Tag Archives: canalul dunare marea neagra

Fascinanta psihologie a rezistenței anticomuniste. O poveste spusă din suflet de nepotul unui disident

Există oameni pentru care libertatea este mai importantă decât viaţa. În vremea comuniştilor, cuvântul “partizan” era rostit în şoaptă. Azi, tinerii nici nu-i mai cunosc semnificaţia. De aceea, poate e timpul să le reamintim despre cei care au înfundat puşcăriile sau chiar şi-au dat viaţa pentru ideea de libertate. Luna aceasta, când se împlinesc 27 de ani de la Revoluţie, psihologul Cezar Laurenţiu Cioc ne vorbeşte despre trădările, abuzurile şi crimele înfăptuite asupra oamenilor din forţa de rezistenţă anticomunistă. E aproape de acest subiect, fiindcă bunicul lui, Ilie Cioc, s-a numărat printre disidenţi. Pe vremea comuniştilor, partizanii erau echivalentul supereroilor din filmele de acţiune, oameni care au preferat să fugă în munţi decât să trăiască sub dominaţia comunistă. Existau peste o mie de grupuri de rezistenţă pe teritoriul românesc şi toate aşteptau cu sufletul la gură venirea americanilor, dar acest lucru nu s-a întâmplat. Totuşi, americanii au înţeles importanţa acestor luptători rebeli în eventualitatea unui război deschis între URSS şi Occident şi încercau să-i sprijine cu arme, radiouri, medicamente, aparate de ras sau haine. Acestea erau paraşutate din avion pe coordonate exacte. De cealaltă parte, ruşii şi Securitatea căutau să îi distrugă. Cele mai importante grupuri de rezistenţă au fost conduse de Ion Gavrilă Ogoranu şi fraţii Petre şi Toma Arnăuţoiu din Muscel. Ogoranu, un erou mai mare decât Schwarzenegger, Stallone şi Bruce Willis la un loc Numele lui nu le este cunoscut tinerilor de azi, dar Ion Gavrilă Ogoranu este un erou mai mare decât Arnold Schwarzenegger, Sylvester Stallone şi Bruce Willis la un loc. A fost liderul grupului făgărăşean de rezistenţă anticomunistă. “Moşu’”, cum era supranumit, a fost singurul din grup care a supravieţuit perioadei comuniste. Grupul era format din câteva zeci de bărbaţi care se cunoşteau din copilărie, care se născuseră şi trăiseră la poalele Făgăraşului. Pentru …

Citeste tot articolul

Vezi cum s-a construit Canalul Dunăre-Marea Neagră, cel mai sângeros şantier

Morţii n-au fost număraţi în proiectul comandat de Stalin, terminat de Ceauşescu Finalizată la 26 mai 1984, cea mai măreaţă realizare a comunismului reprezintă totodată cel mai sângeros vis al regimului roşu. Canalul este un edificiu-record pe toate planurile, cu un număr incalculabil al victimelor În zorii zilei de 26 mai 1984, o mobilizare fără precedent a avut loc în judeţul Constanţa. Localnicii au fost luaţi de la toate instituţiile (şcoli, primării, şantiere, fabrici, uzine, cooperative) şi duşi pe malurile Canalului Dunăre-Marea Neagră. Planul era ca toţi oamenii muncii, utecişti, pionieri, şoimi ai patriei, să fie prezenţi la inaugurarea edificiului. Suita prezidenţială urma să treacă pe canal, precum Cleopatra pe Nil, iar aplaudacii trebuia să fie la datorie pe toată lungimea traseului. Cale de 60 kilometri, constănţenii au fost înşiruiţi de la Cernavodă până la Constanţa, la distanţe de câţiva metri unul de celălalt. Ore în şir au aşteptat oamenii în soare, pe taluz, într-un curent teribil. Ceauşeştii erau plimbaţi cu viteză de croazieră pentru a savura glorioasa împlinire a Epocii de Aur. Când, în sfârşit, vaporaşul fluvial a apărut la orizont, oamenii au fost îndemnaţi să agite steguleţele, pancartele şi eşarfele tricolore cu care fuseseră dotaţi. Uralele de „Trăiască!“ au însoţit trecerea lui Nicolae Ceauşescu, care a făcut semn cu mâna celor de pe margine. Odată ce vaporaşul a dispărut din raza vizuală, oamenii au rupt rândurile şi s-au împrăştiat ca la comandă, tot aşa cum s-au aliniat. Pentru că autobuzele nu aveau consemn să îmbarce pasagerii decât la ordinul activiştilor, constănţenii s-au văzut siliţi să se întoarcă acasă cum au putut. Cei care fuseseră desemnaţi aproape de localităţile lor au fost mai norocoşi: au făcut drumul înapoi pe jos. Trasat de Stalin Mâna care a trasat ferm Canalul Dunăre-Marea Neagră pe harta României a fost Iosif Visarionovici Stalin. …

Citeste tot articolul

Filmul „Poarta Alba” (2014)

Adrian şi Ninel se numără printre deţinuţii politici înghesuiţi în vagoanele de marfă care tocmai au sosit într-unul din lagărele de muncă silnică de la Canalul Dunăre-Marea Neagră. În lagăr, periplul lor este dramatic. Printre cei condamnaţi alături de ei se găsesc profesori, avocaţi, poeţi, filozofi, ţărani, artişti, oameni de ştiinţă. Cu toţii îşi dau seama treptat că munca forţată la Canal nu are scopul construirii unei căi de transport între Dunăre şi Marea Neagră, ci crearea unui loc al suferinţei organizate unde cei indezirabili regimului comunist trebuie exterminaţi. Filmul este inspirat din cartea Vărul Alexandru, de Adrian Oprescu.

Citeste tot articolul