Tag Archives: centenar marea unire

Iubita mea se cheama Romania !

Te iubesc. Deși uneori mă faci să plâng. Pentru că uneori e tare greu să trăiesc cu tine și cu tot trecutul tău. Te iubesc însă din adâncul inimii și încerc să fac ca relația noastră să meargă. Pentru că ești parte din cine sunt. Fără iubirea față de tine, m-aș înstrăina de mine. Mi-aș frânge rădăcinile. Așa că încerc să-ți arăt în fiecare zi că te iubesc. Uneori îți vorbesc despre reușitele mele aparent mărunte. Îți vorbesc în fiecare zi în care am fost mai bună. Sperând că am influențat pe altcineva să fie la fel. Îți vorbesc și despre eșecurile mele, care uneori mi se pare că ți se datorează și ție. Felului tău crunt în care ai știut să treci prin viață și prin timp. Istoriei tale crude. Prezentului tău uneori la fel de crud. Modului în care suferi în fiecare zi în tăcere, pentru ca din când în când să urli de răsună toate zările. Modului în care ți-ai amorțit atât de tare durerea, încât nici nu mai știi ce te doare. Nepăsării care uneori pune stăpânire pe tine. Somnului cu care îți adormi monștrii. Uneori, recunosc, mă înnebunești. Pentru că așa ești tu, aduci oamenii în pragul disperării, făcându-i în același timp să te iubească pe viață. Și știu că toate astea sunt în tine, în mine, în noi…Și simt față de tine toate sentimentele pământului, în același timp… Până când îmi reamintesc că, în adâncul inimii mele, cu toate astea, te iubesc… Îți iubesc lacrimile neplânse. Durerea amorțită. Visele neîmplinite sau nici măcar visate. Frumusețea și inocența pe care le ai in ADN. Tot ceea ce ții adânc îngropat. În felul meu, oriunde sunt, te iubesc în fiecare zi. Iar de ziua ta, pe 1 Decembrie, îmi permit să arăt și public cum te …

Citeste tot articolul

Generația Unirii, secerată în închisorile comuniste

Marele moment de la 1918 nu poate să fie retrăit în memoria colectivă fără să ne amintim de generația politică care a făcut posibilă Unirea și care a fost violent secerată în închisorile comuniste. De la fruntașii Marii Uniri – Gheorghe I. Brătianu, Ion Mihalache, Iuliu Maniu, Ilie Lazăr și mulți, mulți alții, trebuie să învățăm ce înseamnă dragostea de țară, având datoria morală să nu lăsăm niciodată să se așterne uitarea față de jertfa lor. În cele ce urmează, vom încerca să reamintim contribuția acestor mari români la împlinirea visului Unirii, dar și imensa suferință îndurată ani în șir în închisorile comuniste. În acest sens, ne-au ajutat sintezele disponibile pe platforma online www.memorialsighet.ro. Gheorghe I. Brătianu (1898-1953) – mort în închisoarea de la Sighet. Studiază istoria la Paris, trece prin arhivele de la Geneva și Napoli, obține doctoratul sub îndrumarea lui Nicolae Iorga și, mai târziu, a lui Ferdinand Lot. După performanțe istorice strălucite devine la 30 de ani membru corespondent al Academiei. Va deveni în anul următor, la 1 martie, director al Institutului de Istorie Universală fondat de acesta cu câțiva mai înainte. În 1943 devine membru al Academiei Române. În 1947 i se stabilește arest la domiciliu în București, str. Biserica Popa Chițu, unde revizuiește și termină patru din lucrările sale de istorie. În 1948 este exclus din Academia Română. În mai 1950 este arestat fără mandat și dus la penitenciarul Sighet, unde va muri în 1953. Iuliu Maniu (1873-1953)- mort în închisoarea de la Sighet. Organizator și participant la Marea Adunare de la Alba Iulia, care a proclamat la 1 decembrie 1918 Unirea Transilvaniei cu România. A fost apoi ales președinte al Consiliului Dirigent (guvernul de tranziție al Transilvaniei până la 4 aprilie 1920), fruntaș al Partidului Național Român, președinte al Partidului Național Țărănesc (din 1926), …

Citeste tot articolul