“Jurnalism înseamnă să publici ceea ce cineva nu vrea să fie publicat. Orice altceva e publicitate.” - George Orwell

DETALII AICI.

casatorii

  • Vezi aici cine sunt europarlamentarii romani care au VOTAT în favoarea căsătoriilor HOMOSEXUALE

    Daciana-Sarbu-Carmen-Moldovan-Remus-Cernea-Coalitia-Anti-Rosia-Montana

    La sfârşitul săptămânii trecute, în plenul Parlamentului European, a fost supus votului raportul “privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință”, al cărui autor este italianul Pier Antonio Panzeri (60 de ani), membru al Grupului S&D din Parlamentul European, titrează ActiveNews.

    Acest raport “ia act de legalizarea căsătoriilor sau a uniunilor civile între persoane de același sex într-un număr din ce în ce mai mare de țări din lume (17, până acum); încurajează instituțiile UE și statele membre să contribuie în continuare la reflecțiile asupra recunoașterii căsătoriilor sau a uniunilor civile între persoane de același sex ca o chestiune politică, socială, și legată de drepturile omului și drepturile civile” și “consideră că drepturile fundamentale ale persoanelor LGBTI pot fi mai bine protejate dacă aceste persoane au acces la instituții juridice precum concubinajul, parteneriatul civil sau căsătoria”, scrie Pagina Europeană.
    390 din cei 638 de votanți prezenți la Strasbourg s-au declarat în favoarea raportului Panzeri, față de numai 151 de euroaleși care au votat împotrivă. 76% dintre europarlamentari au votat în conformitate cu politica grupurilor din care fac parte.

    Dintre români, doar cinci euroaleși au votat împotriva raportului: Daniel Buda, Marian-Jean Marinescu, Csaba Sogor, Teodor Stolojan și Iuliu Winkler, în timp ce Traian Radu Ungureanu s-a abținut, iar alți cinci deputați au fost absenți. În rest, au existat nu mai puțin de 21 de voturi în favoarea raportului.

    Cum au votat euroaleșii români:

    Pentru: Victor Boștinaru (PSD, S&D), Cristian Bușoi (PNL, PPE), Andi Cristea (PSD, S&D), Mircea Diaconu (independent, ALDE), Damian Drăghici (UNPR, S&D), Vasilica Dăncilă (PSD, S&D), Doru Frunzulică (UNPR, S&D), Maria Grapini (PC, S&D), Cătălin Ivan (PSD, S&D), Monica Macovei (independent, PPE), Siegfried Mureșan (PMP, PPE), Ramona Mănescu (PNL, PPE), Dan Nica (PSD, S&D), Norica Nicolai (PNL, ALDE), Cristian Preda (independent, PPE), Ioan-Mircea Pașcu (PSD, S&D), Laurențiu Rebega (PC, S&D), Daciana Sârbu (PSD, S&D), Claudia Țapardel (PSD, S&D), Ciprian Tănăsescu (PSD, S&D), Adina Vălean (PNL, PPE)
    Împotriva: Daniel Buda (PNL, PPE), Marian-Jean Marinescu (PNL, PPE), Csaba Sogor (UDMR, PPE), Iuliu Winkler (UDMR, PPE), Theodor Stolojan (PNL, PPE).
    Abținere: Traian Radu Ungureanu (PNL, PPE).

    Absenți: Sorin Moisă (PSD, S&D), Renate Weber (PNL, ALDE), Eduard Hellvig (PNL, PPE), Victor Negrescu (PSD, S&D), Emilian Pavel (PSD, S&D) – Sursa: NapocaNews

  • ROMÂNIA ÎMBĂTRÂNEŞTE! Cum a evoluat RATA NATALITĂŢII în ultimii ani. Afla de ce nu mai fac românii copii – VIDEO

    bebelu-i1După 1989, numărul nou-născuţilor din România a scăzut dramatic. Astfel, dacă în urmă cu 25 de ani se năşteau anual 314.746 de copii, două decenii mai târziu, numărul acestora a scăzut aproape la jumătate. Iar evoluţia de la an la an confirmă faptul că românii iau tot mai greu decizia de a face copii. Datele Institutului Naţional de Statistică arată că în ianuarie 2014 s-au născut cu 1.360 de copii mai puţin decât în aceeaşi lună a anului 2013. Cifrele sunt îngrijorătoare în condiţiile în care populaţia României scade cu 5.000 de persoane pe lună, iar numărul pensionarilor a ajuns în prezent la 5,4 milioane. Sociologii estimează că până în anul 2050 populaţia României va scădea la 16 milioane de persoane.

    În România se nasc 21 de copii pe oră. Deşi pare mult, statisticile ne clasează pe ultimele locuri la nivel mondial la capitolul natalitate. „La noi în ţară, sporul natural s-a prăbuşit după anul 1989, atunci când, odată cu căderea regimului comunist, avortul a devenit legal. Statisticile arată că în 1990 s-au născut cu aproape 50% mai puţini copii decât în anul 1989. Situaţia a devenit şi mai dramatică în ceea ce priveşte natalitatea în anul 1991. Atunci s-au născut cu 70% mai puţini copii decât în anul 1989”, a declarat pentru gândul sociologul Bogdan Voicu.


    Datele Institutului Naţional de Statistică arată că în primii 21 de ani de democraţie, numărul copiilor nou-născuţi aproape s-a înjumătăţit. Astfel, dacă în anul 1990 s-au născut 314.746 de copii, în anul 2011 s-au născut 196.242 de copii, în acest interval de timp născându-se în total peste 5,12 milioane de copii. Din totalul bebeluşilor, cei mai mulţi au fost băieţi, mai exact 2,63 de milioane, în timp ce numărul fetelor a fost de circa 2,48 milioane.

    România, codaşă la nivel mondial în privinţa natalităţii

    Sociologii spun că scăderea natalităţii este un fenomen des întâlnit nu numai în România, ci la nivelul întregii Europe. „Sporul natural a început să scadă încă de acum 50 de ani, mai întâi în Europa de Vest, în ţări precum Olanda, Belgia şi Regatul Unit. În anii ’80 acest fenomen s-a extins în ţările scandinave, iar apoi în anii ’90 natalitatea a început să scadă şi Europa de Est, aici situându-se şi ţara noastră”, a mai precizat Bogdan Voicu.

    La nivel mondial, România se situează pe antepenultimul loc la capitolul natalitate, potrivit datelor publicate pe site-ul Băncii Mondiale. Statisticile arată că în 2012, la noi în ţară s-au născut 10 copii la 1.000 de locuitori. Aceste cifre plasează ţara noastră pe locul trei în topul ţărilor cu cele mai puţine naşteri la 1.000 de locuitori la nivel mondial.

    Pe primul loc în acest clasament se situează Japonia şi Germania, aici în 2012 s-au născut 8 copii la 1.000 de locuitori. Locul doi în clasamentul ţărilor cu cele mai puţine naşteri se situează Austria, Bosnia şi Herţegovina, Grecia, Ungaria şi Italia, aici născându-se 9 copii la 1.000 de locuitori.

    Pe locul trei în acest clasament se află Thailanda, Elveţia, Spania, Slovacia, Singapore, România, Polonia, Malta, Lituania, Liechtenstein, Letonia, Coreea, Danemarca, Cehia, Cuba, Croaţia, Bulgaria, San Marino şi Andora. În aceste ţări se nasc 10 copii la 1.000 de locuitori.

    Pe locul patru în topul ţărilor cu cele mai puţine naşteri la nivel mondial se numără Belgia, Luxemburg, Mauritius, Olanda, Puerto Rico, Slovenia, Ucraina, Insulele Virgine, Finlanda, Macedonia şi Canada. Aici, în 2012, s-au născut 11 copii la 1.000 de locuitori.

    Locul cinci la acest capitol este ocupat de ţări precum Suedia, Moldova, China, Muntenegru, Bermuda şi Belarus, aici născându-se 12 copii la 1.000 de locuitori.

    Lucrurile nu s-au schimbat foarte mult din 2009, când ţara cu cei mai puţini copii nou-născuţi la 1.000 de locuitori era tot Germania. Pe locul doi se afla Austria, Bosnia şi Herţegovina, Japonia şi Portugalia – 9 nou-născuţi la 1.000 de locuitori. Următoarele ţări în acest clasament sunt Andora, Croaţia, Ungaria, Italia, Letonia, Malta, Singapore şi Elveţia, aici născându-se 10 copii la 1.000 de locuitori.

    Locul patru în topul ţărilor cu cel mai scăzută natalitate se număra Aruba, Bulgaria, Finlanda, Grecia, Leichtenstein, Luxemburg, Macedonia, Olanda, Polonia, România, San Marino, Slovacia, Slovenia, Spania, Tailanda şi Ucraina, aici născându-se 11 copii la 1.000 de locuitori. Ultimul loc la acest capitol era ocupat de China, Cipru, Mauritius, Moldova, Muntenegru, Puerto Rico, Quatar, Rusia, Suedia, Insulele Virgine – 12 nou-născuţi la 1.000 de locuitori.

    Cel mai bine la capitolul natalitate stă Niger, potrivit datelor Băncii Mondiale pentru 2012. Astfel, în această ţară din vestul Africii s-au născut 50 de copii la 1.000 de locuitori. Locul doi este ocupat tot de o ţară din vestul Africii – Mali – aici născându-se 47 de copii la 1.000 de locuitori. Chad este următoarea ţară în acest clasament, aici născându-se 46 de copii la 1.000 de locuitori. Locul patru este ocupat de Angola cu 45 de copii la 1.000 de locuitori, aceasta fiind urmată în acest top de Uganda cu 44 de copii la 1.000 de locuitori.

    În 2009, ţările cu cel mai ridicat spor natural erau tot Niger – 50 de nou-născuţi la 1.000 de locuitori, Mali şi Chad – 48 de nou-născuţi la 1.000 de locuitori, Angola – 47 de nou-născuţi la 1.000 de locuitori, Uganda şi Burbundi – 45 de nou-născuţi la 1.000 de locuitori şi Zambia şi Burkina Faso – 43 de nou-născuţi la 1.000 de locuitori.

    natalitate

    La nivel european, România se află la mijlocul clasamentului în topul ţărilor cu cea mai ridicată natalitate. Pe primul loc în UE se află Irlanda – cu 16 nou-născuţi la 1.000 de locuitori în 2012, iar la polul opus se află Germania cu 8 nou-născuţi la 1.000 de locuitori. Situaţia nu s-a modificat dramatic comparativ cu 2009, când tot în Irlanda se năşteau cei mai mulţi copii la mia de locuitori – 17, iar în Germania cei mai puţini – 8.

    Cauzele scăderii natalităţii în România 

     

    „Scăderea natalităţii la noi în ţară nu este determinată de faptul că româncele nu au bani. De regulă, în ţările sărace natalitatea este destul de crescută. În România, acest lucru a fost determinat de faptul că a crescut vârsta la care românii aleg să se căsătorească. În prezent, a avea un copil nu mai reprezintă un ideal în rândul românilor. Aceştia visează să aibă job-uri de top, să călătorească. Acest lucru nu este de condamnat pentru că reprezintă evoluţia normală a unei ţări aflate în dezvoltare”, a mai spus sociologul Bogdan Voicu.

    Datele Institutului Naţional de Statistică arată că, în perioada 1947-1955, natalitatea a înregistrat valori ridicate. Rata de natalitate a crescut de la 23,4 născuţi-vii la 1000 de locuitori (1947) la 25,6 născuţi-vii la 1000 de locuitori (1955) fără a atinge nivelul din perioada antebelică (30-35 născuţi-vii la 1000 de locuitori).

    Începând cu 1956, natalitatea a înregistrat o tendinţă de scădere rapidă, de la 24,2 nou-născuţi la 1.000 de locuitori(1956) la 14,3 nou-născuţi la 1.000 de locuitori (1966), influenţată atât de liberalizarea avorturilor cât şi de cauze de ordin social, economic şi educaţional al femeii, precum accesul larg la învăţământ, participarea ei la activitatea economică, mobilitatea profesională şi socială generată de industrializare şi de urbanizare.

    Măsurile de politică demografică privind interzicerea avorturilor adoptate la sfârşitul anului 1966 au avut ca efect redresarea puternică a natalităţii, mai ales în primii ani de aplicare a decretului, când s-au născut în medie peste 526.000 de copii anual, consemnându-se rate de 27,4 de nou-născuţi la 1.000 de locuitori (în 1967), respectiv 26,7 de nou-născuţi la 1.000 de locuitori (în 1968). După 1980 s-a înregistrat o diminuare a numărului născuţilor vii, în medie sub 400.000 copii anual, iar în decursul perioadei 1980-1989 rata natalităţii a oscilat între 14 nou-născuţi la 1.000 de locuitori şi 18 nou-născuţi la 1.000 de locuitori.

    Prognoză sociolog: România va avea în 2050 o populaţie de 16 milioane de cetăţeni

     

    Având în vedere rata tot mai scăzută de la an la an a natalităţii, prof. Vasile Gheţău, directorul Centrului de Cercetări Demografice al Academiei Române, a ajuns, în urma unui studiu realizat, la un deznodământ sumbru: populaţia României în 2050 va fi de 16 milioane de locuitori.

    Anual populaţia României scade vertiginos. La penultimul recensământ, realizat în 2001, în România erau circa 22 de milioane de locuitori, populaţia acesteia scăzând cu trei milioane de cetăţeni. Între 1992 şi 2002 populaţia României a scăzut cu 1,1 milioane de locuitori. La 20 octombrie 2011, populaţia stabilă a României era de 20.121.641 de persoane, în scădere cu 1.559.300 de persoane faţă de situaţia existentă la recensământul anterior, potrivit rezultatelor definitive ale Recensământului Populaţiei şi al Locuinţelor – 2011.

    „România în contextul european al anilor 2000-2010 are un grad de îmbătrânire mai mic decât ţările europene, dar în creştere. Scăderea natalităţii după 1989 a diminuat populaţia tânără şi în mod automat a crescut ponderea populaţiei vârstnice, mărind gradul de îmbătrânire demografică. Populaţia de peste 60 de ani era în 1956 de 1,7 milioane şi a ajuns în 2010 la 4,3 milioane de persoane; practic creşterea a fost în procent de circa 10%”, a spus prof. Vasile Gheţău. Pentru anul 2030, perspectivele arată că populaţia României va scădea sub 19 milioane de locuitori, iar pentru anul 2050 profesorul Gheţău estimează că vom fi un popor de doar 16 milioane de persoane.

  • Casatoriile de durata garanteaza viitorul unei tari

    “Adevăratul scandal modern nu este despărţirea, ci o căsătorie de durată”, a spus regizorul italian Pupi Avati, al cărui serial “O căsătorie” a debutat zilele trecute pe canalul naţional italian de televiziune Rai. Filmul prezintă istoria a doi tineri care se căsătoresc după război şi care, depăşind dificultăţile, continuă să fie împreună şi azi, după 50 de ani. Regizorul a fost intervievat pentru Radio Vatican de Antonella Pilia, declarând pentru început:

    – Am ajuns la 49 de ani de căsătorie, aşa încât ştiu ce înseamnă căsnicie şi cred că sunt îndreptăţit să vorbesc despre ea. Observ însă că la noi vorbesc despre căsătorie fie cei cărora căsnicia le-a mers rău şi deja după patru ani s-au recăsătorit, fie cei care – oricum – nu au ajuns la maturitatea cunoaşterii unui raport atât de special, atât de deosebit, de misterios, atât de sacru precum uniunea dintre un bărbat şi o femeie care îşi promit să stea unul alături de celălalt, să îi protejeze reciproc pe fii, garantându-le doi părinţi… Adică două persoane care s-au angajat în respectarea pactului căsătoriei când în practică nu ştiau nimic despre aceasta, căci – în general – cine se căsătoreşte nu cunoaşte nimic din ceea ce înseamnă de fapt realitatea convieţuirii, descoperind-o de-a lungul zecilor de ani care urmează. Fiind unul care cunoaşte această realitate, mă simt îndreptăţit să povestesc care a fost experienţa mea, astfel încât alţii să poată decide asumarea acestui tip de angajament şi sper să o facă în mod pozitiv.

    – În zilele noastre, vorbirea despre căsătoria de durată este ceva împotriva curentului…

    – Da, şi este o viziune atât de înrădăcinată încât, acum şase ani, când m-am dus să propun televiziunii Rai acest proiect, spunând: “Aş vrea să istorisesc o căsătorie care durează 50 de ani”, funcţionarul pe care-l aveam în faţă mi-a spus: “A, înseamnă că este un film de epocă, cu crinoline şi peruci, de la 1800!” Şi aceasta din cauza faptului că azi, potrivit opiniei publice, nu pot exista căsătorii care să dureze 50 de ani. Ei bine, nu este adevărat. Într-adevăr, căsătoria este destul de “în criză”, că despărţirile şi divorţurile sunt – din păcate – în creştere, dar există încă în această ţară căsătorii care rezistă, şi din fericire sunt chiar numeroase. De fapt, filmul meu se adresează acestei categorii, pentru a deveni şi mai conştienţi de faptul că dintr-o bună căsătorie rezultă copii buni, tineri care – din punct de vedere social, cultural, intelectual şi etic – vor avea un comportament care va garanta ţării un viitor mai bun. De pe Radio Vatican

  • Avorturile, casatoriile intre persoane de acelasi sex si egoismul duc lumea catre catastrofa

    Acum în lume sunt cu șase milioane de copii mai puţini decât în 1990 și acesta este doar începutul dezastrului. Potrivit datelor ONU, către anul 2050 vor fi cu 240 milioane de copii mai puţini decât acum – a semnalat expertul american Don Feder, director pe probleme de comunicare al Congresului Mondial al Familiilor.

    Această situație este ”rezultatul unor idei greșite, al unor atitudini și politici pe care țările occidentale le duc de la sfârșitul Primului Război Mondial”, a declarat jurnalistul și juristul Don Feder la conferința internațională cu tema ”Apărarea valorilor familiei”, desfășurată săptămâna trecută la Belgrad, după cum au relatat ITAR-TASS și pravoslavie.ru.

    În opinia expertului american, pentru așa-numita ”iarnă demografică” există câteva cauze principale, una din ele fiind cultivarea individualismului și egoismului, urmată de lipsa de responsabilitate față de societate. ”Altădată nimeni nu-și punea întrebarea despre lăsarea de urmași, aceasta era ceva firesc, ca și respirația”, a subliniat Feder.

    Printre factorii declinului demografic se numără de asemenea popularitatea în creștere a mijloacelor de contracepție, a adăugat expertul, amintind că, potrivit datelor ONU, fiecare a doua femeie din lume folosește contraceptive, astfel că la nivel mondial se fac 42 de milioane de avorturi pe an, ceea ce este comparabil cu populația Spaniei.

    Pe de altă parte, a mai subliniat expertul american în cadrul conferinței din capitala sârbă, ”căsătoriile între persoane de același sex, promovate de UE, ONU și actuala administraţie a SUA, au rupt orice legătură între căsătorie și nașterea de copii”.

    Nu în ultimul rând, a semnalat în continuare Don Feder, ”iarna demografică” este cauzată de ”pierderea credinţei și a speranţei’‘. ”Nu este o coincidență, a afirmat el, faptul că în Europa occidentală, îndepărtată în mare parte de creștinism, se observă cea mai mică rată a natalității din lume. Țările în care bisericile sunt pline demonstrează un nivel ridicat de creștere a populației și invers”.

    Reprezentantul Congresului Mondial al Familiilor a afirmat totodată că această perspectivă a depopulării cu care se confruntă în prezent omenirea a mai fost înregistrată doar o singură dată, în secolul al 14-lea, în timpul epidemiei de ciumă.

    În acest context, a rezumat expertul american, ”ideile care duc la catastrofă demografică trebuie schimbate imediat, ca să mai existe un viitor”. De Flori Tiulea – Agerpres

  • Cum te afecteaza pe tine casatoriile intre homosexuali

    Homosexualii nu mai fac un secret din faptul că, după ce ar obţine legalizarea „parteneriatelor civile”, vor cere căsătorii depline şi adopţii de copii. De fapt, o reprezentantă a homosexualilor declara în februarie 2007, în emisiunea „Ora de ştiri” de pe canalul TVR2, că după acordarea dreptului la căsătorie („parteneriat civil”), ei vor cere dreptul de a adopta copii.

    Una dintre întrebările frecvente puse de promotorii căsătoriilor între homosexuali este „Cum te afectează pe tine şi pe familia ta faptul că ei se căsătoresc? Ce treabă ai tu cu asta?”

    În timp ce discutăm despre drepturi pentru homosexuali, nu trebuie să uităm despre cine vorbim.

    Homosexualii sunt persoane atrase de persoane de acelaşi sex. Preponderent, această atracţie nu este una romantică, ci sexuală; în majoritatea cazurilor, homosexualitatea înseamnă relaţii sexuale cu persoane de acelaşi sex. Încercând să normalizeze aceste comportamente, pentru a scăpa de oprobiul public, homosexualii ne vorbesc despre dragoste şi clamează „Sunt liber să iubesc pe cine vreau!”

    Statisticile indică o instabilitate cronică a relaţiilor de „dragoste” între homosexuali; aceştia îşi schimbă foarte frecvent partenerii. Pe lângă această instabilitate, actele lor sexuale – sex anal, sex oral, precum şi o serie de alte acte indescriptibile – au de-a face cu o serie de boli specifice acestei categorii de indivizi.

    Unii homosexuali aleg să îşi schimbe viaţa şi apelează la ajutor psihologic pentru a trece la heterosexualitate.

    Acestea fiind spuse, sunt mai multe motive pentru care noi toţi şi întreaga societate vom fi afectaţi dacă se legalizează căsătoriile între homosexuali.

    1. Nu este vorba despre o simplă căsătorie. Dacă ar fi vorba doar despre Ion şi Vasile, care vor să se căsătorească, probabil am ajunge la o înţelegere. Nu ar fi nici o problemă dacă doar i-am lăsa pe cei doi să se căsătorească. Însă nu despre asta e vorba. Nu asta e solicitarea activiştilor homosexuali.

    Cererea lor este aceea ca noi toţi, în societate, să ne modificăm radical definiţia şi înţelegerea asupra familiei. Să spunem că, de fapt, mama şi tata, bărbatul şi femeia, soţul şi soţia nu contează într-o familie.

    Am trei copii. Am datoria să îi cresc în aşa fel încât să ajungă oameni sănătoşi. Nu pot permite nimănui să le spună că sexul lor, băiat sau fată, bărbat şi femeie, nu contează într-o familie.

    Când activiştii spun că căsătoria homosexuală este la fel de importantă, valoroasă şi necesară ca familia mea, acesta este mesajul transmis copiilor mei. Ei spun că sexul lor, bărbat sau femeie, nu e important pentru familie. În felul acesta e afectată familia mea şi, ca tată, nu voi permite niciodată asta. Pentru că bărbatul şi femeia contează mult prea mult pentru a putea spune că e doar o chestiune de preferinţă.

    2. Adopţii de copii. Declaraţia reprezentantei homosexualilor e mai mult decât lămuritoare. Promotorii căsătoriei între homosexuali aduc aici un argument sentimentalist. „Nu e mai bine pentru un copil să fie crescut de doi adulţi decât să trăiască în canal sau într-un cămin unde e supus abuzurilor?” Răspunsul e că ambele lucruri sunt rele şi că nu suntem deloc în situaţia de a alege între ele.

    m capatina

    (Autor pictura: M. Capatina)

    Toate studiile independente arată că un copil se dezvoltă cel mai bine atunci când e crescut de părinţii lui biologici. De asemenea, studiile care analizează impactul divorţului asupra copiilor ne arată ce suferă un copil atunci când e separat de tatăl sau de mama sa biologică. În cazul adopţiilor, în cazul acelor copii din cămine, care au pierdut legătura cu părinţii lor biologici, ei pot fi adoptaţi de un bărbat şi o femeie căsătoriţi care vor deveni, într-o anumită măsură, tatăl şi mama lui. În ei, copilul va avea modele de rol care îl vor ajuta în dezvoltarea lui socială, ca bărbat sau femeie echilibrată în societatea de mâine.

    O familie de homosexuali sau lesbiene însă îl privează pe copil de un tată sau o mamă. Toată dragostea din lume a doi bărbaţi nu pot suplini lipsa unei mame. Iar două femei iubitoare nu pot face niciodată un tată pentru acel băieţel care creşte alături de ele. Băieţii şi fetele au nevoie de un tată şi o mamă, ideal părinţii lor biologici, pentru dezvoltarea lor psiho-socială.

    3. Cale liberă către poligamie. Primii doi bărbaţi care s-au căsătorit în statul Massachusetts (SUA), în ziua în care acest stat a legalizat aceste parodii, au declarat nonşalant că ei vor avea o căsătorie deschisă. Mă întreb, ce se va întâmpla atunci când ei vor dori să mai aducă nişte bărbaţi în relaţia lor? După ce i-am lăsat acum să se căsătorească, ce motiv vom avea să nu îi lăsăm să-şi lărgească familia? De fapt, nişte poligami din Canada au invocat în instanţă chiar acest argument. Dacă doi bărbaţi sau două femei se pot căsători, care e motivul pentru care un bărbat nu se poate căsători cu două femei sau o femeie cu trei bărbaţi? Discriminarea poligamilor faţă de homosexuali ar fi evidentă.

    4. Acceptarea deplină va deveni obligatorie. Astăzi tolerăm relaţiile homosexuale. Nu există nici un homosexual alungat cu pietre din cartierul în care locuieşte. Cu excepţia unor grupuscule violente, românii sunt destul de toleranţi faţă de spectacolul hazliu pe care îl dau homosexualii în fiecare an cu parada lor prin centrul Bucureştiului.

    Totuşi, după legalizarea căsătoriilor între homosexuali, va urma limitarea libertăţii de expresie.

    Un pastor suedez, Ake Green, acum câţiva ani, predica în biserica sa din versetele din Biblie care condamnă homosexualitatea. Nişte activişti homosexuali, care nu fuseseră în biserică acolo, au auzit despre predică şi l-au reclamat. A fost chemat la interogatoriu şi ameninţat cu luni de puşcărie. Nu pentru că ar fi făcut ceva cuiva, nu pentru că ar fi rănit pe cineva prin cuvintele lui.

    Activiştii canadieni, după ce au legalizat căsătoria homosexuală în câteva provincii canadiene, au adoptat Legea C250. E o lege care declară că dacă spui lucruri care i-ar putea răni pe homosexuali, eşti pasibil de închisoare. Ajungi la puşcărie dacă vorbeşti ce nu trebuie. Poate părea incredibil. Nouă, românilor, asta ne aminteşte de Securitate şi de regimul comunist. E îngrijorător: să spui că un copil are nevoie de un tată şi o mamă poate fi privit ca incitare la ură.

    Fostul guvernator de Massachusetts, Mit Romney, a fost luat în colimator de ziarul Boston Globe pentru că a îndrăznit să spună că copiii au nevoie de un tată şi o mamă. Au spus că asta e incitare la ură (hate speech) şi că a greşit spunând asta. Incitare la ură dacă spui că copiii au nevoie de un tată şi o mamă. Aceasta nu e o lume undeva departe în viitor, ci e lumea în care trăim acum.

    În anul 2005, compania Tarom a fost amendată de infamul Consiliu Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNDC, noua poliţie a gândirii) cu 5000 de lei pentru că, de Valentine’s Day, a lansat o ofertă adresată (doar) cuplurilor de sex diferit.

    În Occident există numeroase cazuri de acţiuni în instanţă iniţiate de homosexuali împotriva unor companii sau persoane care au refuzat să satisfacă pretenţiile unor perechi de homosexuali. O familie din Marea Britanie a pierdut procesul intentat de doi homosexuali cărora au refuzat să le închirieze o cameră la motelul lor.

    Profesori concediaţi, oameni daţi în judecată şi amendaţi, familii ameninţate dacă nu se conformează cu politica oficială.

    5. Îndoctrinarea copiilor la şcoală. „Heather are două mămici.” Acesta e titlul unei cărţi care e folosită în grădiniţele din Canada. De ce? Pentru că acolo totul e legal acum. Îi învaţă pe cei mici că familia homosexuală e o parte normală şi naturală a vieţii.

    Titlurile şi subiectele poveştilor din manuale se vor schimba. Nu doar în cele de sociologie sau sănătate. Copiii noştri vă vor veni acasă cu poveşti despre Carina care merge la munte de 1 mai cu cei doi taţi ai ei ţinându-se de mână.

    Pe 17 mai 2004, Massachusetts a legalizat căsătoriile homosexuale. Nu a durat mult şi le-au introdus în manualele şcolare. Ce le predă o profesoară de clasa a opta copiilor? Lecţii cu planşe explicite despre relaţiile sexuale între homosexuali. Când familiile şi părinţii au obiectat, ea le-a răspuns: „Mai slăbiţi-mă, acum e legal”.

    În anul 2005, activiştii din România au creat un aşa-zis manual numit Orientarea Sexuală, în care le prezentau celor mici „normalitatea” relaţiilor homosexuale. Au încercat să-l introducă în şcolile din Iaşi, ca un „ajutor” pentru profesori, însă au întâmpinat rezistenţă.

    În februarie 2012 şi 2013, activiştii homosexuali din Bucureşti au organizat, susţinuţi şi finanţaţi de vreo două ambasade, „luna gay” în două facultăţi şi în colegiul George Coşbuc din Capitală. Studenţii şi elevii au fost invitaţi să afle despre istoria acestor perversiuni, sub masca unei false normalităţi. În loc să formeze caractere morale, şcoala românească strică mintea şi sufletele tinerilor.

    Aceste lucruri se petrec deja în sistemul şcolar din România, fără ca părinţii să afle ce „învaţă” copiii lor la şcoală.

    În şcoli şi în alte instituţii publice, „soţ şi soţie” sau „tată şi mamă” vor fi înlocuite cu „partener şi partener” sau „părinte şi părinte”. În unele şcoli publice din SUA deja s-a trecut la un asemenea limbaj. Tot în SUA, Ziua Mamei şi Ziua Tatălui au fost interzise. În grădiniţele din Marea Britanie se folosesc deja cărţi cu basme în care Făt Frumos nu mai caută o Ileana Cosânzeana, ci un alt Făt Frumos. După legalizarea căsătoriilor homosexuale în Franţa, s-au eliminat cuvintele „mamă” şi „tată” din actele de identitate.

    6. Impactul asupra libertăţii religioase. Bisericile vor fi forţate să accepte homosexuali. De fapt, acest lucru se întâmplă chiar acum. O parohie din Galaţi a fost amendată de CNDC pentru că l-a concediat din cor pe un tânăr despre care a aflat că e homosexual.

    Am menţionat mai sus cazul pastorului suedez Ake Green. În Marea Britanie, episcopul anglican Peter Forster, care a avut curajul să afirme că unii homosexuali pot deveni heterosexuali, a fost adus înainte procurorului pentru această declaraţie. În Irlanda, preoţii romano-catolici au fost atenţionaţi discret că ar putea avea probleme dacă distribuie un material al Vaticanului împotriva căsătoriilor între homosexuali.

    Deşi activiştii homosexuali spun că nu vor forţa bisericile să oficieze cununii homosexuale şi că vor doar dreptul să se poată căsători cu cine vor ei, activiştii din Marea Britanie deja solicită guvernului să forţeze bisericile să oficieze asemenea aberaţii.

    Vor fi însă perechi care se vor duce la biserica X sau Y şi îi vor spune preotului: „Vrem să ne cununăm aici”. Preotul le va spune: „Îmi pare rău, nu acceptăm asemenea căsătorii.” Se vor duce la CNDC şi vor reclama acea parohie.

    În Canada, două lesbiene s-au dus să închirieze o sală a unei asociaţii romano-catolice. Voiau să facă acolo o ceremonie de „căsătorie”. Când au văzut că e vorba de două lesbiene, asociaţia le-a spus că nu le închiriază sala pentru că ei nu acceptă asemenea „căsătorii”. Cele două nu le-au spus „Bine, înţelegem, nu vrem să vă jignim sensibilităţile religioase”, ci i-au dat în judecată ca să obţină sala pentru ceremonia lor. Foarte probabil cele două femei au ştiut de la început că vor fi refuzate dar au orchestrat acest atac juridic asupra asociaţiei ştiind că au legea de partea lor.

    Misiunile catolice din statul american Massachusetts sunt forţate de către stat să încredinţeze orfani cuplurilor de homosexuali spre adopţie; în caz contrar, ele îşi pierd subvenţiile publice. La fel se întâmplă în Marea Britanie.

    969531_10151678151494309_1065473410_n

    Limitarea libertăţii de conştiinţă, gândire şi exprimare. Homosexualii fac eforturi deosebite pentru adoptarea unei legislaţii „anti-discriminare” şi „împotriva urii” cât mai ample. În virtutea noilor legi, sunt reduşi la tăcere şi pedepsiţi aspru toţi cei ce critică aceste comportamente. În România, aşa-zisul „Consiliu Naţional pentru Combaterea Discriminării” a devenit de facto opoliţie homosexuală, iar preşedintele acestui organism nu mai are nici o reţinere să ţină interviuri împreună cu reprezentanţii homosexualilor, declarându-se total de partea lor.

    În California, o firmă poate fi amendată acum cu până la 150.000 dolari dacă nu-i permite unui bărbat să vină la muncă îmbrăcat ca femeie.

    Acum câţiva ani în Boston, un bar a fost amendat cu 100.000 dolari pentru că i-a dat afară pe doi bărbaţi care se sărutau în public şi care provocau tulburări.

    Comisia pentru Drepturile Omului din provincia canadiană Saskatchewan a decis că un anunţ de ziar, care menţiona pasajele din Biblie care condamnă homosexualitatea, încalcă drepturile omului. Comisia a decis ca ziarul şi Hugh Owens, cel care a publicat anunţul, să plătească câte 1.500 dolari fiecăruia dintre cei trei homosexuali „jigniţi” de anunţ.

    Scott Brockie, un creştin care deţine un magazin de imprimeuri în Toronto, a fost forţat să realizeze nişte materiale pentru o asociaţie de homosexuali, deşi el a afirmat că este forţat astfel să-şi încalce convingerile religioase. Comisia de anchetă a declarat că deşi dl Brockie este „liber să-şi exprime opiniile religioase şi să le practice acasă şi în comunitatea lui creştină”, în public drepturile homosexualilor prevalează asupra libertăţii lui religioase.

    O instanţă din provincia British Columbia a confirmat suspendarea pe timp de o lună a unui profesor de liceu care a trimis nişte scrisori unui ziar local, arătând că homosexualitatea nu este o orientare fixă, ci o stare care se poate şi care trebuie tratată. Profesorul nu a fost acuzat de discriminare, ci de exprimarea unor gânduri pe care statul le găseşte ca nepotrivite!!

    Nu e o sperietoare, nu e un bau-bau, ci aceste lucruri se întâmplă acum şi se vor întâmpla mai devreme sau mai târziu peste tot unde s-a început cu legalizarea căsătoriilor între homosexuali.

    Din acest motiv, în fiecare discuţie pe această temă, trebuie să privim lucrurile în perspectivă şi să luăm aminte la ce a urmat în alte ţări cum e Canada sau Scandinavia. Discuţia nu trebuie să se poarte nici de pe poziţii sentimentale şi nici de pe poziţii de ură. Fiecare cetăţean responsabil trebuie să se gândească cum va fi influenţată familia lui, copiii lui, şcoala sau parcul unde merg copiii săi.

    Însă, adevărata miză a acestei lupte stă în acceptarea şi recunoaşterea juridică, forţată, a homosexualităţii în viaţa publică şi privată. Lupta îndârjită pentru „căsătoria homo” este legată în realitate de obsesia homosexualilor ca societatea să le accepte comportamentele, şi de ideea că, fără a fi forţată prin lege, societatea n-o să-i accepte niciodată. Făcând din comportamentul homosexual o chestiune legală, sub forma unei „căsătorii” sau „parteneriate civile”, se ajunge astfel la recunoaşterea de către stat a acestui comportament, recunoaştere care atârnă foarte greu în balanţă.

    Articol de: Bogdan Mateciuc
    Sursa: Alianta Familiilor – http://www.alianta-familiilor.ro/cumteafecteaza.html Foarte important ! Recomandam sa cititi si :

    “Profu’ de pedofilie” va preda la Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala unde se formeaza cadrele SRI si SIE:

    http://www.ziaristionline.ro/2013/02/05/profu-de-pedofilie-va-preda-la-facultatea-de-sociologie-si-asistenta-sociala-unde-se-formeaza-cadrele-sri-si-sie/

    Legalitate pentru pedofilie:

    http://www.ziuanews.ro/dezvaluiri-investigatii/legalitate-pentru-pedofilie-92830

     Abuz revoltator impotriva unui copil. Doua lesbiene isi transforma fiul adoptiv de la varsta de 8 ani – in fata:

    http://rapcea.ro/2013/06/07/abuz-revoltator-impotriva-unui-copil-doua-lesbiene-ii-transforma-fiul-adoptiv-de-la-varsta-de-8-ani-in-fata/

    De ce sunt homofob:

    http://www.culturavietii.ro/2013/04/01/de-ce-sunt-homofob/#.UdZeeTvwntR

    Un primar francez care refuza o casatorie homosexuala risca cativa ani de inchisoare:

    http://vremurivechisinoi.blogspot.ro/2013/06/un-primar-francez-care-refuza-sa.html

    „Ultima sărbătoare a mamelor, înainte de lichidare”.
    În Franța, sub „noua ordine” socialistă, cuvintele „mamă” și „tată” – primele pe care un copil le învață – au fost eliminate din actele de stare civilă, ca urmare a legiferării așa-zisei „căsătorii între persoane de același sex” și a adopțiilor pentru cuplurile de homosexuali.  (http://www.culturavietii.ro/2013/04/26/contra-revolutia-franceza-la-45-de-ani-de-la-mai-1968/ )
    Profeția Orwelliană din „1984” a devenit realitate, în Franța. Urmează România și celelalte țări „retrograde”. Sunteți pregătiți pentru „egalitatea deplină”? NOI NU!
    P.S. – Când vă întreabă cineva „Cu ce te deranjează pe tine că două persoane de același sex se căsătoresc”, dați-le acest exemplu. O să fiți uimiți de reacție…

    993035_10151735319229309_153209353_n

    300525_10151664046139309_1222992998_n

    528319_10151595855044309_107139919_n

Back to top button