“Jurnalism înseamnă să publici ceea ce cineva nu vrea să fie publicat. Orice altceva e publicitate.” - George Orwell

DETALII AICI.

bolsevici

  • TEROAREA BOLȘEVICĂ: Torționarul Franț Țandără recunoaște cum a torturat deținuții politici în anii ’50: Era o satisfacție pentru noi să-i batem la testicule. Majoritatea mureau. Nu pot să zic că mă pocăiesc

    maxresdefault 51

    Fragmente dintr-un interviu de-acum celebru acordat lui Fabian Anton de către Franz Țandără, un torționar al anilor regimului bolșevic, circulă pe internet de cele mai multe ori fără a se menționa autorul interviului. Șocul pe care îl provoacă oricărui om normal afirmațiile torționarului care nu se putea pocăi scuză omisiunea, să spunem.

    Facem noi cuvenita îndreptare. Am vorbit cu scriitorul și jurnalistul Fabian Anton și acesta ne-a furnizat încă un interviu, cu un alt torționar, mândru de el, de la Periprava, Nicolae Postea, care apare cu mărturia sa în filmarea din baza materialului, după o scurtă introducere cu fostul deținut politic Ilie Zeană.

    Interviul integral cu torționarul Franz Țandără face parte din filmul documentar „Cuvinte pentru comuniști”, realizat de Fabian Anton în 2002 (VIDEO MAI SUS). Crimele povestite de către Țandără s-au petrecut la Spitalul 9 din București, în perioada în care sistemul politic, administrativ și cel represiv din România erau conduse de „consilierii” sovietici NKVD. Iată câteva dintre afirmațiile șocante făcute de Franz Țandără în cadrul interviului:

    „Nu puteam să-l ținem (pe deținut) mai mult de 24 de ore. În 24 de ore trebuia să-l terminăm: venea cald și pleca rece. Mă întreba Nicolau (un alt torționar), „câte căpățâni ai făcut luna asta”? Făceai una, două căpățâni pe noapte. Îi spuneam uneori că am făcut 19. Cum, n-ai făcut 30? Adică dacă stăteai 30 de zile, trebuia să faci una pe zi.

    La politici, nu le făcea niciun bine(șeful Penitenciarului). Ăsta era interesul. În anii 50 era lupta de clasă, trebuia să scurtăm intelectualii. Trebuia eliminați toți filfizonii, că așa le ziceam. Fie că făcea sau nu studii la Paris, așa ni-i arunca. Trebuia să-i lichidăm. Nu eram numai eu.

    Comunismul s-a făcut cu mulți ca mine. Și erau oameni care știau să te incite la nenorociri. Și reușeau.

    Unii veneau începuți…și noi îi terminam. Îi terminam prin diferite metode. Bătut la testicule. Era cea mai cruntă bătaie. Era o satisfacție pentru noi să-i batem la testicule. O femeie ne-a învățat. Se zice că ea îi bătea cu creionul, dar eu îi băteam cu o nuielușă până leșinau. Că majoritatea mureau.

    Era o plăcere de a tortura. Era o distracție. Nu pot să mă dau înapoi. Nu pot să zic că mă pocăiesc, nu pot să zic Doamne, iartă-mă!”

    Torționarul își amintește că la Canal, un alt torționar a aruncat un deținut – viu – într-un cuptor aflat în colonia de muncă. Iar el, Franț Țandără, a luat piciorul care nu arsese și l-a pus pe foc ca să termine treaba.

    Pe parcursul filmului Țandără mai face și alte afirmații interesante: el îi cere lui Silviu Brucan, care pe-atunci realiza emisiunea „Profeții despre trecut la Pro TV” cu Lucian Mîndruță, să spună „tot ce-a făcut el înainte, așa cum spun eu acum”.

    De asemenea, Țandără mai afirmă că Ion Iliescu nu și-a ars niciodată carnetul de membru de partid al PCR. Spre final, Țandără mai spune că morții din decembrie 1989 sunt „pe mâinile sale” și ale celor ca el, care au „făcut comunismul”.

    Torționarul s-a autodenunțat la Poliție ca torționar și criminal dar fără nici o urmare, ne spune Fabian Anton. „Franț Țandără a murit în 2004, după doi ani de la filmarea noastră. Până în ultima clipă a sperat ca cineva din autoritățile statului să vină să-l tragă la răspundere. Cînd a văzut că pe nimeni nu interesează mărturia sa a înțeles că ce s-a întîmplat în 1989 nu a fost decât o minciună”, a mai relevat realizatorul interviului.

    VIDEO CU AL DOILEA TORȚIONAR, mai senin decât primul, care afirmă că nu are nici un regret și că „i-a plăcut munca asta”:

     

  • Ce n-au reușit bolșevicii, reușesc neobolșevicii: să distrugă Românismul și Ortodoxia

    Nistoroiu Gh C tin 2

    „Nu dor nici luptele pierdute,/ nici rănile din piept nu dor,/ Cum dor acele brațe slute/ care să lupte nu mai vor” (Radu Gyr, Cântec de luptă).

    Românismul și Ortodoxia sunt sufletul și spiritul Neamului nostru pelasgo-geto-dac arhimilenar, așezat în arealul primordial de creație, libertate, har, continuitate și dăinuire!

    Esența sacră a Ființei naționale are matriță divină, fiind hărăzită de Dumnezeu întru împlinirea sensului Zamolxianismului precreștin și a Ortodoxiei hristice, mărturisitoare și jertfelnice spre finalitatea mântuirii sale, dar și pilduitoare și călăuzitoare altor popoare creștine.

    Dintru începutul zidirii de către Atotcreatorul, a Ființei neamului nostru am avut ca Temelie, Zid, Stâlp, Altar, Catapeteasmă și Cupolă a Cetații, FAMILIA religioasă, căreia i s-a alăturat în timp și alte instituții-entități fundamentale: Biserica, Monarhia, Armata, Școala, Justiția, Moșia.

    Chintesența instituțiilor-entități: Justiția, Familia, Biserica, Monarhia, Armata, Școala, Patrimoniul național au format împreună unitatea socială, religioasă, culturală, politică, axată pe latura economică naturală, pe rodul muncii chibzuite a Națiunii, respectiv a Neamului, care a rămas inespugnabil, prosper, suveran, suzeran și invincibil în interiorul cetății sale.

    Toate luptele istorice, toate năvălirile migratoare, toată perioada hegemoniei otomane, toată drama seculară a exploatării fanariote, toate expansiunile moderne ale marilor puteri și chiar prăvălirea zdrobitoare și satanică a tăvălugului marxisto-leninisto-bolșevic, nu au reușit performanța distrugerii Ființei naționale și spirituale a României moderne.

    Tirul asaltului apocaliptic care durează de peste 30 de ani  al neobolșevicilor români și străini pripășiți și poftiți de fariseii și saducheii – iudele din România postdecembristă, a fost posibil  grație desfrâului de orice deșertăciune în sânul poporului, fost cucernic și drept măritor creștin.

    Dar și grație uciderii memoriei Eroilor-Martirilor-Mucenicilor-Mărturisitorilor-Sfinților veacului al XX-lea care au cimentat cu sângele lor curat  ctitoria Hristică a Neamului ortodox și a Patriei creștine. Și nu întâmplător, grație lașității populației care merge orbecăind la vot precum, „cetățeanul turmentat”.

    Și toate datorită muririi sufletești a Ierarhiei Bisericii Ortodoxe, cu excepția unui mare Ierarh… Urmarea firească este corcirea instituțiilor fundamentale ale statului național datorită transformării tribunelor de luptă ale Cuvântului: Parlament, Academia Română, Academia Oamenilor de Știință etc., în scene de circ lamentabile, electorale de un grotesc obișnuit.

    Rezultatul final al trădării beneficiarilor care prin lovitura de stat au pregătit  ascensiunea progeniturilor educate în spiritul machiavelico-ateu, a fost preluarea puterii politice, culturale, religioase, pentru a prăbuși Națiunea noastră creștin-ortodoxă și a crea un stat dăruit pe gratis altora.

    Stat-Nestat, anațional, slugarnic și fidel ocultei apocaliptice, care desființează totul: omul, familia, luibertatea, sexul, gândirea, Patria, Biserica, Dumnezeu, școala, armata, națiunea, statul național, cultura, arta,  presa liberă,, sănătatea, justiția, inteligența creativă, BOGĂȚIA solului și a subsoluluI și, mai ales, memoria Înaintașilor, cerul-aura Străbunilor, Pământul – osemintele-moștele sfinte ale Strămoșilor, întreaga creație a lui Dumnezeu, înlocuind-o cu a lor, cea a Guvernului mondial: distrugerea totală a tot ce e frumos, bun, adevărat, liber, iubitor și divin.

    Altfel, spus, uciderea spiritului în trinitatea sa sacră: identitate-esență-existență.

    Să stăm de veghe, dârji, iubitori, să nu ne fie frică, fiindcă, cu noi este Dumnezeu !    Să stăm tari în esență, căci cu noi este Maica Domnului-Maica României Tainice !

    Realitatea de ieri, de azi și de mâine a fost bine conturată și creionată în autografele actorului emerit Ernest Maftei.

    Manifest (pentru ieri)

    „N-am dat crezare la bunici/ Că spre două mii – pe-aici/ Va veni vremea de-apoi./ Anticriștii-s printre noi./ Uite-i! Urcă la tribună!/ Unu-urlă, dă din mână./ Hăituind în plină vară/ Lupii peste țară./ Fug izvoarele din vad,/ Satele se duc în Iad,/ Țintirimele-s ponor,/ Codrii, coadă de topor./ Pe câmpii ca trași în țeapă./ Țăranii plecați la sapă./ Pară și prăpăd e totul,/ Cum a scris Goga în „Oltul”/ Doinei ce s-a spus la Putna!”.

    Manifest (pentru azi)

    „Urlet de gură de tun,/ Trăsnet ucigaș în furtună,/ Geamăt de flori strivite în drum,/ Urlet de nebun/ Ridicat la tribună/ Gemete-n morminte, călcate-n picioare./ Urlet de ură, presat în tipare,/ Hoții și minciuni, îmbrăcate în frac,/ Și răbdări desculțe ce tac./ Care pe care?”.

    Manifest (pentru mâine) Farsa

    „Singur în drum, priveam încremenit,// Cu-arătătorul îndreptat/ Spre undeva – ce nu era nimic./ În jurul meu s-au adunat/ Inși după inși./ N-au întrebat/ Nu mi-au cerut să le explic./ Uitându-se în sus, erau convinși/ Că văd ceva – care nicicând/ Nu s-a mai pomenit”. (Ernest Maftei, Autografe, Ed. Sânziana, București-2007) .…care niciodată nu s-a mai pomenit.

  • Paștele unui partizan anticomunist, în 1953: „Stau prigonit de frații mei trădători care și-au vândut țara și sufletele”

    ee68a88d6faaedfa8e08227fc793e0de ft1200627

    Vasile Motrescu este cunoscut ca singurul partizan care a lăsat un jurnal în care descrie stările trăite în munţi, singurătatea, frigul, foamea, dar şi sentimentul de ură împotriva bolșevismului. Acesta a descris și modul în care a sărbătorit Paștele.

    Nascut la 11 octombrie 1920 în comuna Vicovu de Jos, județul Suceava, Vasile Motrescu, după ce este capturat prin trădare, este executat la Botoșani, pe 29 iulie 1958.

    „Este un caz unic în istoria rezistenței anticomuniste din România. Un țăran bucovinean sărac, Vasile Motrescu, constrâns de comuniști să ia calea codrului, a pus mâna pe armă spre a-și apăra libertatea și viață. În același timp, în anii 1952-1954, el notează zilnic ceea ce face și simte. Este singurul partizan anticomunist român de la care a rămas un Jurnal, în care a consemnat toate preocupările, suferințele și gândurile care îl frământau, toate evenimentele și speranțele care i-au marcat viața de om liber în sălbăticia munților, ziua și noaptea, vara și iarna”, se afirmă în prezentarea lucrării „Jurnalul unui partizan: Vasile Motrescu și rezistență armata din Bucovina, 1944-1958“, de Adrian Brișcă.

    Vasile Motrescu a descris și modul în care a petrecut Paștele, singur în munți:

    Vineri, 3 aprilie 1953 (Vinerea Paștilor)

    „Amărât și plin de gânduri am petrecut și această zi de cum m-am sculat, am ieșit la soare și citesc în Biblie și mă gândesc că vine Sfintele Paști și sunt aciulea. Paști petrecut în necaz, sunt disperat și fără nici o nădejde și eu din mila Domnului, până se va îndura Dumnezeu și mă va strânge după pământul celor vii.

    Stau la soare și mă gândesc la cei dragi de acasă, cum de Paști orice suflet cât de sărac și tot se bucură cel puțin de libertate și e la un loc cu toți oamenii. Numai eu stau pe pustii și îmi plâng păcatele singur și fără nici o mângâiere, flămând, trist, deznădăjduit, cu mintea încordată acuzând și iertând tovarășii de viață și pe toți vrăjmașii sufletului meu.

    Cât necaz, câtă trudă, durere, suferință, oboseală și gânduri fără nici un rost am întâmpinat într-acești 4 ani, de prigoană, temniță și captivitate, trupul meu istovit și mintea mea obosită. Nu există ființă de om pe fața pământului să-și poată imagina viața mea de câine, pe care am trăit-o acești 4 ani, încă se împlinesc la 10 aprilie. Spre seară am mai dat o raită în jurul colibei, m-am suit în Grueț că zăpada pe față s-a pleșit.

    În vârful Gruețului pe un fag am găsit scris numele meu, încă din 1944, toamna de când stam fugar pe aceste meleaguri de frica rușilor și atunci am trăit greu dar nu ca acum. Atunci eram prigonit de ruși, acum sunt de frații mei români. Da, stau prigonit de frații mei trădători care și-au vândut țara și sufletele lor dracilor din Rusia, pe un kg. de zahăr și un litru de ulei și au adus țara în suferință, căci acum simte și pruncul din fașă că trăiește în raiul bolșevic.

    (…) Timpul s-a răcit vântul rece, ora 3,30 dimineața când a înserat am pornit spre sat când a întunecat am fost la punctul IV, a venit F.2 și mi-a adus pască, făină, slănină, un urcior cu untură, zahăr, bomboane ,prăjituri și altele de ale mâncării și două cămăși curate și o izmană atâta bucurie am și eu la sufletul meu de Sfintele Paști, dacă am ce mânca și o cămașă curată parcă toată lumea e a mea simt și eu că sunt pe la Sfintele Paști.

    Numai a uitat să-mi aducă ou roșu, nu am mai avut răbdare să stau mult cu el când am văzut că mi-a umplut cu bunătăți rucsacul și o traistă, mi-am luat merindele și m-am dus pe groapa Ploștei și mi-am împachetat din nou și am mâncat și eu pe săturate pască, smântână mi-a adus și miere și săpun de spălat, acestea sunt cele mai bogate din cele cinci Paști petrecute în prigoană cred că acestea sunt cele din urmă. (…) Aceasta este noaptea Învierii a Domnului nostru Isus Hristos – Paștele anului 1953.

    Duminică 5 aprilie 1953 (Sfintele Paști)

    (…) Astăzi am împlinit 4 ani de când sunt prigonit şi nu ştiu cum e viaţa liberă. La ora 10:30 am plecat spre Vicov să duc mai bine de jumătate din carnea de capră să o dau pe făină, vreau să mă duc la U.T. De la colibă am coborât pe drumul Prislopului şi am venit pe drum până la grădină, m-am suit în păr…. am trecut în Dealul Slateni şi fiind seară, am mâncat, mi-am făcut rugăciunile de seară şi când a înserat am plecat către sat. Pe drumul din Criveţe peste toloaca ca la o ½ oră după ce am înnoptat am ajuns la U.T., m-a primit cu bunăvoinţă, m-a dus în casă la căldură. Dar nefiind obişnuit cu căldura a început să mă doară capul, mi-a spus noutăţi, veşti şi încurajare, i-am dat carnea de capră şi în schimb mi-a dat 10 kg de făină, 5 ouă, o bucată de slănină, mâncare de drum, poame uscate şi cartofi aşa că am făcut o încărcătură de peste 20 kg. La ora 24 am plecat de la U.T.

    Cum am ieşit de la el a început să plouă, e foarte întuneric, cad în gropi şi şanţuri, şi sec bălţile de apă în Criveţe am stat sub un brădănel, dar tot mă plouă, am plecat mai departe şi pe Dealul Babii am tras de am stat de ploaie la un bordei părăsit, într-un șopron şi m-am băgat într-o grămadă de gunoaie şi nu ştiu ce gângănii se suiau pe mine şi mă înţepau de parcă stau în furnicar. Înspre ziuă a venit şi un dihor şi s-a cuibărit lângă mine, dar când m-a simţit a fugit speriat şi revoltat că i-am ocupat locuinţa.

    Oare de ce nu am fericirea să trăiesc cel puțin în sat sau să mai am pe cineva cu mine, să nu fiu singur, să stau în pustiu împreună cu fiarele pădurii, să duc viață de pustnic la vârsta de 32 ani, să mă conformez regulilor partizanatului,… greu de suportat? Căci sunt foarte greu de imaginat toate lipsurile, suferința, durerea sufletească și trupească căci nici bolnav n-am timp să fiu. Frigul, foamea, lipsa de îmbrăcăminte și toate cele ce are nevoie un om… pentru cine le suferi? (…)”

  • Bolșevicii de la Moscova îi susțin pe evreii de la București contra naționalismului românesc

    Alexandru Florian Institutul Bolsevic Elie Wiesel

    „Radu Gyr, Mircea Vulcănescu și Nichifor Crainic sunt criminali de război! Iar legionarismul în România înflorește!” Nu, nu e vorba de o nouă ieșire publică a Institutului Național pentru Studiul Holocaustului în România, cum ați putea crede. Ci de un document produs de Ministerul Afacerilor Externe de la Moscova!

    După 15 ani de luptă “antifascistă” (sic!), în care nu a precupețit nici un efort pentru a acredita isteric ideea că România ar fi teatrul recrudescenței legionarismului, Institutul Wiesel găsește ecourile propagandei sale la Kremlin. Delirul ideologic cu care ne-a obișnuit grupul de interese oploșit la conducerea INSHR-EW este reprodus, cuvânt cu cuvânt, de un document oficial al diplomației ruse, care ar putea justifica vreodată inclusiv o eventuală agresiune la adresa țării noastre.

    Ambasada Rusiei la București a publicat raportul „Privind situația cu glorificarea nazismului, răspândirea neo-nazismului și a altor practici care contribuie la escaladarea formelor moderne de rasism, discriminare rasială, xenofobie și intoleranță asociată”. Tradus parțial în limba română, documentul mixează informații deformate cu unele reale. MAE de la Moscova încearcă să demonstreze că legionarismul, nazismul, neonazismul constituie în România mișcări continue și de profunzime, politica statului român fiind practic subordonată, la cel mai înalt nivel, acestui curent ideologic. România este prezentată ca o țară nazificată, în care ultranaționalismul și rusofobia sunt la ordinea zilei, și care țintește să-și retraseze granițele până spre Odesa.

    “Din ce în ce mai mult se încearcă să se treacă sub tăcere caracterul criminal al acțiunilor săvârșite de complici români ai Germaniei naziste, cu accent pe „celelalte realizări” ale acestora în domeniul culturii și științei”, se afirmă în postarea MAE rus, fiind dat ca exemplu poetul Radu Gyr, despre care se spune „că a fost recunoscut drept criminal de război”. De asemenea „există încercări de a-l albi pe Mircea Vulcănescu ca „filosof remarcabil”„.

    Este uluitor, cum documentul MAE rus utilizează toate narațiunile Institutului Wiesel, Centrului pentru Monitorizarea și Combaterea Antisemitismului în România (MCA – un ONG condus de Maximilian Katz și supervizat de Liga Antidefăimare), dar și ale Federației Comunităților Evreiești sau penibila isterie a actriței Maia Morgenstern.

    “În repetate rânduri, încercările de schimbare a denumirii străzii din Cluj-Napoca, care poartă numele comandantului uneia dintre unitățile mișcării legionare, Radu Gyr, eșuează”, se lamentează ministerul de externe rus. „Memoria ministrului propagandei al guvernului, I. Antonescu, Nichifor Crainic, se păstrează în numele uneia dintre străzile din Pitești. Numele lui Mircea Vulcănescu, subsecretar de stat în Ministerul de Finanțe al guvernului lui I. Antonescu îl poartă străzi din București și Aiud, precum și un liceu tehnologic din capitala României. Rezolvarea problemei demontării bustului lui M.Vulcănescu din una din piețele sectorului 2 București se tergiversează”, continua diplomația rusă, deplângând eșecul tuturor inițiativelor distructive ale Institutului Wiesel.

    Iar după ce incriminează mișcarea unionistă din România, prezentând-o ca pe o sursă de rusofobie, Ambasada Rusiei afirmă că „există portrete ale lui Ion Antonescu în picturile murale ale unor biserici din București, în special în Biserica Sfinții Împărați Constantin și Elena, unde complicele Führerului este înfățișat într-o imagine pozitivă a ctitorului. Imaginea lui se află și în biserica Mănăstirii Mihai Vodă, printre cei mai venerați regi și ierarhi bisericești ai României.”

    Raportul Moscovei mai menționează și “partidul înregistrat Noua Dreaptă și Legiunea Arhanghelului Mihail, care nu are statut juridic, care funcționează și sub numele de Mișcarea Legionarilor și Garda de Fier”, fiind îngrijorat că „încercările de sancționare a Mișcării în ansamblu au eșuat. În ciuda faptului că membrii săi au folosit simboluri legionare, uniforme, saluturi naziste, și au organizat evenimente dedicate memoriei fondatorului Gărzii de Fier, C. Codreanu, procurorii de la Curtea de Apel București au recunoscut-o doar ca „un mic grup de oameni cu înclinații și vederi nostalgice”.

    Dincolo de această stranie suprapunere a preocupărilor “antifasciste” ale oficialilor de la Kremlin și ale gheșeftarilor Holocaustului de pe malurile Dâmboviței, este interesant că, la aproape o lună de la publicarea de către Ambasada Rusiei a acestui raport, nici un oficial român nu a reacționat. Se tace mâlc și la MAE românesc, și la Președenție. Și în ultimă instanță, nici nu știu ce ar putea răspunde domnul Klaus Iohannis, a cărui administrație, consiliată de funestul cuplu al fraților Muraru, nu a făcut decât să furnizeze argumente, iată, inamicului NATO și al SUA. În prostia lor, prin întreținerea isteriei antilegionare, locatarii Palatului Cotroceni au vulnerabilizat propria lor țară și poziția principalului aliat strategic al SUA în regiune, pivot al flancului sudic al alianței nord-atlantice. După toate manualele de strategie militară, așa ceva poartă un singur nume: Trădare!

    Cel mai ușor ar fi ca raportul oficialilor ruși să fie respins ca o adunătură de aberații. Dar ce te faci când însuși Președintele României și consilierii săi, precum și Guvernul României, printr-un institut subordonat premierului, au promovat aceste aberații, ani la rând, doar pentru a-și face preț în ochii unor influente cercuri internaționale de lobby, dominate de o anumită finanță? Ca să nu mai vorbim că, pe baza exagerărilor din rapoartele lor și ale unor ploșnițe bolșevice, precum Radu Ioanid ori Mihael Shafir, oploșite peste Atlantic, pe la Muzeul Holocaustului, însuși Departamentul de Stat al SUA a publicat deseori rapoarte anuale referitoare la România, conținând același gen de relatări.

    Practic, atunci când identifică România ca teatru al recrudescenței “nazismului” și “antisemitismului”, și deci ca potențială țintă, conform doctrine sale militare, Rusia nu se bazează decât pe narațiunile imbecililor din establishmentul de la București, care ani la rând a servit – oare inconștient? – material de propagandă criptosovieticilor de la Kremlin.

    Peste tăcerea de mormânt administrației de la București, a murarilor, florienilor și katz-ilor, penibilul situației în care a fost pusă România strigă asurzitor.

    Nu ne facem iluzii că va plăti cineva pentru acest dezastru al politicii externe românești. Dar trebuie să reamintim că, de ani de zile noi am atras atenția că este vorba de o politică ostilă intereselor României, promovată de cercuri care nu doar că generează tensiuni în societate și chiar antisemitism, dar vulnerabilizează însăși statutul României de pivot al stabilității și predictibilității flancului sudic al NATO, la Marea Neagră.

    În fine, poate că a venit momentul să înțelegem de ce, de la începutul războiului din Ucraina, tovarășul Alexandru Florian și întregul său institut tac mâlc. Nici o reacție publică împotriva “legionarilor” și “fasciștilor”, așa cum obișnuia în anii trecuți.

    Se pare că invazia rusă în Ucraina a pus în evidență o realitate pentru unii greu de digerat. În rezistența ucraineană împotriva invadatorului, un rol deosebit de important l-a jucat stimularea, ani la rând, a sentimentelor naționaliste. Nu numai că, oficial, establishmentul kievean a promovat acest curentul naționalist, tolerând și uneori încurajând chiar pe adepții mișcării interbelice a lui Stepan Bandera, un fel de Horia Sima al ucrainenilor. Aceștia au constituit, după 1944, rezistența armată antisovietică, iar în ultimile luni, tot ei au constituit unele din cele mai dârze regimente care au rezistat rușilor și tot ei sunt cei numiți insistent și în mod impropriu, de propaganda rusă, drept “naziști”.

    Realitatea din teren readuce în actualitate teoria politică lansată de Horia Sima după 1949, expusă în lucrarea Destinee du Nationalisme (Paris, 1951), conform căreia, în fața pericolului expansionismului sovietic, democrația de tip occidental, lipsită de un spirit militant, combativ, are nevoie de o alianță cu naționalismul, singura doctrină având forța necesară mobilizării civice pentru a se opune agresiunii de la Răsărit. Teoria fusese de altfel îmbrățișată fără rezerve și de ramura papanacistă a mișcării legionare din exil. Este interesant cum evoluțiile ultimei jumătăți de an, din Estul Europei, au făcut mai actuală ca oricând în ultimile zeci de ani această teorie a lui Horia Sima, despre care documentele CIA declasificate afirmau, în 1951, că ar fi făcut o bună impresie în cercurile establishmentului politic francez.

    Spre deosebire de Ucraina, în România autoritățile, în colaborare cu holocaustologii de la Institutul Elie Wiesel, și, din pacate sub privirile încurajatoare ale administrațiilor de peste Ocean, au dezlănțuit o adevărată persecuție împotriva însăși memoriei Mișcării Legionare. O legislație represivă, menită să șteargă și amintirea luptei anticomuniste a militanților Gărzii de Fier, coroborată cu un terorism cultural, materializat în presiuni ale autorităților la adresa instituțiilor publice, de drept privat și a persoanelor fizice, a generat o inhibare a naționalismului și o emasculare a tineretului, lăsat pradă ideologiilor stângiste dizolvante.

    În aceste condiții, raportul oficialilor de la Moscova a sunat, de astă dată, ca un mesaj către omologii lor de la București: “Zdrazvuite, tavarișci! Ați lucrat minunat! Felicitări, idioților utili!”

    Autor: Florin Dobrescu

  • 2 milioane de femei germane au fost VIOLATE de armata bolșevică în vara anului 1945

    Exista lucruri care se tin sub tacere de frica, de rusine sau pentru a evita oprobiul societatii. Presa occidentala din utima perioada a reusit sa patrunda intr-una din tainele suferintelor populatiei civile din Germania in vara anului 1945: trupele sovietice care ocupasera tara au primit „liber” de la comandantii lor sa violeze in voie femeile germane.

    Intr-un material dedicat acestui caz, postul de televiziune France 24 a reusit sa obtina in premiera informatii de la aceste femei, poate astazi septagenare sau octogenare, care dupa trecerea timpului au hotarat sa faca publica experienta cumplita prin care au trecut.

    Nu a depus undeva vreo plangere. Nici n-avea unde. Politia germana disparuse, iar la noua administratie militara a ocupantilor era periculos sa te prezinti.Dupa estimarile ziaristilor, este vorba de circa doua milioane de victime. Nu se stie daca vreuna din ele a

    La timpul sau, subiectul era tabu, cu atat mai mult in Germania de Est.

    Exista lucruri care se tin sub tacere de frica, de rusine sau pentru a evita oprobiul societatii. Presa occidentala din utima perioada a reusit sa patrunda intr-una din tainele suferintelor populatiei civile din Germania in vara anului 1945: trupele sovietice care ocupasera tara au primit „liber” de la comandantii lor sa violeze in voie femeile germane.

    Intr-un material dedicat acestui caz, postul de televiziune France 24 a reusit sa obtina in premiera informatii de la aceste femei, poate astazi septagenare sau octogenare, care dupa trecerea timpului au hotarat sa faca publica experienta cumplita prin care au trecut.

    Nu a depus undeva vreo plangere. Nici n-avea unde. Politia germana disparuse, iar la noua administratie militara a ocupantilor era periculos sa te prezinti.Dupa estimarile ziaristilor, este vorba de circa doua milioane de victime. Nu se stie daca vreuna din ele a

    La timpul sau, subiectul era tabu, cu atat mai mult in Germania de Est.

  • „Ucide-l pe cel mai bun dintre ne-evrei!” (Talmud)

    tall

    Care a fost scopul urmărit de autorii revoluției din Rusia 1917

    Nu cred că există o frază mai ticăloasă, mai urîtă, mai demoralizantă, mai șocantă, mai in-umană, mai bestială și totodată mai prostănacă decât porunca talmudică ucide-l pe cel mai bun dintre ne-evrei!
    Ce de gânduri poate stârni un enunț atât de aberant, de-a dreptul monstruos, mai ales când apare într-un text religios, al uneia dintre cele mai importante religii, cea iudaică?! Ce gânduri stârnește această poruncă talmudică în mintea unui evreu?! Ce gânduri stârnește în mintea oricărui om normal?!… A unui ne-evreu?! A unui creștin?!

    Bunăoară gândul logic că după ce dispare cel mai bun dintre ne-evrei va exista un alt ne-evreu care va fi considerat cel mai bun dintre ne-evrei! Înseamnă că evreii sunt condamnați / îndemnați la un asasinat fără sfârșit! Sunt constrânși prin religia lor să monitorizeze lumea ne-evreilor și să știe mereu cine sunt cei mai inteligenți, mai performanți, mai competitivi dintre adversari, dintre Ceilalți! Și să fie pregătiți să profite de prima ocazie pentru a-i lichida pe cei mai buni dintre ne-evrei!
    Așa înțeleg liderii religioși ai evreimii competiția între națiuni, între etnii, între culturi: pe cei mai buni dintre adversari ucideți-i?!
    Oare acesta este sensul cu care evreul Jean Paul Sartre a rostit enigmatica propoziție l-Autre c-est l-Enfer? Celălalt, adică ne-evreul, este Infernul? Nu aparține rasei umane?! Ce suntem noi, ne-evreii, pentru evrei?

    Deunăzi, într-un grup de tineri destul de informați asupra lumii în care trăim, niciunul nu a vrut să creadă că într-un text religios, definitoriu pentru o națiune, o națiune dintre cele mai performante, poate să figureze această regulă de comportament: ucide-l pe cel mai bun dintre ne-evrei! Dintre creștini!… Căci există și această versiune a traducerii textului iudaic, în care ținta adversității iudaice totale sunt indicați cu mai mare exactitate: creștinii! Prin ne-evreu, prin cuvîntul ebraic GOI, plural GOIM, se înțelege de fapt CREȘTINII. Să nu ne facem iluzii! Ținta suntem noi, iubiți cititori! Noi, creștinii!

    N-am insistat să-i conving pe tinerii intelectuali că nu inventez, nu bat câmpii. I-am îndemnat să se informeze, să mai citească, inclusiv pe Internet. Mi-am adus aminte de mine însumi când, destul de târziu, am aflat de această prevedere talmudică. Nu am crezut că e adevărat ce citesc și m-am adresat unor prieteni și colegi evrei cerându-le părerea: cât de autentic era citatul incriminat? Putea fi luat în serios?

    Câțiva prieteni evrei habar nu aveau de precepta talmudică, mi-au mărturisit câțiva că n-au citit nici măcar un rând din Talmud. Alții, mai informați, mi-au confirmat autenticitatea citatului, dar s-au grăbit să mă liniștească, să nu mă emoționez prea tare, este vorba de un citat vechi, căzut în desuetudine, nu mai are nicio valoare pentru evreii moderni etc., etc…

    Pot zice că m-am liniștit și n-am mai dat atenție mârșavului citat, întâlnit la tot pasul în textele de propagandă anti-semită. Propagandă!…

    …Circulă însă de câțiva ani pe internet un filmuleț de câteva minute intitulat Opiniile unui rabin. Filmul poate fi văzut și pe acest site, www.ioncoja.ro, într-o postare din ziua de 11.01.2020.
    Nu ni se spune cine este rabinul, care devine astfel un anonim, anonimul purtător de cuvînt însă al adevărului pe care evreimea mondială, prin liderii săi, se străduie să-l ascundă: de ce Hitler nu i-a iubit și i-a persecutat pe evrei? Ce le-a reproșat Hitler evreilor?
    Mărturisesc că nu m-a impresionat prea tare acest filmuleț când l-am urmărit prima și a doua sau a treia oară. Abia deunăzi i-am descoperit imensa valoare și mă grăbesc s-o prezint și altora, evrei și ne-evrei deopotrivă. Și unii și alții au dreptul la adevăr, au nevoie de adevăr, de întreg Adevărul despre Celălalt!

    Adevărul despre Hitler este un adevăr pe care evreii, ca și întreaga omenire, ar trebui să-l afle măcar acum, prin pledoaria năstrușnicului rabin. Nu i-am dat mare atenție cu ani în urmă și am pierdut foarte mult din înțelegerea lumii în care ne este dat să trăim. Întâmplarea l-a readus pe site-ul meu și de data aceasta n-am mai ratat. Încerc chiar să recuperez!… Am toată recunoștința pentru Rabi! M-a făcut să pricep unul din sensurile cele mai profunde ale istoriei!

    Rabinul nostru consideră că Hitler ar fi avut toată dreptatea atunci când a considerat, când a conchis că evreii sunt o mare problemă pentru omenire, pentru întreaga planetă, o problemă a cărei rezolvare nu mai poate fi amânată! Rezolvarea acestei probleme pentru Hitler nu a însemnat să-i extermine pe evrei, ci doar să-i facă inofensivi. Iar pentru aceasta era nevoie mai înainte de orice să explice lumii întregi în ce constă pericolul evreiesc! Și rabinul nostru, în cele mai puține cuvinte, face această precizare cu privire la pericolul evreiesc, parafrazându-l sau citându-l propriu-zis pe Hitler din celebra sa carte Mein Kampf. Și o face pentru corecta informare în primul rând a evreilor! La fel procedez și eu, rândurile ce urmează le supun atenției evreilor de azi și de mâine, indiferent de rangul lor în ierarhia evreiască.

    Iată ideile rabinului nostru, preluate din gândirea lui Hitler:

    Hitler pretinde în cartea sa că evreii sunt comuniști, că evreii sunt responsabili pentru Revoluția din Rusia. Evreii au omorît 30 (treizeci) de milioane de ruși! Pe toți rușii inteligenți! I-au omorît într-un mod crud și oribil! Și acesta este planul lor pentru întreaga lume.
    Următoarea țară la rând este Germania. „Dacă nu învingem acum, ne vor elimina ei și vor muri 20 de milione de germani: îi vor omorî pe cei mai inteligenți. Așa au procedat evreii în fiecare țară. Astfel încât singurii oameni inteligenți vor rămâne evreii. Evreii au distrus toate valorile. Legile de la Nuremberg au copiat ce este scris în Torah. Nimic nu a fost întâmplător! Nu a fost o coincidență! Lucrurile nu s-au întâmplat fără să existe semnale de alarmă!”
    Hitler a fost cel care a avertizat întreaga omenire asupra pericolului evreiesc și a avut toate motivele să facă aceste dezvăluiri și acuzații la adresa evreimii mondiale, apreciază rabinul evreu deocamdată anonim. Rabinul nostru, așadar!

    Cutremurătoare pledoarie! Mă izbește cuvîntul inteligenți, folosit de trei ori de aprigul rabin, în citatele din Hitler. Pentru mine acest cuvînt este piatra unghiulară care lipsea din imaginea lumii în care trăim! Deci rușii inteligenți erau cei care îi deranjau pe liderii evreimii mondiale, adânc implicați în desfășurarea evenimentelor așa zis revoluționare din Rusia.
    Să reținem această concluzie, din care este cazul să facem punctul de plecare pentru reconsiderarea situației în care ne aflăm: rușii inteligenți!…

    Desigur, amestecul decisiv al evreimii mondiale în organizarea și desfășurarea Marii Revoluții din Octombrie Roșu este un fapt istoric pe care nimeni nu-l neagă. Cel mult îl omit! Sau îl fac uitat. Unii. Nu însă și rabinul nostru care vine cu precizarea pentru mine a tot lămuritoare: victimele revoluției iudeo-bolșevice au fost rușii inteligenți! Evreii, ca strategi ai Revoluției, au fixat această țintă Revoluției bolșevice: uciderea rușilor inteligenți! Uciderea a milioane de ruși inteligenți!

    Pentru cei care au minime cunoștințe de „iudeologie”, fraza anterioară le trezește o amintire puternică, de neșters din minte: prevederea din Talmud care sună cam așa: „Ucide-l pe cel mai inteligent dintre ne-evrei, dintre creștini!”
    Nu mai povestesc cât am fost eu de șocat când am dat prima oară peste acest text, peste această poruncă abjectă, de neimaginat în indiferent ce text, cu atât mai mult într-un text religios, doctrinar! Mi-am alertat prietenii evrei ca să aflu dacă nu este o informație falsă menită să-i diabolizeze încă o dată pe evrei. În cele din urmă mi-am însușit părerea lor, cum că textul este într-adevăr autentic, dar că este un text căzut în desuetudine, o relicvă antică, medievală, ieșită din uz! Expirată!… Părere la care mă văd acum silit să renunț! O renunțare dureroasă! Porunca talmudică este azi mai vie ca oricând!

    Căci apare acest rabin apostat cu precizarea zguduitoare: cumplitul text talmudic nu a fost abandonat, uitat, expirat, căzut în desuetudine etc., etc! Cumplitul text este valabil în continuare și face mai departe victime, milioane de victime! 30 de milioane în Rusia, în timpul Revoluției bolșevice! Alte zeci de milioane în WW2, și-n toată lumea, unde victimele evreilor sunt selectate, atunci când se poate, după criteriul talmudic: inteligența!… În ce scop? Ca să schimbe raportul dintre oamenii deștepți și ceilalți, duzina. Pentru ca oameni inteligenți să dispară din rândul popoarelor lumii, iar oamenii inteligenți, performerii intelectuali să rămână numai printre evrei!… Rabinul nostru dixit!

    Proiectul pare fantasmagoric, imposibil de gândit! Dar, dacă iei în calcul faptul că în Talmud, în textul identitar cel mai important al evreimii, figurează fraza incriminată mai sus – Ucide-l pe cel mai bun dintre ne-evrei, dintre creștini, atunci proiectul dezvăluit de rabinul nostru nu mai pare deloc imposibil să existe în mintea unor evrei! A unor evrei mai reprezentativi, mai lideri!… Mai ticăloși! Mai nebuni!

    Problema ridicată de rabinul apostat este de o excepțională importanță, nu putem trece peste ea fără să o propunem atenției tuturor oamenilor, a tuturor factorilor de decizie politică de pe planetă, fără să o examinăm cu toată atenția. Până să intervină în discuție persoanele propriu-zis informate, competente în materie de iudaism, pun la bătaie puțina mea competență, suficientă însă pentru a declanșa și alte intervenții, propriu zis competente. Deschidem deci o dezbatere publică pe acest subiect.

    Rezumând, rezultă din cele de mai sus că evreii și-au asumat o misiune criminală incredibilă și incalificabilă, pe care mintea unui om normal n-o poate accepta, n-o poate gândi, n-o poate înțelege: misiunea de asasini ai oamenilor de valoare ne-evrei. Misiune monstruoasă, pe care evreii au rezumat-o în Talmud prin vestita poruncă: ucide-l pe cel mai bun dintre ne-evrei! Dintre creștini! Existența acestui îndemn, a acestei porunci, în universul de idei al spiritualității iudaice nu a fost de nimeni negată, respinsă, contestată!…

    Nota beneîn textul de față, când vorbim de evrei, acuzându-i de un comportament aberant și inuman, îi avem în vedere pe evreii lideri ai comunității, care nu dau socoteală celorlalți evrei, știut fiind că acești lideri evrei se bucură de o autoritate absolută, de niciun evreu contestată. Evreii sunt seminția cea mai strict controlată de un establishment a cărui legitimitate este nulă în termenii democrației, ai modului european și modern de organizare a ierarhiei sociale, naționale, în rândurile unei comunități.

    În consecința celor de mai sus considerăm că rușii sunt primii care ar trebui să ia aminte la cuvintele rabinului și să cerceteze care a fost situația, ce spun documentele revoluției ruse despre caracteul rasist, anti-rusesc al acțiunii „revoluționarilor” bolșevici! A fost ură de clasă sau ură de rasă?! Cât de mult se confirmă acuzația rabinului moralist, a cărui prestație eroică merită să intre în istorie?!

    Ne întrebăm așadar dacă rușii, în frunte cu istoricii ruși ai Revoluției din 1917, sunt de acord cu acuzația rabinului la adresa evreilor care au înfăptuit măreața revoluție având ca scop un veritabil genocid anti-rus: uciderea celor mai inteligenți ruși! Circa treizeci de milioane de ruși!… Milioane de ruși „inteligenți”!

    Sper ca aceste rânduri să ajungă la istoricii ruși și să le stârnească interesul. Care este răspunsul rușilor de azi la dezvăluirile făcute de rabin! Sunt conforme cu realitatea?

    Dreptate are rabinul „nostru” și când îl citează pe Hitler îngrijorat că va veni rândul germanilor să-și secătuiască zestrea biologică, așa cum au pățit-o și rușii de pe urma evreilor bolșevici.
    A fost ascuns opiniei publice genocidul de care a avut parte poporul german după încheierea războiului prin capitularea necondiționată a Germaniei din mai 1945. Abia cu mare fereală și fără să producă efectul cuvenit au apărut în ultimii ani informații și documente privind soarta a milioane de prizonieri germani, militari, dar și civili, care au fost supuși unui regim de prizonierat inimaginabil de brutal, de neomenos din partea ocupantului american. Un regim propriu-zis de exteminare prin înfometare, prin lipsa condițiilor sanitare minime, prin execuții abuzive, prin boli netratate. Prizonierii germani au fost supuși unui regim care nu a respectat nicio prevedere internațională privind drepturile prizonierilor de război.

    Dacă a existat un program de exterminare aplicat unei etnii în al 2-lea Război Mondial, dacă a existat un genocid, un holocaust adevărat, acela a fost genocidul care i-a vizat pe germani, pe tineretul german care a supraviețuit războiului, luptelor în care au pierit milioane de combatanți, majoritatea de rasă albă, indo-europeană. Tineri germani care n-au mai supraviețuit armistițiului!
    Categoria aceasta de victime, a militarilor luați prizonieri de armatele învingătoare după încheierea conflicului militar propriu-zis, înseamnă câteva milioane de victime, a căror soartă a fost ținută la secret, au dispărut mare parte din documentele care priveau (1) existența acestor ființe umane la sfârșitul operațiunilor militare și (2) lipsa acestor persoane la „apelul de seară”.

    Dacă despre soarta pe care au avut-o prizonierii germani în Siberia sovietică s-a mai știut câte ceva, destul de multe, despre soarta prizonierilor de război germani ajunși în custodia americană, britanică sau franceză abia în ultimii ani au apărut relatări mai detaliate, mai documentate, înfățișând un tablou înfiorător, în totală contradicție cu imaginea pe care propaganda occidentală s-a străduit s-o acrediteze: imaginea unor armate civilizate, preocupate să respecte cutumele și legile internaționale de protecție a prizonierilor! Așa ceva n-a existat decât în filmele de propagandă hollywoodiană!

    Ne punem întrebarea: Au evreii vreo legătură cu acest genocid anti-german organizat de liderii militari occidentali în frunte cu generalul Dwight Eisenhower?!

    Consemnăm, prin contrast, gestul marelui general George Patton care, primind în custodie câteva mii de prizonieri germani, când a constatat că nu le poate asigura condiții de supraviețuire i-a eliberat pe toți nemțoteii, lăsându-i să se întoarcă fiecare la familia sa…

    Este treaba istoricilor specialiști să răspundă la întrebarea pusă mai sus:
    genocidul anti-german pus la cale de viitorul președinte al Statelor Unite are vreo legătură cu Talmudul, cu precepta criminală pe care o discutăm? A fost un genocid de inspirație evreiască, așa cum l-a preconizat Hitler?

    A avut generalul Dwight Eisenhower o relație mai specială cu conducătorii evreimii mondiale? A ajuns președinte al Americii călcând pe cadavrele a milioane de prizonieri germani, tineri majoritatea, exemplare umane reușite, selectate să facă parte din elita prusacă? Și-au pierdut viața acei prizonieri germani ca efect al regulei iudaice care te îndeamnă să-l ucizi pe cel mai bun dintre adversari?

    Din intervenția rabinului „nostru” care îl citează pe Hitler asta s-ar înțelege: că după uciderea celor 30 de milioane de „ruși inteligenți”, operă a unui plan evreiesc de exterminare a elitelor creștine, ar urma germanii să plătească un tribut de milioane de vieți ale unor „germani inteligenți”! Soarta de care au avut parte germanii la sfârșitul celui de al Doilea Război Modial, după acceptarea capitulării necondiționate a celui de al 3-lea Reich, poate fi interpretată ca punere în practică a odioasei precepte talmudice „ucide-l pe cel mai bun dintre creștini”? Ce ne poate împiedica să vedem lucrurile din această perspectivă?

    Ne pune pe gânduri faptul că aceste crime nelegiuite nu au fost aduse la cunoștința publicului, a mass mediei, decât după câteva decenii de la producerea evenimentului, pe care până acum nu-l neagă nimeni! Acest veritabil genocid, holocaust în toată legea, nu a stârnit nicio reacție „negaționistă”! – Ion Coja

    (va urma)

  • Indicaţiile lui Ion Antonescu în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial: „Cine va fi prins că omoară sau batjocoreşte populaţia să fie executat pe loc“

    avb

    La neregulile petrecute în spatele frontului, mareşalul Ion Antonescu cerea pedepse maxime. „Este în interesul superior al conducerii războiului să apărem în faţa poporului român şi din teritoriile ocupate ca liberatori de sub jugul bolşevic, iar nu ca barbari care au venit să-i jefuiască, să-i batjocurească, să-i omoare“, spunea el.

    Istoricii Alesandru Duţu şi Mihai Retegan au publicat în volumul „Război şi societate. România: 1941-1945, vol. 1“ jurnalul de front al Armatei Române.

    Prezentăm, în continuare câteva fragmente consemnate în lucrare.

    La 20 august 1941 mareşalul Ion Antonescu a discutat cu generalii despre situaţia frontului, despre educaţia tinerilor şi despre suprimarea monedei germane care circula în Basarabia.

    În cea de-a 60-a zi de război, generalul Arthur Hauffe îi promite o divizie germană pentru cucerirea Odessei, propunerea fiind refuzată de Ion Antonescu pe motiv că era „încrezător în reuşită numai cu trupele româneşti”.

    • Începând cu noaptea de 19 spre 20 august 1941, trupele Corpului de munte trec Bugul, pe la Voznesensk. Încadrate la nord de Corpul de cavalerie şi la sud de Corpul 30 armată german, brigăzile române de cavalerie şi vânători de munte înaintează spre est, pe direcţia generală Novi Bug – Bol. Alexandrovka – Bol. Lapieha, pe un timp extrem de călduros şi secetos, pe drumuri prăfuite, militarii români suferind de lipsa apei până la 25 august, apoi de ploaia măruntă şi deasă, care a desfundat drumurile şi a îngreuiat deplasarea, locul prafului fiind luat de noroi.

    • Pe frontul de la Odessa, luptele au un aspect contradictoriu. Unele divizii obţin succese, alte înregistrează înfrângeri.

    • Dacă generalul Nicolae Ciupercă, comandantul Armatei 4 elogiază, în ordinul de zi nr. 8, faptele de arme ale diviziilor 1 grăniceri, 5 şi 7 infanterie, generalul Alexandru Ioaniţiu, şeful Marelui Cartier General, constată: „În ultimele lupte au fost multe unităţi care au ezitat să atace sau au atacat fără elan. De asemenea, au fost unităţi care contraatacate de forţe puţin numeroase au dat înapoi fără un motiv bine justificat“.

    • În faţa acestei situaţii, generalul Ion Antonescu dispune luarea comenzii şi ridicarea drepturilor de pensie pentru toţi comandanţii „ale căror trupe nu sunt duse la atac cu vigoarea cuvenită“. Printre aceştia se află şi generalul David Popescu, care este înlocuit la comanda Diviziei 11 infanterie cu general Nicolae Pălăngeanu.

    • Măsuri drastice se iau şi împotriva ostaşilor care nu executau întocmai şi la timp ordinele date. „Atunci când o unitate se dă înapoi – ordonă şeful Marelui Cartier General – şefii vor aşeza mitraliera în spate şi vor trage fără cruţare contra fugarilor. Domnul general Antonescu atrage cu insistenţă atenţiunea că orice slăbiciune, ezitare, dezinteresare în conducerea operaţiunilor va fi sancţionată fără cruţare“. Încercând să impulsioneze trupele în luptă, Ion Antonescu cere comandanţilor să atragă din nou atenţia trupelor: „Trebuie să se ştie că fiecare ostaş că de modul cum se comportă în faţa inamicului depinde onoarea neamului şi însăşi existenţa ţării. Cine moare pentru ţară este cinstit şi el şi ai lui de acasă, dar cine nu-şi face datoria în faţa inamicului este un laş şi un ticălos, nevrednic de a se chema român şi a mai trăi între ai săi. O viaţă avem. Să ne-o dăm cu drag pentru reîntregirea ţării şi propăşirea neamului decât să trăim în sclavie şi ruşine”.

    • În contextul în care neregulile petrecute în spatele frontului continuau, Ion Antonescu a decretat: „Este în interesul superior al conducerii războiului să apărem în faţa poporului român şi din teritoriile ocupate ca liberatori de sub jugul bolşevic, iar nu ca barbari care au venit să-i jefuiască, să-i batjocurească, să-i omoare. Atrag atenţia tuturor şefilor de la cei mai mari la cei mai mici că vor plăti cu pierderea comenzii şi a gradului orice toleranţă sau lipsă de autoritate asupra unităţilor ce comandă. Cine va fi prins că omoară sau batjocureşte populaţia sau jefuieşte bunurile ei să fie executat pe loc fără cruţare. Voi fi la rândul meu fără cruţare faţă de şefii care nu sunt în stare să-şi stăpânească unitatea“.

    • În şedinţa de guvern de la Bucureşti sunt discutate probleme referitoare la administrarea Basarabiei, nordului Bucovinei, dar şi a Transnistriei, la rolul pe care urmau să îl aibă instituţiile statului. Referindu-se la Transnistria, Mihai Antonescu precizează că va fi vorba de o „administraţie provizorie cu caracter de ocupaţie militară“, cu titlu de „gaj politic, economic şi militar“, guvernul român nefăcând „nicio declaraţie de anexiune“.

  • Expunerea Genocidului comis de bolsevici in Germania (VIDEO)

    hls

    Hellstorm este un documentar realizat de Kyle Hunt și Renegade Broadcasting bazat pe cartea cu același nume de Thomas Goodrich.

    Filmul povestește despre modul în care presupușii eroi ai celui de-al doilea război mondial au folosit violul, tortura, sclavia și uciderea în masă împotriva poporului german, după ce au distrus națiunea în numele “libertății”.

    Această poveste adevărată este unul dintre cele mai mari secrete din istoria omenirii.

  • Românii Care Vor Să Fie Slugi la Străini

    627x0 2

    A început concursul pentru cei mai penibili români din 2019 și acești oameni au furat startul.

    Zdreanța propagandistă Vice a scris un articol laudativ la adresa nevertebratelor aduse în stradă de către ONG-urile #rezist:

    Câteva sute de persoane au fost prezente aseară la mitingul „Vrem Europa, nu dictatură”, organizat de Rezistența, Corupția Ucide și Inițiativa România.

    Din prima frază ne dăm seama că-s niște cretini. Europa, mai exact Uniunea Europeană, este o dictatură.

    U.E. a impus legi interpretabile împotriva “discursului de ură”, efectiv anulând un drept fundamental al omului – dreptul la liberă exprimare.

    U.E. a impus, fără referendum, inundarea țărilor occidentale cu imigranți din lumea a 3-a.

    U.E. a impus prevederile Constituției Europene chiar după ce majoritatea statelor membre au respins-o la referendum.

    Dacă îți folosești creierul, nu poate să-ți placă democrația și să susții Uniunea Europeană în același timp.

    Nu are nici un sens.

    Uniunea Europeană este dictatură.

    Iar ideea că mai bine ne conduc străinii este complet cretină. Niciodată un străin nu va avea interesul să te conducă pentru binele tău, ci să te exploateze pentru interesele lui. E la mintea cocoșului, logică elementară accesibilă oricăui posesor doi neuroni răzleți.

    La miting au fost peste o sută de slugoi negânditori care pretind că sunt pro-democrație, dar se plâng constant de faptul că PSD câștigă alegerile, vorbim despre aceiași slugoi circumcisi la creier care au protestat împotriva referendumului pe motiv că-i a lu’ Dragnea.

    De-ar durea ipocrizia, ăștia ar fi în spital, și de-ar dura prostia ar fi în coșciug.

    Alți oameni au venit la acest miting, ca și la alte proteste, pentru viitorul copiilor lor. Augustin, un bărbat de 39 de ani care nu se află la prima manifestație de genul ăsta, își dorește, însă, ca cei de afară să nu aibă impresia că mișcările de stradă din România sunt trucate: „Eu sper ca liderii europeni să afle despre ce e vorba și să nu rămână cu falsa impresie că aceste adunări în stradă sunt aranjate, așa cum vor alții să lase impresia.”

    Augustine, ești deștept.

    Cu siguranță aceste adunări nu au fost aranjate, oamenii s-au întâlnit spontan, iar bannerele și steagurile le-au gasit pe trotuar.

    Nu-i de parcă articolul începe prin a prezenta cine a organizat adunarea.

    organizat de Rezistența, Corupția Ucide și Inițiativa România.

    212 1

    213

    Aceștia sunt românii de care îmi este rușine. Ba chiar îi disprețuiesc. Poate că ar trebui să îi compătimesc, văzând halul în care au fost îndoctrinați să se urască pe sine.

    Dar îi vad ca pe niște trădători,

    MW FF855 bullet 20170214115251 ZH

    441

    442

    Suntem în piața în care s-a murit pentru libertate și vrem să fim conduși de alții din afară.

    Este exagerat de stânjenitor să vezi în ce hal se umilesc. Mai stânjenitor este că ne umilesc țara.

    S-au adunat să ceară colonizarea, acești falși români, indivizi fără identitate națională, cu fetiș pentru alogeni, o masă de idioți utili cu creierul tocit ce se mândresc că poartă jugul străinilor.

    În limba engleză, cel mai potrivit cuvânt este “cringe”.

    cringe

    Gândul îmi sare la poezia ce conține versurile:

    Cei ce rabdă jugul ș-a trăi mai vor,
    Merită să-l poarte spre rușinea lor!

    Ziarul Adevărul:

    La protest sunt prezenţi şi Oana Pellea, Stere Gulea, Mihail Şora. De asemenea, figuri politice din opoziţie, precum Dan Barna (USR) şi Vlad Voiculescu (PLUS) au stat de vorbă cu manifestanţii.

    msb

    Mihai Șora, bolșevic

    Printre protestatari se află şi fostul premier tehnocrat şi comisar european Dacian Cioloş. La manifestaţie şi-au anunţat prezenţa şi fiilosoful Mihai Şora şi actorul Marius Manole, obişnuiţi ai protestelelor din ultimii doi ani.

    Acești activiști și politicieni erau doar prin zonă, nicidecum nu s-au înțeles între ei să organizeze un protest, nu a fost aranjat.

    Adevărul mai scrie:

    Pe clădirea Palatului Regala a fost proiectat cu laser mesajul „We want EU, PSD wants Russia“. (Noi vrem Uniunea Europeană, PSD vrea Rusia, n.r.)

    Ne-am cam plictisit de aceeași placă cu Rusia, “dacă nu vrei globalism atunci ești pro-rus”.

    Altă Umilință

    La acest eveniment s-a mai tras o flegmă peste obrazul României în momentul interpretării imnului național, care a fost ciuntit pentru a fi mai corect politic.

    Activenews:

    Ceremonia de preluare a Președinției Consiliului UE de la Ateneul Român a fost umbrită de un fapt fără precedent. Cel mai puternic simbol românesc, imnul României, a fost intonat ciuntit de către Corul Madrigal.

    Astfel, conform Legii nr.75 din 16 iulie 1994, intonarea în variantă scurtă a imnului național prevede intonarea strofelor 1, 2,4 și 11.

    „Preoți, cu crucea-n frunte! căci oastea e creștină,
    Deviza-i libertate și scopul ei preasfânt.
    Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
    Decât să fim sclavi iarăși în vechiul nost’pământ!”.

    Interpretarea se poate urmări aici:

    Ne-am obișnuit ca cei de la #rezist să ne amintească importanța luptei anticorupție, respectarea legilor, a democrației și a statului de drept.

    Judecătorul care arată ca un pedofil, Cristi Dănileț, susținător #rezist și pro-democrație, crede că trebuie adusă armata în stradă pentru “a păzi democrația”.

    Activenews:

    Judecătorul Cristi Danileț a publicat pe Facebook un mesaj prin care a sugerat că Armata ar putea ieși în stradă pentru „a păzi democrația”. Reprezentanții Inspecției Judiciare au confirmat că s-au autosesizat în cazul lui Danileț și efectuează verificări în urma celor postate de judecătorul Dănileț.

    pads

    Cine amenință democrația?

    Poporul?

    Păi nu era democrația puterea poporului?

    Trebuie adusă armata cum au vrut să facă în ’89 să păzească regimul?

    Apropo, n-a zis nimic despre legea Vexler, care este antidemocratică și anticonstituțională.

    Dar a avut puncte de vedere pozitive despre zoofilie.

    Dănileț este cunoscut pentru o serie de comentarii controversate postate pe Facebook. Judecătorul a susținut că este de acord cu zoofilia, ”dacă animalul nu țipă de durere”, pentru ca, ulterior, într-un alt text, să susțină că diferența între violatori și pedofili este că primii comit o infracțiune, așa că merg la închisoare, în timp ce ultimii sunt bolnavi psihic, deci trebuie internați.

    Tot el afirma într-un interviu pentru un ziar central că nu există un tipic de „familie românească” și nu există așa-numita „familie tradițională”.

    Ce mai e de zis?

    “Valorile” promovate de către dobitocii pro-UE sunt slugărnicia, ipocrizia și ura de sine, iar scopul este dictatura unei minorități circumcise la creier.

    rzz

    Sursa: Incorect Politic

  • Cei mai mari criminali din istorie și tu nu ai voie să-i critici pentru că ești ‘antisemit’? Ia uitați ce părere au moldovenii:

    jewishbolshevism1

    Supraviețuitorii genocidului roșu care au suferit îndelung, abandonați fiind de americani, lăsați la mâna criminală a unui popor parazitar, moldovenii încă au tăria de a-și apăra cultura, identitatea și verticalitatea spirituală.

    Acest gest al lor este UN RĂSUNET împotriva hienelor bolșevice care astăzi poartă haina victimei nevinovate.

    Cei mai mari criminali din istorie și tu nu ai voie să-i critici pentru că ești ‘antisemit’? Ia uitați ce părere au moldovenii:

    Sursa: Incorect Politic

  • Premieră absolută la Academia Română: E timpul ca lumea să știe adevărul. Fără momentul Mărășești, toată Europa se bolșeviza

    Demers fără precedent al Academiei Române, menit să sublinieze cu marcărul, dacă e nevoie, importanța enormă a României la edificiul întregului destin al Europei și al statelor-vecine, deopotrivă:

    acdr

    organizarea Conferinței Internaționale “România și evenimentele istorice din perioada 1914-1920. Desăvârșirea Marii Uniri și Întregirea României”, sub înaltul patronaj al Președinției României. Vorbim despre o abordare francă a adevărului istoric, documentat funciarmente științific, fără limbaj de lemn și cuvinte goale de conținut.

    Justificarea acestui demers a făcut-o Acad. Victor Voicu, Vicepreședintele Academiei, care a spus că e nevoie ca România să fie mai vocală, „e nevoie ca lumea toată să știe și să recunoască jertfa ostașilor români în luptele Primului Război Mondial, ca pe o piatră de temelie a destinului întregului continent și nu numai”. Gestul se cerea imperios și ca o nevoie de “a pune ordine în adevărul istoric” (Acad. Victor Voicu), și ca “un act de normalitate” (Prof. Dan Dungaciu).

    Vorbim despre lucruri demonstrabile cu documente ale vremii, despre adevăruri istorice care n-au fost niciodată spuse, vorbim despre o așezare corectă a informațiilor vremii și în aceasta constă caracterul de premierat al evenimentului. În conferința de pe 18 septembrie vor fi prezentate, în premieră absolută, documente inedite, informații cu adevărat uluitoare despre culisele înfăptuirii Marii Uniri, vom afla despre cum se făceau intoxicări cu informații, menite să justifice asalturile armate ale Germaniei în teritoriile românești. Printre altele, va fi prezentat un document al unui soldat german, în care acesta povestea cum crezuse că venise să salveze minoritatea germană de atacurile “îngrozitoare” ale românilor și cum nu găsise decât comunități de români și de germani care trăiau în armonie. Despre români, caracterizați ca ofensivi și agresivi și care, la vizita de pe teren, cum s-ar spune, se demonstra că erau pașnici.Vorbim despre o abordare francă a istoriei, fără brizbrizuri și exaltări, vorbim despre faptul că a venit, în sfârșit, și vremea noastră, a poporului român, căruia trebuie să i se aducă recunoașterea istorică necesară.

    Vorbim despre faptul că statele-vecine trebuie să afle, în sfârșit, cine sunt românii și să înțeleagă, să integreze în propriul lor destin, sacrificiul ostașilor români, fără de care ele n-ar mai fi ceea ce sunt acum. „Pentru fiecare palmă de pământ, românii au primit sudoare și sânge, dacă nu era victoria de la Mărășești, bolșevismul s-ar fi întins în toată Europa” (Acad. Alexandru Surdu).Vorbim, în sfârșit, despre faptul că e momentul ca toate miturile mincinoase despre istoria românilor să fie deconstruite cu argumente istorice într-un an al Centenarului care va avea “efecte” și peste timp. – ActiveNews.ro

  • Ca sa ai politicieni curati, ai nevoie de o tara fara pupincuristi bolsevici si fara latrine care spala creiere

    df

    Pe 90% dintre nostalgicii comunismului criminal nu-i deranjează corupţia şi, implicit, consecinţele sale mortale: sărăcia, înapoierea economică, politicieni mafioţi, emigrarea elitelor etc.

    Pupincuriştii cizmarului prea târziu împuşcat nu pot avea nimic împotriva corupţiei dintr-un motiv simplu: comunismul a fost o industrie a corupţiei totale şi mortale. Nu se găsea nimic la vedere, dar fiecare avea ce-i trebuie (o butelie, o locuinţă, o maşinuţă) în măsura în care avea relaţii, adică era corupt şi, mai ales, găsea funcţionari ai statului (toţi erau, pe atunci, ai statului) la fel de corupţi ca el. Erai prins de Miliţie furând ceva de pe câmp (proprietatea statului, adică a nimănui) sau din fabrică (proprietatea statului, adică a celor mai şmecheri şi turnători dintre bolşevici) nu păţeai nimic dacă: (1) miliţianul era de “treabă” (primea o şpagă); (2) erai rudă cu cine trebuie (“Ştiţi, tovarăşu’ Comandant, unchiul meu este secretar de partid (comunist, fireşte)…”, “Am înţeles, cetăţene, eşti liber să furi în continuare”, îţi dădea de înţeles organu’; (3) aveai cunoştinţe la Partid sau Securitate, caz în care: “Tovarăşu’ plutonier, vedeţi că tovarăşu’ maior de Securitate îl cunoaşte bine pe tata, iar tovarăşu’ maior poate da un simplu telefon şefului dumneavoastră şi puteţi avea probleme dacă îmi aplicaţi legea; ştiu că am furat, dar este a poporului, tovarăşu’, adică se poate fura”. Aşa încât, jeguri care astăzi plângeţi după comunism, adică vă ştergeţi la fund cu memoria milioanelor de victime ale ciumei roşii, trebuie să înţelegeţi că toţi politicienii corupţi de astăzi sunt rezultatul educaţiei din comunism, acolo unde s-a practicat cu spor corupţia, hoţia, turnătoria etc.

    Pe lângă idioţii care plâng după corupţia din comunism, mai există şi latrinele care sugerează doar anumite atitudini. Deşi există o lege care interzice cultul lui Nicolae Ceauşescu (condamnat în 1989 pentru genocid; nu contează cât de corect a fost procesul, important este că, până la un alt proces al dictatorului, o sentinţă a justiţiei române, bună sau rea, trebuie acceptată), aceasta nu-i împiedică pe unii să-l lingă şi azi cu spor în cur, deoarece gustul de rahat ceauşist le creează orgasme multiple. Şi încep dezaxaţii, de exemplu, cu: (1) în România comunistă erau păduri; aşa-i, înainte de 1989, puteai obţine bon de lemne numai dacă erai membru al Partidului Comunist Român, turnător la Securitate, membru al Sistemului torţionar de atunci, în general, altfel îngheţai de frig iarna şi nu exista Facebook să-i înjuri pe cei care îţi încalcă drepturile (oricum, în comunism nu aveai niciun drept); (2) în România comunistă aveai ogoare lucrate, pe care propaganda bolşevică le arăta zilnic la televizor; normal că erau lucrate de ţăranii care după un an agricol nu primeau mai nimic de la CAP (Cooperativă Agricolă de Producţie), plus că erau lucrate şi cu elevii, studenţii, armata, muncitorii; aceeaşi ţarani români erau ţinuţi mai rău ca în Evul Mediu, fără curent electric cu săptămânile (la oraş întreruperile de curent electric erau mai scurte decât la ţară), cei care aveau o butelie erau extrem de puţini şi, chiar dacă aveai butelie, trebuie să ai relaţii (sfânta corupţie) ca să găseşti unde s-o schimbi; la ţară nu se găsea niciodată pâine sau de câteva ori pe an, iar atunci când se vindea drojdie la magazinul sătesc, oamenii îşi rupeau hainele pentru un sfert de pachet de drojdie; pentru mersul al oraş era câte un autobuz jegos (vorbim de localităţile mai izolate) în care era o aglomeraţie de credeai că nu mai ajungi teafăr la destinaţie; cam aşa arăta “paradisul” bolşevic din mediul rural.

    Inclusiv unele domenii web au ajuns adevărate latrine bolşevice, în care se regretă ciuma roşie. Un exemplu sugestiv în acest sens (da, ştiu că-i fac reclamă şi nu-i bine) este activenews.ro. Nu ştiu cine finanţează căcatul ăsta bolşevic (la pagina “Despre noi” nu scrie absolut nimic, numai nişte bla-bla-uri de doi bani), dar au nişte materiale numai bune de publicat în perioada stalinistă, cea mai criminală din istoria omenirii. Un exemplu de dezinformare crasă este articolul “116 ani de la naşterea patriarhului Justinian Marina. O scrisoare a patriarhului către Ceauşescu: PF Justinian refuză să i se adreseze cu “tovarăşe” liderului comunist şi îi cere statului să respecte sărbătorile creştine”. La citirea acestor aberaţii am râs jumătate de oră în hohote. Cine este de fapt Mult Prea Fericitul Iustinian Marina vedeţi în materialul Justinian Marina, patriarhul închinător la diavolul bolşevic. În rest, aceleaşi minciuni şi dezinformări. O fi Hrebenciuc,” încă un tun financiar şi mă duc”, finanţatorul cocinii respective (din bani furaţi, se-nţelege)?

    Românaşi, daca vreţi politicieni curaţi, eliminaţi nostalgia comunistă şi latrinele dăunătoare intelectului. Până la urmă, o ţară care plânge după corupţia generalizată din comunism îşi merită soarta. Sursa: asapteadimensiune.ro

  • Atitudinea antiromânească a evreilor bolșevizați din Basarabia

    Atrocitatile-sovietice-in-Basarabia-cadavre-in-curtea-sediului-NKVD-Chisinau

    Separate de România, în urma raptului teritorial din 28 iunie 1940, Basarabia, nordul Bucovinei și Ținutul Herța, au fost ocupate abuziv de Armata Roșie și au fost incorporate la statul sovietic, până în iunie 1941.

    Odată cu ocuparea acestui străvechi pământ românesc, un număr de 3. 776. 309 de cetățeni români treceau la Uniunea Sovietică, dintre care 54,49% români, 10,34% ruși, 15,50% ruteni și ucraineni, 7,27% evrei, 4,91% bulgari, 3,31% germani și 5,12% de altă etnie.

    Pe acest fond de mare durere resimțită de întregul popor român apare cel puțin bizară aprecierea din Raportul Secretariatului C.C. al P.C.R. din 10 martie 1941:

    „Marșul triumfător al eroicei Armate Roșii în Basarabia și Bucovina de Nord, eliberarea Basarabiei și a Bucovinei de Nord de sub jugul capitaliștilor și moșierilor români, întâmpinarea cu un adevărat delir de către popoarele Basarabiei și Bucovinei de Nord a Armatei Roșii glorioase, manifestarea iubirii adânci față de poporul sovietic, Partidul Bolșevic, față de conducătorul și eliberatorul popoarelor, tovarășul Stalin, a avut un avut un răsunet și o influeanță deosebit de mare în masele de la orașe și sate din România.” – CC al P.C.R.

    Există multe materiale de arhivă referitoare la situația civililor din Basarabia în intervalul 28 iunie – 3 iulie 1940. Numeroase documente militare, cum ar fi jurnalele de operații, dări de seamă, rapoarte informative, telegrame, etc., și civile (rapoarte administrative, de poliție, jurnale personale) indică participarea unora dintre evreii basarabeni la acțiunile antiromânești și prosovietice.

    Cercetătorii care subliniază relevanța acestor documente se referă la acțiuni precum: arborarea steagurilor roșii, manifestări de simpatie față de forțele sovietice, mitinguri de prietenie în cinstea armatei sovietice, ofense aduse însemnelor naționale românești, monumentelor și bisericilor, confiscarea unor bunuri aparținând armatei sau diverselor instituții civile, participarea la acțiunile trupelor sovietice de dezarmare a utilităților și subunităților românești, maltratări de militari români, chiar și asasinate. Se mai arată că aceste acțiuni au fost mai frecvente în localitățile urbane în care populația evreiască era mai numeroasă – Soroca, Chișinău, Bălți, Ismail etc. – sau în satele situate pe rutele de retragere a marilor unități române. Unii istorici argumentează că marele număr de asemenea documente incriminatoare reflectă o realitate istorică: evreii din Basarabia erau antiromâni.

    Rapirea_BasarabieiOcupanții au format și instruit celule comuniste formate majoritatea din minoritari. Acestea au fost pregătite din timp și în mod special în vederea împiedicării operațiilor de evacuare a bunurilor aparținând instituțiilor de stat și ale armatei române din Basarabia. Grupurile de minoritari au acționat aproape identic și au avut ca scop: oprierea transporturilor de materiale spre gări prin blocarea străzilor cu mase compacte de așa-ziși demonstranți; refuzul de a afectua transporturi din partea celor care dețineau mijloace de transport; blocarea gărilor și garniturilor trenurilor de evacuare prin orice mijloace, inclusiv folosirea armelor de foc; sechestrarea de bunuri în drum spre gară sau pe peronul gării.

    În ziua de 9 septembrie, la Chișinău, colonelul medic în rezervă Cerchez Nicolae, martor la acțiuni aparent dezordonate și fără nici un plan al comitetelor și bandelor de minoritari, declara autorităților romîne la Ungheni, cu ocazia repatrierii: „Imediat ce a plecat ultimul tren de evacuare din acea seară, 28 iunie, din Chișinău, a invadat peronul stației ca scoasă din pământ o mulțime entuziasmată de copii, oameni maturi, care aclamau pe Stalin agitând steaguri și panglici roșii. Se aprinseseră luminile și felinarele de la intrarea stației dinspre Tighina iar mulțimea a crezut că vine delegația sovietică și s-a repezit cu elan și urale și aclamații spre întâmpinare. Copii de 16 – 17 ani, evrei, se agitau nebunește. Delegația sovietică a venit mai târziu, în patru tancuri, după ce se înnoptase de tot”.

    La Soroca, evreii înarmați au atacat camioanele Cercului de Recrutare, împiedicând evacuarea. În darea de seamă a acestuia se menționa printre altele: „Al treilea transport în care s-a pus întreaga arhivă a Cercului, toată arhiva Subinspectoratului pregătirii premilitare Soroca și tot bagajul și efectele persoanale ale ofițerilor activi și în rezervă, precum și tezaurul Administrației Financiare Soroca nu s-a putut efectua din următoarele cauze: la ora 14,30 bande înarmate de evrei au trecut malul Nistrului și au înfipt steaguri roșii cu emblema sovietică chiar pe mal pe direcția de acces în oraș; alte două bande de aproximativ 200-300 de evrei înarmați cu revolvere s-au adunat în centrul orașului la poarta Cercului de Recrutare; tot în acest timp au trecut Nistrul aproximativ 3 plutoane de cavalerie sovietică care, înconjurate de bandele de evrei, au pus stăpânire pe Prefectură, Primărie și oficiul P.T.T., iar a patra grupă s-a îndreptat spre depozitul de benzină unde se găsea la alimentare autocamionul al 3-lea. Autocamionului i s-au tăiat cauciucurile și tot conținutul lui a fost descărcat și jefuit”.

    Devastarea coloanelor de retragere ale armatei și administrației românești au avut ca scop împiedicarea evacuării depozitelor militare și a averii statului român. Aproape că nu a existat unitate a armatei române care să nu fi fost atacată și să i se încetinească ritmul de marș.

    atr

    Pe fondul acestor intamplări, regele Carol al II-lea nota la 29 iunie 1940: „ Excese de orice fel ale populației minoritare, mai ales evreii, care-i atacau și-i insultau pe ai noștri, au fost ofițeri batjocoriți, unități dezorganizate”, la 30 iunie: „Incidente, mai ales cu populația evreiască au avut loc pretutindeni. Din această cauză evacuările în multe locuri au fost imposibile, s-au împușcat funcționari, s-au atacat chiar unități militare”. La i iulie: „ Tot aceleași știri asupra exceselor și agresiunilor din partea evreilor și comuniștilor. Ele se fac mai ales asupra ofițerilor care sunt adesea bătuți și degradați”. S-au regele mai nota la 3 iulie 1940: „ Știrile din Basarabia sunt foarte triste. Astăzi a fost ultima zi a evacuării și a fost declarată zi de doliu național. Evreii și comuniștii s-au purtat într-un mod oribil. Asasinatele și molestările mă fac sa mă tem să cred că se jor produce reacții primejdioase”. La 6 iulie : „Știrile din țară sunt îngrijorătoare, purtarea evreilor din Basarabia și Bucovina a fost așa de rea cu ocazia evacuării încât a provocat o reacție și o indignare care se manifestă prin excese, asasinate, devastări”.

    Este adevărat și faptul că în momentul ocupației sovietice au existat și români care i-au primit cu bucurie pe sovietici în Basarabia, iar în acest sens regele Carol al II-lea nota la 30 iunie 1940: „Știrile din Basarbia sunt tot mai triste. Din păcate am avut dreptate cu așa numita reorganizare a F.R.N., mulți dintre conducătorii de acolo s-au arătat complet bolșevizați, fiind cei dintâi care au primit cu drapele roșii și flori trupele sovietice.
    Făcând referire la aceste violențe și culpa evreilor, în capitolul dedicat atitudinii și acțiunilor manifestate de evrei în timpul evacuării Basarabiei, în raportul final al Comisiei Internaționale pentru studierea Holocaustului, se stabilea încă de la început că: „Un clișeu dominant în istoriografia românească despre perioada 28 iunie – 3 iulie 1940 este cel potrivit căruia evreii din Basarabia s-au comportat vexatoriu față de autoritățile și de trupele române în retragere. Această credință, deși falsă, a fost folosită pentru a justifica acțiunile ulterioare antievreiești ale românilor”.

    Deși existența unor multitudini de surse care îi invinuiește pe evrei nu este combătută, în raportul final al Comisiei pentru studierea Holocaustului se pune sub semnul întrebării măsura în care acestea ar fi izvoare obiective.

    atr

    Este un fapt istoric că, în cursul retragerii trupelor române, grupuri de locuitori sau indivizi de diferite naționalități, inclusiv etnici români din Basarabia au comis acte reprobabile împotriva militarilor români care se cereau condamnate fără nici o indulgență.

    Sursa: Napoca News

Back to top button