Claudia Marcu

Creșterea numărului de bolnavi Covid din spitale din ultima perioadă, care a stârnit îngrijorare în rândul populației, este, în realitate, o manipulare grosolană. Medicii spun că niciun pacient internat în spital sau la ATI nu are ca principală afecțiune infecția cu Covid, ci cu totul alte boli. În mod absolut bizar, ministrul Alexandru Rafila a transmis că această creștere va mai dura încă două săptămâni, după care cazurile se vor diminua.

Buletinele Covid publicate pe site-ul Ministerului Sănătății au trecut aproape neobservate în acest an. Ceea ce a stârnit îngrijorare și vâlvă a fost o creștere abruptă a numărului de cazuri Covid în luna septembrie. Astfel, de la o medie de 3.000-4.000 pe săptămână, raportările au sărit la 7.000, ajungând la peste 11.000 în săptămâna 11-17 septembrie. Comentând acest aspect, ministrul Sănătății, Alexandru Rafila, a precizat că această creștere va mai dura doar două săptămâni pentru ca, ulterior, să intre pe un trend descrescător.

Majorarea numărului de cazuri nu are nicio explicație logică, având în vedere că ea s-a manifestat în sezonul cald. Cu atât mai puțin justificată ar fi o descreștere la intrarea în sezonul rece, când virozele își fac, în mod normal, apariția. Medicii spun însă că în spitale nu se întâmplă nimic alarmant și că pacienții internați care au ieșit pozitiv la testul Covid au alte patologii. Nici cei de la ATI, pe care ministerul insistă să-i împartă între vaccinați și nevaccinați, nu au nicio simptomatologie serioasă de Covid, aceștia suferind de alte boli. De altfel, ultimele variante ale SARS-Cov-2, care au circulat în ultimul an, nu mai provoacă niciun fel de probleme, acestea producând doar răceli simple. ”La noi, în spital, toți pacienții pe care i-am avut cu Covid la ATI nu aveau problematica acestui virus ca element de justificare a internării la terapie intensivă. Pacienții au fost internați la ATI pentru o cu totul altă patologie, care era gravă și necesita terapie intensivă. Faptul că aveau și o simptomatologie ușoară de Covid nu are nicio relevanță”, ne-a declarat dr. Oana Mihaela Secară.

Se umflă statisticile
Medicii susțin că în continuare persistă această eroare în care un pacient care se internează cu alte probleme și este depistat și cu virusul Covid, fără simptomatologie sau cu simptomatologie ușoară, este raportat ca internat pentru Covid.

”Ei folosesc aceste metode greșite de raportare pentru a crea o anumită psihoză de masă. Pacient ATI Covid ar fi însemnat să fie în insuficiență respiratorie și să aibă nevoie, de exemplu, de 20 de litri de oxigen, ceea ce nu se întâmplă. Noi nu am mai avut anul acesta cazuri grave de Covid. Dacă ei ar fi prezentat statistica din această perspectivă, toate aceste sperietori pentru populație ar dispărea”, ne spune dr. Oana Mihaela Secară. Despre precizările din raportările Ministerului Sănătății referitoare la statusul vaccinal al internaților la ATI și al decedați, medicii spun că este irelevant, deoarece nu există nicio diferență notabilă între vaccinați și nevaccinați, în sensul în care vaccinații să fie avantajați.

”Dacă dai doar date parțiale, fără să spui dacă au existat pacienți care au avut nevoie de oxigen la ATI din cauza Covid, și le mai și folosești ca date statistice, este o bază de date falsă, menită să înfricoșeze populația. Noi am avut o gravidă la terapie intensivă, care ajunsese acolo pentru că suferise o operație de cezariană și avea nevoie de supraveghere la ATI o scurtă perioadă după intervenția chirurgicală. Femeia avea însă o simptomatologie ușoară de Covid și, după testare, a ieșit pozitiv. Astfel, în raportări, ea a apărut că este internată la ATI pentru Covid”, ne-a mai precizat dr. Oana Mihaela Secară.

Tot la vaccinare se ajunge
Numărul de vaccinări Covid în România a ajuns la vreo 50 pe săptămână, iar autoritățile nu știu ce să facă cu milioanele de doze rămase și cu celelalte milioane de doze contractate. Ministrul Rafila a făcut apel la populație să continue să se vaccineze, nu de alta, dar statul a plătit și va mai plăti bani grei pentru aceste produse. ”Este un vaccin achiziționat la finalul anului trecut special pentru tulpinile mutante. Sigur, poate să producă un grad de protecție în special la persoanele cu comorbidități pentru evitarea formelor grave. Contractul cu producătorul este foarte mare, analizăm posibilitatea ca acest vaccin să se găsescă în farmacii pentru cei care vor să se vaccineze, astfel încât să nu mai producem un prejudiciu bugetului de stat”, a spus Alexandru Rafila.

Autor – Claudia Marcu

Legea privind restaurarea naturii, adoptată luna aceasta la limită în Parlamentul European, prevede, pe lângă restricții dure pentru agricultură, și măsuri împotriva hidroenergiei, considerată până acum cea mai verde dintre toate sursele de energie. Astfel, prin acest act normativ, se prevede desființarea barajelor de pe apele curgătoare din UE, ținta fiind de 25.000 de km de râuri fără bariere artificiale.

Ofensiva împotriva hidroenergiei a devenit agresivă încă de anul trecut, când activiștii de mediu din diferite ONG-uri au reclamat la Comisia Europeană intenția României de a finaliza amenajările hidroenergetice construite, deja, în proporție de 90%.

Chiar și Legea care aprobă Ordonanţa de urgență pentru stabilirea unor măsuri privind obiectivele de investiții pentru realizarea de amenajări hidroenergetice în curs de execuție precum și a altor proiecte de interes public major care utilizează energie regenerabilă a fost atacată la Curtea Constituțională de către Avocatul Poporului, care nu pare, de doi ani încoace, să mai apere interesele populației.

Practic, legea stabilea o derogare de la restricțiile ariilor naturale protejate, incluse în această categorie după ce statul investise sute de milioane de euro în amenajările hidrotehnice. ”România trebuie răspundă unei provocări și totodată unei oportunități: aceea de a-și crește în ritm alert capacitatea de producție în domeniul energiei, cu accent deosebit pe sectorul energiei regenerabile, astfel încât să răspundă atât noilor realități, cât și politicilor strategice ale Uniunii Europene.

Deși, comparativ cu alte state, România are o poziție privilegiată în ceea ce privește ponderea energiilor verzi în mixul energetic național, necesarul total de consum face evident faptul că efortul de valorificare a acestor resurse trebuie urgent accelerat și optimizat. Practic, la acest moment, situația impune identificarea fără întârziere a unor soluții concrete, cu orizont scurt și mediu de punere în operă, precum și deblocarea proiectelor energetice aflate în stadiu avansat de execuție”, se arată în expunerea de motive a Legii.

De unde se taie?

Legea privind refacerea naturii, votată la limită în Parlamentul European, vine cu măsuri drastice împotriva hidroenergiei. Potrivit Comisiei Europene, peste un milion de bariere artificiale, de exemplu baraje, deversoare și stăvilare, sunt construite pe râurile Europei, în condițiile în care râurile cu curgere liberă permit circulația apei, a sedimentelor, a peștilor și a altor organisme și sunt esențiale pentru îmbunătățirea stării apelor din UE și pentru îmbunătățirea biodiversității.

”Noile norme au ca scop eliminarea multora dintre barierele existente în râurile din UE, pentru a asigura o mai mare continuitate a rețelelor fluviale, astfel încât să se ajungă la 25.000 km de râuri cu curgere liberă până în 2030. Întrucât datele privind barierele fluviale sunt încă insuficiente, unul dintre obiectivele noilor norme este de a elabora un inventar al barierelor prezente în întreaga UE. Eforturile de eliminare ar trebui să se concentreze pe barierele învechite și ieșite din uz.”, arată Comisia Europeană.

Până acum, singurele plângeri făcute de ONG-uri la Comisia Europeană au fost împotriva hidrocentralelor românești, care ar afecta ecosistemul și nici nu ar aduce beneficii României. ”Cel mai mare impact de mediu este la momentul extragerii apei din albia originală (amonte), dar și al deversării apei în aval, după trecerea prin turbine.

Pe râul Jiu urmează să fie redus debitul sau chiar secat pe o porțiune de 20 de km din cei 30 de km de râu protejat. Un studiu recent realizat cu privire la hidrocentralele din România arată că 49% dintre acestea sunt situate în arii protejate, iar hidrocentralele cu captarea apei, construite în zone montane (cursul superior al râului) reduc semnificativ populațiile de pești, cum ar fi păstrăvul și zglăvoaca”, se preciza într-o analiză a Bankwatch, un ONG finanțat de Ministerul Mediului din Germania.

Fotovoltaicele și armamentul, exceptate

Noile norme prevăzute în Legea europeană au ca scop refacerea habitatelor terestre, costiere, marine și de apă dulce din țările UE, aflate în stare precară. Obiectivul este instituirea unor măsuri de refacere pentru cel puțin 30% din aceste habitate la nivelul UE până în 2030, 60% din habitate până în 2040 și 90% până în 2050.

”Măsurile care urmează să fie instituite și puse în aplicare de statele membre ar trebui să favorizeze conectivitatea între habitate, adică habitatele să fie interconectate în cea mai mare măsură posibilă, astfel încât să permită deplasarea faunei sălbatice între acestea. Unele excepții de la normele privind refacerea s-ar aplica zonelor utilizate în scopul apărării naționale și proiectelor privind energia din surse regenerabile”, mai precizează Comisia Europeană.

Autor: Claudia Marcu / Ziarul National

Fără negocieri dure cu Comisia Europeană, CFR Marfă nu va supraviețui

Comisia Europeană insistă că societatea de stat CFR Marfă să fie desființată, invocându-se un ajutor de stat acordat în 2013, când s-a încercat o privatizare gen Petrom, ajutor care trebuie acum returnat. Cu penalități și accesorii, datoria CFR Marfă către stat nu va putea fi achitată nici dacă își vinde, integral, patrimoniul. În urmă cu o săptămână, a apărut un anunț, ascuns în subsolurile site-ului, prin care CFR Marfă scotea la vânzare, cu ANAF, jumătate din locomotive și peste 7.000 de vagoane.

Anunțul de vânzare a peste 7.000 de vagoane și peste 500 de locomotive din patrimoniul CFR Marfă a fost cel puțin dubios. Plasat în subsolul site-ului, sub anunțuri mai vechi și cu condiții legate de timpul scurt, imposibilitatea fizică a vizionării bunurilor și de depunerea unei cereri de vizionare la conducerea societății, anunțul de vânzare a bunurilor companiei aflate în executare silită de către ANAF pare a fi unul cu dedicație. ANAF și CFR Marfă vor să obțină, astfel, o sumă de 165 milioane de euro, din locomotivele și vagoanele împrăștiate în toată țara. Dacă nu este niciun aranjament, deși e puțin probabil, vânzarea ar fi un lucru benefic, după cum consideră conducerea Federației Mecanicilor de Locomotivă de la CFR Marfă, care mai speră că statul român se va lupta cu cei de la Comisia Europeană pentru a păstra această companie de o importanță strategică națională.

”Vând activele ca să plătească datoria Ministerului Finanțelor. Fără penalități, CFR Marfă trebuie să plătească statului 1,6 miliarde de lei, dar cu penalități și accesorii din 2013, depășește 3 miliarde de lei. În 2013, Victor Ponta a vrut să vândă CFR Marfă și a făcut o curățire a întregului sistem, care avea datorii la bugetul de stat. S-a făcut capitalizarea, ștergând toate datoriile lui CFR Marfă și ale CFR SA. La momentul respectiv, la licitație a fost declarat câștigător GFR, care nu s-a încadrat să plătească cele 200 milioane de euro și s-a anulat privatizarea, în condițiile în care CFR Marfă era evaluată la 2 miliarde de euro. Atunci au depus o garanție de 10 milioane de euro și garanția a fost recuperată, deși banii aceia ar fi trebuit să intre în posesia statului român. După eșuarea privatizării, președintele Organizației Patronale a Operatorilor Feroviari Privați din România, Valentin Dorobanțu, a făcut plângere la Comisia Europeană, spunând că CFR Marfă beneficiază de ajutor de stat care a distorsionat piața din România. Atunci s-a făcut o anchetă la nivelul Uniunii Europene și s-a decis că trebuie returnat ajutorul de stat”, ne-a declarat Iulică Măntescu, președintele Federației Mecanicilor de Locomotivă de la CFR Marfă.

Statul român nu a negociat în interesul țării

Decizia Comisiei Europene a fost de închidere a CFR Marfă și se insistă în continuare pe acest aspect, susțin sindicaliștii din sector. ”Comisia Europeană își permite orice, dacă statul român nu a știut să negocieze în interesul țării și al salariaților. Statul român trebuie să înțeleagă, până la urmă, că CFR Marfă este o companie strategică și nu poți să rămâi fără ea, mai ales în conjuctura Green Deal, cu transport nepoluant”, susține Iulică Măntescu, președintele Federației Mecanicilor de Locomotivă. Acesta arată că, din 1998, când a fost înființată, CFR Marfă a plecat la drum cu 32.000 de salariați, cu 68.000 de vagoane, 1.000 de locomotive. Restructurarea s-a făcut numai pe partea de personal, nu și pe partea de capital. Astăzi, CFR Marfă mai are doar 3.200 de salariați, cu care nu se pot exploata toate bunurile pe care le are CFR Marfă. La ultima evaluare, patrimoniul este de 4,6 miliarde de lei. Numai pentru vagoanele care stau nefolosite pe infrastructura feroviară se plătește undeva la 23 milioane de lei lunar.

”Mai sunt și locomotive uzate, care au fost descompletate, s-a furat de pe ele, și toate trebuie valorificate ca să eliminăm acele pierderi. Eu m-aș bucura dacă ar reuși să valorifice vagoanele și locomotivele scoase la vânzare și să scape de ele. În felul acesta, CFR va deveni o societate funcțională și profitabilă. Cel puțin acum se vor valorifica împreună cu ANAF-ul. În urmă cu vreo 3 ani de zile, începuseră executările silite și avem exemplul Hotelului Astoria, care a fost vândut pe nimic, pentru o datorie de 20.000 de euro. Dacă se va ajunge să fie executate și vagoanele și locomotivele, atunci ele vor fi valorificate la un preț foarte scăzut. Dacă nu se fac alte aranjamente, prin vânzarea vagoanelor și locomotivelor de către ANAF și CFR Marfă se pot scoate bani frumoși, cu care să se plătească datoriile către ANAF și către CFR SA”, ne-a precizat președintele Federației Mecanicilor de Locomotivă, Iulică Măndescu.

Compania este pe profit

Chiar dacă s-a ordonat, de la Comisia Europeană, închiderea CFR Marfă, sindicaliștii consideră că mai sunt șanse să nu se întâmple acest lucru. În opinia acestora, societatea trebuie să se curețe, să elimine toate pierderile și, dacă ar scăpa de balastul datoriilor stabilite de Comisia Europeană ca ajutor de stat care trebuie returnat, CFR Marfă ar fi profitabilă, pentru că de doi ani se lucrează pe profit. ”Datoria aceea, cu penalități și accesorii, nu are cum s-o achite CFR Marfă, nici dacă se vinde toată. Dar măcar să demonstreze Comisiei Europene că s-a făcut ceva și s-a recuperat o parte din bani și că societatea devine profitabilă pentru statul român. În momentul în care CFR Marfă va dispărea, vor prelua transportul de marfă pe calea ferată operatorii concurenți organizați într-un cartel, care vor impune prețurile pe piață, vor deveni un monopol pe care nimeni nu-l va mai putea controla. În plus, evenimentele care s-au produs în ultimii 5 ani, cele mai grave la privați, sunt cauzate de haosul generalizat, în care nimeni nu respectă nimic. A dispărut acea disciplină militarizată care exista în rândul salariaților CFR, iar acum s-a ajuns să depisteze mecanici de locomotivă sub influența băuturilor alcoolice, ceea ce este de neacceptat”, a mai afirmat Iulică Măntescu, președintele Federației Mecanicilor de Locomotivă.

Claudia Marcu / Ziarul National

Nu mai sunt bani pentru finalizarea lucrărilor din fonduri europene
Orașele, comunele și chiar județele care derulează proiecte din fonduri europene se află într-o situație critică. Pentru că economia și bugetul de stat sunt într-o criză profundă, cofinanțarea și achitarea cheltuielilor neeligibile nu mai pot fi făcute. Soluția Guvernului este permisiunea pentru localități de a se împrumuta de la Trezoreria Statului, peste plafonul de îndatorare de 30%, însă neachitarea ratelor ulterioare le bagă, pur și simplu, în faliment.

Cu 31 decembrie 2023 data limită de finalizare a proiectelor europene, mai ales prin Programul Operațional Regional, Guvernul s-a trezit că localitățile mai au nevoie de 4 miliarde de lei pentru co-finanțare și plata cheltuielilor neeligibile. Cum banii nu există nici în bugetele locale și nici în bugetul de stat, dat fiind criza economică profundă pe care autoritățile, în sfârșit, o recunosc, soluția in extremis este împrumutul la Trezoreria Statului, din veniturile din privatizare. Fără aceste împrumuturi, orașele, comunele și județele riscă să dea înapoi fondurile europene și să plătească majorări și penalități de întârziere operatorilor economici care execută lucrările sau furnizează bunuri prevăzute în proiecte, cu consecințe grave asupra activității și resurselor financiare ale acestora.

”În contextul actualei situații economice, unitățile administrativ-teritoriale se confruntă cu un blocaj ca urmare a lipsei de resurse financiare în bugetele locale. În prezent, Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional gestionează un număr de peste 3.300 de contracte de finanțare încheiate cu beneficiari persoane juridice de drept public, aflate în diferite stadii de implementare, și ar fi necesar un total de 4.000.000 mii lei doar pentru asigurarea cofinanțării din partea beneficiarilor și finanțării cheltuielilor neeligibile asociate proiectelor. Totuși, nevoia reală este mult mai mare, necesarul de sume pentru cofinanțarea din partea beneficiarilor și finanțarea valorii neeligibile asociate proiectelor fiind regăsit și în cadrul altor programe de finanțare”, se arată în nota de fundamentare a unei Ordonanțe de Urgență a Guvernului.

Bătaie pentru un miliard de lei
Până cel târziu la data de 1 iulie 2023, autoritățile locale vor putea contracta împrumuturi de la Trezoreria Statului doar în limita sumei de 1.000.000 mii lei, pentru asigurarea cofinanţării proiectelor finanţate din fonduri externe nerambursabile de la Uniunea Europeană și pentru finanțarea cheltuielilor neeligibile asociate proiectelor. Dobânda variază între un punct procentual și 1,5 puncte procentuale pentru o perioadă maximă de rambursare de 5 ani. Limita de îndatorare a unității administrativ-teritoriale poate depăși 30%, iar valoarea maximă a împrumuturilor va fi de 1.000 mii lei pentru comune, 1.500 mii lei pentru orașe, 2.500 mii lei pentru municipii, altele decât cele reședință de județ, 7.500 mii lei pentru municipii reședință de județ și sectoarele municipiului București și 7.500 mii lei pentru județe. Unităţile/subdiviziunile administrativ-teritoriale vor putea contracta împrumuturile numai dacă la data depunerii documentaţiei nu prezintă restanţe la împrumuturile contractate anterior din venituri din privatizare.

Orașele, lăsate fără bani
Rambursarea împrumuturilor se va efectua în tranşe trimestriale egale, începând cu trimestrul următor acordării acestora, iar dobânda aferentă reprezintă un venit al bugetului Trezoreriei Statului, care se calculează lunar prin aplicarea ratei dobânzii la soldul împrumutului, începând cu luna acordării împrumutului, şi se plăteşte trimestrial, în suma cumulată până la zi. Potrivit Ordonanței de Urgență, pentru neplata la termen a ratelor scadente și a dobânzilor de plătit la împrumutul acordat se calculează o dobândă, pentru fiecare zi de întârziere. În cazul nerespectării graficului de rambursare a împrumuturilor, se va sista alimentarea, atât cu cote defalcate din impozitul pe venit, cât şi cu sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru echilibrarea bugetelor locale. Excepție fac plăţile pentru achitarea drepturilor salariale, drepturile cuvenite asistenţilor personali ai persoanelor cu handicap grav, precum şi a indemnizaţiilor lunare ale persoanelor cu handicap grav şi a plăţilor privind finanţarea sistemului de protecţie a copilului, în baza listei transmise lunar de direcţia de specialitate din cadrul Ministerului Finanţelor.

Claudia Marcu

Valeriu Tabără: ”Ursula von der Leyen pregătește și importurile de carne din Ucraina”

Preşedintele Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti”, Valeriu Tabără, atrage atenția guvernanților că agricultura românească se află într-un mare pericol din cauza prețurilor de dumping ale importurilor de cereale din Ucraina. Acesta arată că fermierii români nu au reușit să-și vândă nici producția din 2022 și că urmează cea din 2023, în condițiile în care depozitele sunt arhipline cu cereale din Ucraina.

Ministrul Agriculturii, Petre Daea, a fost informat acum mai bine de o jumătate de an despre faptul că cerealele ucrainene ajung, de fapt, în România și creează mari dificultăți fermierilor români, însă acesta nu a luat nicio măsură.

”Eu i-am spus ministrului Agriculturii, Petre Daea, în urmă cu mai mult de jumătate de an, ceea ce mi-au sesizat fermierii din partea de Nord-Vest a țării, Satu-Mare, Baia Mare, Sălaj, Bihor, acolo unde se importă inclusiv făină. Totul a fost distorsionat prin importurile acestea care nu îmbracă întotdeauna haine legale sau care să îndeplinească toate normele”, ne-a declarat Valeriu Tabără, preşedintele Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti”. Acesta arată că prețurile de dumping din Ucraina au distrus prețurile producției românești, creând dificultăți uriașe fermierilor noștri. Mai mult, în ultimul an, s-au importat cantități masive de cereale din Ucraina, care au umplut depozitele din România.

”Urmează producția din 2023, ceea ce va însemna un dezastru pentru România, pentru că nu se va putea valorifica producția și se suprapune peste producția nevalorificată din 2022. Depozitele sunt supraîncărcate cu produse din Ucraina și nu mai există capacități de depozitare. Traderii, nefiind un control al organizațiilor de fermieri, cum este în Franța, de exemplu, fac ce vor, iar Ministerul Agriculturii nu are nicio putere de control, ceea ce este o greșeală mare. Traderii cumpără cu prețuri mici din Ucraina și apoi vând mai scump și vă dați seama ce rată de profit au într-o astfel de situație, în detrimentul producției agricole și exportului românesc”, ne-a precizat Valeriu Tabără, fost ministru al Agriculturii.

Grâu fuzariat și porumb cu aflatoxine
Calitatea cerealelor din Ucraina este proastă, iar grâul fuzariat și porumbul cu aflatoxine din nutrețurile combinate și pâinea devin un pericol pentru sănătate, ne spune Valeriu Tabără. ”La porumb, chiar în condițiile în care avem un anumit tip de tehnologie, cu micotoxina și aflatoxina din Ucraina, problema este mai accentuată, inclusiv cu bolile bobului la grâu. Dar cel mai grav este faptul că ucrainenii folosesc produse și molecule care au grad de remanență în interiorul produselor respective, care afectează atât sănătatea oamenilor, cât și a animalelor. Pericolul nu vine de la organismele modificate genetic, ci de la tehnologiile care se aplică și care pot determina contaminări, de la injectări cu anumite produse și de la dezvoltarea unor anumiți agenți patogeni. Riscurile sunt de creștere a numărului de agenți patogeni, pentru că cerealele au o anumită disipare în mediu și se răspândesc în culturile noastre. Asta înseamnă costuri în plus pentru combaterea agenților patogeni cu virulență mare”, ne-a mai spus Valeriu Tabără.

Autoritățile nu și-au făcut treaba
Fostul ministru al Agriculturii susține că autoritățile române ar fi trebuit ori să stabilească un culoar de trecere spre port și spre export ale produselor ucrainene, ori să stabilească reguli de import, în conformitate cu prevederile nu ale Uniunii Europene, ci ale Organizației Mondiale de Comerț.

”Noi nu avem niciun control în Portul Constanța, face fiecare ce vrea acolo, totul în detrimentul fermierilor români și al producției agricole românești. Mai mult, cred că trebuie să ne despărțim puțin de chestiunea de imagine, pentru că problema este mult prea serioasă. Calitatea unui produs nu o vezi ochiometric, într-o remorcă, trebuie să faci analize complete în laboratoare. ANSVSA și ANPC ar fi trebuit să facă aceste lucruri și abia acum au început. Păi după un an de zile? La noi instituțiile au fost cele care nu au rezolvat problema aceasta legată de importurile din Ucraina și acum Ursula von der Leyen pregătește și importurile de carne din Ucraina, care ar fi o catastrofă pentru sectorul zootehnic românesc, atât cât îl mai avem”, a mai afirmat Valeriu Tabără, Preşedintele Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti”.

Claudia Marcu

”Cumpărați zahăr românesc, hai să-i susținem!”

Sloganul cumpărați zahăr românesc ca să salvați fabricile și producătorii de sfeclă este doar praf în ochi. Pe ambalajele firmelor autohtone producătoare de zahăr apare, dacă te uiți atent, ”produs în Ucraina”. Salvarea fabricii Luduș, pe care francezii voiau s-o dezmembreze pentru fier vechi, pentru care s-au luptat fermierul Teodor Aflat și fostul ministru al Agriculturii, Adrian Chesnoiu, nu mai pare deloc o salvare, având în vedere ițele din spatele afacerii.

În 2022, sfeclă din România a prelucrat doar fabrica de zahăr de la Roman, care este a austriecilor, în rest, ce se mai ambalează este adus din import, ne spun fermierii. Pentru brandurile românești, Bod și Luduș, s-a făcut o campanie destul de agresivă, pentru a-i determina pe consumatori să cumpere zahăr produs în România. Surpriza a fost însă când, pe zahărul Bod, a apărut inscripționat produs în Ucraina. Semn că nici vorbă de vreun produs românesc. Cum aceeași patroni sunt și la fabrica de la Luduș, înseamnă că zahărul ambalat acolo provine tot din import, probabil din Ucraina. Povestea care a ținut în priză opinia publică a fost a luptei pentru salvarea fabricii de zahăr de la Luduș, pe care francezii voiau să o închidă și să o arunce la fier vechi. Lupta a fost acerbă și a fost dusă de doi oameni, fermierul Teodor Aflat și fostul ministru al Agriculturii, Adrian Chesnoiu. Recent am aflat că Adrian Chesnoiu a pus sigiliul pe fabrică pentru a împiedica dezmembrarea ei și a dejucat o încercare a francezilor de a vinde, pe șest, un teren al fabricii, folosind un notariat din Ploiești. În ce privește eforturile și demersurile fermierului Teodor Aflat, producător de sfeclă, de a prelua fabrica Luduș, șocul cel mare a venit când, cu o zi înaintea semnării contractului, fabrica i-a fost suflată de sub nas de o femeie de afaceri care cumpărase și fabrica Bod. ”Francezii au vrut să vândă fabrica fără să se facă un audit financiar. Eu am șapte firme pe care fac agricultură și a mai venit încă 8 oameni lângă mine, dar, din cei opt, doar câțiva au vrut să cumpere fără audit financiar”, ne-a declarat fermierul Teodor Aflat.

Producție sau ambalare?

De pe surse, fermierul Teodor Aflat a auzit că actualii patroni ai fabricii Luduș au vrut să cumpere de la francezi, când au auzit că vor să demoleze fabrica, niște echipamente, care le lipseau de la fabrica de la Bod, dar nu s-au înțeles. ”Apoi, dintr-o dată, în ultima clipă, când trebuia să semnez contractul cu francezii, m-am trezit că a cumpărat-o femeia care a luat și Bod”, ne spune Teodor Aflat. Probabil că acesta a fost și motivul pentru care au cumpărat fabrica de la Luduș și este posibil să rămână doar activitatea de ambalare, din moment ce zahărul se aduce din Ucraina. ”La negocierile cu francezii, noi am adus-o, de la 8.500.000 de euro, cu cât voiau să o vândă francezii, la 7 milioane de euro, din care un milion ni-l dădea înapoi ca să facem plățile pe care nu le-au achitat la cultivatori. În contractele de producție sfeclă era prevăzut că, în situația în care prețul la zahăr trecea de 425 euro, se dădeau un bonus. Cum prețul zahărului a ajuns la 1.000 de euro la finele lui 2022, atunci trebuiau să plătească circa 3,5 euro pe tonă. Am înțeles că actualii patroni ai Luduș le-au spus cultivatorilor că le vor da un euro pe tonă pentru sfecla predată în 2021 și doar celor care vor face contracte în 2023”, ne-a precizat fermierul Teodor Aflat. Practic, în loc de 3,5 euro pe tonă pentru producția livrată în 2021, fermierii primesc acum de la noii patroni doar un euro pe tonă și doar dacă semnează contracte pe acest an, fapt care aruncă noi semne de întrebare asupra tranzacției cu francezii.

Lupta lui Adrian Chesnoiu

Fostul ministru al Agriculturii, Adrian Chesnoiu, care a deranjat atât de tare sistemul că i-au făcut dosar penal, a fost cel care s-a bătut cu îndârjire să nu se închidă fabrica de la Luduș, sprijinindu-l cu toate forțele pe fermierul Teodor Aflat și dejucând intenția francezilor de a scoate din patromoniul societății bunuri imobile. ”Adrian Chesnoiu a fost cel care a sigilat fabrica și, astfel, nu a fost descompletată. Francezii au vrut să vândă un teren de 7,5 ha al fabricii, unde se depozitau resturile vegetale și codițele sfeclei, și să facă actele notariale în Ploiești, ca să se piardă urma, mai ales că notarii din zonă nu au avut curajul să facă treaba asta. Adrian Chesnoiu a împiedicat însă tranzacția, pentru că fabrica avea nevoie de acel teren pentru a funcționa”, ne-a mai declarat fermierul Teodor Aflat.

Claudia Marcu

Viitorul sună dezastruos. Optimizarea profiturilor sub masca progresului

Scandalul caselor de marcat de la Auchan este doar o picătură care a umplut paharul. În fapt, maximizarea profiturilor multinaționalelor din România se petrece de foarte mult timp. De exemplu, fosta bancă românească BCR, acum a austriecilor, și-a desființat aproape toate sediile din țară, aruncând în șomaj, nu zeci, ci mii de angajați. Nici bancomate nu mai au, iar cele care au scăpat, sunt mai tot timpul defecte. Culmea este că, cel puțin bugetarii, prin înțelegeri ale guvernelor cu stăpânii austrieci, au cam toți salariile prin BCR-ul vienez.

Digitalizarea simplifică lucrurile și reduce timpul pierdut, ni se tot repetă obsedant. Poate, dar peste vreo sută de ani, cel puțin în România. Faza de la Auchan, cu dispariția casierilor, nu este chiar o noutate absolută, decât prin absența alternativei. Toate hypermarketurile străine din România au implementat autoscanarea și autoplata produselor, alocând doar un mic procent din numărul caselor de marcat pentru aceste operațiuni. Iar oamenii folosesc aceste case nu pentru că ar pierde mai puțin timp, ci pentru acolo nu este coadă, pentru că mai toți fug de ele. Ca timp, nici cel mai obișnuit client al acestor case nu va reuși să scaneze, să plătească, să ia bonul și să iasă când se ridică bariera mai repede decât o casieră. Iar la autoscanare este imposibil ca doi din trei clienți să nu blocheze casa, tastând greșit ceva. La Ikea, progresul este și mai avansat.

Acolo poți să-ți scoți singur factura, dacă ai cumpărat pe firmă. Suedezii din România însă au pus și capcane, că trebuie să tastezi ora din partea de jos a ecranului, că, dacă ai tastat-o pe aia de sus, te-ai blocat și trebuie să te milogești de unul dintre puținii angajați să vină să te depaneze. Dar unde sunt rapiditatea și progresul? Practic, multinaționalele nu au făcut decât să reducă niște costuri cu salariile angajaților și impozitele aferente la statul român, punându-i pe clienți să muncească, să-și bată capul, să se enerveze și să piardă mult timp. Iar gluma aceea în care se spune că, în curând, clienții vor fi puși să aranjeze marfa pe rafturi și să descarce camioanele străinilor nu este departe de adevăr. Mai întâi în țările dezvoltate, urmează să apară comerțul exclusiv de la distanță. Îți alegi online produsele, le plătești, cu cardul, bineînțeles, și le primești acasă. Ca să nu se mai consume curent și bani cu angajații.

Operatorii call-center, primii disponibilizați în masă

Pe vremuri, adică cu vreo cinci ani în urmă, dacă sunai la vreo companie, indiferent care, aveai toate șansele să vorbești cu un operator. Acum, însă, operatorii call-center au dispărut aproape cu desăvârșire. Vorbim doar cu roboții și pierdem ore întregi să încercăm să contactăm o ființă umană, căreia să-i explici problema, care, de obicei, nu se regăsește în meniul robotului. Pe Andreea de la Vodafone cred că o știe toată lumea. Evident, un robot. Dar nu cred să fi primit cineva mai multe înjurături de la români decât vocea de la Vodafone. Dacă ai o problemă cu telefonia mobilă nu ai nicio șansă să dai de cineva pe acolo. Mai rău de atât, Vodafone a înghițit și UPC, iar cei care au defecțiuni la cablul TV rămân cu ele, pentru că nu sunt angajați care să meargă la intervenții, cel puțin nu suficienți, deși nu am certitudinea că ar exista, cu adevărat. Consecința? Un val uriaș de plecări spre Digi, care, deocamdată, nu s-a robotizat. Întorcându-ne la dispariția angajaților de la call-centere și de la intervenții, ajungem din nou la aceeași maximizare a profiturilor, prin batjocorirea și umilirea românilor.

ANPC-ul nu e pentru noi

Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor a mimat, un timp, că se răfuiește cu multinaționalele. Doar pentru necunoscători. Au amendat însă, prin țară, magazine mici, ale românilor, că au găsit într-un colțișor niște rugină, care, vezi Doamne, punea în pericol sănătatea consumatorilor. Dar dacă faci o plângere la ANPC, pe lucruri grave și serioase, nimic nu se rezolvă. Când vei spune unui operator economic că vei merge la ANPC și acela își va schimba atitudinea sfidătoare, rezolvându-ți problema, abia atunci vom putea spune că ANPC are autoritate. Până atunci, comercianții se tăvălesc pe jos de râs când aud de ANPC. Și au și motive.

Claudia Marcu

Românii plătesc, din contribuțiile lor la stat, 158 milioane de lei pe lună pentru peste 75.000 de refugiați ucraineni, care circulă sfidători cu bolizi de lux și se cazează la hoteluri de 5 stele. Suma este de 88 de ori mai mare decât banii furați din salariile polițiștilor și militarilor pe luna ianuarie, pe motiv că au mai ciupit și ei ceva, că nu sunt bani la buget. În rest, Slava pe toată linia. Canalul Bâstroe merge înainte, că doar nu s-o împiedica de politica slugarnică a celor care ne conduc.

Pe scurt, despre canalul Bâstroe și cei care sapă de zor să-l adâncească nu ar fi multe de spus. Politicienii se întrec în declarații pline de indignare disimulată, iar soluția a fost pasată la Comisia Europeană. Aceeași Comisie Europeană care, atunci când a fost întrebată dacă avem voie să cerem taxă de solidaritate OMV-ului austriac, ni s-a răspuns sec că nu, bineînțeles. Mai interesant este însă răspunsul Guvernului României, care, în ultima ședință a Executivului, a aprobat suplimentarea bugetului MAI cu mai mult de 158 milioane de lei, pe motiv că atâta costă cazarea și hrana pe o lună a celor 75.300 de ucraineni din țara noastră. Suma este enormă, iar comparația cea mai la îndemână se poate face cu recentul furt din salariile polițiștilor și militarilor, de 18 milioane de lei, ceea ce înseamnă cam de 88 de ori mai mult.

”În vederea stabilirii sumei necesar a fi alocată din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului s-a luat în calcul acordarea unui sprijin financiar de 20 lei/persoană găzduită/zi pentru acoperirea cheltuielilor necesare asigurării hranei și un sprijin financiar de 50 lei/persoană găzduită/zi pentru acoperirea cheltuielilor necesare asigurării cazării. Astfel, pentru un număr de 75.300 de cetăţeni străini sau apatrizi proveniţi din zona conflictului armat din Ucraina, găzduiți și hrăniți în luna decembrie 2022, este necesară suma de 158,1 milioane de lei, cu scadență în luna ianuarie 2023”, arată Guvernul.

Costuri mult mai mari
În timp ce românii din ținuturile istorice românești din Ucraina nu au voie să învețe în limba maternă, iar preoților ortodocși le este interzis să îți țină slujbele în limba română, refugiații ucrainei din țara nostră beneficiază de toate drepturile posibile. Pe lângă banii de cazare și masă, aceștia au acces gratuit la sistemul de sănătate, copiilor refugiaților li se creează locuri speciale în grădinițe, școli și licee, iar Autoritatea Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă este obligată să îi califice pe ucraineni și să le găsească, prioritar, locuri de muncă. Toate acestea, tot din banii românilor, evident. La un calcul simplu, o familie din Ucraina cu trei membri, părinți și un copil, primește de la statul român 6.300 de lei lunar. Dacă se și angajează, cei 6.300 de lei sunt bonus pe lângă salariu sau salarii. Întrebarea este câți dintre români beneficiază de astfel de sume încasate lunar? În condițiile în care marea majoritate a cetățenilor primesc salariul minim sau în jurul salariului minim, ceea ce înseamnă, la o familie cu un copil, un venit total de 4.000 de lei, cu tot cu alocație.

Crește numărul refugiaților
De la 15.000 de refugiați, câți erau anul trecut, numărul acestora a crescut semnificativ, la 75.300. Mai mult, deși se vorbea despre o perioadă de suportare a costurilor pentru aceștia de trei luni, cu prelungiri succesive până la un an, se pare că perioada în care România va trebui să primească refugiați și apatrizi din Ucraina va deveni nedeterminată. Chiar și Guvernul, în nota de fundamentare a Hotărârii de suplimentare a bugetului MAI, anunță faptul că situația conflictului militar dintre Federația Rusă și Ucraina se preconizează a fi una de lungă durată, ceea ce înseamnă bani și mai mulți de la buget.

Claudia Marcu

I-au vaccinat pe copii ca să nu mai transmită virusul
După ce au forțat oamenii să se vaccineze, pe motiv că serul ar opri transmiterea Covid, autoritățile au recunoscut că nu oprește transmiterea, în schimb te protejează de forme grave și de deces. Iată că datele oficiale contrazic și acest lucru. Numărul de decese a crescut odată cu vaccinarea, ajungându-se la o dublare a acestora, atunci când oamenii erau protejați cu două sau trei doze. Un ultim studiu publicat de Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC) arată că vaccinul a avut efect la persoanele tinere, pentru că au murit mai puțin.

Persoanele vulnerabile trebuie convinse să se vaccineze acum, pentru că lucrurile se pot schimba în rău, a afirmat, zilele trecute, Stella Kyriakides, comisarul european pentru Sănătate.

”Vaccinurile stopează două lucruri, și anume, bolile grave și mortalitatea. Și oamenii vaccinați s-au îmbolnăvit, în cazul Omicron, dar formele nu sunt grave. Vaccinurile nu opresc transmisia, dar reduc rata mortalității și a bolilor grave”, a mai spus Stella Kyriakides. Statisticile, însă, o contrazic. Între 23 ianuarie 2020 și 31 decembrie 2020, la nivel mondial s-au înregistrat 1,9 milioane de decese Covid. După demararea în forță a vaccinării în masă, rezultatele au fost 3,5 milioane de morți între 1 ianuarie 2021 și 31 decembrie 2021, la un procent de 60% de injectați. Totodată, în perioada 1 ianuarie 2022-9 noiembrie 2022, au mai decedat 1,2 milioane de oameni, în condițiile în care 70% din populația globului era vaccinată cu o doză, 64%, cu două doze și 33%, cu trei doze. ”Aștept cu interes cercetarea care să explice de ce în 2021 și 2022, când lumea era vaccinată, numărul de infectări, de cazuri grave și de decese determinate de Covid-19 a fost mult mai mare față 2020 – când nu exista vaccinul. Aștept explicația pentru excesul de mortalitate, care este semnificativ mai mare în țările cu o rată de vaccinare mare comparativ cu țările cu o rată de vaccinare mică”, a scris prof.dr Vasile Astărăstoae, fost rector UMF și fostul președinte al Colegiului Medicilor din România.

Vaccinul a salvat tinerii?
Potrivit concluziilor unei analize efectuată în 12 țări dintre cele mai vaccinate, publicate de Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC), eficacitatea vaccinului a fost mai mare în rândul celor din grupa de vârstă cea mai tânără (20-59 de ani) decât în ​​rândul celor mai în vârstă. ”Cu toate acestea, cei din grupele de vârstă mai înaintate au fost vizați seria primară și dozele de rapel mai devreme, ar fi avut probabil mai mult timp de la ultima vaccinare decât cele din cea mai tânără grupă de vârstă”, consideră ECDC. Sigur că în rândul populației tinere nu s-au înregistrat decese sau îmbolnăviri grave, dar acest lucru s-a știut din primul an de apariție a Covid, că aceste grupe de vârstă sunt mai puțin susceptibile de a se îmbolnăvi. Despre a treia doză, analiza arată că eficacitatea a ținut doar două-trei luni. Mai mult, alte studii au arătat că, odată cu creșterea numărului de doze, a scăzut și protecția în fața virusului.

Cea mai mare crimă
Știindu-se cu precizie faptul că procentul de copii care ar putea suferi forme grave de Covid era ca și inexistent, presiunile pentru vaccinarea acestora pot fi considerate cea mai mare crimă. Toate campaniile de vaccinare care au vizat copiii au avut ca justificare oprirea transmiterii virusului, însă, la foarte scurtă vreme de la începerea injectării mondiale, s-a constatat că serul nu oprește în niciun fel transmiterea. Acest lucru nu a împiedicat autoritățile să-i îndemne pe părinți să-și injecteze copiii cu un produs experimental, ale căror efecte adverse le vedem, din plin, acum.

Claudia Marcu, Ziarul National

În rândul vaccinaților pe bune, nu ăia la chiuvetă, s-a așternut, brusc, tăcerea. Afectați simțitor de serul magic, aceștia preferă să tacă și să încerce să se trateze prin spitale, să ia apoi pumni de medicamente, uneori pe viață, dar în niciun caz nu le trece prin cap să acuze pe cineva. Este, într-un fel, sindromul vinovăției femeii violate, care se teme că a greșit și ea cumva sau că opinia publică o va condamna. Tăcerea vaccinaților este însă altfel acum, mai grea parcă. Și asta pentru că morțile subite, pe care nimeni nu le mai poate ascunde sau justifica, încep să dea târcoale.

Aproape nu trece nicio zi fără să aud, de la vecini, cunoștințe, rude sau chiar oameni oarecare de pe stradă sau din piețe, ce efecte devastatoare a avut, pentru ei sau rudele lor, vaccinul anti-Covid. Ceea ce m-a frapat a fost că oamenii aceștia nu au nicio ezitare să facă legătura cu vaccinul. De ce? Simplu. Problemele lor de sănătate au debutat imediat după vaccinare, în special cu a doua sau a treia doză, sau la scurt timp după. Am aflat, astfel, despre 24 de atacuri cerebrale la o singură persoană, evident, tânără, și fără afecțiuni preexistente. Pe un șofer de tir atâta l-au hărțuit patronii, băgându-l ba în carantină, ba refuzând să-i mai dea curse, până când, în final, acesta a cedat și s-a vaccinat. A făcut ulterior două infarcturi și are două stenturi puse. La polul opus s-a remarcat un alt șofer de tir care a venit în Olanda, iar oamenii de acolo nu au vrut să-l primească la încărcare, pentru că nu era vaccinat. Românul nostru le-a zis atunci că le lasă marfa acolo și pleacă acasă. L-au întrebat olandezii dacă e polonez, iar acesta le-a zis că e român. ”Lasă-l mă, că românii sunt nebuni, ăștia nu se vaccinează”, au vorbit olandezii între ei. Și, evident, l-au lăsat să încarce. Și cazul nu e singular, din fericire. Șoferii de tir, fiind și la mare căutare, au cam refuzat să se injecteze. Au mai fost însă și români care nu au avut curajul să-și înfrunte patronii. Dintre toți angajații unui hotel din țară, doar unul a reușit să se fofileze și acum toți îl invidiază, pentru că e singurul care a rămas sănătos. În rest, toți au avut ba AVC-uri, ba probleme cu inima, iar acum abia se mai țin pe picioare, după ce înghit pastile cu pumnul.

”Nu mai sunt ca înainte”

Doar cei care se ascund și care refuză să creadă că și-au făcut rău cu mâna lor încearcă să pară astăzi că sunt bine. În rest, toți spun că nu mai sunt ca înainte, că obosesc repede, că au amețeli și că au început să sufere de diferite afecțiuni, ba la ficat, ba la rinichi, ba te miri pe unde. Și toți sunt tineri, sub 50 de ani, în orice caz. Ai spune că vaccinul i-a afectat doar pe tineri, nu și pe vârstnici. Să nu uităm însă că procentul cel mai mare de refuz al vaccinului a fost în rândul vârstnicilor. Iar când un vârstnic vaccinat s-a îmbolnăvit sau a murit a intrat, automat, în categoria normalității, chiar dacă omul nu avea probleme majore de sănătate până atunci. Pe lângă tinerii care se îmbolnăvesc din senin, mai sunt și cei ale căror afecțiuni se agravează inexplicabil, dar pe aceștia nu-i ia nimeni în seamă. Toți acești oameni care s-au îmbolnăvit după vaccinare și din cauza vaccinului s-au tratat pe banii lor. Care a avut bani a reușit să scape cu sechele, pe care să le ducă pe picioare. Cei mai săraci zac, probabil, prin spitale, cu boli grave și unii, fără șanse de supraviețuire. Cel mai ușor au scăpat, dacă se poate spune așa, vaccinații care încă nu au fost afectați de boli. În schimb, imunitatea acestora a început să scârțâie, și se îmbolnăvesc ba de Covid, din 3 în 3 luni, ba de diferite viroze, ba au infecții ciudate, chiar dacă înainte de vaccinare nici nu-și mai aduceau aminte când au răcit ultima oară.

În așteptarea nenorocirii

Că s-au tot îmbolnăvit oameni prin jurul lor nu li s-a părut așa deplasat celor vaccinați. De la o vreme însă moartea asta subită a început să secere peste tot. Și, oricât s-au străduit propagandiștii să indice stresul, fumatul sau stilul de viață, nimic nu era atât de pertinent încât să-i liniștească. Când cad morți copii de 14 ani, de 16 ani, de 18 ani, fără nicio explicație medicală, legătura cu vaccinul este evidentă. ”Așteptăm să vedem ce o să ni se întâmple”, mi-au spus recent, cu resemnare și spaimă în glas, un el și o ea triplu vaccinați. Cam asta este în sufletul tuturor celor vaccinați, că vor sau nu să recunoască. Și totuși, de ce tac vaccinații?

Ziarul Național