brexit

Una dintre cele mai grosolane minciuni vânturate de experții euroatlantiști și de mass-media militarizată este că Europa nu are capacitatea de a supraviețui fără ajutorul Pentagonului.

Practic, extinderea NATO de după 1990 a echivalat cu pierderea suveranității continentului, pe parcursul unor decenii întregi în care NIMENI nu a amenințat securitatea Europei. Rusia se afla în cădere liberă, iar China avea propriile provocări. În timpul Războiului Rece exista o rațiune pentru prezența americanilor – Uniunea Sovietică menținea 300.000 de soldați în Germania de Est, iar trupele Pactului de la Varșovia ar fi putut, teoretic, să amenințe țările aflate dincolo de cortină. Odată cu căderea zidului Berlinului a apărut cea mai mare problemă pe ordinea de zi a NATO: inexistența unui inamic. Așa că organizația ”defensivă” a găsit imediat unul – terorismul islamic – și a demarat procesul de extindere către Est. Cu scopul evident de a-i plasa Rusiei lovitura mortală, la momentul potrivit.

Europa produce de mult timp armament avansat: avioane, tancuri, rachete, submarine, tot ceea ce ar avea nevoie în cazul unui conflict armat. În plus, Franța și Marea Britanie dispun de peste 500 de focoase nucleare, suficient pentru a descuraja orice posibil inamic. Cu puterea sa economică și tehnologică, dar și cu efective armate de ordinul milioanelor, Uniunea Europeană ar fi fost capabilă să-și asigure securitatea fără probleme.

A spus-o președintele Macron (”NATO este în moarte clinică”), fără a avea însă sprijinul necesar desprinderii de sub tutela Washingtonului. În absența conflictului din Ucraina, existau șanse bune ca Uniunea Europeană să pună pe picioare propria armată și astfel influența Pentagonului să devină irelevantă pe continent. Așa că pentru NATO (aka Washington) declanșarea războiului Ucraina-Rusia a fost mai degrabă o problemă de viață și de moarte. De aici și insistența cu care Pentagonul a livrat armament către Kiev și a asigurat instruirea soldaților ucraineni, mai ales după lovitura de stat cunoscută sub denumirea de Maidan.

Generații întregi de lideri europeni au promovat cu sârg ideea că leadershipul american este de neînlocuit și că Europa ar dispărea dacă și-ar asuma asigurarea securității fără sprijinul Pentagonului. Politicienii-marionetă crescuți la școala americană de la Davos s-au arătat entuziasmați să joace rolul dependenților de Washington. Ei le-au transmis alegătorilor că este mult mai ieftin (și mai comod) ca o superputere ca SUA să-ți asigure protecția față de orice posibil atacator. În fond, Pentagonul cere anual doar două procente din PIB-ul Europei, adică circa 300 de miliarde de euro. Foarte puțin, în comparație cu cele 800 de miliarde de dolari suportate de contribuabilii americani pentru ca SUA să-și păstreze supremația.

Sub pretextul că protejează continentul de ”invazia rusă”, NATO nu doar că și-a salvat pielea, dar a reușit să-și sporească influența în Europa și să facă inutile orice încercări de obținere a suveranității. Până când liderii europeni nu vor accepta faptul că UE se poate descurca singură, iar americanii nu vor renunța la rolul de poliție globală, obediența față de Washington va continua. Guvernul american dorește ca europenii să rămână dependenți de protecția SUA și chiar să se supună orbește atunci când vine vorba de preferințele Casei Albe în materie de securitate.

Întrebarea este în ce măsură partidele de pe scena politică europeană sunt capabile să promoveze lideri care să manifeste independență față de școala de la Davos.

sursa: opozitia.net

De mai bine de două decenii statele UE sunt obligate să-și mețină deficitul bugetar și datoriile la maximum 3%, respectiv 60% din PIB. Aceste reguli, parte a Pctului de Creștere si Stabilitate nu au fost respectate chiar de Germania, unul dintre statele care a facut presiuni pentru adoptarea lor. Cât despre țările care au respectat regula, ea nu a dus la creșterea și stabilitatea preconizate. După ce Europa și-a oprit economia, ca măsură împotriva pandemiei covid-19, aplicarea Pactului a fost suspendată, pentru a da o gură de oxigen economiilor naționale. Însă, la finalul acestui an, vechile reguli se vor întoarce și, la presiunea Germaniei, vor fi și mai dure.

În urmă cu un an, ministrul german de Finanțe, din partea Partidului Liberal care se prăbușește în sondaje, a respins ideea abandonării regulilor disciplinei bugetare. Pentru a face pe plac Berlinului, Comisia Europeană a adăugat un mecanism de siguranță care va obligă țările cu deficit bugetar mai mare de 3% din PIB să facă ajustări anuale de cel puțin 0,5% din PIB, până ajung la plafonul impus de Bruxelles. Germania propusese ca aceste ajustări, adică reduceri ale cheltuielilor bugetare, să fie de cel puțin 1% anual. Noile reguli se vor aplica în contextul creșterii puternice a cheltuielilor militare ale satelor UE, lansate acum într-un program de înarmare, pe fondul războiului din Ucraina.

„Anul acesta marchează a 30-a aniversare a Uniunii Europene. În 1993, când a intrat în vigoare Tratatul de la Maastricht, europenii au început un experiment istoric unic în ce privește guvernanța supranaționala și transferul suveranității. Piața unică a UE permite libera circulație a bunurilor, serviciilor și capitalului între cele 27 de state membre. Crucial, spațiul Schengen presupune deschiderea frontierelor între statele membre (și libera circulație chiar și pentru cetățenii statelor non-Schengen), permițând ca peste 400 de milioane de oameni să aibă o formă de cetățenie fără precedent, care transcende teritoriile naționale. Liberul schimb este o idee veche, însă libertatea de mișcare a oamenilor la acest nivel este ceva cu totul nou.

Însă în ce măsură este UE mai mult decât un bloc al liberului schimb? Este edificator să luăm în considerare două momente recente în care europenii au fost puși în fața divorțului: criza datoriilor din Grecia și Brexitul, fiecare eveniment aducând în prim-plan forțele care se lupta pentru controlul continentului. În cazul Greciei, UE a jucat rolul opresorului, amenințând cu ruperea legăturilor pentru a obține concesii de la un stat membru. În cazul Brexitului, Bruxellesul joacă rolul eroului care îndură cu stoicism un act de trădare și rămâne fidel principiilor multilateralismului și deschiderii. Care dintre aceste două episoade se apropie cel mai mult de adevăratul caracter al UE?”, scrie Antara Haldar, profesor asociat la Universitatea Cambridge, pentru Project Syndicate.

”Uneori, filosofia Europei pare că se bazează pe ”economia casnică”. Cancelara Angela Merkel a invocat imaginea gospodinei suabe chibzuite pentru a-și justifica politica dură din timpul crizei din Grecia, iar poziția adoptată atunci de UE are o bază științifică cât un basm cu gospodine.

Să ne amintim că problemele cauzate de datoriile Greciei au fost parte dintr-un domino. După criza financiară globală din 2008, Grecia nu și-a mai putut plăti datoriile uriașe și a cerut asistență din partea UE și a FMI, creditorul global de ultimă instanță. Nimeni nu contestă faptul că finanțele Greciei erau un dezastru, dar mulți consideră că „troica” (Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană și FMI) a greșit cerând penitență Greciei pentru greșelile trecute, în loc să puna bazele unui viitor mai bun.

Ei au insistat că Grecia va primi niște împrumuturi doar dacă va adopta măsuri severe de austeritate, inclusiv reduceri bugetare, majorări de taxe, privatizări forțate și o mulțime de reforme pro-business. Sau, cum a observat ministrul de Finanțe al Greciei de la acel moment, Yanis Varoufakis, obsesia troicii pentru pedepsire, nu pentru refacere, a supus Grecia unei simulări a înecului la nivel financiar. UE a părut un bătăuș gata să provoace niște suferințe inutile unei populații nefericite. Refuzând iertarea Greciei de unele dintre datorii, UE părea să îmbrățișeze principiul darwinian că Europa va fi mai puternică dacă vor fi eliminate cele mai slabe verigi economice (un deznodământ care a fost evitat la limită).

Printre cei care au susținut această abordare s-a numărat Germania, care ar fi trebui să știe ce se întâmplă când o țară este supusa unei umilințe naționale. Îmbrățișând punctul de vedere german, UE a susținut că este necesara o disciplină fiscală rigidă în Grecia, indiferent dacă aceasta ar urma să arunce în mizerie poporul elen.

În cazul Brexitului, statutul Marii Britanii de a doua economie din UE a făcut ca Londra să devină victima propriului orgoliu. O majoritate la limită a britanicilor a respins logica rămânerii în UE și s-a concentrat în schimb pe problemele despre care presupuneau că sunt cauzate de migrație (precum lipsa locurilor în școlile primare și a medicilor). Pentru cei care au votat pentru Brexit, beneficiile liberului schimb nu mai justificau costurile migrației din cadrul UE.

Când Marea Britanie a invocat Articolul 50 din Tratatul Uniunii Europene și a inițiat divorțul, UE s-a comportat ca o comunitate. Cu alte cuvinte, poziția UE a fost inversă față de cea din timpul crizei din Grecia. După 2016, UE a rămas fidelă mandatului ei inițial de a asigura pacea și prosperitatea între țări foste inamice, justificând Nobelul pentru Pace pe care l-a primit în 2012.

Însă graba cu care Europa a aruncat Grecia în suferință și a ignorat vocea grecilor a fost un imbold pentru euroscepticii din Marea Britanie. De ce să mai facă parte Regatul Unit dintr-un proiect care permite celui puternic să-l intimideze pe cel slab? După 2009-2010, Grecia și alte țări din sudul UE au devenit – pe baza unor teorii economice foarte subțiri – ceea ce Paul Krugman descria în The New York Times drept ”Austeria”. Propria experiență cu austeritatea după 2010 a jucat un rol important în Marea Britanie atunci când a venit momentul referendumului pentru Brexit.

Unicitatea proiectului european ține de ambiția sa de a crea un nou tip de legătură între oameni și locuri, bazată pe ”ideea de Europa”. Experiențele Greciei și Marii Britanii arată, fiecare în felul ei, că această idee nu se poate baza doar pe o logică tranzacțională. Experimentele anterioare cu austeritatea, în anii 1930, au dus în cele din urma la sfâșierea continentului. Dacă UE vrea să rămână unită încă 30 de ani, va trebui să decidă o dată pentru totdeauna dacă vrea austeritate sau solidaritate – o alegere reflectată în dezbaterea tot mai intensă pe marginea reformei regulilor fiscale propusă de Comisia Europeană. Dacă UE va alege austeritatea, atunci le va da dreptate celor care cred că proiectul european nu a fost decât o căsătorie de conveniență.”

Ambasadorul Marii Britanii în România a dezvăluit că taxele pentru studenții români se vor dubla după Brexit.

Andrew Noble, ambasadorul Regatului Unit al Marii Britaniei și Irlandei de Nord, a declarat vineri, după o întâlnire cu ministrul Educației, că taxele pentru studenții români vor fi duble, nu triple, după Brexit.

Diplomatul le-a declarat jurnaliștilor că i-a spus și ministrului faptul că ar fi o dovadă de maturitate a României dacă studenții s-ar duce la studii în Marea Britanie pentru master și doctorat, nu pentru licență, scrie Edupedu.ro.

Declarația vine după ce ministrul de stat pentru Universități, Michelle Donelan, a anunțat că studenții din toate țările Uniunii Europene, cu excepția Irlandei, nu vor mai beneficia de tarifele reduse aplicate studenților din Anglia, nici de accesul la împrumuturi pentru studenți, beneficii de care aveau parte cât timp Marea Britanie era membră a UE.

„Taxele pentru studenți români vor fi la fel ca pentru ceilalți studenți internaționali și acestea sunt fixate de fiecare universitate, independent. Va fi un nivel mult mai înalt, cred că dublu, nu triplu, dar este ceva foarte important, dar cum am spus acum la doamna ministru, dintr-un punct de vedere nu înțeleg de ce un student român s-ar duce în Marea Britanie pentru licență, pentru că în această țară aveți universități de foarte bună calitate.

Care ar fi soluția optimă?!
Eu cred că ar fi o soluție foarte bună să facă aici licența și după aia să veniți în Marea Britanie pentru master sau doctorat. Studenții români în Marea Britanie sunt aproape sută la sută pentru licență. Germanii care vin la noi sunt aproape sută la sută cei care vin pentru master. Și asta ar fi o maturitate a României dacă studenții ar rămâne acasă pentru licență și să vină mai târziu”, a declarat Andrew Noble.

Număr record de aplicații pentru studii
Numărul de aplicații ale tinerilor din afara Marii Britanii și a Uniunii Europene a crescut cu 9%, potrivit datelor anunțate de platforma națională de aplicații în sistemul universitar britanic, UCAS (Universities and Colleges Admissions Service). În cifre, asta înseamnă un total de 44.300 de studenți internaționali care au aplicat pentru a studia anul viitor în Marea Britanie.

Vedeta dezbaterii este Daniel Dragomir, cel care a lansat tema ROEXIT în presa din România, și care este identificat de britanici ca fiind “un ex-spion”. Corespondență din butoiul cu pulbere al Europei

Presa din Marea Britanie lansează un îndemn clar către România să părăsească Uniunea Europeană după modelul Regatului Unit. Vedeta dezbaterii este Daniel Dragomir, cel care a lansat tema ROEXIT în presa din România, și care este identificat de britanici ca fiind “un ex-spion”.

“Fostul spion cere exitul: “Bruxelles-ul ne fură”, se spune în titlul articolului care cuprinde și o filmare CU fostul ministru polonez Radoslaw Sikorski care a prezis că și alte țări vor cere ieșirea din UE după modelul britanic.

Articolul trece în revistă argumentele lui Daniel Dragomir pentru ieșirea României din UE și îi promovează mișcarea “România 3.0” ca pe un curent politic naționalist, postând celebrul afiș cu ROEXIT lansat de Dragomir și care a făcut valuri în mass-media din România și în mediul online.

Jurnaliștii britanici nu îl uită nici pe prim-vicepreședintele Comisiei Europene Frans Timmermans și atacurile sale la adresa României, acestea fiind cele care au stârnit revolta lui Daniel Dragomir.

După cum presa a prezentat deja, Daniel Dragomir a lansat un manifest politic eurosceptic prin care arată motivele pentru care România ar trebui să ceară ieșirea din UE:

“Nu credeți că ne-ați furat destul ca sa ne mai dați si lecții?

Presa din Marea Britanie lansează un îndemn clar către România să părăsească Uniunea Europeană după modelul Regatului Unit. Vedeta dezbaterii este Daniel Dragomir, cel care a lansat tema ROEXIT în presa din România, și care este identificat de britanici ca fiind “un ex-spion”.

“Fostul spion cere exitul: “Bruxelles-ul ne fură”, se spune în titlul articolului care cuprinde și o filmare CU fostul ministru polonez Radoslaw Sikorski care a prezis că și alte țări vor cere ieșirea din UE după modelul britanic.

Articolul trece în revistă argumentele lui Daniel Dragomir pentru ieșirea României din UE și îi promovează mișcarea “România 3.0” ca pe un curent politic naționalist, postând celebrul afiș cu ROEXIT lansat de Dragomir și care a făcut valuri în mass-media din România și în mediul online.

Jurnaliștii britanici nu îl uită nici pe prim-vicepreședintele Comisiei Europene Frans Timmermans și atacurile sale la adresa României, acestea fiind cele care au stârnit revolta lui Daniel Dragomir.

După cum presa a prezentat deja, Daniel Dragomir a lansat un manifest politic eurosceptic prin care arată motivele pentru care România ar trebui să ceară ieșirea din UE:

“Nu credeți că ne-ați furat destul ca sa ne mai dați si lecții? / sursa

Premierul Johnson a promis că va pune capăt eliberărilor anticipate ale teroriștilor, după ce un islamist a înjunghiat două persoane la câteva zile de la eliberare, după ce ispășise doar jumătate din pedeapsă.

Sudesh Amman (foto), încarcerat în 2018 pentru deținerea de documente teroriste și răspândirea de publicații teroriste, a fost împușcat mortal de poliție duminică, după ce a atacat lumea pe străzile Londrei cu un cuțit lung de 25 de centimetri.

Johnson a declarat că guvenul său va anunța un pachet de măsuri care vor schimba fundamentale modul în care sunt tratate persoanele condamnate pentru infracțiuni de terorism.

Premierul a spus că a „ajuns la capătul răbdării” cu eliberarea infractorilor înainte ca aceștia să-și încheie pedepsele și fără vreo supraveghere ulterioară.

„Cred că ideea eliberării anticipate automate pentru persoanele care în mod evident continuă să fie o amenințare publică și-a trăit traiul”, a afirmat Boris Johnson citat de Reuters.

Guvernul a promis în mai multe rânduri reguli mai stricte privind terorismul după ce un fost condamnat a ucis două persoane și a rănit alte trei înainte de a fi împușcat de poliție la Londra în noiembrie.

Johnson a afirmat că deradicalizarea și de reabilitarea islamiștilor sunt foarte dificile și că succesele înregistrate în astfel de cazuri sunt foarte rare.

Amman, teroristul de duminică, fusese recent eliberat din închisoare, conform anunțului făcut de poliție, după ce fusese condamnat pentru deținerea și răspândirea de material propagandistic islamist.

În noiembrie, el pledase vinovat și în decembrie fusese condamnat la trei ani de închisoare.

Mama sa, Haleema Faraz Khan, a declarat pentru Sky News că era un „băiat drăguț și politicos”, dar fusese radicalizat online în închisoare.

Femeia a mai spus că vorbise cu fiul ei cu doar câteva ore înaintea atacului și că, în urmă cu câteva zile, când îl văzuse, părea normal.

„A devenit mai religios în închisoare, cred că acolo s-a radicalizat.”

Marea Britanie numără circa 220 de persoane condamnate pentru terorism.

În 2016, Londra și-a anunțat intenția de a izola islamiștii radicali în unități speciale de maximă securitate, în condițiile în care închisorile sunt considerate medii propice pentru extremiști.

Însă au existat și alte voci care au afirmat că acest sistem nu rezolvă problema. Luna trecută, un deținut condamnat pentru terorism a atacat gardienii dintr-o închisoare de acest tip.

Ian Acheson, unul dintre cei mai respectați experți în problemele penitenciarelor, a declarat la BBC:

„Ar trebui poate să acceptăm că anumite persoane sunt atât de periculoase încât ar trebui păstrate în închisori pe termen nelimitat.” – Autor: Adrian Patrusca / EVZ

Asadar, Brexit a devenit realitate, iar mare parte a britanicilor s-au bucurat!

Oficial, totul a inceput cu referendumul din 23 iunie 2016, cand 51,9 % dintre britanici au votat pentru parasirea Uniunii Europene:

De ce cred eu ca au permis papusarii acel referendum si toate cele ce-au urmat, poate ca voi detalia intr-un viitor articol. Pana una alta insa, ideea e ca a avut loc iar Brexit a reusit.

Credeti ca in Romania ar putea avea loc un astfel de referendum care sa duca la un Roexit?

Eu cred ca da, deoarece rezultatul sau va fi dezastruos, adica romanii ar vota covarsitor in favoarea ramanerii in UE. Sau daca referendumul ar avea o singura intrebare iar aceasta ar fi ceva de genul “Doriti parasirea Uniunii Europene?”, atunci ar fi precum la referendumul din toamna lui 2018: un boicot aproape total.

Si cred asta, gandindu-ma la majoritatea milioanelor de romani ce lucreaza in UE si la majoritatea rudelor ramase in tara.

Dar si la intreaga mass-media, la inexistenta unui partid eurosceptic in Parlament si la uriasa forta ce o au fundamentalistii pro UE pe retelele de socializare.

sursa: saccsiv

Sir James Mirrlees, laureat al Premiului Nobel pentru Economie, sustine ca Romania este intr-o incurcatura destul de mare si singura salvare este sa iasa din Uniunea Europeana.

Economistul a mai spus, intr-un interviu pentru Calea europeana, ca „radacinile sunt clatinate”, iar masurile impuse de Germania reflecta dorinta de reducere a cheltuielilor fiscale, fara a avea in vedere probleme precum somajul.

„Radacinile voastre sunt clatinate, iar acestea nu se pot repara, nu poti repara sursa de putere. Aceste conditii impuse de Germania reflecta dorinta de reducere a cheltuielilor fiscale ale tarilor si de reducere cat mai mult posibil a sanselor de default, fara sa isi faca griji de alte probleme, precum somajul.

Oamenii nu vad cu ochi buni rezultatele si vad ca acum este mai rau decat era inainte. Ceva trebuie facut, insa nu acum”, a avertizat Sir James Mirrlees.

Laureatul Premiului Nobel pentru Economie are ca solutie o masura radicala: „Te poti gandi cum sa schimbi lucrurile, dar e greu sa oferi un sfat, sunteti intr-o incurcatura destul de serioasa. Raspunsul radical ar fi iesirea din UE”.

„Cred ca este solutia care ar reduce socul cel mai bine.(…) Asa ca acesta este varianta mai buna de ajustare a costului fortei de munca. Se va devaloriza mai mult decat prin taierile date de Guvern, iar asa nu mai trebuie taiate salariile pentru functionarii publici. Asa sunteti si capabili sa va extindeti si sa cresteti ocuparea fortei de munca. Dar imi este greu sa ma gandesc la alte solutii cat timp sunteti in ‘jacheta stramta’ a sistemului euro”, a incheiat Sir James Mirrlees.

Cei doi lideri ai UE, președintele Comisiei Europene (CE) şi cel al Consiliului European au semnat vineri un alt pas important în ieșirea marii Britanii din uniune. Astfel, acordul Brexitului, aprobat și de Regatul Unit, permite ratificarea Brexitului de către Parlamentul European (PE), a declarat Ursula von der Leyen, informează Adevărul, citând AFP.

Ultimul pas pentru Brexit

„Împreună cu Charles Michel am semnat acordul ieşirii Regatului Unit, deschizând calea ratificării acestuia în Parlamentul European“, a scris Ursula von der Leyen pe Twitter.

Astfel, odată cu aprobarea președintei Comisiei Europene și cea a lui Charles Michel, președintele Consiliului European, varianta finală a textului pentru Brexit va fi acum supus aprobării Parlamentului European pe data de 29 ianuarie, în vederea ratificării.

Astfel, miercurea viitoare, parlamentarii europeni vor trebui să aprobe acordul pentru a asigura plecarea Marii Britanii din UE pe 31 ianuarie, așa cum prevede acordul semnat azi.

Charles Michel a postat și el un mesaj pe Twitter, asigurându-i pe britanici că relația de prietenie dintre Marea Britanie și Uniunea Europeană nu se va schimba după Brexit. „Lucrurile se vor schimba inevitabil, însă prietenia noastră va rămâne. Vom începe un nou capitol ca parteneri şi aliaţi. Eu ţin să scriem această nouă pagină împreună“.

Începând din ianuarie 2021, când se va încheia perioada de tranziție în care Regatul Unit și Uniunea Europeană vor negocia un nou acord post-Brexit, cetăţenii străini care vor să lucreze în Marea Britanie vor avea nevoie de un permis de muncă. Este şi cazul românilor care vor dori să facă acest lucru. În plus, turiștii din țările UE vor trebui să aibă o viză electronică, luată cu cel puțin trei zile înainte de plecarea spre Marea Britanie.

În urma deciziei Marii Britanii de a părăsi UE, cetățenii europeni trebuie să își înregistreze statutul rezidențial la ministerul britanic de interne ca să poată rămâne pe insulă. Astfel, români care se vor muta în Marea Britanie până la finalul anului 2020 vor putea să ceară un permis de ședere temporară, care le garantează șederea până la împlinirea celor cinci ani necesari obținerii permisului permanent. Cetățenii UE aflați în Marea Britanie până la 31 decembrie 2020 au termen până la 30 iunie 2021 pentru a depune cerere de statut stabilit sau prestabilit.

Potrivit statisticilor oficiale, până acum, aproape 2,8 milioane de cetăţeni europeni au primit dreptul de a trăi şi a munci în Regatul Unit după Brexit. Cele mai multe cereri de rezidență au fost primite din partea cetățenlor polonezi – 512.300, urmați de cetățenii români – 435.700 (24.700 în decembrie 2019), italieni 291.000, portughezi 231.100, spanioli, 171.300, lituanieni 139.400, bulgari 139.000.

Regatul Unit nu-i va expulza automat pe cetăţenii europeni care nu au cerut obţinerea statutului de rezident în această ţară după Brexit, a declarat vineri coordonatorul Parlamentului European pentru Brexit, Guy Verhofstadt, după o întâlnire avută în ziua anterioară cu o delegaţie a guvernului de la Londra, din care a făcut parte şi ministrul britanic pentru Brexit, Stephen Barclay, potrivit Reuters.

Verhofstadt a spus că a primit asigurări la această întâlnire că cetăţenii europeni care nu au cerut un statut de rezident în Regatul Unit până la data limită, iunie 2021, vor beneficia de o perioadă de graţie în care vor putea să-şi legalizeze statutul. Conform schemei de legalizare a şederii în Regatul Unit post-Brexit, cetăţenii europeni care dovedesc că au avut reşedinţa cel puţin cinci ani în această ţară primesc statutul de rezident permanent (settled status), ceilalţi putând obţine statutul de rezident temporar (pre-settled status), care poate fi transformat în cel de rezident permanent odată ce solicitantul cumulează cei cinci ani de reşedinţă în Regatul Unit. Oficialii de la Lndra susţin că schema de înregistrare le va oferi posesorilor un statut digital sigur care le va atesta drepturile şi va face legătura cu paşaportul sau cartea lor de identitate.

Permise de lucru şi paşapoarte biometrice

Cu noua lege a imigrației, intrarea în Marea Britanie după Brexit nu va mai fi posibilă doar cu cartea de identitate, vizele și pașapoartele electronice urmând să fie necesare cel mai probabil după o perioadă de tranziţie de 11 luni, deci începând cu 1 ianuarie 2021. Pentru a obține o viză electronică, de fapt, va fi necesar un pașaport biometric, care va fi solicitat la vamă. O viză turistică va dura doar 3 luni, iar pentru a rămâne în Regatul Unit după 90 de zile, va fi necesar un permis de muncă.

În ce priveşte viza de lucru, se aşteaptă o înnăsprire a condiţiilor pentru obţinerea acesteia, cu excepţia muncitorilor calificaţi. Pentru anumite categorii profesionale, cum sunt medicii, cercetătorii sau profesorii, este posibilă obţinerea unei vize de durată medie-lungă (5 ani) înainte de a putea face demersurile pentru rezidenţă. În schimb, alte categorii de lucrători, precum cei care lucrează ca barmani, chelneri, bucătari, cameriste și altele meserii similare, situaţia s-ar putea să fie mai dificilă, în sensul că vor trebui să dovedească faptul că au un contract de muncă valabil pe teritoriul britanic.

Ambasada Marii Britanii la Bucureşti precizează că cetățenii europeni care doresc să continue să locuiască în Marea Britanie după data de 31 decembrie 2020, trebuie să aplice pentru EU Settlement Scheme. Astfel, există 2 tipuri de statut pentru cetățenii europeni, care se raportează la perioada de ședere continuă petrecută în Marea Britanie, în funcție de care se va determina statutul, care poate fi:

1.1. Statutul de settled (Settled Status)

Cetățenii europeni care au avut reședința în Marea Britanie pentru 5 ani de zile consecutivi sau mai mullt, vor fi eligibili pentru Settled Status. Dacă obțineți Settled Status, vă veți păstra aceleași drepturi pe care le aveți și în prezent:dreptul de a lucra, dreptul de a studia, dreptul de a accesa sistemul medical britanic și cel de securitate socială pe teritoriul Marii Britanii pe o perioadă nelimitată.

1.2. Statutul de pre-settled (Pre-Settled Status)

Cetățenii europeni care au avut reședința în Marea Britanie pentru mai puțin de 5 ani de zile consecutivi, vor fi eligibil pentru Pre-Settled Status. Dacă primiți Pre-Settled Status, veți putea să locuiți în Marea Britanie pentru o perioada de 5 ani de zile, care o să vă acorde timpul necesar pentru a fi eligibil pentru a obține Settled Status. Dacă obțineți pre-Settled Status, vă veți păstra aceleași drepturi pe care le aveți și în prezent:dreptul de a lucra, dreptul de a studia, dreptul de a accesa sistemul medical britanic și cel de securitate socială pe teritoriul Marii Britanii. Însă, dupa cei 5 ani de ședere continuă trebuie să aplicați pentru Settled Status, care NU va fi acordat automat”, precizează Ambasada UK de la Bucureşti.

Atenţie la asigurarea medicală

După Brexit, cardurile europene de asigurări de sănătate înregistrate în UE nu vor mai fi valabile. Într-un FAQ al UE privind posibilitatea Brexit-ului se menţionează faptul că cetățenii UE nu vor mai putea avea acces la asistența medicală în Marea Britanie cu cardul lor de asigurare de sănătate european: „Verificaţi împreună cu propria compania de asigurări dacă cheltuielile medicale de urgență sunt rambursate într-o țară din afara UE. Dacă nu sunt, puteți decide să încheiaţi o asigurare privată de călătorie”.

Cu toate acestea, pe parcursul perioadei de tranziție (care ar trebui să se extindă până la 31 decembrie 2020), nu este planificată nici o modificare în ceea ce privește îngrijirile de sănătate, noile reguli urmând să fie stabilite pe baza acordurilor ce vor fi încheiate între Marea Britanie și UE la sfârșitul perioadei de tranziție.

Brexitul a fost provocat de români! Un renumit profesor din Marea Britanie a explicat care a fost implicația României. Acesta a oferit informații concludente prin care explică de ce s-a produs Brexitul. Ce a declarat profesorul?

Profesorul Christopher Coker, director al think-tankului Ideas de politică externă de la London School of Economics and Political Science, a explicat că Brexitul a avut loc ca urmare a numărului foarte mare de migranți care au intrat în Marea Britanie. Acesta a ținut să precizeze că dintre migranți, un procent foarte mare era ocupat de români.

Coker susține și că din cauza numărului mare de migranți, localnicii britanici s-au văzut amenințați prin pierderea locurilor de muncă. De aici a pornit și ideea de Brexit.

Ce a declarat profesorul?
”Îmi pare rău să o spun, dar a fost parțial din cauza românilor că la referendumul din 2016 s-a votat pentru Brexit. Am știut că vom pierde votul când Theresa May, pe atunci ministru de interne, a spus, cam cu două săptămâni înainte de referendum, că în țară au intrat într-un an cu 300.000 de persoane mai mult decât se știa.

Lumea pe stradă se întreba „am lăsat 300.000 de persoane să între în țară și nu ați știut de ele? Ați pierdut controlul asupra imigrației”. Apoi, când brexiterii vorbeau de imigrație, vorbeau despre est-europeni. Și asta a fost pentru că Tony Blair (fost premier al Marii Britanii – n.r.) a fost suficient de stupid să deschidă porțile, fără să impună cote, care ne erau permise de lege.

Alți membri ai Uniunii Europene au folosit aceste cote pentru a controla imigrația. El s-a gândit că vor veni 10.000 de est-europeni, dar au venit sute de mii”, a spus profesorul Coker.

Directorul grupului de analiză politică de la London School mai crede că nu est europenii sunt devină pentru situația din Marea Britanie, ci emigranții din Caraibe sau Africa, care nu pot fi integrați foarte ușor, în societatea britanică. ”Astfel, s-a dovedit că a fost o decizie foarte prostească, care a creat un puternic sentiment împotriva imigranților din Estul Europei.

Ironia este că tabăra pro UE le-a spus brexiterilor că vor putea controla această imigrație din Est, fiindcă ea depinde de apartenența la UE, dar ce vor face cu ceilalți imigranți, cu oamenii care vin din Africa, din Pakistan, din Caraibe? Aceștia sunt cei dificili, din punct de vedere al integrării în societate.

Și, apropo, odată ce pleacă est-europenii, nimeni nu le va prelua joburile și vom avea nevoie de mai mulți imigranți, iar aceștia vor fi non-europeni. Deci, mă tem că est-europenii, imigrația lor, ne-au scos afară din Uniunea Europeană. Această problemă, mai mult decât oricare alta, a dus la ideea de a prelua înapoi controlul [de la UE], a fost, deci, factorul decisiv în cazul Brexit.

Mai trebuie spus însă că multe orașe din Marea Britanie, mai ales cele de pe coastă, sunt mizerabile. De exemplu, Dover, al cărui port este prosper și plin de viață, dar orașul propriu-zis este sărac, fiindcă nicio marfă care ajunge în port nu rămâne aici, ci merge mai departe, spre Londra.

BBC s-a dus și a întrebat oamenii de aici dacă ei chiar cred că le va fi mai bine după Brexit și toate cele ce le-au mai promis brexiterii, iar ei au răspuns „sigur că nu credem asta, dar nu mai avem ce apăra, nu mai este ceva ce să merite să apărăm”.