“Jurnalism înseamnă să publici ceea ce cineva nu vrea să fie publicat. Orice altceva e publicitate.” - George Orwell

DETALII AICI.

cenzurat

  • Jason Aldean, cenzurat pentru o piesă considerată “rasistă” pentru că expune violențele mișcării Black Lives Matter – Iată VIDEOCLIPUL

    183291

    Country Music Television (CMT) a anunțat că nu va mai difuza videoclipul „Try That In a Small Town”, după ce adversarii videoclipului au susținută că ar conține versuri care laudă violența cu arme și transmit idei tradiționaliste „rasiste”.

    Un purtător de cuvânt al CMT a confirmat măsura joi pentru NPR, dar nu a oferit niciun comentariu prin care să justifice eliminarea videoclipului.

    Aldean, un cântăreț country în vârstă de 46 de ani din Macon, Georgia, a lansat melodia în mai, dar abia după lansarea videoclipului pe 14 iulie – ca promovare pentru cel de-al 11-lea album viitor al său – s-au declanșat controverse. S-a cerut chiar interzicerea clipului.

    Într-o declarație postată odată cu videoclipul, Aldean a spus că melodia este despre o „regulă nerostită” pentru cei crescuți în orașe mici: „Cu toții ne susținem unii pe ceilalți și avem grijă unii de ceilalți”.

    Versurile se referă la o serie de infracțiuni care s-ar putea întâmpla în mediile urbane, evidențiind ideea că în orașele mici comunitățile mai puternice și mai unite nu vor permite astfel de violențe, care vor fi contracatare ferm.

    „Injură un polițist, scuipă-l în față
    Calcă pe steag și dă-i foc.
    Da, crezi că ești dur,
    Ei bine, încearcă asta într-un oraș mic.
    Vezi cât de departe ajungi.
    Aici avem grijă de ai noștri,
    Dacă treci linia, nu va dura mult
    Până să afli asta, îți recomand să nu o faci.
    Încearcă asta într-un oraș mic.
    Am o armă pe care mi-a dat-o bunicul meu
    Ei spun că într-o zi se vor aduna.
    Ei bine, această mizerie s-ar putea să dispară din oraș.
    Încearcă asta într-un oraș mic.”

    Printre imaginile din videoclip sunt intercalate secvențe cu vandalizări, revolte și ciocniri cu poliția, multe dintre acestea fiind de la proteste BLM.

    Într-o postare pe Twitter, Aldean a respins ferm acuzațiile că ar fi „pro-linșaj”, spunând că o astfel de interpretare „merge prea departe” și este „periculoasă”.

    „Nu există nici un singur vers din cântec care să facă referire la rasă sau să o sugereze”, a scris el pe Twitter. „Try That In A Small Town se referă, pentru mine, la un sentiment al comunității pe care l-am avut în copilărie, când noi aveam grijă de vecinii noștri, indiferent de diferențele referitoare la statut social sau credință”, a scris el.

    Până joi la prânz, „Try That in a Small Town” s-a clasat pe locul 1 în SUA pe iTunes și ocupă locul 2 în videoclipurile muzicale populare de pe YouTube.

    VIDEO:

  • Maestrul Sică Alexandrescu, cenzurat de evrei

    Personalitate de prim rang a teatrului românesc, Sică Alexandrescu (n. 1896 – d. 1973) a fost un regizor român format şi influenţat în activitate de şcoala realistă a lui Paul Gusty. A montat o multitudine de comedii, lucrări dramatice româneşti şi ruseşti. A fost de două ori laureat al Premiului de Stat.

    În anii 1940 a reuşit, în dese rânduri, rara performanţă să adune vedetele teatrelor importante din Bucureşti, realizând – fie ca regizor sau ca director de teatru – spectacole cu distribuţii extraordinare, în care chiar şi rolurile secundare erau ţinute de mari actori. Între ele:  – „Azilul de noapte” (de M. Gorki) cu: Tony Bulandra, Geoge Vraca, G. Storin, Romald Bulfinski, Beate Fredanov, Jules Cazaban, Dina şi Tanti Cocea, Ion Mortun, Talianu, Agnia Bogoslava, Fifi Harand  – „Tâlharii” (de Schiller) cu: George Vraca, Mihai Popescu, Dina Cocea, Cristofor Etterle, Ion Iancovescu, Ciprian – “O noapte furtunoasă” (de I.L.Caragiale), cu: Alex. Giugaru, Florica Demion, Leny Caler, Ion Iancovescu, G. Timica, Silvia Dumitrecu-Timica.

    sica

    Sică Alexandrescu a semnat, deasemenea, şi două dintre cele mai populare pelicule cinematografice ale perioadei imediat următoare celui de-al Doilea Război Mondial, rămase până astăzi de referinţă – „O scrisoare pierdută“ (1953), ecranizare de succes a piesei lui I. L. Caragiale, şi „Bădăranii“ (1960), după piesa omonimă scrisă de Carlo Goldoni.

    Atitudinea şi gesturile lui Sică Alexandrescu faţă de comunitatea evreiască din România în timpul războiului, au primit “recunoştinţa” conducătorilor acestei etnii într-un mod cel puţin bizar. Decretul-lege publicat în „Monitorul Oficial” din 08. 09. 1940 prevedea eliminarea evreilor din teatrele româneşti. Evreii din Bucureşti şi-au organizat un teatru propriu – “Baraşeum”, cu acceptul ministrului legionar al cultelor din 1941, poetul-martir Radu Gyr, singurul teatru evreiesc din vremurile acelea de război ! Mai mult, o serie de nume sonore din lumea teatrului au încercat şi reuşit să ajute persoanele de etnie evreiască care erau obligate la muncă în folosul comunităţii. Dar ce fel de muncă prestau ei ?

    “Marele Stat Major putea utiliza evreii între 18 şi 50 ani la munca de interes obştesc, pentru nevoile Armatei sau a altor instituţii publice, timp de 60 până la 180 zile pe an; cei chemaţi pentru anumite lucrări erau constituiţi în detaşamente de muncă, sub comandă militară. În perioada muncii de interes obştesc, evreii lucrau în ţinută civilă, drepturile de hrană şi soldă fiind echivalente cu ale trupei; celor săraci li se plăteau şi 15 lei pe zi pentru uzul echipamentului; durata zilei de muncă era de 9 ore, iar sărbătorile legale erau respectate. În mod ostentativ (?), evreii erau folosiţi pentru curăţat zăpada, măturatul străzilor, săparea de şanţuri şi în alte activităţi umilitoare (a se reţine că cei care practică aceste activităţi sunt, de fapt, umiliţi ! Interesantă viziune despre muncă…).

    Regizorul Sică Alexandrescu, pe atunci directorul Teatrului de Comedie, pentru a-şi salva foştii angajaţi evrei de la munca obligatorie, a cerut să se înfiinţeze şi la teatrul său un asemenea detaşament. Printre cei repartizaţi la acest teatru s-au aflat actriţele Leny Caler, Agnia Bogoslova, Tina Radu, actorii Alexandru Finţi şi Villy Ronea, pictorul-decorator W. Siegfried, sufleurii Victor şi Bebe Godeanu, precum şi diverşi funcţionari.” (extras din raportul ROMÂNI PRINTRE „CEI DREPŢI ÎNTRE POPOARE” de yadvashem.org).

    moses rosen“Astfel, in 1960, am fost informat că la Teatrul de revistă din Bucureşti a izbucnit un scandal antisemit. Povestea era incredibilă (?). Unul dintre regizori, Sică Alexandrescu, a compus un scheci despre un negustor ambulant evreu. Fondul scenetei era, de fapt, real. A existat un asemenea personaj în Bucureşti, pe vremea când eram student. Bătea străzile în cartierul evreiesc, strigând în gura mare: “Electrica, electrica”. Era evident că negustorul acesta ambulant simboliza un tip de evreu (?). Toată bucata avea însă un miros urât, de antisemitism nazist (:)). Evreul era ridiculizat, batjocorit şi umilit ca atare. Limba sa româneasca era stricată şi ridiculizată, după tiparele clasice cuziste sau legionare.

    Scheciul, jucat de o actriţă talentată, Stela Popescu, plăcea enorm spectatorilor, în fiecare seară, la sfârşit, întreaga audienţă aplauda în picioare, îndelung. Manifestările publicului aveau un caracter limpede de demonstraţie antisemită (:)). Era o provocare deliberată. Prima, în acest gen, de la Holocaust încoace. Când mi s-a spus, de mai multă lume, ce se întâmplă şi am fost rugat să intervin în legatură cu acest caz, m-am hotarât să văd cu ochii mei spectacolul, mai înainte de a mă adresa guvernului. I-am comunicat soţiei mele că trebuie să mergem la teatrul de revistă. A fost surprinsă de hotărârea mea. Era prima oară când voiam să merg într-un asemenea loc, dar şi-a dat seama de intenţiile mele. :)

    În seara când soţia mea şi cu mine ne-am făcut intrarea la teatrul “Cărăbuş”, toţi ne-au privit cu uimire . . . Am urmărit cu indignare scena mai sus amintită. Când am vazut, însă, cum sala se ridică şi aplaudă cu entuziasm, m-am sculat şi eu în picioare şi i-am spus soţiei mele cu voce tare: “Hai sa plecăm. Nu vreau să luăm parte la această manifestaţie fascistă” :) . Cei de faţă ne-au urmărit cum am plecat în mod demonstrativ. Am scris imediat o scrisoare severă de protest catre Bodnăraş şi Gheorghiu -Dej. Am arătat că insulta se produsese într-un teatru de stat din România. Protestam nu numai în calitate de conducator al populaţiei evreieşti, ci şi în numele unei comunităţi care contribuise la îmbogaţirea tezaurului folcloric şi filologic.(…) Eu însumi vorbeam o limba română mai curată decât huliganii (actori, scenarişti, regizori…) de la Teatrul de revistă. Cum putuse să fie tolerată o asemenea insultă la adresa întregii populaţii evreieşti ? Aceasta era întrebarea cu care se încheia scrisoarea mea către guvern. Bodnăraş şi Gheorghiu-Dej au acţionat cu repeziciune (!). Se crease o situaţie intolerabilă şi stânjenitoare pentru ei. În câteva zile, programul Teatrului de revistă a fost schimbat, iar piesa antisemită a dispărut de pe afiş.” (!) – Dr. Moses Rosen (pe numele de botez David Moshé Rozén, a fost şef-rabinul Cultului Mozaic din România între anii1948-1994) (adnotările din text aparţin subsemnatului).

    Despre personalitatea şi activitatea Dr. David Moshé Rozén voi reveni în alte articole cu detalii. Acum rămânem doar cu imaginea unui rabin-şef care, prin strânsele şi cordialele relaţii avute cu înalţii demnitari ai regimului comunist, a reuşit să elimine un scheci despre un personaj real, doar pentru că respectivul era ironizat ! Fusese scris de maestru Sică Alexandrescu, care în timpul războiului ajutase evrei să scape de munci “umilitoare”, iar sub talpa roşie devenise “antisemit” !

    Sursa: http://istoriaincomoda.wordpress.com/2012/10/22/maestrul-sica-alexandrescu-cenzurat-de-evrei/

  • VIDEO – Manualul Rasistului Incepator

    https://i0.wp.com/www.frontpress.ro/wp-content/uploads/2013/05/caine-rasist.jpg?w=780

Back to top button