Tag Archives: Claudiu Iordache

Pandemia românească

„În puține țări războiul autohtonilor împotriva țării lor este mai tenace și mai atroce decât în România! Ura tot mai multor români împotriva neamului lor a atins apogeul! Nu numai că nu-i ridică pe cei mai merituoși dintre ei, dimpotrivă îi coboară netrebnic pentru a-i înlocui cu năimiți alogeni! Generația noastră pare otrăvită de antiromânism! A fi român în România, astăzi, înseamnă a fi discriminat!” (Claudiu Iordache) De ce mai scriu aceste texte deși nu mai am nici o speranță? Sau poate că, fără să știu, sunt rapoartele mele adresate lui Dumnezeu? Sau cât trăiește un om nu vorbește decât despre sine? În acest anotimp prelungit de gândire călâie, în care indivizii arareori devin oameni (prezentul, condamnat la uitare, pierind în atmosfera anodină a existenței tuturor) nu mai rămâne nimic de făcut decât să scrijelești pe zidurile închisorii povestea ta și a recluziunii celor ce încă nu au tăcut! Instinctul îmi cere să nu accept tăcerea de condamnat! Chiar dacă am evadat din comunism ca să ajung captiv în Regimul cel mai înjositor al timpului meu de trăit! Chiar dacă gândirea a continuat să îmi fie liberă și netemătoare de ceea ce destinul a făcut să pierdem din nou: libertatea! Și cum nu mai am timp de sperat, scriu! Mlaștina în care zburdă de plăcere mulțimea românească a ajuns să-mi rănească sufletul! Scrisul meu a vrut să fie un ecou al sălbăticiei decadenței societății post-decembriste, dar și un martor și o mărturie a felului în care am trăit în mijlocul celor din jurul meu! Scriu, deci mărturisesc, pentru a trăi, nu în liniște și nu în bucurie, cum își dorea Tolstoi în Spovedania sa, scriu asemenea țăranului îndărătnic ce ridică o nouă casă de trestie pe ogorul său din nou pârjolit! Americanii obișnuiesc să încheie un discurs oficial cu cuvintele: …

Citeste tot articolul