceza, italiana și spaniola! De asta DUȘMANII NEAMULUI ROMÂNESC de pe teritoriul american se înțeleg bine cu DUȘMANII NEAMULUI ROMÂNESC de pe sol francez, polonez, italian, rus!

Acești DUȘMANI urăsc deopotrivă toate POPOARELE, dar pe români cel mai mult fiindcă românii sunt singurul popor subjugat de ei care în 15 aprilie 1989 au reușit SUVERANITATEA COMPLETĂ! Suveranitatea completă înseamnă zero datorii externe și suveranitatea emiterii de bani și credit!

După ce ne-au distrus și furat avuția națională, ne-au distrus identitatea culturală, ne distrug încet, dar sigur, legătura cu DUMNEZEU CREATOR, ne-au distrus capacitatea de a ne însănătoși și ne forțează să mâncăm cancer, ne-au falsificat istoria să nu mai știm cine ne sunt prietenii și cine dușmanii.
Mai nou ne învață copiii că e bine să fii homosexual și să facă sex anal (mulțumită vitelor care au boicotat referendumul din 6-7 octombrie 2018)!

Acești DUȘMANI AI NEAMULUI ROMÂNESC care lucrează încet și sigur la EXTERMINAREA NOASTRĂ, acum au venit să ne vorbească în limba română ca să ne simțim noi, mândri! MÂNDRI că ce? MÂNDRI că suntem sclavi la noi pe pământurile strămoșești? MÂNDRI că le plătim cu munca noastră (plătită cu cât vor ei) benzina și motorina noastră furată tot de ei? MÂNDRI că nu mai au voie țăranii noștri (ce au ținut 600 de ani PATRIA în spate) să producă nimic? MÂNDRI că se inventează biruri mai multe și mai mari? În 2019 cine e mândru că e român e un dobitoc! Înseamnă că nu înțelege nimic din ce e în jurul lui!

DONALD TUSK și cu bețivul de JUNCKER pot să se întoarcă la ei acasă și să ne lase în durerea noastră! Așa-numita PREȘEDENȚIE A CONSILIULUI UE este o vrăjeală propagandistică ca românii să stea cuminți, să plătească taxe și să muncească pe 300 de euro salariu minim! Nu e nici un avantaj că am fost invadați și ocupați de UE! UE sunt tot fasciștii de acum 70 de ani care au venit cu ciocolată în lăzile de muniții ca să ne ia petrolul și grîul! MÂNDRU CĂ EȘTI ROMÂN înseamnă să fii mândru că i-ai preparat masa lui Juncker, că-l servești exemplar, și că-i ții și aparatul de făcut pipi la toaletă când s-o îmbăta!

Luci LUCESCU, Londra

Nu este mai convenabil să se discute despre plagiate?!

În iureşul deneaisto-sereisto-sieist, care se înteţeşte de la o zi la alta în perspectiva invaziei de baloane de săpun programate pentru apropiatele alegeri parlamentare, sunt scoase cu dichis din centrul atenţiei spre a trece neobservate evenimente economice sau politice de impact, sunt camuflate decizii economice sau politice ce cântăresc greu la nivel imediat ori pe termen lung, sunt ”acoperite” acţiuni economice sau politice cu efecte directe ori indirecte asupra populaţiei, cea lovită mereu şi tocmai de aceea mereu ţintă a manipulărilor.

Arhitecţii şi păpuşarii acestui iureş imens pot considera că merg din victorie în victorie, în măsura în care scopul de ei urmărit – de a se abate atenţia de la temele importante prin indiferent ce mijloace – a fost deja atins: o prăpastie s-a căscat între agenda pe care propaganda respectivă o induce şi agenda reală din viaţa ţării şi oamenilor ei, o agendă pe care această propagandă caută cu obstinaţie s-o scoată de pe ordinea de zi, şi aceasta zi de zi!

Victorie aproape deplină, pentru că la fraieri – şi, vai, sunt atât de mulţi! – operaţiunea are chiar succes şi astfel aceştia nici măcar nu mai conştientizează temele cu adevărat importante care îi ard de fapt la buzunare şi le condiţionează viitorul. Căci, în timp ce prin această diversiune atenţia este dirijată către te miri ce, controlul naţional asupra economiei slăbeşte tot mai mult, dezastrul capitalului autohton se adânceşte, profiturile de pe urma muncii românilor la ei acasă iau calea străinătăţii, alături de români înşişi, care nu se mai descurcă şi pleacă în pribegie. Paroxismul este atins la alegeri, când diversiunea îşi dă întregul efect: oameni de bună-credinţă, dar fie neinformaţi, fie aburiţi de derizoriu sau abătuţi de la înţelegerea corectă a lucrurilor, votează unul sau altul dintre partide fără a realiza că de fapt niciuna dintre forţele politice parlamentare nu susţine schimbări de fond şi că, oricine ar câştiga, toate, dar absolut toate, rânduielile vor rămâne la fel: controlul naţional al economiei se va diminua în continuare, capitalul autohton va da pe mai departe din colţ în colţ, capitalul străin va dobândi noi poziţii şi mai copleşitoare, de pe urma resurselor lăsate de Dumnezeu românilor vor profita străinii, şi nu românii, câştigurile din munca românilor vor pleca şi mai abitir în străinătate, alături de alţi şi alţi români ce-şi vor căuta supravieţuirea în bejenie.

Cum arată agenda ţării potrivit diversiunilor fără număr? Tema centrală a momentului pare a o constitui plagiatele. Nu s-ar putea, desigur, refuza o anume importanţă a respectivei teme, deşi aceasta păleşte, ca prioritate, prin comparaţie, de pildă, cu aceea decurgând din faptul că gazul românesc din Marea Neagră s-ar putea nici să nu treacă prin România, necum să o aprovizioneze, cu toate că două treimi dintre români se încălzesc cu lemne. Fără îndoială, nu este moral ca o naţiune să fie condusă de către demnitari vinovaţi de plagiat, cu alte cuvinte fără discernământ propriu şi fără credibilitate, hoţi la vedere fără ruşine. Dar, să fim serioşi, nu din această cauză a fost instrumentat asiduu plagiatul dlui Ponta, ci pentru a-l elimina din politică pe dl Ponta însuşi, care nu plăcea din cine ştie ce alte puncte de vedere. Iar presupusul plagiat al dnei Kövesi este arhidezbătut nu din vreun alt motiv decât din acela că adversarii domniei sale urmăresc, ca şi în cazul Ponta, s-o scoată din joc, dar deocamdată n-au forţa celor din cazul Ponta!

Ce mai face parte din această agendă? Păi, aşa-numita imunitate parlamentară. Care, practic, mai mult nu există decât există! Și se referă de fapt la faza preliminară a cercetării de către justiţie, şi nu la faza procesuală propriu-zisă pe care nu o obstrucţioneză nimeni şi nimic. Dar, vai!, faza preliminară este cea cu cătuşe şi spectacol tv! De fapt şi de fapt, după ce a fost incriminată intruziunea politicului în Justiţie, vine Justiţia să facă politică în jocul politic!

Singura problemă cu adevărat importantă din această agendă este situaţia din spitale. Dar, iarăşi vai!, modul în care este adusă în atenţie şi discutată această într-adevăr gravă problemă se dovedeşte insidios şi murdar ţintit: nu este greu de a desluşi că mobilul nu reprezintă vreo îndreptare a stărilor de lucruri, ci nimic altceva decât desfiinţarea spitalelor de stat şi trecerea cheltuirii banilor strânşi din impozite în mâna clinicilor private; aceasta, cu toate că – trebuie precizat şi subliniat! – este vorba de bani strânşi de către stat (prin impuneri obligatorii), şi nu de către privaţi prin contribuţii dobândite punându-şi la bătaie renumele şi reputaţia lor.

De la „înălţimea” prefabricată a acestor teme, abia se vede fundul prăpastiei în care sunt aruncate, ca într-o groapă de gunoi, temele majore, cu osebire economice, de care depinde viaţa oamenilor. Și care nu sunt deloc dezbătute, nici măcar abordate! Indiferent cum ar fi menţionate, la afirmativ sau la interogativ, acestea, prin simpla lor înşiruire, dau măsura înfricoşătoare a aruncării lor în fundul prăpastiei şi a adevăratelor motive ale unui asemenea tratament.

Cum se face că România ”furată de români” (cel puţin aşa rezultă din demersurile Justiţiei!) este aproape în totalitate (ca decizie şi control) în mâna străinilor? Cum se face că DNA nu descoperă decât hoţi şi corupţi români, în ciuda faptului că investighează în majoritate dosare privind ilegalităţi în achiziţiile publice şi peste 70% dintre aceste achiziţii publice sunt contractate cu străini, şi nu cu români?! Cum se face că se discută despre salariile conducerii BNR, dar nu şi despre incalificabilul patronaj al BNR asupra celor mai halucinante marje de dobânzi din lume (diferenţele dintre dobânzile percepute la credite şi cele cu care se onorează depozitele)?! Aceeaşi BNR, care autorizează băncile străine (ce controlează întregul sistem bancar) să administreze debitorilor români penalităţi de ”risc de ţară”, cu toate că acordă credite din România, şi nu din afara României, şi se mai dau a fi şi ”bănci româneşti (cu capital străin)”!

De ce nu se discută aceste mizerii?! Nu credeţi că sunt mai ”tari” decât mii de plagiate la un loc? De ce nu se discută despre faptul că de trei ani România avea drept la alte redevenţe, mai semnificative, de la străinii care exploatează petrolul şi gazele româneşti, iar guvernele de la Bucureşti – atât politice, cât şi tehnocrate – se fac că plouă?!

De ce se evită abordarea frontală a implicaţiilor distructive pentru viitorul ţării ale vânzării terenurilor agricole, care vor ajunge încet încet toate la străini, în mod obiectiv şi inevitabil, pentru că românii sunt săraci iar străinii oricum mai bogaţi?! Și de ce se discută atât de rar şi de fără vlagă despre jaful pe care străinii, cu complicităţi româneşti, îl fac în pădurile ţării, de acestea au ajuns să reprezinte în România numai 25% din teritoriu, de la 33% până nu de mult, şi sub media de 32% din UE?! Ce altceva semnifică toate acestea decât transformarea României într-o colonie în cadrul UE?! Poate n-o fi aşa! O fi, dimpotrivă, România vreunul dintre corifeii UE şi noi nu ne dăm seama?! Dar de ce nu se discută cu prioritate despre aceste lucruri ca să ne lamurim cum stă de fapt problema?! Mă tem că nu se discută pentru că aşa este, iar propaganda diversionistă tocmai ascunderea acestor realităţi urmăreşte!

În loc de intoxicări cu bilanţuri false ale apartenenţei României la UE, care compară doar cotizaţia (la pasiv) cu fondurile europene accesate (la activ), ar fi cazul ca măcar după 10 ani de la aderare să se discute în sfârşit deschis despre un bilanţ adevărat, care să ia în considerare pierderile masive de zeci de miliarde euro pe an – subliniem, pe an! – ale României de pe urma mecanismului generalizării pe ansamblul UE a preţurilor, dar nu şi a salariilor, rămase de câteva ori mai mici în România decât media UE, mecanism prin care decalajele de dezvoltare şi nivel de trai cresc şi nicidecum nu se micşorează, precum şi de pe urma externalizării înainte de fiscalizare a celei mai mari părţi din profiturile realizate în România de companiile vest-europene.

Se discută masiv despre corupţii români, dar nu şi despre jefuitorii străini ai României, despre responsabilităţile românilor, dar nu şi despre responsabilităţile proprietarului. Parcă se uită că vieţuim în capitalism! Arhitecţii şi păpuşarii propagandei diversioniste stau rău la capitolul principiilor capitaliste, pe care le încalcă sistematic pentru atingerea scopurilor lor. Responsabilităţile trebuie să fie delimitate precis: cele ale proprietarului sunt ale proprietarului, cele ale chiriaşilor sunt ale chiriaşilor! Or, capitalul străin este noul proprietar preponderent al economiei din România. Românii au devenit chiriaşi. Nu mai trebuie debitate poveşti despre strategii de dezvoltare şi proiecte de ţară, căci de asemenea lucruri nu se pot ocupa chiriaşii. Nu mai trebuie aruncate în spaţiul public baliverne despre încurajarea capitalului autohton, când se vede de la o poştă că are loc un proces sistematic de distrugere a acestuia. Dacă, aşa cum preconizează strategii ale guvernului tehnocrat, vor continua privatizările, trebuie subliniat deschis: capitalul autohton, bun sau rău cum este, va merge şi mai apăsat spre extincţie. Și înţelegem de fapt prea bine de ce se evită dezbaterea, probabil doar pentru ca minunatul capital străin să apuce în linişte a prelua în sfârşit şi Hidroelectrica, devenită de acum fată-mare după restructurarea operată. Nu există măcar un exemplu în lumea largă de hidrocentrală, pentru care s-au făcut eforturi financiare naţionale imense, chiar sacrificii umane, şi care să fi fost apoi cedată capitalului străin! Preţul nici nu contează, căci hidrocentralele n-au preţ!

Lista ar putea continua. Să mai menţionăm doar dramaticele paradoxuri ale economiei din România, pe care propaganda diversionistă ţine cu tot dinadinsul să le ocolească abordarea publică, folosind stratageme diverse. Cum se face că de când PIB-ul tot creşte, partea din PIB ce-i revine muncii tot scade (de la peste 40% la intrarea în UE la 31% acum, după de 10 ani de apartenenţă la UE)?! Cum se face că din toată creşterea economică din ultimii ani (despre care se spune că ar fi chiar prima din UE), salariile se aleg mai cu nimic?! Cum se face că, în energie, consumul scade şi facturile cresc?! Cum se face că de la privatizările în domeniu în urmă cu 10-12 ani, plăţile pentru toate utilităţile (apă, electricitate, gaze) au sporit de două ori pentru consumatori la aceleaşi servicii?! Cum se face că, deşi economia privată a devenit atotcopleşitoare şi a pus la colţ economia de stat, România tot în subdezvoltare a rămas şi tot la coada Europei se află! Toate acestea au legătură cu preluarea economiei din România de către capitalul străin şi sunt efectele directe şi indirecte ale acestei preluări. Dar, vai!, tocmai aceste dramatice realităţi trebuie ascunse! Nu este mai convenabil atunci să se discute despre plagiate?! Autor: Ilie ȘERBĂNESCU

VEZI SI: IOHANNIS VREA LEGALIZAREA CASATORIILOR INTRE HOMOSEXUALI: Este greşit să mergem pe calea religiei crestine

Care este soarta unui jurnalist de provincie neînregimentat, care nu vrea să trăiască din „firimiturile” vreunui baron local, indiferent de culoarea politică a acestuia?

E greu, trebuie să strângi din dinţi şi să încerci să rezişti până la capăt în perioada asta nu tocmai fericită, când presa a fost o zonă foarte afectată de criză şi bătălia politică. E greu să rezişti, să ai coloană vertebrală… Eu zic că am mers bine şi dacă am rezistat până acum, în aceste condiţii, sunt convins că va fi mai bine în viitor. Iar faptul că „baronii locali” există peste tot, mai ales în provincie, nu face decât să-mi dea de lucru.

Ai trecut peste faza cu sucu’, berea, păpica la sindrofii şi pliculeţul la buzunar în diverse ipostaze. Cum ai rezistat?

Foarte simplu, acum mai bine de zece ani, când am început să fac jurnalism de investigaţie mai aprofundat, cred că materialele pe care le-am scris şi mesajele pe care le-am transmis au dat de înţeles că nu este cazul să vină cineva cu pliculeţul la mine. Am aflat la un moment dat, în urma unei anchete, că mă căuta un fost baron local, actualmente preşedintele unei federaţii sportive internaţionale, să-mi dea pliculeţul. Ce să-i faci, n-a fost să fie, nu m-a găsit atunci… he, he! Era vorba de Marius Vizer, ce să ne mai ascundem după deget?! Supărare mare că omul lui nu m-a găsit, dar eu cred că a fost spre binele lui că nu m-a găsit atunci! În rest, cred că un jurnalist îşi face treaba atunci când transmite un mesaj destul de clar că nu poate fi „apelat”, iar riscul de a fi deturnat este două ori mai mare decât cel al apariţiei articolului.

Ai demarat în ultima perioadă o serie de anchete privind devalizarea resurselor vitale ale României. În mare, dezbaterile publice s-au canalizat pe Roşia Montană, gazele de şist – Bârlad, Roşia Poieni… Se pare – ceea ce bănuiam de mult şi fără să folosesc cuvinte mari – că „sediul materiei” este cedarea pe nimic a tuturor resurselor ţării, cu complicitatea serviciilor de informaţii…

Există o lege a tăcerii în presă, se ştiu multe lucruri, există o grămadă de informaţii pe care foarte puţini le fac publice. Într-adevăr, la nivelul percepţiei opiniei publice, e „la modă” Roşia Montană. S-a atras de atâtea ori atenţia că Roşia este doar vârful de lance, proiectele fiind mult mai multe, aproape toţi Apusenii fiind „acoperiţi” şi nu doar Apusenii. Avem Baia Mare, ajungem la Arad, apoi Caraşul… e vorba de o întreagă strategie de vânzare pe doi bani a resurselor naturale ale României, pe de altă parte – nu mi-e frică s-o spun – trădarea de ţară a făcut ca România să devină o colonie. Cineva, bazându-se pe câţiva baroni locali care iau firimituri, profită la maximum de resursele naturale ale unei ţări. Ba mai mult, se ajunge inclusiv la înstrăinarea terenurilor agricole, o altă resursă vitală.

Cum suntem măcinaţi mărunt?

Pot spune că anul de pornire a fost 1995 şi personajul în jurul căruia se învârt multe dintre aceste afaceri este Frank Timiş. Deloc întâmplător, în 1995 el punea primele „balize” atât pe Roşia Montană, pe Certej, în domeniul aurului, însă trecea şi în partea cealaltă, obţinând şi licenţele pentru gazele de şist de la Bârlad. Le-a vândut apoi în 2011 către Chevron prin Regal Petroleum. Nu poţi să nu te-ntrebi cum e posibil ca un individ urmărit, condamnat pentru trafic de stupefiante în Australia, ajunge să deţină informaţii-cheie în toate domeniile ce ţin practic de siguranţa naţională. Când vorbim de aur-argint, de gaze de şist, de metale şi materiale rare, nu mai putem discuta de o scurgere accidentală de informaţii! Logic, totul s-a oferit de către cel sau cei care au centralizat informaţiile la vârf!

De unde atâtea firme canadiene „strategice”?

Schema e un pic mai complexă; majoritatea acestor firme sunt listate în Canada şi sunt subsidiare ale unor firme-mamă, cu acelaşi nume, înmatriculate în paradisuri fiscale bananiere. E o întreagă încrengătură, nici Fiscul american n-a reuşit să le pună cap la cap. Pe de-o parte, există firme din Barbados, din Cayman, Insulele Virgine şi-aşa mai departe, iar pe de altă parte, ele sunt listate cu acelaşi nume la Bursa din Canada. Alegerea Canadei ca loc de funcţionare a firmelor miniere, de fapt e vorba doar de sediul administrativ, e pentru că acolo nu există lege care să reglementeze funcţionarea acestor companii în afara ţării.

La începutul lui 2010, 60% dintre companiile miniere erau înregistrate în Canada şi ele deţineau peste 40% din totalul exploatărilor din lume. De ce au „puişori” în paradisuri fiscale?

E foarte simplu, acolo dispare profitul! O să vezi că există un Deva Gold cu sediul în Deva, dar mai există un Deva Gold cu sediul în Barbados, practic o subsidiară a European Goldfields, preluat de Eldorado Gold, care e acum deţinătorul a 80% din proiectul de la Deva. La fel cum există un Gabriel Resources (care deţine 80% din proiectul RMGC de la Roşia Montană) la Toronto, un Gabriel Resources în Insulele Jersey şi unul în Barbados. Vorbim acum de reprezentanţi ai statului român care au aruncat o firmă „momeală” gen Minvest, care va dispărea cu totul în firma investitorului „strategic”… Dincolo de teoria conspiraţiei, se pare totuşi că asasinii economici există şi sunt pe ultima sută de metri…

În ecuaţie apare Barrick Gold, care preia tot mai multe procente din exploatările aurifere, concern aflat şi în culisele încercării de preluare a Cuprumin. Are în România trei firme pe care le controlează; Carpathian Gold, Valhalla, Samax… sunt preluate deja teritorii imense în Hunedoara, la Rovina, Cireşata şi Colnic – ultimele două denumiri de dealuri de fapt. Există şi neconcordanţe, să nu le spun altfel, între ceea ce ne prezintă Agenţia Naţională a Resurselor Minerale şi licenţele de explorare şi exploatare prezentate de aceste firme pe propriile site-uri oficiale.

Avem cazul Băişoara, lângă Cluj, despre care RMGC nu ne spune nimic, dar care apare cu licenţă de explorare pe site-ul ANRM! Neconcordanţe existau şi pe site-ul European Goldfields – tot a lui Frank Timiş, practic „frăţiorul” RMGC (Gold Corporation) -, preluată de Eldorado Gold la începutul acestui an, beneficiara contractului de la Certej. Acţionar important de la sfârşitul anului trecut la European Goldfields e emirul din Qatar, cel căruia, pe 29 iulie, după anunţarea rezultatului referendumului, Băsescu îi… transmitea salutări prin intermediul corespondentului Al Jazeera… În ceea ce priveşte legalitatea acordului de mediu primit, mie mi se pare cel puţin dubios faptul că o agenţie regională a ajuns să dea avize de mediu pe un proiect de interes naţional.

Putem întocmi o hartă a secătuirii resurselor vitale ale României?

Încercăm! Tot în Alba, lângă Roşia Montană, se derulează un al doilea proiect, la Bucium, pentru care există licenţă de exploatare. Un alt proiect este la Băişoara, în Cluj, unde există deocamdată doar licenţă de explorare. Astea ar fi ale RMGC-ului. Vine apoi Eldorado Gold, despre care v-am vorbit ceva mai devreme, care a preluat European Goldfields; ei au exploatarea de la Certej… toate le au în judeţul Hunedoara. Au concesionat acolo 59 de kilometri pătraţi, apoi au în jurul oraşului Brad concesiune de 338 de kilometri pătraţi, sub numele de New Brad, şi o alta, New Deva-Muncel, o concesiune lângă Deva, de 137 de kilometri pătraţi. Deci ei au concesionat o treime din judeţul Hunedoara! După care apare Carpathian Gold, cu explorare la Rovina, tot în Hunedoara…

Carpathian e o firmă listată la bursă, în spatele căreia se află de fapt Barrick Gold. Tot Barrick mai e implicat în Transilvania Minerals, care, în asociere cu Valhalla, au licenţă de explorare în Arad (Bratosin) şi Caraş-Severin. Însă la ANRM nu mai apare nimic despre Severin! În Maramureş apare exploatarea deşeurilor din iazurile de decantare cu nişte firme ruseşti pe care încă n-am apucat să le verific. Apoi Băiţa, în judeţul Bihor, unde apare o licenţă de explorare pentru un zăcământ mixt care conţine şi aur şi argint, dar şi metale şi materiale rare.

Care este legătura cu gazele de şist?

Sunt două legături. Prima e numele lui Frank Timiş, care a preluat practic aurul Apusenilor prin cele două proiecte care sunt într-un stadiu avansat – Roşia Montană şi Certej – şi gazul de şist de la Bârlad, vândut acum Chevron-ului. Se pare că deja şi-a vândut toate afacerile din România până la urmă… A doua ţine de aceeaşi ”reţetă” de tip colonialist de exploatare a resurselor naturale ale ţării.

Unde duce reţeaua după intermedierile şi „vânzările succesive” ale lui Timiş?

Din informaţiile mele, merg către fosta reţea de Securitate…

Fosta şi actuala reţea… oare în mâna cui o fi, a lui Antonescu?

Ha, ha… parcă nu se ştie?! Dar în poveste apare şi Arpad Paszkany… Cine sunt acţionarii şi principalele nume din spatele firmelor „canadiene”? Pe de-o parte sunt firme miniere – cum e de exemplu Newont-ul sau Barrick sau Benny Steinmetz Group (BSG), cu exploatări în Sierra Leone -, iar pe de altă parte sunt „greii” de pe Wall Street: John Paulson, Tomas Kapplan, George Soros, principalii jucători la bursă pe minele de aur. BSG are o legătură cu Videanu de pe vremea când era primar, au dezvoltat un mare proiect imobiliar, Planorama, în Capitală, nu ştiu dacă e finalizat nici până astăzi.. Asta ar fi o filieră… Revenind la Barrick, ei au investit mai mult în acţiuni ale firmelor ce se ocupau cu aurul în România, după ce, anul trecut, pe 14 iulie, s-a primit acordul pentru descărcarea de sarcină arheologică pentru Cârnic (Roşia Montană). După patru zile Barrick cumpăra masiv acţiuni. La Carpathian a cumpărat 9% cu posibilitatea de a-şi mări pachetul. Preşedintele Barrick Gold este Peter Munk, unul dintre principalii acţionari la TriGranit, care-l are ca asociat şi administrator în România pe Arpad Paszkany. Au fost şi fotografiaţi amândoi la inaugurarea Polus Center din Cluj.

Arpad Paszkany cel reevaluat de Băsescu?!

Da, dar să nu uităm că tatăl său, tot Arpad, făcea parte dintr-un grup din care mai făceau parte un domn Voiculescu, un domn Columbeanu-tatăl, un domn Demian Şandor, şeful TriGranit care, înainte de 1989, avea nişte ocupaţii similare în Ungaria cu cei pe care i-am enumerat până acum în România.

Înseamnă că Irinel Columbeanu-fiul nu şi-a făcut averea vânzând telefoane în faţă la Inter…

Şi Paszkany spune că şi-a făcut avere din bişniţă cu deodorante…

Mai era unu’ Cataramă, care zicea prin anii 90’ că s-a pricopsit după ce vânduse vreo şase motociclete…

He, he…

Se mai simplifică lucrurile… Înţelegem de ce funcţionează atât de bine Diktatul axei Bruxelles -Washington…

Pot da doar o parte din informaţii, pentru că mai am o parte în verificare. Acte prin care se vede cum firme de lobby şi public-relation din New York recomandă companiei Gabriel Resources să lucreze cu nişte firme germane, una producătoare de cianură, alta specializată în închiderea minelor, pentru a se obţine sprijinul ambasadorului Germaniei în România.

Aceste fiind zise, mai avem ceva de făcut când Serviciile au luat-o „pe arătură”?

Cel mai bun lucru pe care-l putem face este să ne opunem, aşa cum s-a întâmplat în cazul Roşia Montană. Foarte multă lume e acum disperată şi demoralizată după acest aviz de mediu de la Certej, dar trebuie continuată lupta în justiţie şi mai ales pentru aplicarea hotărârilor judecătoreşti. Povestea de la Roşia era terminată de mult dacă se respectau hotărârile definitive şi irevocabile…

Dar mai avem judecători neşantajabili cu dosare din arhiva SIPA?

Da, mai avem şi oricum, până la urmă, presiunea publică din România a oprit o lege specială de expropiere în favoarea companiilor miniere care trecuse de Senat şi ar fi trebuit să fie votată încă de anul trecut în Camera Deputaţilor. Peste 100.000 de semnături şi fiecare deputat contactat (mail, telefon etc.) şi avertizat de zeci, sute, mii de cetăţeni din colegiilor lor că dacă votează legea se vor „arde” definitiv, uite că i-a oprit, cel puţin până la ora la care vorbim. Uite că nici la Certej n-au toate proprietăţile pe care ar trebui să-şi desfăşoare proiectul. Oricum, oamenii de acolo, care se opun, trebuie să ştie că vor fi sprijiniţi de cei din societatea civilă care au luptat şi până acum la Roşia Montană, de la profesori universitari şi academicieni până la (nu în ultimul rând) he, he… membri ai galeriilor de fotbal.

Nu ţi-e un pic frică, sau mai bine zis, ai ce pierde din toată povestea asta? Cum stai cu declaraţia de avere?

Am o maşină de litraj mic căreia i-au tăiat de trei ori cauciucurile până acum. A fost şi atacată cu ouă la Roşia Montană de agenţii de pază de la RMGC – nu ştiu ce i se poate întâmpla mai mult, că e o maşinuţă de 1,2, acum i s-a spart şi toba, dar ”opera” asta din urmă îmi aparţine, pe drumurile din Roşia. Despre conturile mele, dacă găsesc hackerii ceva prin ele, îi felicit, măcar să-mi spună şi mie c-am avut ceva. Oricum, mai bine te lipseşti de orice ban numai să vezi ceva unic în lume. În Muntele Cârnic, sub pământ, ce vor ăştia să distrugă… să-ţi imaginezi doar peşterile din Moria, din ”Stăpânul Inelelor”. Ei, aşa ceva există în realitate! De la galeriile romane şi până la exploatările recente, închipuie-ţi camerele cu coloane pe 24 de etaje. Şiruri, şiruri de coloane şi de camere, şi labirinturi… Ca înălţime sunt câteva blocuri turn unul peste altul.. E un palat interior. Aşa ceva nu există nicăieri în lume!

Sursa: Bad Politics

Nesupunerea premierului ungar, Viktor Orban, continuă să dea mari bătăi de cap Uniunii Europene. Tentativele repetate ale Guvernului Orban de a modifica Constituţia sunt urmărite cu mare atenţie şi îngrijorare de liderii europeni.

Dar Viktor Orban a calificat raportul eurodeputatului portughez Rui Tavares, adoptat în iunie de comisia pentru Libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne, din Parlamentul European, ca fiind nedrept. Raportul Tavares cerea autorităţilor ungare, cu precădere, restaurarea deplină a statului de drept, respectarea independenţei justiţiei şi garantarea libertăţii de expresie, a libertăţii presei, a libertăţii cultelor religioase, a dreptului la proprietate, ca şi respectarea drepturilor minorităţilor. “Nu îmi fac iluzii. Ştiu că socialiştii, liberalii şi verzii vor vota împotriva Ungariei, iar prietenii noştri ne vor fi alături. Am venit în faţa dumneavoastră să vă transmit respectul meu. Am depus sub forma unui memorandum răspunsul Guvernului ungar la jignirile grave care s-au adus ţării noastre. Sunteţi profund incorecţi faţă de Ungaria şi poporul maghiar. Folosiţi în mod public dubla măsură, nu recunoaşteţi, ne subestimaţi şi luaţi în derâdere munca maghiarilor de a-şi reînnoi patria, deşi am depus eforturi consistente şi am muncit din greu ca să depăşim falimentul din startul crizei economice. Am început de foarte de jos, economia Ungariei prăbuşindu-se încă dinainte de cea a Greciei”, le-a spus Orban europarlamentarilor.

“Ungaria se autofinanţează”

“Doar două ţări au reuşit să îşi plătească datoriile, Ungaria este una dintre acestea. Ţara noastră se autofinanţează deja din pieţele financiare, în timp ce datoria de stat şi şomajul sunt în continuă scădere. Noi nu vrem să trăim din banii altor contribuabili europeni, ci vrem să stăm pe picioarele noastre, prin propria noastră economie. Ungaria a lucrat mereu în contravântul Parlamentului European. Uniunea Europeană vrea să impună un sistem de monitorizare care ar aduce un stat membru sub tutela ei. Este o direcţie periculoasă. Eu am trăit soarta Europei Centrale. Ştiu ce înseamnă să nu fim propriii noştri stăpâni, fiindcă departe, într-o altă ţară, alţii decid soarta noastră. Ştiu ce înseamnă să trăim drept cetăţeni de rang inferior. Timp de decenii am suportat ca cei puternici să abuzeze de puterea lor. Noi ştim ce înseamnă ca independenţa şi libertatea ţării noastre să nu fie respectate. M-am aliat cu cei care luptau împotriva comunismului pentru a pune capăt unui astfel de regim şi niciodată să nu mai fim nevoiţi să retrăim astfel de lucruri”, a declarat Orban în cadrul discursului său, citat de Hirtv.

Doleanţe

“În consecinţă, am venit să vă transmit că noi maghiarii nu vrem o Europă în care ţările de succes sunt pedepsite în loc sa fie premiate, nu vrem o Europă în care majoritatea de două-treimi este condamnată, în loc să fie respectată. Nu vrem o Europă în care suntem ţinuţi sub tutelă, iar libertatea ne este îngrădită, în loc să fie asigurată. Nu vrem o Europă în care cel puternic abuzează de puterea sa. Nu vrem o Europă în care se foloseşte dubla măsură, unde doar cel mic trebuie să îl respecte pe cel mare. Astfel, noi ne vom lupta cu toţi cei care aplică dubla măsură, abuzează de puterea lor şi care vor să ne transforme în cetăţeni de rang inferior. Ne vom lupta şi cu cei care vor să transforme Uniunea Europeană într-un imperiu. Noi facem parte din acea categorie de milioane de oameni din Europa care nu susţin o supunere a Europei, ci pe cea a naţiunilor libere din Europa. Trăiască Uniunea Europeană a naţiunilor libere”, a mai spus Orban în cadrul discursului său.

Reacţii contra-Orban

Discursul lui Orban a generat replici tăioase. Şeful grupului social-democrat din PE, Hannes Swoboda, i-a reamintit premierului că, deşi prezintă un scenariu de succes, cetăţenii ungari continuă să părăsească ţara. “Ungaria este o ţară liberă, dar aşa a fost şi România împotriva căreia am demarat procedura de monitorizare”. Liberalul Gui Verhofstadt l-a acuzat pe premierul ungar că “lucrează împotriva Ungariei, în timp ce Parlamentul European apără democraţia maghiară. Premierul se poartă exemplar dacă luăm în considerare că de doi ani nu a mai zis nimic de naţionaliştii români şi slovaci”. Ulrike Lunacek susţine că modificarea Constituţiei a generat o atmosferă înfricoşătoare pentru minorităţile din Ungaria. “Peste tot încercaţi să renaşteţi regimul Horthy, atacând toate valorile europene de bază. Este nevoie de un nou mecanism de monitorizare”, a comentat Lunacek. Jaroslav Paska i-a reamintit premierului că “Uniunea Europeană nu poate tolera în interiorul ei un nou regim Lukaşenko sau de tip african”.

Reacţii pro-Orban

Au fost şi câteva luări de cuvânt pro-Orban, “Noi avem încredere în Ungaria. Ea este ţara libertăţii”, a spus Manfred Weber. “Dubla măsură este la ordinea de zi în Parlamentul European. Când Guvernul socialist a distrus Ungaria, aţi tăcut cu toţii, acum atacaţi Ungaria cu înverşunare”, a comentat europarlamentarul Antoni Legutko. “Eforturile Guvernului ungar ar trebui apreciate”, a adăugat Jaimer Mayor Oreja. “Respectarea statului de drept este o temă deosebit de importantă pentru toate instituţiile europene”, a subliniat Viviane Reding. Atmosfera în sală s-a încins la reacţia europarlamentarului Daniel Cohn-Bendit. Acesta a anunţat că el nu va permite nimănui să compare UE cu Uniunea Sovietică. “Ungurii ştiu totul mai bine, europenii sunt idioti, dar cum ajungem la Uniunea Sovietică?”

“Sunt pricipala tinta a atacurilor antisemite”

Replica lui Orban la atacurile venite din sală nu s-a lăsat aşteptată. “Există persoane cărora nu le place politica maghiară. Ei sunt banchierii, aflaţi în monopol, pe care o să îi impozităm în continuare, chiar dacă grupurilor de interese pe care le reprezentanţi nu le convine. Cât priveşte democraţia, vă reamintesc că din 1990, de când sunt alegeri libere, am câştigat, dar am şi pierdut alegeri. Aşa că nu avem nevoie de lecţii de democraţie de la nimeni. Cât priveşte antisemitismul din Ungaria, vă anunţ ca principala ţintă a atacurilor grupurilor radicale şi antisemite sunt chiar eu, în calitate de protector al comunităţii evreieşti din Ungaria. În tot mediul public, primul atacat sunt eu şi abia apoi compatrioţii evrei.

Nu cunoaşteţi istoria noastră. Îngrădirea libertăţii poporului maghiar nu au reuşit-o nici sovieticii, nici comuniştii. Dacă vorbim de drepturile minorităţilor, Constituţia defineşte clar căsătoria ca fiind între un bărbat şi o femeie, iar tradiţia asta este de 4.000 de ani. Comparaţia dintre Uniunea Europeană şi Uniunea Sovietică este chiar interesantă. Bruxelles versus Moscova. În mod cert, pe vremea Uniunii Sovietice eu nu aş fi putut să îmi spun părerea la Moscova. Dacă aş fi reuşit, probabil nu mai ajungeam acasă. Nu putem pune semnul egal între cele două entităţi, dar nici nu putem uita vremurile când soarta şi deciziile Ungariei nu au fost lăsate în mâinile maghiarilor. Aşa cum încercaţi dumneavoastră acum, aşa încercau unii atunci să ne apere pe noi de noi înşine. Vă transmit clar: maghiarii nu au nevoie să fie apăraţi de ei înşişi. Noi suntem un popor democratic şi iubitor de libertate. Fiecare decizie a Parlamentului este una de partid. Cea legată de Ungaria va fi una a partidelor de stânga. Cei care ne sunt procurori, vor juca şi rolul de judecători. Eu nu voi accepta niciodată să îmi transformaţi patria într-o colonie politică a Uniunii Europene. Ungaria este o ţară liberă”, a încheiat Orban, smulgând numeroase aplauze în sală.

Avertisment

Autorităţile ungare trebuie să corecteze urgent orice încălcare a valorilor fundamentale ale Uniunii Europene, în caz contrar, liderii Parlamentului European vor lua în considerare opţiunea de a cere Consiliului UE să verifice dacă există un risc clar de încălcare gravă, au avertizat miercuri, la Strasbourg, parlamentarii europeni. Aceştia au mai cerut crearea unui grup la nivel înalt care să monitorizeze respectarea valorilor europene în toate statele membre. De Istvan Deak – Jurnalul National