bani

Rămân surprins când constat cum societatea este artificial ruptă în două pe teme care nu au absolut nicio miză. Problema salariului, mai precis a cui „proprietate” este, e una pe cât de sterilă, pe atât de gravă. Culmea, această problemă a stat la baza unor ideologii tembele. Să luăm așadar la analizat povestea.

Când se plătește un salariu, cele două „școli de gândire” văd treburile diametral opus. Pe de o parte salariatul spune că banii aceia i se cuvin și că sunt un simbol al „păcălirii” sale de către patron. Cu alte cuvinte, mulți salariați ao o viziune absolut marxistă în momentul în care consideră că raportul lor de muncă e un jaf pe care-l practică patronul. De partea cealaltă, patronul spune că banii aceia sunt „ai lui”, iar faptul că-i plătește salariatului banii e un semn de clemență din partea sa.

Orice om suficient de informat râde în fața ambelor opinii care sunt cât se poate de aberante. Însă, persistența dilemei creează tensiuni și distorsiuni. De fapt care-i adevărul?

O să pornesc de la salariat. Când înjură patronul, nu are dreptate deoarece nu are habar ce înseamnă – pentru cei mai mulți dintre investitorii onești – virarea salariilor. Cu cât ai mai mulți salariați te apasă o responsabilitate pe care nu o poți înțelege decât dacă te afli în pielea celui care trebuie să asigure fondul de salarii. De asemenea, legea cauzalității ne spune că dacă nu ar fi existat acel „patron mizerabil” care să aibă inițiativa, nici locul de muncă al salariatului nemulțumit nu ar exista.

Așadar, înainte de a înjura „patronul chiaburizat”, ar trebui să conștientizezi rolul său adevărat în toată ecuația acelui loc de muncă. Mai mult, dacă salariul pe care-l încasezi nu e rezultatul unei negocieri sau dacă nu ești mulțumit de el, dar știi că nu ai nicio șansă să ceri mai mult, înseamnă că e inflație în piață de ceea ce prestezi tu. Ești la fel ca țăranul care are roșii la vânzare și se trezește cu piața plină de roșii. N-are ce face, le vinde la prețul pieței și, dacă simte că nu poate altfel, trece pe o altă producție. La fel e și cu meseria sau salariul tău.

Acum nici punctul de vedere al „patronilor radicali” nu este nici măcar apropiat de adevăr. De fapt, spre deosebire de muncitorii care nu prea au loc de întors, viziunile patronilor de acest tip au rolul de a otrăvi societatea. Și, mai mult, semnalizează la vedere cât de rudimentari sunt unii oameni care-și zic „de afaceri”. De altfel, cu asemenea oameni, nici nu te mai miri de ce avem de-a face cu atâtea falimente. E cât se poate de evident că nu patronul dă salariul din banii săi! Asta e prostia cea mai sforăitoare pe care-o poarte spune cineva. Firma nu e patronul chiar dacă acela deține 100% din acțiunile firmei!

Asta nu înțeleg unii și de la înțelegerea acestui aspect ar putea rezulta un mediu economic sănătos. Firma e o entitate absolut diferită de patron. Îi rog mult pe cei care au firme să-și repete zilnic chestia asta. Firma e o persoană juridică, diferită de patron care e persoană fizică. Pentru mulți chestia asta e banală, dar sunt mult mai mulți cei care nu conștientizează acest aspect. Ce înseamnă diferența dintre cele două persoane? Înseamnă, în primul rând, faptul că buzunarul celor două entități nu e comun. Aud foarte mulți indivizi care vorbesc despre cum „scot bani din firmă”.

Oameni buni, e o aberație! Din firmă, un acționar poate scoate bani în două feluri: ori sub forma dividendelor, ori sub forma salariului(dacă ești angajat al acelei entități). Desigur, mai există metode prin care se scurg banii firmei către acționar. De exemplu sub forma mașinilor achiziționate pe firmă și utilizate de familie s.a.m.d. Mă rog, nici statul nu trebuie să fie penibil și să intervină în aceste mici scăpări, dar dacă te apuci și-ți iei o mașină de peste 40 000 EUR din banii firmei, statul ar trebui să intervină prin instituirea unor taxe serioase pe lux. În acest fel banii firmelor ar avea ceva mai multă relevanță economică și ar fi mult mai puțin canalizați spre satisfacerea unor penibile instincte primare.

Privind din acest punct de vedere, înțelegem că banii din care se plătesc salariile nu sunt ai patronului, ci ai firmei, care firmă e ceva absolut diferit de patron. Patronul poate fi administrator în acea firmă, dar banii nu sunt ai administratorului. Cât de penibil ar fi ca, la fiecare factură emisă de un furnizor de materie primă, patronul să se tăvălească pe jos deoarece plătește „din banii săi”. Nu, idiotule, nu-s banii tăi, ci ai firmei. Iar firma are niște obligații pe care trebuie să și le îndeplinească. E simplu. Banii cu care plătești factura de materii prime rezultă dintr-o obligație de plată a firmei. La fel și salariile. L-ai luat pe omul ăla la tine în firmă pentru că firma are nevoie de el. De aceea, dacă-l pui pe omul ăla să-ți zugrăvească în casă și-l plătești din banii firmei se numește evaziune fiscală. E simplu ca bună ziua.

Partea proastă e că la noi nu se conștientizează aceste chestiuni de bază. Dacă ar înțelege atât salariatul cât și investitorul care anume le sunt pozițiile, tensiunile inutile nu ar mai exista. Însă, pentru asta, inclusiv statul ar trebui să se implice, atât la nivel educațional, cât și la nivel practic. Am spus-o de mai multe ori: România nu are decât o singură șansă, iar acea șansă e educația antreprenorială. Aceasta e utilă atât celor care au inițiativa, cât și celor care sunt angajați.

Dan Diaconu

Ieri, Cornel Nistorescu ..a publicat urmatorul text: După eșecul cu cash-ul din care a rămas doar urma de lașitate cu mutarea inițiativei pe spatele ANAF-ului, Ciolacu a dat fuga în Egipt ca să primească persoanele cu cetățenie română aflate în Gaza. S-a dus cu ministrul de Externe care să-i traducă și să-i arate prin ce ușă trebuie să treacă pentru a-și etala patriotismul și explozia de solidaritate în seria de fotografii cu copiii.

Evident, din cadru a dispărut Luminița Odobescu, publicitatea nefiind de nasul ei mic și anonim, Marcel Ciolacu pozînd în cel mai dizgrațios mod. El și-a etalat bărbuța, fălcile și surîsul ca un mare învingător într-un demers disperat, ca unul care are merite deosebite în această ieșire întîrziată a cetățenilor români din Gaza.

Fotografiile din Egipt, dincolo de bucuria și solidaritatea cu niște oameni scăpați din infern, rămîn ceea ce sunt. Niște excese ale foamei de publicitate ale unui om care își trădează și foamea de putere. Marcel Ciolacu din piețe, Ciolacu din clasa economy, Ciolacu etalînd conținutul din coșul cu cumpărături, Ciolacu cu amanta, Ciolacu cu păcănelele pe genunchi, Ciolacu lătrînd amenințător la evazioniști, Ciolacu din Egipt, rînjind la camera foto, în toate ipostazele este doar personajul disperat de publicitate care se visează în vîrful piramidei.

Sunt semne clare de nucă goală, împachetate de o companie de marketing politic pentru a ne băga pe gît, ca unor gîște, un om de a cărui foame de putere trebuie să ne temem din ce în ce mai mult.

Post scriptum:

A doua zi, după emoționanta festivitate a salvaților din Gaza, vînătoarea de votanți a continuat. Ciolacu a decis majorările de pensii, în ciuda semnalului de alarmă venit de la Ministerul Finanțelor.

Nu contează riscurile. Liberalii sunt din ce în ce mai bezmetici, iar Marcel Ciolacu este gata să facă orice pentru victoria PSD-ului și pentru planul său de putere. Praf și pulbere, dar să cîștige el. A plecat la Congresul socialiștilor europeni pentru a obține și ceva sprijin extern.

Planul este grosolan și vizibil. Ziua și farsa, ziua și pomana, ziua și mesajul, ziua și amăgirea populației!

Kaufland România nu mai acceptă clienții care vor să achite cu bani cash în restaurant. Avocatul Adrian Cuculis: „E o discriminare majoră!” / Avocatul Ilie Dorin: „Statul nu este de partea consumatorului” 

Unele companii cu activitate în România vor să creeze un „trend” prin care să descurajeze plățile cu bani cash. Kaufland de exemplu, impune clienților să achite doar cu cardul, dacă vor să mănânce în restaurant.

„Ordonanța austerității” a Guvernului PSD + PNL, anunțată de către premierul Marcel Ciolacu, a provocat revoltă în societate. Aceasta nu va scădea salariile, dar efectele ar putea fi aceleași, scăderea drastică a puterii de cumpărare a cetățenilor, printr-un nou „pachet” de introducere de taxe și impozite. De asemenea, în legea PSD + PNL se impun noi praguri pentru plata cu bani lichizi, pentru a facilita plata cu cardul.

„Teoria conspirației” a devenit realitate. Unele companii au început să-și impună propriile politici – refuză categoric plata cash. Printre acestea, nemții de la Kaufland, un jucător major în retailul alimentar din țara noastră.

După ce au redus din numărul de angajați de la casele de marcat, prin introducerea caselor „self-scan”, cei de la Kaufland au decis să impună clienților plata cu cardul în restaurantele pe care le dețin.

Plata cash nu e interzisă în România. Kaufland își face propria lege

Iată un exemplu, restaurantul Kaufland PopUp din Pipera, București.

Astfel, cei care vor să-și rezerve o masă la Kaufland PopUp sunt avertizați telefonic că nu acceptă decât clienți care achită cu cardul. Mai apoi, clienții primesc un mesaj în care li se specifică același lucru, „plățile sunt acceptate doar cu cardul”. Acest lucru amintește de măsurile controversate ale retailerului german din perioada „COVID”, când a montat garduri pentru vaccinați și nevaccinați și când românii fără pașaport vaccinal erau interziși în centrele comerciale.

În plus, cei de la Kaufland nu doar că impun plata cu cardul, ci solicită clienților să nu petreacă mai mult de două ore la masă.

Kaufland transmite inclusiv prin SMS clienților că NU acceptă plata cash.

Studenții din Suceava, obligați să plătească doar cash

O inițiativă popularizată zilele acestea, care a provocat furie în societate, aparține rectorului Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava. Valentin Popa, membru PSD, fost ministru al Educației, a impus studenților plata taxelor exclusiv cu cardul.

Odată cu introducerea noii reguli, nici mâncarea de la cantină nu mai poate fi plătită în numerar. În anunțul publicat pe ușa cantinei se menționează că „în mod excepțional, pentru motive temeinice și doar cu aprobarea rectorului, se pot efectua tranzacții în numerar.

Mircea Badea: „Banca Centrală Europeană explică de ce e bun cash-ul”

Între timp, din ce în ce mai multe persoane publice au început să ia atitudine, după ce Guvernul de la București a anunțat că-și dorește să reducă pe cât de mult posibil plata cash. Printre acestea, Mircea Badea.

„Pe mine recunosc că nu mă interesează absolut deloc sau foarte puțin spre deloc tema evaziunii fiscale atunci când contra-ponderea sunt drepturile și libertățile cetățenilor. Și vreau să vă citesc de pe site-ul Băncii Centrale Europene. Libertatea nu mi se pare o bagatelă și atunci nu o bagatelizez.

Şi explică Banca Centrală Europeană de ce e bun cash-ul la om: ne asigură libertatea și autonomia cash, după aia zice de confidențialitatea vieții mele, care vreau să rămână privată și nu vreau să fiu la cheremul oricărui Gigel, niciunui Gigel care apasă pe un buton și află despre mine orice sau mă blochează pe mine în secunda doi de la un buton.

Zice și că faci economii, cheltuiești mai puțin folosind cash, pentru că înțelegi altfel pe ce dai banii și cât costă partea de credit de pe card. Deci dvs. ziceți trebuie să limităm drepturile și libertățile, că nu ne putem lupta altfel cu evaziunea.

Bun, eu nu sunt de acord. Dacă nu vă puteți lupta altfel cu evaziunea, găsiți pe unii care pot, dacă nu se poate și nu se poate, atunci asta e, în niciun caz nu sunt de acord”, i-a transmis Badea la Antena 3, ministrului PSD al Economiei, Ștefan Oprea.

Ce pot face românii. Punctul de vedere al avocatului Adrian Cuculis: „E o discriminare majoră!”

Avocatul Adrian Cuculis susține, de asemenea, că astfel de politici, precum cele practicate de Kaufland, reprezintă „discriminări majore”.

„Din punctul meu de vedere există o discriminare majoră, în condițiile în care nici măcar nu se poate vorbi despre o interdicție concretă și legală în România cu privire la plățile cash, iar faptul că un anumit restaurant sau alt comerciant impune doar plata cu cardul reprezintă o încălcare a legii.

Nu poate fi obligat niciun consumator să folosească cardul în afara condițiilor legii, spre îmbogățirea băncilor, iar atâta vreme cât așa cum am spus, nu există un cadrul legal pentru a impune o asemenea plată, comerciantul respectiv este posibil să fie amendat de către ANPC.

Spun acest lucru pentru că în România funcționează plata cash-back, ceea ce presupune că acest comerciant avea inclusiv obligația de a livra o sumă de până la 200 RON la cererea persoanei care se prezintă cu card”, a comentat Cuculis, pentru R3media.ro.

Ilie Dorin, avocat: „E o jecmăneală bancară făcută prin intermediul statului, stat care este evident de partea băncilor, nu de partea poporului”

Avocatul Ilie Dorin semnalează, de asemenea, că cei de la Kaufland se află într-o nouă situație imorală și ilegală. În plus, acesta a avertizat și cu privire la inițiativele guvernamentale de descurajare a utilizării banilor lichizi.

„Plata exclusiv cu cardul este discriminatorie și încalcă grav libertatea de alegere și proprietatea persoanelor. Discriminatorie pentru că cei care nu au card bancar nu vor putea folosi un produs sau un serviciu. Încalcă libertatea de alegere a produselor și serviciilor, adăugând un criteriu defavorabil consumatorului, nu un criteriu de calitate a produsului serviciului, ci un criteriu ce tine de consumator. Încalcă libertatea de alegere pentru că în contractul dintre prestator și consumator intervine încă o persoana – banca – care va participa și va fi parte la toate contractele consumatorului, chiar dacă acesta nu vrea, deci împotriva voinței lui. În plus, îi va afecta proprietatea consumatorului, pentru că fiecare tranzacție are un comision destul de mare.

Dacă lunar facem aproximativ 100 de tranzacții, minim, și comisionul băncii este de 2 lei per tranzacție (în timp banca îl poate mari la cât va dori ea, putând ajunge și la 5 lei), atunci vom da băncii lunar 200 lei, adică 2.400 lei pe an, deci un salariu sau o pensie dintr-un an. Fie că vrem, fie că nu vrem. Prin obligarea la plata cu cardul, statul ne forțează să semnăm un contract bancar pe care nu îl dorim și ne forțează sa plătim un salariu sau o pensie din an băncii, deși nu vrem. În plus, nu beneficiem de niciun serviciu și de niciun favor, adică un consumator nu are nicio facilitate. Măsura nu aduce niciun beneficiu consumatorului, ci dimpotrivă, pune pe umerii lui o sarcină financiară anuală enormă, nejustificată, inutilă pentru el dar extrem de profitabilă pentru bănci.

Practic, se încearcă o revoluție financiară de către bănci și state, pentru profitul băncilor, care nu fac absolut nimic, totul prin obidirea omului de rând. Este o jecmăneală bancară făcută de bănci prin intermediul statului, stat care este evident de partea băncilor, nu de partea poporului.”, a declarat avocatul, pentru R3media.

Andi Miron

Potrivit sursei citate, proiectul prevede că persoanele juridice și fizice care prestează activități economice nu pot încasa mai mult de 1.000 de lei de la o altă persoană. În legea actuală, plafonul este 5.000 de lei.

Totodată, magazinele cash and carry nu vor mai încasa mai mult de 2.000 de lei, numerar de la o persoană. Acum, plafonul este de 10.000 de lei.

Toate persoanele juridice și fizice care desfășoară activități economice nu vor putea face plăți zilnice, care să depășească 1.000 de lei /persoană, dar nu mai mult de un plafon total de 2.000 lei/zi. În acest moment, plafoanele sunt de 5.000 de lei/persoană, respectiv 10.000 de lei/zi.

Senatorul Claudiu Târziu a criticat intenția Guvernului Ciolacu de a limita plățile în numerar, avertizând că această măsură nu reprezintă altceva decât un pas spre interzicerea banilor fizici.

„Limitarea plăților în numerare la 2.000 de lei, un pas înainte spre interzicerea banilor lichizi. Nu vom accepta!”, a transmis, miercuri, pe Facebook, senatorul Claudiu Târziu, președintele Consiliului Național de Conducere al AUR.

Proiectul propus de Guvernul Ciolacu vine pe fondul existenței în Parlament a unei inițiative a PSD și PNL care urmărește să restricționeze plata numerar, inclusiv a salariilor către angajați.

Guvernatorul Băncii Naţionale a României, Mugur Isărescu, susţine că în cazul modificărilor legislative din domeniul fiscal realizate în ultimii ani a fost vorba de un „abuz de politici fiscale”.

„Discuţia îmi aminteşte de Creangă, povestea cu omul care căra apă cu ciurul. Păi, cu atâtea excepţii (…) chiar m-aţi speriat. Eu nici n-am ştiut că s-au făcut modificări legislative în domeniul fiscal. Aici a fost vorba de un abuz de politici fiscale în mod evident. Ai în 6 ani atâtea modificări.

Pe ce stabilitate poţi să ai cu asemenea chestiuni? (…). Noi avem acum un sistem de taxe regresive care apasă mai mult pe micii contribuabili. Deci, după mine, prima măsură ar fi să terminăm, treptat bineînţeles, că nu poţi să bruschezi nici pe omul de afaceri cu măsuri de azi pe mâine, într-o anumită perspectivă, cu toate aceste excepţii şi apoi revenirea la un flat-tax înainte de a discuta de alte sisteme de impozitare.

Dar revenirea la un flat-tax, la o taxă unică, nu la un sistem de taxe regresive. Aici suntem”. Şi noi economiştii ştim ce înseamnă sistem de taxe regresive. Nu te ajută nici la prociclicitate, nu te ajută la nimic”, a declarat, vineri, Mugur Isărescu.

Guvernul Ciolacu a iesit pe pietele externe pentru a se finanta prin doua emisiuni de obligatiuni denominate in euro, scadente in 18 septembrie 2028 si 18 septembrie 2033, anunta agentia Bloomberg. Imprumutulo este de 3 miliarde de dolari.

Natiunea balcanica ofera obligatiuni cu scadenta in 2028 si 2033 la (…) 255 de puncte de baza peste swapurile medii pentru datoria cu scadenta mai scurta si in zona de 360 de puncte de baza pentru obligatiunile cu scadenta mai lunga, potrivit unei persoane familiarizate cu aceasta chestiune, care a cerut sa nu fie identificata deoarece nu este autorizata sa vorbeasca despre acest subiect (…)

Emisiunea are loc in contextul in care tara se apropie de atingerea obiectivului de a strange pana la 8,5 miliarde de euro (9,1 miliarde de dolari) de pe piata internationala in acest an. Romania a strans deja aproximativ sase miliarde de euro in obligatiuni in euro si dolari”, a informat Bloomberg, luni dimineata.

„Guvernul a estimat ca necesarul brut de finantare al tarii pentru 2023 va ajunge la 160 de miliarde de lei (34,6 miliarde de dolari). In ultima luna, Bucurestiul a purtat discutii intense cu Comisia Europeana pentru a creste tinta de deficit bugetar impusa de Uniunea Europeana, de la 4,4% din PIB, la 5,5%, in conditiile in care cheltuielile cresc, iar racirea economiei afecteaza colectarea taxelor.

Ministrul de Finante avertizeaza asupra riscului unui deficit bugetar de 7% din PIB.

UE are ca obiectiv aducerea tintei de deficit pentru tara est-europeana la 3% din PIB si nu a acceptat inca propunerea Romaniei”, a mai aratat Bloomberg.

Guvernul nu a anuntat nimic public in acest sens.

Romania plateste cele mai mari dobanzi din UE, de 8%, pentru imprumuturile deja accesate. Ungaria imprumuta bani la o dobanda de 5,92%, Polonia: 4,83%, Bulgaria: 1,09%, Germania: 0,28%, iar Lituania are credite cu 0,16%, potrivit Bancii Centrale Europene.

Analistii economici spun ca rata dobanzii are legatura cu ratingul de tara, cu inflatia si cu deficitul bugetar.[/lockercat]