Dacă doriți să ne sprijiniți prin PayPal, orice DONAȚIE este binevenită:

bancheri

  • STRICT SECRET: TOP 50 cei mai bine plătiți sinecuriști ai României! Insectarul pilelor politice care se îmbogățesc pe spatele românilor

    Screenshot 2021 10 25 at 09.38.22 750x350 1

    Cu siguranță că ați mai citit prin presa din ultimii 10 ani despre bugetarii de lux ai României. Dar niciodată nu i-ați văzut pe toți strânși într-un singur loc, într-un singur articol.

    Strict Secret vă oferă primul articol din istoria presei românești moderne care îi strânge la un loc pe toți sinecuriștii importanți ai României într-un „insectar” cu adevărat interesant: sunt șefi de bănci, de companii naționale, de agenții, și toți au același scop – să încaseze mii de euro pe lună fără să se speteasca prea tare.

    Doar ne zice la dicționar ce înseamnă o…

    SINECÚRĂ s.f. Slujbă, funcție bine retribuită, care necesită o muncă minimă sau nu necesită nici o muncă. [Cf. fr.sinécure, engl. sinecure < lat. sine – fără, cură – grijă].

    Dar vreau să vă scutur ochii de ceața naivității. TOȚI cei de mai jos nu sunt pe respectivele funcții pentru salariile grase cu care sunt retribuite. Nu fiți naivi, cei mai mulți dintre ei au bani personali făcuți din șmenuri pe bani publici cât să le ajungă pentru două vieți. Ei sunt acolo cu o dublă misiune: să facă bani pentru partidul sau serviciul secret care i-a trimis și să facă bani și pentru sine. Cu cât au mai mult, cu atât vor mai mult.

    Contracte cu firme de casă, parandărături, licitații trucate, ajutoare speciale pentru firmele recomandate, credite luate cât ai zice „șpagă”, incredintari directe, blocaje pentru adversari, astea sunt obiectivele sinecuriștilor. Nu îi interesează Țara, deși pozează oficial cu Tricolorul în spate. Îi interesează ce se poate ciordi.

    Mai jos aveți un nene șef la Romsilva. Nu stă el acolo pentru aia 3000 de euro pe lună, stă pentru autorizări, pentru lemnul ilegal furat din România. Un alt copil e șef la Nuclearelectrica, pus acolo de niște băieți grei, căci el e angajat și la o firmă de trading super puternică din America. Alții, sunt pe funcții din 1900 toamna: șeful Eximbank, Traian Halalai, sau Bogdan Chirițoiu, șeful Consiliului Concurenței, ori Mugur Isărescu, niciunul nu dă semne că ar vrea să plece, de parcă institutiile pe care le conduc ar fi deja pe numele lor, proprietatea lor.

    Acest articol vă prezintă în exclusivitate doar spuma sinecuristilor din România. Dedesubtul lor, vine adevăratul stat paralel al sinecuriștilor – eșalonul 2 și 3 de pile, mai puternici adeseori decât șefii lor, căci mulți vor fi schimbați de politic după un mandat sau două, dar cei din eșalonul 2 și 3… aproape niciodată.

    Citiți cu atenție nume și cifre, măcar din respect pentru un jurnalist care s-a străduit să vă aducă ceva inedit sub nas, ba chiar poate nu a dormit mult timp ca să facă cercetarea. Sau nu o faceți pentru jurnalist, faceți gestul de a citit până la capăt pentru sufletul vostru, ca să vă dați seama cât de mult li se rupe celor din lista de mai jos de România și de voi.

    Lectură… neplăcută!

    1. Traian Halalai, seful EXIMBANK – 22 000 de euro/luna

    2. Mugur Isarescu, sef Banca Nationala a Romaniei – 16 500 euro/luna

    3. Florin Georgescu, prim-viceguvernatorul BNR – 15 500 euro/luna

    4. Leonardo Badea, viceguvernator BNR – 14 000 euro/luna

    5. Eugen Nicolaescu , viceguvernator BNR – 16 500 euro/luna

    6. Bogdan Neacsu – CEC Bank – presedinte – 21. 000 de euro/luna

    7. Popa Mihaela Lucia – prim-vicepresedinte CEC Bank, 15 600 euro/luna

    8. Iovu Mirela – vicepresedinte Comitetul Director CEC Bank, 10 000 de euro/luna

    9. Vlad Stoica, presedinte ANCOM, 9 000 de euro/luna

    10. Iana Bogdan, vicepresedinte ANCOM – 7000 euro/luna

    Vedeti toata lista pe StrictSecret.ro

  • Lider nationalist grec: “Omorati bancherii, NU va sinucideti”

    bncs

    Sinuciderea scriitorului naționalist Dominique Venner chiar în incinta catedralei Notre Dame din Paris, cu scopul “trezirii poporului francez”, a stârnit diverse reacții în rândul mișcărilor identitare europene. În timp ce unii laudă gestul dramatic, comparându-l cu cel al japonezului Yukio Mishima, alții consideră moartea bărbatului de 78 de ani ca fiind tragică și inutilă.

    În cea de a doua categorie se numără și parlamentarul grec Ilias Panagiotaros din partea partidului Zorii Aurii, care a îndemnat oamenii disperați ca în loc să se siucidă “să-i omoare pe cei responsabili pentru problemele lor”. Conform EuroNews, acesta a identificat în bancheri inamicul numărul unu al națiunilor.

    Politicianul a mai declarat recent pentru postul de televiziune australian SBC că partidul său dorește să calce pe urmele mișcării de rezistență Hezbollah (Partidul lui Dumnezeu) din Liban, care ocupă un loc important pe eșicherul politic din micul stat din Orientul Mijlociu.

    Partidul Zorii Aurii a zguduit în luna iunie a anului trecut sistemul politic din Grecia obţinând la alegerile parlamentare 7 la sută din voturi, revenindu-i astfel 18 locuri în Parlamentul din Atena. De atunci a crescut constant în sondaje, depășind 10 procente din opțiunile de vot.

  • Dancila A FACUT ANUNTUL. SE SCHIMBA BANII!

    SBANI

    Leul românesc este pe cale de dispariție. De acum totul este oficial și nu se mai pune nicin măcar problema datei la care se va întâmpla evenimentul. Este clar că se schimbă banii și încă destul de repede.

    Se schimbă banii. Leul românesc este pe cale de dispariţie. Totul se va întâmpla, cel mai probabil, în 2024, după cum o spune chiar premierul României, după discuţii cu bancheri şi alţi oficiali ai statului.

    “Adoptarea monedei euro este un proiect complex, de mare avergură, care trebuie temeinic pregătit prin implicarea specialiştilor, a mediului academic, patronatelor, sindicatelor, partidelor politice, societăţii civile şi desigur a tuturor instituţiilor cu resposabilităţi în domeniu. În cursul anului trecut comisia din care au făcut parte reprezentanţi ai acestor structuri au avut o activitate intensă cu reuniuni bilunare. În urma acestora au rezultat două documente: planul naţional de adoptare a monedei euro şi raportul de fundamentare a acestui plan. Astăzi, Guvernul îşi va însuşi aceste documente în vederea asumărilor politice. Ulterior vor fi transmise Comisiei Europene. Implicit ne asumăm obiectivul de adoptare a monedei euro de către România în anul 2024”, a declarat Viorica Dăncilă.

    Analiştii băncilor sunt ceva mai sceptici în legătură cu data exactă

    „Anul 2019 ar putea să fie ultimul an din faza de creştere a actualului ciclu economic. Trebuie să subliniez că este un posibil scenariu prudent de echilibru. Nu este scenariu perfect. Este criticabil, este amendabil şi este foarte posibil să nu aibă loc. 2019 este ultimul an de creştere, urmează 2020 şi 2021 ani de contracţie, cu menţiunea că trecerea de la faza de boom la faţa de contracţie nu va fi nici pe departe atât de agresivă precum a fost la ultima trecere, când am sărit de la +7% la -7% contracţie economică. Deci aici vom discuta de unu – două puncte procentuale. Iar apoi de abia în anul 2023 – 2024 – 2025 vom intra din plin, ca să spun aşa, într-o nouă fază de creştere economică şi de refacere, câtă vreme vom acumula şi nu vom adopta politici prociclice a echilibrelor, iar undeva în anul 2028 avem în vedere că, precum spuneam, prudent şi echilibrat România ar putea să adopte euro”, a spus Florian Libocor, economistul şef al BRD, la o conferinţă de profil.

  • Cine conduce lumea? Dovezi despre elita foarte bogata care trage sforile

    masoni

    Este adevarat ca un grup de elita “indecent” de bogata controleaza lumea? Este adevarat ca barbati si femei care detin o multime de bani conduc cu adevarat lumea din spatele scenei? Raspunsul ar putea sa va surprinda. Cei mai multi dintre noi tind sa considere banii ca un mod convenabil de a face tranzactii, dar adevarul este ca de asemenea banii reprezinta putere si control. Iar astazi traim intr-un sistem neo-feudal in care cei extrem de bogati trag toate sforile. Cand vorbesc despre cei extrem de bogati, nu vorbesc doar de oamenii care au cateva milioane de dolari.

    Dupa cum veti vedea mai tarziu in cadrul acestui articol, cei ultra-bogati au destui bani depozitati in banci offshore (din “paradisuri fiscale”) pentru a cumpara toate bunurile si serviciile produse in Statele Unite in timpul unui intreg an si inca sa fie capabili sa lichideze intreaga datorie nationala a Statelor Unite. Asta inseamna o cantitate atat de uriasa de bani incat este aproape de neinteles. In acest sistem neo-feudal, noi toti restul suntem sclavi ai datoriilor, inclusiv propriile noastre guverne. E destul sa priviti in jur- toata lumea se afunda in datorii si toate acele datorii ii fac pe ultra-bogati si mai bogati. Dar ultra-bogatii nu stau pur si simplu cu banii in buzunar. O parte din bani ii folosesc pentru a controla afacerile natiunilor.

    Ultra-bogatii detin practic fiecare banca si corporatie importanta de pe planeta. Ei folosesc o vasta retea de societati secrete, think tank-uri si organizatii caritabile pentru a propune interesele ascunse si pentru a-i face pe membrii acestora sa se conformeze. Ei controleaza modul in care privim lumea prin faptul ca detin mass-media si controleaza sistemul nostru educational. Ei finanteaza campaniile a majoritatea dintre politicienii nostri si exercita o influenta enorma asupra unor organizatii internationale cum sunt: Natiunile Unite, Fondul Monetar International, Banca Mondiala si Organizatia Mondiala a Comertului. Cand faci un pas in spate si arunci o privire de ansamblu, nu exista prea multe indoieli asupra a cine conduce lumea. Doar ca cei mai multi dintre oameni nu vor sa recunoasca adevarul.

    Ultra-bogatii nu se “coboara” sa-si depoziteze banii in banca locala ca mine si ca tine. In schimb, ei tind sa-si puna deoparte bunurile in locuri in care nu vor fi impozitati, cum ar fi Insulele Cayman. Conform unui raport care a fost lansat vara trecuta, elita globala detine in jur de 32 de TRILIOANE de dolari puse deoparte in banci offshore din jurul lumii.

    Produsul intern brut al Statelor Unite pentru anul 2011 a fost in jur de 15 trilioane de dolari, iar datoria nationala a Statelor Unite se invarte in jurul a 16 trilioane de dolari, astfel incat chiar daca le adunam tot nu insumeaza 32 de trilioane de dolari.

    Bineinteles ca asta nici macar nu include banii care sunt pusi deoparte in alte locatii care nu au fost relevate de studiul efectuat, si nici nu include toate bogatiile pe care elita globala le detine in active mobiliare si imobiliare, cu exceptia activelor circulante.

    Elita globala a depozitat in mod real o multime incredibila de bogatii in aceste timpuri grele. Urmatoarele informatii sunt luate dintr-un articol publicat pe website-ul Huffington Post…

    “Persoanele bogate si familiile lor detin nu mai mult de 32 de trilioane de dolari ascunsi in active financiare in “paradisuri fiscale” offshore, reprezentand pana la 280 de miliarde de dolari din impozitele pe venit pierdute, conform cercetarii publicate duminica.

    Studiul care estimeaza dimensiunea bogatiei financiare private la nivel global depozitata in conturi offshore- excluzand bunurile care nu sunt financiare cum sunt proprietatile imobilare, aurul, iacht-urile si caii de cursa- situeaza suma intre 21 si 32 de trilioane de dolari.

    Cercetarea a fost facuta pentru grupul de presiune numit Tax Justice Network, care militeaza impotriva “paradisurilor fiscale”, de catre James Henry, fost economist-sef la firma de consultanta McKinsey &Co.

    El a folosit informatii provenite de la Banca Mondiala, Fondul Monetar International, Natiunile Unite si bancile centrale.”

    Dar, dupa cum am mai mentionat, elita globala nu doar detine o multime de bani. Ea pur si simplu detine de asemenea aproape fiecare banca importanta si fiecare corporatie importanta de pe intreaga planeta.

    Conform unui articol exceptional din New Scientist (revista britanica de stiinta, fondata in 1956, n. tr.), un studiu facut asupra a mai mult de 40.000 de corporatii transnationale de catre Institutul Federal Elvetian de Tehnologie din Zurich a descoperit ca un nucleu foarte mic de banci uriase si corporatii gigant pradatoare domina intregul sistem economic global.

    O analiza a relatiilor dintre 43.000 de corporatii transnationale a identificat un grup relativ mic de companii, in principal banci, care aveau o putere disproportionata asupra economiei globale.

    Cercetatorii au descoperit ca acest nucleu este format din doar 147 de companii cu legaturi foarte stranse intre ele.

    Atunci cand o echipa a descurcat itele retelei de proprietari, a descoperit ca multe dintre ele duceau la o “super entitate” compusa din 147 companii inca si mai strans legate intre ele- toate proprietatile lor erau detinute de alti membri ai “super-entitatii”- care controla 40 la suta din bogatia totala in cadrul retelei. “De fapt, mai putin de 1 la suta din companii erau capabile sa controleze 40 la suta din intreaga retea,” afirma Glattfelder. Cele mai multe dintre ele erau institutii financiare. In top 20 se aflau Barclays Bank, JPMorgan Chase & Co si The Goldman Sachs Group.

    Acesta este top 25 banci si corporatii din nucleul acestei “super-entitati”. Veti recunoaste multe din numele de pe lista…
    1. Barclays plc
    2. Capital Group Companies Inc
    3. FMR Corporation
    4. AXA
    5. State Street Corporation
    6. JP Morgan Chase & Co
    7. Legal & General Group plc
    8. Vanguard Group Inc
    9. UBS AG
    10. Merrill Lynch & Co Inc
    11. Wellington Management Co LLP
    12. Deutsche Bank AG
    13. Franklin Resources Inc
    14. Credit Suisse Group
    15. Walton Enterprises LLC
    16. Bank of New York Mellon Corp
    17. Natixis
    18. Goldman Sachs Group Inc
    19. T Rowe Price Group Inc
    20. Legg Mason Inc
    21. Morgan Stanley
    22. Mitsubishi UFJ Financial Group Inc
    23. Northern Trust Corporation
    24. Société Générale
    25. Bank of America Corporation

    Elita ultra-bogata se ascunde de multe ori in spatele a straturi si straturi de proprietari, dar adevarul este ca datorita angrenajului de relatii dintre corporatii, elita controleaza de fapt aproape fiecare corporatie din Fortune 500 (clasament al celor mai mari companii publice americane după cifra de afaceri, intocmit de prestigioasa revista Fortune, n. tr.)

    Totalul de putere si control care le revine din acest angrenaj este greu de descris.

    Din pacate, acelasi grup de oameni au condus lucrurile pentru multa vreme. De exemplu, primarul orasului New York, John F. Hylan a rostit urmatoarele in timpul unui discurs tinut prin anul 1922…

    Adevarata amenintare pentru Republica noastra este guvernul invizibil care, ca o caracatita uriasa isi intinde picioarele sale lipicioase peste orasele, statele si natiunea noastra. Pentru a porni de la simple generalizari, dati-mi voie sa afirm ca la capatul acestei caracatite se afla interesele companiei Rockefeller-Standard Oil si un grup mic de filiale ale unor banci puternice, denumiti in mod generic bancheri internationali. Mica clica de bancheri internationali influenti conduce de fapt guvernul Statelor Unite pentru a-si urmari propriile sale scopuri egoiste.

    Practic ei controleaza ambele partide, elaboreaza platforme politice, transforma in pioni liderii politici, se folosesc de conducatorii unor organizatii private si apeleaza la orice instrument pentru a numi in pozitii de oficiali publici asemenea candidati potriviti cerintelor marilor afaceri corupte.

    Acesti bancheri internationali si interesele companiei Rockefeller-Standard Oil controleaza majoritatea ziarelor si a revistelor din aceasta tara. Ei se folosesc de editorialele acestor ziare pentru a-i forta sa fie obedienti sau pentru a-i da afara pe acei oficiali publici care refuza sa se supuna cerintelor puternicii clici corupte care compune guvernul invizibil. Acest guvern actioneaza la adapostul unui paravan creat de el insusi si se foloseste de oficialii nostri din executiv, legislativ, scoli, curti de justitie, ziare si fiecare agentie creata pentru protectia publica.

    Acesti bancheri internationali au creat bancile centrale mondiale (inclusiv Rezerva Federala), si se folosesc de bancile internationale prinse in capcana unui ciclu fara sfarsit de datorii de care nu se poate scapa. Datoria guvernamentala este un mod de a “legitima” faptul ca se iau bani de la noi toti, se transfera guvernului si apoi in buzunarele celor ultra-bogati.

    Astazi, Barrack Obama si aproape toti membrii Congresului refuza in mod absolut sa critice Rezerva Federala, dar in trecut au existat unii membri curajosi ai Congresului care au fost dispusi sa adopte o pozitie. De exemplu, urmatorul citat este dintr-un discurs tinut in fata Camerei Reprezentantilor de catre congresmanul Louis T. McFadden pe 10 iunie 1932…

    “Domnule Presedinte, avem in aceasta tara una dintre cele mai corupte institutii pe care le-a cunoscut lumea. Ma refer la Comisia Rezervei Federale si la Bancile Rezervei Federale. Comisia Rezervei Federale, comisie guvernamentala, a inselat guvernul Statelor Unite si pe cetatenii sai cu destui bani pentru a plati datoria nationala. Ravagiile si inechitatile Comisiei Rezervei Federale au costat aceasta tara destui bani pentru a plati datoria nationala de mai multe ori chiar. Aceasta institutie diabolica a saracit si a ruinat poporul Statelor Unite, s-a falimentat singura si practic a dus la falimentul guvernului nostru. A reusit sa faca asta prin intermediul imperfectiunilor legii dupa care functioneaza, prin proasta administrare a acelei legi de catre Comisia Rezervei Federale si prin practicile corupte ale vulturilor bogati care o controleaza.”

    Din pacate, majoritatea americanilor inca mai cred ca Rezerva Federala este o “agentie federala”, dar asta pur si simplu nu este corect. Urmatorul fragment este preluat de pe site-ul factcheck.org…

    “Actionarii din cele 12 Banci ale Rezervei Federale regionale sunt bancile private care apartin Sistemului Rezervei Federale. Acestea includ toate bancile nationale (acreditate de guvernul federal) si acele banci acreditate de stat care doresc sa se alature si sa indeplineasca anumite cerinte. In jur de 38 la suta din mai mult de 8000 de banci nationale sunt membri ai sistemului si astfel, detin Bancile Rezervei Federale.

    Conform cercetatorilor care au studiat proprietarii marilor banci de pe Wall Street care domina Rezerva Federala, aceleasi nume apar mereu: familia Rockefeller, Rothschild. Warburg, Lazard, Schiff si familiile regale din Europa.”

    Dar bancherii internationali ultra-bogati nu au facut aceste lucruri doar in Statele Unite. Scopul lor era sa creeze un sistem financiar global pe care sa-l domine si sa-l controleze. Iata ce a scris odata profesorul de istorie Carrol Quigley de la Universitatea din Georgetown…

    “Puterile capitalismului financiar au avut o alta tinta vasta, nici mai mult nici mai putin decat crearea unui sistem mondial de control financiar aflat in maini private, capabil sa domine sistemul politic al tarii noastre ca un intreg. Acest sistem urma sa fie controlat intr-o maniera feudala de catre bancile centrale mondiale, actionand concertat, prin intermediul unor acorduri incheiate in urma unor frecvente intalniri private si conferinte. Apogeul sistemului urma sa fie Banca pentru Acorduri Internationale din Basle,

    Elvetia, o banca privata detinuta si controlata de bancile centrale mondiale care erau ele insele corporatii private.”
    Din pacate, cei mai multi americani nu au auzit vreodata de Banca pentru Acorduri Internationale, dar se afla chiar in inima sistemului global financiar. Urmatorul fragment este preluat de pe Wikipedia…

    Fiind o organizatie de banci centrale, Banca pentru Acorduri Internationale BIS cauta sa faca politicile monetare mai predictibile si transparente printre cele 58 de banci centrale membre. In timp ce politica monetara este determinata de fiecare natiune suverana, este supusa scrutinului bancilor centrale si private si probabil speculatiei care afecteaza ratele de schimb ale valutei straine si in mod special soarta economiilor exportatoare. Esuarile in a face politica monetara sa corespunda cu realitatea si in a face reforme monetare la timp, de preferat ca o politica simultana printre cele 58 de banci membre si implicand de asemenea Fondul Monetar International, au dus de-a lungul istoriei la pierderi de ordinal miliardelor in timp ce bancile incearca sa mentina o politica folosind metodele pietei deschise care s-au dovedit a fi bazate pe supozitii nerealiste.

    Ultra-bogatii au jucat de asemenea un rol important la infiintarea altor institutii international importante, ca de exemplu: Natiunile Unite, Fondul Monetar International, Banca Mondiala si Organizata Mondiala a Comertului. De fapt, terenul pentru sediul Natiunilor Unite din orasul New York a fost achizitionat si donat de catre John D. Rockefeller.

    Bancherii internationali sunt “internationalisti” si sunt foarte mandri de acest lucru.

    Elita controleaza de asemenea si sistemul educational din Statele Unite. De-a lungul anilor, Fundatia Rockefeller si alte organizatii elitiste au varsat cantitati uriase de bani in universitati de top. Astazi, aceste universitati de top sunt considerate a fi standardul dupa care sunt masurate celelalte colegii si universitati din America, iar ultimii patru presedinti ai Statelor Unite au fost educati in universitati de top.

    Elita exercita de asemenea o influenta uriasa si prin intermediul unor societati secrete (Skull and Bones, Francmasoneria, etc.), prin intermediul unor think tank-uti puternice si cluburi sociale (Consiliul pentru Relatii Externe, Comisia Trilaterala, Grupul Bilderberg, Bohemian Grove, Chatham House, etc.), printr-o retea vasta de organizatii de caritate si non-guvernamentale (Fundatia Rockefeller, Ford, World Wildlife Fund, etc.).

    Dar pentru un moment as dori sa ma axez pe influenta pe care o are elita asupra mass-media. In articolul precedent, am detaliat modul in care sase corporatii monolitice uriase controleaza mare parte din ceea ce vedem, auzim sau citim in fiecare zi. Aceste corporatii uriase detin retele de televiziune, canale Tv prin cablu, studio-uri de filme, ziare, reviste, edituri, case de discuri si chiar multe din website-urile noastre preferate.

    Luand in considerare faptul ca americanul de rand petrece 153 de ore pe luna la televizor, influenta acestor sase corporatii uriase nu ar trebui sa fie subestimata. Urmatoarele sunt doar cateva dintre companiile media detinute de aceste corporatii uriase:
    Time Warner
    Home Box Office (HBO)
    Time Inc.
    Turner Broadcasting System, Inc.
    Warner Bros. Entertainment Inc.
    CW Network (proprietate partiala)
    TMZ
    New Line Cinema
    Time Warner Cable
    Cinemax
    Cartoon Network
    TBS
    TNT
    America Online
    MapQuest
    Moviefone
    Castle Rock
    Sports Illustrated
    Fortune
    Marie Claire
    People Magazine

    Walt Disney
    ABC Television Network
    Disney Publishing
    ESPN Inc.
    Disney Channel
    SOAPnet
    A&E
    Lifetime
    Buena Vista Home Entertainment
    Buena Vista Theatrical Productions
    Buena Vista Records
    Disney Records
    Hollywood Records
    Miramax Films
    Touchstone Pictures
    Walt Disney Pictures
    Pixar Animation Studios
    Buena Vista Games
    Hyperion Books

    Viacom
    Paramount Pictures
    Paramount Home Entertainment
    Black Entertainment Television (BET)
    Comedy Central
    Country Music Television (CMT)
    Logo
    MTV
    MTV Canada
    MTV2
    Nick Magazine
    Nick at Nite
    Nick Jr.
    Nickelodeon
    Noggin
    Spike TV
    The Movie Channel
    TV Land
    VH1

    News Corporation
    Dow Jones & Company, Inc.
    Fox Television Stations
    The New York Post
    Fox Searchlight Pictures
    Beliefnet
    Fox Business Network
    Fox Kids Europe
    Fox News Channel
    Fox Sports Net
    Fox Television Network
    FX
    My Network TV
    MySpace
    News Limited News
    Phoenix InfoNews Channel
    Phoenix Movies Channel
    Sky PerfecTV
    Speed Channel
    STAR TV India
    STAR TV Taiwan
    STAR World
    Times Higher Education Supplement Magazine
    Times Literary Supplement Magazine
    Times of London
    20th Century Fox Home Entertainment
    20th Century Fox International
    20th Century Fox Studios
    20th Century Fox Television
    BSkyB
    DIRECTV
    The Wall Street Journal
    Fox Broadcasting Company
    Fox Interactive Media
    FOXTEL
    HarperCollins Publishers
    The National Geographic Channel
    National Rugby League
    News Interactive
    News Outdoor
    Radio Veronica
    ReganBooks
    Sky Italia
    Sky Radio Denmark
    Sky Radio Germany
    Sky Radio Netherlands
    STAR
    Zondervan

    CBS Corporation
    CBS News
    CBS Sports
    CBS Television Network
    CNET
    Showtime
    TV.com
    CBS Radio Inc. (130 stations)
    CBS Consumer Products
    CBS Outdoor
    CW Network (50% ownership)
    Infinity Broadcasting
    Simon & Schuster (Pocket Books, Scribner)
    Westwood One Radio Network

    NBC Universal
    Bravo
    CNBC
    NBC News
    MSNBC
    NBC Sports
    NBC Television Network
    Oxygen
    SciFi Magazine
    Syfy (Sci Fi Channel)
    Telemundo
    USA Network
    Weather Channel
    Focus Features
    NBC Universal Television Distribution
    NBC Universal Television Studio
    Paxson Communications (proprietate partiala)
    Trio
    Universal Parks & Resorts
    Universal Pictures
    Universal Studio Home Video

    Si bineinteles, elita detine de asemenea si pe cei mai multi dintre politicienii nostri. Urmatorul fragment este un citat al jurnalistului Lewis Lapham…
    “Modelarea vointei Congresului si alegerea presedintilor americani a devenit un privilegiu rezervat claselor “ecvestre” ale tarii, adica acelei 20 la suta din populatie care detine 93 la suta din bogatii, acei putini si fericiti care conduc corporatiile si bancile, care detin si manevreaza stirile si media de divertisment, elaboreaza legile si guverneaza universitatile, controleaza fundatiile filantropice, institutele de politici, casino-urile si arenele sportive.”

    V-ati intrebat de ce lucrurile par sa nu se schimbe vreodata la Washington D.C. indiferent pentru cine votam?

    Ei bine, asta e pentru ca ambele partide sunt detinute de sistem.

    Ar fi frumos sa ne gandim ca poporul American controleaza cine conduce lucrurile in Statele Unite, dar nu asa functioneaza lucrurile in lumea reala.
    In lumea reala, 80 la suta din politicienii care castiga alegerile nationale sunt cei care aduna cei mai multi bani.

    Politicienii nostri nu sunt prosti- ei vor fi foarte amabili cu oamenii care le pot furniza sumele uriase de bani de care au ei nevoie pentru campanii. Iar oamenii care pot face asta sunt ultra-bogatii si corporatiile uriase pe care acestia le controleaza.
    Incepeti sa intelegeti?

    Exista un motiv pentru care ultra-bogatii sunt numiti “sistemul”. Ei au creat un sistem care le aduce multe beneficii si care le permite sa traga sforile.

    Deci, cine conduce lumea?

    Ei o conduc. De fapt, chiar recunosc ca o fac.

    David Rockefeller a scris urmatoarele in cartea sa din 2003 intitulata “Memorii”….
    “Pentru mai mult de un secol, extremistii ideologici aflati la polul oricarui spectru politic au profitat de intamplari foarte popularizate, ca de exemplu intalnirea mea cu Castro, pentru a ataca familia Rockefeller in baza influentei nemasurate pe care ei sustin ca o exercitam asupra institutiilor politice si economice. Unii chiar cred ca suntem parte dintr-o clica secreta care actioneaza impotriva celor mai bune interese ale Statelor Unite, caracterizand familia mea si pe mine ca fiind ‘internationalisti’ si conspirationisti impreuna cu altii din jurul lumii pentru a construi o structura globala economica si politica integrata- o singura lume, daca vreti. Daca asta e acuzatia, pledez vinovat si sunt mandru de asta.”

    Sunt mult mai multe lucruri care ar putea fi spuse despre asta. De fapt, o biblioteca plina cu carti ar putea fi scrisa despre puterea si influenta bancherilor internationali ultra-bogati care conduc lumea.

    Dar sa speram ca ceea ce am scris aici este destul pentru a da tonul unor conversatii.
    Care este parerea voastra despre toate astea? Va rugam sa postati un comentariu cu opiniile voastre mai jos..

    Autor: Michael Snyder, Economic Collapse – Traducere: Alina Stredie

    Întemeierea Uniunii Europene prin fraudă Actul de întemeiere al Uniunii Europene s-a bazat pe o fraudă grosolană, fiind una dintre cele mai mari operaţiuni de manipulare colectivă din istoria omenirii. Tratatul de la Roma, semnat în urmă cu o jumătate de secol, a fost de fapt un document cu pagini goale, parafat cu mare pompă de lideri care au interpretat magistral commedia dell’arte pusă în scenă în capitala Italiei. Dezvăluirile şocante făcute de unul dintre protagoniştii ceremoniei desfăşurate la 25 martie 1957 au confirmat cele mai sumbre temeri ale celor ce văd în proiectul construcţiei europene materializarea unei utopii pentru subiecţii expuşi consecinţelor acesteia. Existenţa atâtor momente controversate în procesul de constituire a Uniunii Europene, marcat de la punctul zero şi până în prezent de fraude, conspiraţionism şi eludarea regulilor democratice naşte în mod legitim următoarea întrebare: ce forţe se află la cârma proiectului UE şi ce scopuri sunt urmărite? Un posibil răspuns la această întrebare este dat de prestigiosul istoric César Vidal, potrivit căruia, pentru a înţelege ce se întâmplă în Europa trebuie luat în considerare fenomenul francmasoneriei. În cartea “Masonii: Istoria celei mai puternice societăţi secrete”, apărută la editura Planeta, 2005, Vidal documentează rolul discret dar imens jucat de francmasoni în formarea Uniunii Europene. Spre exemplu, istoricul spaniol afirmă că “proiectul Constituţiei Europene a fost elaborat de un francmason, Valéry Giscard D’Estaing” (fost preşedinte al Franţei în perioada 1974-1981, preşedintele Convenţiei Europene care a redactat textul tratatului constituţional – n.a.), că “masonii controlează Internaţionala Socialistă şi s-au infiltrat puternic în partidele de dreapta” şi că aceştia exercită “o influenţă masivă în lumea comunicaţiilor şi în special în educaţie, justiţie şi forţele armate.” Referirile privind rolul jucat de Valery Giscard d’Estaing în geneza tratatului UE şi-au găsit o confirmare şi în mărturiile celebrului fost dizident sovietic, Vladimir Bukovsky, care a avut acces la arhivele Partidului Comunist al URSS. Într-o alocuţiune rostită în acest an la Bruxelles, Bukovsky a dezvăluit că, în ianuarie 1989, o delegaţie a Comisiei Trilaterale (organizaţie privată care grupează aproximativ 300-350 dintre cei mai influenţi lideri politici şi economici ai planetei), formată din ex-premierul japonez Yasuhiro Nakasone, ex-preşedintele francez Valéry Giscard d’Estaing, bancherul american David Rockefeller şi fostul secretar de stal al SUA, Henry Kissinger, s-a întâlnit cu Mihail Gorbaciov pentru a-l convinge că URSS trebuie să se integreze în marile instituţii financiare ale lumii, GATT, FMI şi Banca Mondială. Potrivit lui Bukovsky, la un moment dat Giscard d’Estaing a luat cuvântul şi i-a spus lui Gorbaciov: “Domnule preşedinte, nu pot să vă spun exact când se va întâmpla – probabil într-un interval de 15 ani – dar Europa va fi un stat federal şi trebuie să vă pregătiţi pentru aceasta.” Bukovsky nu şi-a putut reţine uimirea faţă de capacităţile profetice ale lui d’Estaing:”Asta se întâmpla în ianuarie 1989, într-o vreme în care tratatul de la Mastricht din 1992 nici măcar nu fusese schiţat. Cum de ştia Giscard d’Estaing ce se va întâmpla în următorii 15 ani? Şi, surpriză-surpriză, cum de a devenit autorul constituţiei europene în 2002-2003? Iată o întrebare foarte bună. Miroase a conspiraţie, nu-i aşa?”

    În toamna anului 2004, un imens scandal bulversa scena politică europeană. Rocco Buttiglione, candidatul nominalizat de preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, pentru portofoliul Justiţiei, Libertăţii şi Securităţii, era respins de una din comisiile Parlamentului European, pe motiv că este mult prea conservator. În viziunea grupurilor euro-parlamentarilor socialişti şi ecologişti, “vina” lui Buttiglione, un catolic practicant, a fost afirmaţia făcută în cadrul audierilor cum că homosexualitatea este un păcat. Confruntat cu opoziţia furibundă a majorităţii Parlamentului European, care a ameninţat cu un vot de blam la adresa întregii Comisii, Barroso a retras candidatura lui Buttiglione. În locul acestuia, Italia l-a nominalizat pe ministrul de externe Franco Frattini, şi se părea că toate controversele vor fi date repede uitării. Înainte însă de a pleca de la Bruxelles, Buttiglione a aruncat bomba, acuzându-l pe înlocuitorul său de apartenenţă la o societate secretă. În momentul felicitării pentru candidatura lui Frattini la postul de comisar european, politicianul creştin-democrat a afirmat: ”Sper ca audierile lui să meargă bine şi nimeni să nu îl întrebe dacă este francmason. Dacă vor face aceasta nu va fi decât repetarea aceleiaşi injustiţii care mi s-a făcut şi mie”. Ulterior, în cadrul unei dezbateri desfăşurate la Milano, Buttiglione a spus că principiul după care funcţionează instituţiile europene este “Afară cu creştinii, înăuntru cu francmasonii”. Declaraţiile lui Buttiglione au atins un subiect-tabu în mass-media oficiale, deşi la nivelul elitelor politico-economico-financiare acesta face parte din categoria “secretul lui Polichinelle”, adică a acelor realităţi pe care toată lumea le cunoaşte, dar aproape nimeni nu vorbeşte în public despre ele. Cu alte cuvinte, marea “taină” a procesului de construcţie a Europei Unificate este paternitatea sa masonică, recunoscută cu mândrie chiar de arhitecţii din umbră ai edificiului UE.

    CITESTE SI: Violeaz-o pe mă-ta cinci minute, mă, psihopatule! Sigur o să-i placă!
  • Parlamentarii îi scapă pe bancheri de legea clauzelor abuzive, pe care au pierdut mii de procese cu clienţii

    sala-plen-parlament

    Un proiect de lege aprobat de Senat cu amendamentele bancherilor îşi propune să modifice legea clauzelor abuzive în favoarea băncilor şi în detrimentul clienţilor. Printre modificările propuse, clauzele abuzive referitoare la dobânzi şi comisione vor fi mai greu de atacat, şi nu vor mai putea fi scoase din contract, rolul asociaţiilor va fi limitat, şi clienţii vor trebui să vină la Bucureşti dacă au nemulţumiri cu banca.

    Un proiect al PSD depus în septembrie 2013 îşi propune să modifice legea clauzelor abuzive. Proiectul a trecut deja de Senat, cu amendamente depuse de Asociaţia Română a Băncilor (ARB).

    Proiectul spune că instanţele nu vor mai putea elimina clauzele contractuale care se referă la preţul contractelor – în cazul contractelor bancare, asta înseamnă dobânzi şi comisioane -, că acţiunile pentru eliminarea clauzelor abuzive vor putea fi iniţiate doar de către preşedintele ANPC, în timp ce drepturile asociaţiilor vor fi limitate drastic. De asemenea, toţi consumatorii care vor să dea banca în judecată vor trebui să vină la Bucureşti, la tribunalul specializat, chiar dacă locuiesc în Piteşti sau Dorohoi. Totodată, condiţiile în care o clauză va putea fi declarată abuzivă sunt înăsprite, fiind necesară analiza cumulativă a mai multor criterii.

    Ce lege se modifică

    Legea 193/2000, derivată dintr-o directivă europeană, a fost introdusă într-o formă primară în timpul mandatului de premier a lui Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale de după 1989.

    Actul normativ relgementează contractele încheiate între comercianţi (numiţi profesionişti, mai nou) şi consumatori şi conţine o serie de prevederi pe care instanţele şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor se bazează când decid dacă o clauză contractuală este sau nu abuzivă.

    De la 1 octombrie 2013, au intrat în vigoare noi articole la această lege (12 şi 13), care dau o greutate mai mare unei decizii judecătoreşti. Dacă până acum se judeca de la caz la caz, legea spune că anumite sentinţe capătă un caracter universal şi se vor aplica pentru toţi consumatorii care au încheiat un contract cu un profesionist, dacă acel contract are caracter preformulat – la iniţiativa ANPC şi a asociaţiilor de consumatori.

    Modificarea iminentă a legii odată cu noul Cod de procedură civilă, prin care a fost desăvârşită integrarea în legislaţia naţională a Directivei 13 din 1993, obligatorie încă din 2007, a pus pe jar comunitatea bancară, lovită în ultimii ani de un număr ridicat de reclamaţii şi procese pe clauze abuzive – practic, pe legea 193 s-au câştigat procesele iniţiate de clienţi şi ANPC.

    Prin Asociaţia Română a Băncilor (ARB), bancherii au făcut un lobby eficient la Guvern, Banca Naţională şi Fondul Monetar Internaţional pentru a întârzia intrarea în vigoare a modificărilor legislative.

    În cele din urmă, acestora li s-a făcut concesia înfiinţării unui tribunal specializat la Bucureşti care să judece acest tip de cauze – încă nefuncţional.

    Ce au făcut bancherii în Parlament

    Cu doar o lună înainte ca modificările la 193/2000 să devină operative, 12 deputaţi PSD şi alţi 6 de la UNPR au depus la Senat un proiect de lege prin care cereau o nouă modificare. În decembrie 2013, proiectul a trecut de Senat şi a ajuns în Camera deputaţilor – deşi avea aviz negativ de la guvern şi de la toate celelate comisii.

    Şi nu a trecut oricum. ARB a fost singura parte care a venit cu amendamente la proiect, depuse la Comisia juridică, însărcinată cu redactarea raportului. Amendamentele au fost adoptate, şi forma actuală a proiectului dă indicţii serioase că a fost croită pentru bancheri.

    Clauzele referitoare la dobânzi şi comsioane, mai greu de atacat…

    Pentru a se putea pronunţa asupra caracterului abuziv al unei clauze, instanţa trebuie să ia în considerare, în forma în vigoare a legii, natura produselor şi serviciilor din contractul încheiat, factorii care au stat la baza încheierii acestuia şi alte clauze din contract sau din alte contracte de care acesta depinde. Proiectul (art. 4 alin. 5) introduce necesitatea ca instanţa să evalueze în mod cumulativ natura abuzivă a unei clauze faţă de condiţiile anterioare, la care se adaugă (prin amendament) „circumstanţele şi împrejurările de fapt de la momentul încheierii contractului, inclusiv faptul dacă consumatorul probează că fost încurajat să-şi dea acordul pentru clauza în cauză şi dacă bunurile sau serviciile au fost vândute sau furnizate la cererea expresă a consumatorului”.

    Cu alte cuvinte, modificările spun că este de datoria clientului să dovedească faptul că, la momentul acordării creditului, el a fost încurajat de către angajaţii băncii să semneze contractul chiar dacă anumite clauze i-au fost prezentat diferit faţă de ceea ce scria în contract.

    La art. 4 alin. 6) se introduce o definiţie extinsă a condiţiilor în care instanţa se poate pronunţa asupra clauzelor care definesc preţul contractului – în cazul contractelor bancare, asta înseamnă dobânzi şi comisioane. Faţă de legea actuală, care copiază acest articol din directivă, amendamentul bancherilor face referire la preţul total al contractului/remuneraţia globală, ceea ce trimite cu gândul la dobânda anuală efectivă în cadrul contractelor bancare. Apoi, amendamentul spune că preţul contractului poate fi pus în discuţie dacă este definit în clauze care nu „sunt exprimate într-un limbaj clar şi inteligibil, în sensul că nu lasă loc de dubiu cu privire la obligaţiile asumate de consumator şi/sau la caracterul determinat sau determinabil al acestora”.

    „Art. 4 alin.6 este mai restrictiv pentru consumatori şi mai accesibil profesioniştilor – e un text care le va permite mai uşor să spună că, dacă vorbim de preţ, atunci nu mai putem merge la judecător”, spune avocatul Gheorghe Piperea, care reprezintă mai multe grupuri de clienţi în litigiile cu băncile.

    … şi nu vor mai fi eliminate, ci doar cosmetizate

    Legea actuală şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene spun că o clauză constantată ca fiind abuzivă este lovită de nulitate şi eliminată din contract.

    Însă, proiectul de modificare spune la art. 6 şi art. 13 că doar anumite clauze pot fi eliminate din contract. Instanţa nu va avea voie să le elimine pe cele referitoare la preţ, ci doar să le modifice într-un limbaj clar şi inteligibil. De asemenea, măsura se aplică doar contractului dedus judecăţii, nu şi celorlalte contracte de adeziune încheiate de profesionist.

    Astfel, comisioanele şi dobânzile cu probleme vor rămâne în contract – chiar şi în cel supus judecăţii -, fără să mai poată fi vorba de aplicarea deciziei judecătoreşti la întreg portofoliul de consumatori. Astfel, băncile putând practica orice fel de clauze, din moment ce nu mai există sancţiune din partea judecătorilor, în afară de amenda care nu ajută în mod direct consumatorii, singura interdicţie fiind pentru viitor.

    „Textul vorbeste de anulare şi nu de nulitate absolută – înseamnă ca se poate invoca prescripţia. E o mare greşeală dacă legea trece aşa, întrucât ar încălca jurisprudenţa CJUE care a spus constant că aceste norme sunt de ordine publică, putând fi invocate chiar şi de instanţă, din oficiu. De aceea, CJUE nici nu mai permite modificarea contractului, în urmarea constatării clauzelor abuzive, ci impune cu titlu de sancţiune şi prevenţie eliminarea clauzelor din contract, lăsând contractul fără dobânzi, de exemplu”, spune Piperea.

    Iată şi articolul 13, mai jos:

    „Instanţa, în cazul în care constată existenţa clauzelor abuzive în contractul dedus judecăţii dispune, după caz:

    a) modificarea contractului dedus judecăţii, în sensul exprimării într-un limbaj clar şi inteligibil, a clauzelor constatate ca fiind abuzive, dacă evaluarea naturii abuzive priveşte clauzele prevăzute la art.4 alin.(6);

    b) anularea clauzelor abuzive, dacă evaluarea naturii abuzive priveşte orice alte clauze, în măsura în care contractul dedus judecăţii rămâne în fiinţă. Clauza constatată ca fiind abuzivă va înceta a mai produce efecte de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti;

    c) desfiinţarea acelui contract, în condiţiile art.7;

    d) obligarea profesionistului să elimine respectivele clauze abuzive din toate contractele preformulate, pe care profesionistul urmează a le încheia cu consumatorii în activitatea sa viitoare;

    e) aplicarea amenzii contravenţionale prevăzute la art.16, în cazul în care cererea de chemare în judecată este formulată în temeiul art.12 alin.(1)”

    „Formula din proiect încalcă jurisprudenţa CJUE şi a ÎCCJ, care spun la unison că pot fi abuzive şi clauzele relative la preţ, dacă sunt exprimate într-un limbaj inaccesibil şi ininteligil şi, oricum, nu poate fi eliminat dreptul judecatorului de a analiza caracterul abuziv, mai ales când clauza prevede un mecanism de modificare a preţului”, adaugă Piperea.

    Băncile pot cere rezilierea contractelor, chiar dacă au folosit clauze abuzive

    Punctul c) face trimitere la art. 7 care spune că oricare parte pentru care contractul a devenit imposibil de executat este îndreptăţită să ceară încetarea contractului. Legea actuală, la fel ca directiva 13/93 spune că doar consumatorul are acest drept.

    De asemenea, potrivit punctului b), în contradicţie cu situaţia actuală hotărârile date de prima instanţă nu mai sunt executorii. Potrivit modifcării legislative, clauza constatată ca fiind abuzivă va înceta a mai produce efecte de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti. În prezent, efectele cuantificabile ale unei clauze abuzive sunt reparate de la momentul în care acea clauză a produs efecte, eventual de la începutul contractului. La observaţii, cei de la ARB spun că apreciază „rezonabilă soluţia desfiinţării clauzei anulate doar pentru viitor, nu şi pentru trecut”.

    Asociaţiile de consumatori, scoase din schemă

    În momentul de faţă, acţiunile înaintate de către asociaţiile de consumatori pot duce, din punct de vedere legal, la eliminarea clauzelor denunţate din toate contractele în executare, la fel ca în cazul ANPC. Singura putere suplimentară a ANPC este aceea că poate face şi controale şi poate amenda profesioniştii.

    Însă, bancherii vor să schimbe şi această situaţie cu ajutorul parlamentarilor. Potrivit art. 12 alin. 3) din proiect, asociaţiile de consumatori nu pot obţine aplicarea unei decizii judecătoreşti şi pentru contractele în derulare, ci doar pentru cele viitore. Bancherii au cerut încă de anul trecut ca asociaţiile de consumatori să nu aibă dreptul de a intenta astfel de procese, astfel că ANPC – aflată în subordinea Guvernului – va avea dreptul exclusiv, ca organizaţie, să instrumenteze acţiuni concrete pe legea 193.

    Doar şeful ANPC ar avea dreptul să trimită băncile în instanţă

    De altfel, şi implicarea ANPC ca structură este modificată prin proiectul de lege cu amendamentele bancherilor. Dacă legea actuală spune că o acţiune poate fi declanşată prin sesizarea tribunalului de la domiciliul profesionistului de către organele de control abilitate – reprezentanţii imputerniciţi ai ANPC – de regulă, comisari – proiectul dă dreptul exclusiv conducătorului ANPC să iniţieze o astfel de acţiune şi numai la Tribunalul Specializat Bucureşti, care va deveni instanţă unică pentru toate procese, dacă proiectul va fi aprobat.

    Românii din toată ţara, obligaţi să vină la Bucureşti, dacă vor judecată

    Legea 193 spune în prezent că este dreptul consumatorilor de a se adresa instanţei potrivit prevederile codului Civil şi a celui de procedură. Astfel, aceştia pot în prezent să pornească litigii pe cale individuală de la nivelul oricărei Judecătorii din ţară, în funcţie de domiciliul consumatorului.

    Spre deosebire de legislaţia actuală şi de forma iniţială propusă de parlamentari, amendamentul ARB aprobat în Senat impune consumatorilor obligaţia de a se putea adresa doar Tribunalului Specializat Bucureşti, chiar dacă pornesc procese pe cale proprie, fără să apeleze la ANPC sau la o asociaţie. Practic, orice locuitor din afara Bucureştiului va trebui să vină în capitală – măsură ce limitează actul de justiţie pentru cei care nu îşi permit astfel de deplasări şi care scoate cu totul din schemă alte instanţe în litigiile pe clauze abuzive.

    Un alt amendament al bancherilor spune că “hotărârile judecătoreşti pronunţate în temeiul prezentei legi produc efecte numai pentru viitor”, ceea ce ar putea implica faptul că profesioniştii nu vor fi obligaţi să restituie plăţile necuvenite. O astfel de prevdere nu există în legea actuală.

    Ce spun parlamentarii despre acest proiect

    Economica.net a stat de vorbă cu doi dintre parlamentarii implicaţi în acest proiect: Bogdan Niculescu Duvăz, deputat PSD, primul pe lista iniţiatorilor, şi Cătălin Boboc (PSD), şeful comisiei juridice de la Senat, de unde proiectul a plecat cu aviz favorabil în plen şi plin de amendamente ARB. Ce au spus cei doi.Discuţia cu Bogdan Niculescu Duvăz.

    Reporter: De unde v-a venit ideea acestei iniţiative legislative? Introduceţi, în forma iniţială a proiectului, o definiţie mai amplă cu privire la condiţiile în care clauzele referitoare la preţul contactului – dobânzi şi comisioane, în cazul băncilor – pot fi considerate abuzive, şi în articolul 13 spuneţi că instanţa nu are voie să elimine aceste clauze, ci doar să le modifice, să le facă clare, ceea ce contravine Directivei şi jurisprudenţei CJUE?

    Niculescu Duvăz: În ceea ce priveşte decizia în instanţă pe clauze abuzive, se referea la situaţia procesului în fapt, şi nu la extensia asupra celorlalte contracte. Eu am fost împotriva acestui lucru. Şi ca dovadă stă decizia de la comisia juridică de la Senat.

    Simplificând, am spus: acolo unde există o clauză abuzivă existentă în contract, aceasta să fie eliminată din contractele similare, pur şi simplu. Asta era una dintre probleme

    A doua problemă: Intervenţia instanţei în contract, vă spun sincer că nu ştiu de unde vine şi nici că nu e în armonie cu această directivă din 1993. S-ar putea ca cineva dintre noi să ştie. Când voi fi invitat la comisia juridică din Cameră, de obicei sunt invitat la dezbateri, că sunt mai vechi, o să cer un amendament prin care tribunalul să nu poată interveni asupra costurilor, ci doar să elimine.

    Aţi întrebat ce m-a apucat pe mine.

    Au fost n reclamaţii, inclusiv de la asociaţiile de utilizatori, care au reproşat că o sumă de clauze sunt trecute neclar, intenţionat, formulări ambigue, categoria de tipăritură microscopică ca să nu mai urmăreşti, şamd. Ăsta este lucrul care pe mine m-a deranjat cel mai mult şi am considerat că trebuie să fie îndreptat. Am încercat prin aceste interpretări ca clauzele să fie clare, să fie limpezite. Pentru că omul se ducea la bancă, şi banca spunea: stai, stai, stai, dumneata aici nu ai văzut sau nu ai citit, dar ai semnat.

    Un asemenea proiect trebuie să fie just măsurat în efectele pe care le creează un acest tip de modificare legislativă. Aşa, putem să spunem, prin absurd: să nu mai plătească creditele cei care au în contract clauze abuzive. Astea sunt chestiuni aiuristice, pentru că e vorba de miliarde, se prăbuşeşte sistemul bancar. Pe de o parte să fie protejat sistemul bancar, pe de altă parte, cetăţeanul să nu fie pus în situaţia să nu ştie ce a semnat şi să înghită ce banca vrea să îi spună.

    Reporter: Ştiţi că textul a fost în comisie la Senat, şi pe raportul comisiei se arată că singurele intervenţii au venit din partea ARB. Au fost invitaţi şi cei de la asociaţiile de consumatori, cei de la ANPC?

    Niculescu Duvăz: Eu am fost în susţinerea noastră, a iniţiatorilor, eu nu ştiu dacă au mai fost invitaţi şi alţii, dar cred că da.

    Reporter: Având în vedere amendamentele aprobate de comisia juridică de la Senat, proiectul de lege are un caracter pro-bănci în momentul de faţă.

    Niculescu Duvăz: O să verific asta. Repet, interesul meu este să fie o măsură echilibrată, nu absurdă, ca băncile să nu plătească nu ştiu ce pagubă pe care cetăţenii ar putea să o invoce, pe de altă parte să fie corectate aceste chestiuni. Dacă ea a virat în favoarea băncilor, vom verifica, dar eu nu cred că la Cameră, care e decizională, va trece în favoarea băncilor. Ea trebuie să fie în armonie cu legea. O iniţiativă legislativă poate să o modifice, dacă are aceeaşi anvergură legislativă. Nu ştiu care e situaţia de la Senat. Momentam avem doar avizul Comisiei de industrie, care e negativ.

    Discuţia cu Cătălin Boboc:

    Reporter: Am văzut că a trecut amendamentul prin comisie, cu mai multe amendamente de la ARB. Ce s-a întâmplat, a fost dezbatere, au fost invitate şi asociaţiile?

    Boboc: S-a discutat, am discutat cu ei. Sigur, am reţinut nişte amendamente care erau de ordin tehnic, nu ştiu cum să mă exprim cel mai corect. În urma studiului textului li s-a părut lor că anumite texte trebuie armonizate, mă rog. Strict din punct de vedere juridic, ne exprimăm noi. Dar ceilalţi, din domeniu, care se lovesc de ele zilnic, vin cu puncte de vedere, aşa funcţionează lucrurile”.

    Reporter: Sunteţi la curent cu problema asta cu clauzele abuzive?

    Boboc: Sunt.

    Reporter: ştiţi că au fost mai multe procese şi e un amendament la proiect care spune că dacă clauza se referă la preţul contractului, dobânzi şi comisioane, dacă e vorba de bănci, atunci instanţa va dispune modificarea contractului, faţă de ce spune în mod actual, că trebuie să o elimine.

    Boboc: „Nu, nu, toată legea prevede asta, dacă se ajunge la instanţă, fie dispune modificarea contractului, anularea clauzelor, anularea contractului cu totul.

    Reporter: Spune acolo, în proiect, că se modifică acele clauze care se referă la preţul contractului, că dacă instanţa găseşte o clauză abuzivă, atunci o modifică. Cum s-a ajuns în această situaţie?

    Boboc: S-a ajuns la această situaţie dintr-un motiv simplu. În momentul ăla, dacă se referă la preţul contractului, înseamnă că nişte efecte s-au produs. Dacă vorbim de bănci, înseamnă că un contract a fost încheiat şi nişte bani au fost daţi, ca să spun aşa. Adică deja îşi produce efecte la modul serios contractul. Eh, nu îl poţi desfiinţa. Dacă îl desfiinţezi, pui şi banca şi consumatorul, ca să vorbim despre ei, că, în principal, despre ei e vorba, îi pui în dificultate. Fie pe consumator, că dacă desfiinţezi contractul de tot atunci îl pui de mâine să plătească o chestie pe care ar fi trebuit să o plătească poate în ani de zile, şi banca este pusă în situaţia de a nu-şi mai încasa nimic”

    Reporter: Ştiţi că nu au fost astfel de soluţii în instanţă până acum.

    Boboc: Nu au fost, dar tocmai pentru că a venit legea la modificat, ei, probabil, şi-au făcut în timp nişte puncte de vedere şi, acum, fiind această ocazie, au zis: hai să vorbim despre asta. Pentru că ne putem trezii în nişte situaţii din care nimeni nu mai ştie cum să iasă, pentru că se referă, până la urmă, la obiectul contractului, acolo intervine instanţa şi, mă rog, armonizează punctele de vedere, până la urmă, punctele de vedere, pentru că dacă ai ajuns la instanţă, e clar că există un conflict”.

    Reporter: Pe de altă parte, jurisprudenţa CJUE spune că instanţa nu are voie să intervină în contract şi să modifice clauzele. Cum o să armonizaţi cu jurisprudenţa?

    Boboc: Asta e o întrebare bună. Problema este că toţi fiind, fiecare din perspectiva lui, şi asociaţiile pentru protecţia consumatorilor, că există şi din acestea destule, şi ARB şi ceilalţi vin şi susţin puncte de vedere din perspectiva lor. Noi, tot ceea ce încercăm să facem – sigur, avem şi varianta de a lua un proiect şi a îl arunca la coş – este să-i ascultăm şi să găsim o formulă din care toată lumea să fie cât mai mulţumită, că, aşa, să mulţumeşti 100% pe toată lumea nu ai cum, niciodată.

    Reporter: Dar asociaţiile de consumatori au fost venit la dezbateri, au depus amendamente?

    Boboc: De la asociaţii au venit, nu îmi aduc aminte cine, de la ANPC au venit chiar din conducere.

    Reporter: E o prevedere acolo care spune că hotărârile se aplică doar pentru viitor. Înseamnă asta că, în cazul contrctelor bancare, care sunt contracte cu executare succesivă, băncile nu vor plăti din urmă pentru clauzele abuzive? Să spuem că a fost declarat abuziv un comision, înseamnă că banca nu trebuie să mai plătească din urmă pentru ceea ce a încasat neavenit?

    Boboc: Dacă se referă că hotărârile sunt valabile pentru viitor, chiar, nici nu ştiu cum funcţionează la bănci treaba asta (…) Se referă la hotărârile judecătoreşti pronunţate după ce va intra în vigoare această lege, care prevede şi altele. Atunci, îmi imaginez, fiind contracte în derulare, că nu au dorit să-şi producă efecte şi implicarea cum dorim să modificăm. Nu cred că se va aplica retroactiv. Ştiţi, altfel toată lumea ar putea porni de mâine procese.

    Să îmi spuneţi ce nedumeriri aveţi.

    Reporter: Legea pare în acest moment foarte favorbilă băncilor, croită pentru bănci, mai ales că de la 1 octombrie a fost modificată şi i s-au adus prevederi noi care spun că o clauză abuzivă este eliminată din toate contractele acelui profesionist, inclusiv din cele în derulare.

    Boboc: Dacă a mai apărut ceva între timp, cel mai probabil va muri la Camera Deputaţilor sau va fi respins. N-am mai urmărit ce s-a întâmplat cu el. E iniţiativa unor parlamentari. Din cauza asta, dacă au apărut alte reglementări, din practica de până acum, va muri pe la deputaţi sau va fi respins repede, să nu fie discuţii.

    Dintre asociaţiile mari din ţară contactate de Economica.net nu am reuşit să găsim una care să fi participat la dezbateri sau care să fi fost măcar invitată.

    Autor: Mihai Banita – Sursa: Economica.net

  • Toate războaiele sunt create de bancheri (documentar subtitrat)

    004-the-big-banker-300x197

    În general, cetăţeanul neavizat crede că aşa-zisele crize financiare sunt nişte fenomene care apar în mod natural în economia capitalistă şi au o ciclicitate care ţine de „mecanismele pieţei libere”. De asemenea este larg răspândită şi credinţa că o criză economică se rezolvă cel mai bine printr-un război de anvergură mondială.

    Ce aţi zice însă dacă aţi afla că toate acestea sunt nişte minciuni ticăloase? În realitate toate crizele financiare şi războaiele care le urmează sunt create intenţionat de bancheri pentru a face profituri uriaşe, pentru a-şi regla conturile şi pentru a-şi consolida dominaţia globală. Cei mulţi, săraci şi fraieri se ucid între ei, îşi nenorocesc familiile şi îşi distrug casele şi proprietăţile în timp ce bancherii prosperă şi devin tot mai puternici.

    Urmăriţi acest material foarte valoros şi interesant care face o sinteză a acestor lucruri din perspectivă istorică! E uşor de urmărit pentru că are subtitrare în limba română. Principala cauză a Revoluției din Statele Unite a fost “Legea privind moneda”, emisă de regele britanic George al III-lea, prin care coloniștii au fost forțați să își desfășoare afacerile doar cu bancnote imprimate de Banca Angliei, contra unei dobânzi. După Revoluție, SUA au adoptat un sistem monetar radical diferit, în care guvernul emitea propria monedă, astfel încât băncile private – precum Banca Angliei – să nu mai poată “sifona” bani prin dobânzile practicate.

    Însă unica preocupare a bancherilor este să elaboreze noi scheme prin care să producă profit, iar aceștia cunosc foarte bine cât este de ușor să corupi conducătorii unei națiuni. La doar un an după ce Mayer Amschel Rotschild rostea odiosul motto “Dați-mi controlul asupra banilor unei națiuni și nu îmi pasă cine face legile”, bancherii au reușit să înființeze o nouă bancă centrală privată, numită First Bank of the United States (Prima Bancă a SUA).

    Acest lucru a fost posibil, în mare parte, prin eforturile susținătorului principal din SUA al familiei Rothschild, Alexander Hamilton. Pe scurt, All Wars Are Bankers’ Wars este un film documentar care explică modul în care bancherii folosesc banii pentru a crea războaie și pentru a controla guvernele.

    Iată subiectele abordate în filmuleţ:

    Istoria relevantă a SUA;

    Cum au apărut primele bănci în SUA până la Federal Reserve de azi, şi adevărul din spatele lor;

    Bancherii conduc lumea prin controlul asupra monedei;

    Şefii de stat / guvern care au vrut ca naţiunea să aibă control asupra monedei au fost asasinaţi de bancheri. ( Exact asta s-a întâmplat şi la noi – dasta a fost omorât Ceauşescu )

    Statele sunt subjugate (controlate) prin stăpânirea monedei lor de către bancheri şi prin sisteme de îndatorare;

    Motivele pornirii războaielor mondiale. Despre distrugerea premeditată a Germaniei lui Hitler care era foarte puternică fără să fie îndatorată la băncile bancherilor privaţi;

    Winston Churchill – citate INCREDIBILE;

    Interesele de pe Wallstreet şi războaiele pornite în diferite părţi ale lumii pentru îmbogăţirea şi mai mare a bancherilor;

    Mărturii Smedley Butler, fost comandant în Marina SUA – armata este folosită pentru scopuri financiare oculte, nicidecum pentru a ajuta vreo ţară sau vreun popor străin;

    Motivul asasinării lui Kennedy;

    Premisele celui De-al Treilea Război Mondial;

    Tipărirea de “mai multi bani” înseamnă pe scurt furtul de produse reale de la alte naţiuni, în schimbul cernelei şi hârtiei;

    “Mişcarea mediului” iniţiată de Nixon (instituirea de arii protejate inaccesibile cetăţenilor SUA spre deţinere în proprietate) a fost făcută NU pentru protejarea mediului ci pentru garantarea cu bogăţiile subsolului din acele zone;

    SUA face o înţelegere cu statele bogate în petrol prin care le convinge să vândă petrolul doar pe dolari americani, şi nu mai garantează dolarul cu aur, ci cu PETROL;

    Statele bogate în petrol îşi dau seama că au luat ţeapă, refuză să mai vândă petrolul doar pe dolari, aşa că prima ţară invadată este IRAK şi Saddam Hussein asasinat;

    Gaddafi a lansat dinarul din aur, o bancă de stat şi a impus comercializarea petrolului Libiei doar pe dinarii lui. Schema a fost un succes pt Libia aşa că Gaddafi a trebuit să fie asasinat;

    7 ţări care îşi gestionează singure economiile şi care nu se supun bancherilor centrali privaţi trebuie “cucerite”;

    Manipularea prin sistemul de educaţie şi mass media privind războaiele;

    Războaiele de “instaurare a democraţiei” reprezintă de fapt instaurarea unei dictaturi Pro-Afaceri, Pro-WallStreet, Pro-SUA;

    Adevăratul scop al bancherilor este foarte simplu: înrobirea popoarelor prin crearea unui sistem fals de obligaţie;

    Dictatura financiară;

    Sclavia modernă;

    Noua Ordine Mondială  – dictatură fascistă globală;

    În spatele fluturării drapelului, propagandei, asasinilor singuratici nebuni, armelor de distrugere în masă, tuturor invaziilor moderne, se află războaie făcute de şi pentru bancherii privaţi, luptate şi însângerate de terţe părţi necunoscătoare ale motivului real;

    Războiul este cea mai bogată recoltă a bancherilor;

    Camăta a fost interzisă în istorie pentru că distrugea societatea;

    Trebuie conştientizată cauza tuturor cauzelor: duşmanul comun al omenirii sunt băncile centrale private care emit monedă publică drept împrumut cu dobândă;

    NU suntem o societate liberă, SUNTEM SCLAVI!  Escrocheria mileniilor 2 si 3. Israel cumpără România (via thinkagain.ro) (Doamne fereşte să zică cineva ceva de evrei, că imediat este pus la zid cu antisemitism, discriminare, rasism, rahat; însă evreii recunosc singuri că ne-au colonizat – îi doare la başcă de faptul că popoarele află chestia asta, pentru că acestea sunt deja distruse mental premeditat)

    Rădăcina răului – Toată economia americană , se află în mîna unui cerc restrîns de indivizi, o mînă de oameni care controlează un sistem extrem de centralizat. (…) Toată lumea, cetățeni, companii, Stat, țări străine , toate și toți  au devenit sclavi în lanțurile datoriei către bancheri…(…) Sistemul se menține în mîinile acestor “king bankers” prin 3 principii esenţiale: În primul rînd, ascunzînd marea concentrare de bogăție. Apoi, exercitarea controlului prin pîrghii, de pildă: contopirea unor companii, achiziționarea de companii sau acțiunilor  altor companii etc. Ultimul principiu, exercitarea unui strict management și control folosind un minimum număr de inițiați și oameni de fațadă, aceștia avînd cunoștințe limitate despre sistemului în ansamblu. (…) Scopul bancherilor este de a creea un sistem financiar privat capabil să domine sistemul politic al țărilor și economia mondială. Acest sistem este conceput să fie controlat în manieră feudală prin intermediul băncilor centrale acționînd coordonat prin înțelegeri secrete. Acești “bancheri internationali” nu sunt legați prin rasă, religie sau naționalitate ci numai prin pasiunea de a exercita control asupra altor oameni. Cheia succesului lor este de a manipula sistemul financiar al națiunilor, în timp ce, creează impresia că statele sunt în control. (…) Sistemul bancar modern creează banii din nimic, procesul este poate cea mai mare scamatorie inventată. Bancherii stăpînesc lumea. Dacă pierd aceasta mare putere dar rămîn cu puterea de a face bani din nimic, într-o mișcare din condei pot creea suficienți bani să-și cumpere puterea înapoi. Dacă bancherii sunt deposedați de puterea de a creea bani atunci, averi mari ca a mea vor dispărea, și lumea va deveni  mai bună și mai fericită…Dar, veți rămîne  sclavii bancherilor și veți  plăti costurile sclaviei voastre dacă, veți lăsa bancherii să continue să creeze bani și credit.Toate razboaiele au fost sponsorizate, creditate, sustinute de banci, in interesul bancilor. Familia Rothschild prin intermediul Vaticanului, și a sionistilor din spita Rotschild si a fortei militare americane, a NATO și UE vor sa stapaneasca tot pamantul. Acestea fiind spuse va invit sa vedeti filmul despre banci:

    Sursa: Searchnewsglobal

  • Romania – tara cu cei mai lacomi bancheri

    Citeam deunăzi despre un fenomen absolut aberant – din sistemul bancar românesc – citez dintr-o circulară a Băncii Naționale a României, adresată bancherilor fomiști de pe meleagurile noastre: “La nivelul Bancii Nationale a Romaniei s-au primit o serie de sesizari care vizeaza aspecte privind modalitatea prin care unele institutii de credit procedeaza la modificarea dobanzilor bonificate la sursele atrase la termen de la populatie in sens descrescator concomitent cu majorarea nivelului comisioanelor practicate generand, astfel, situatii in care suma care revine deponentului (depozit plus dobanda aferenta) la momentul lichidarii este sub valoarea depozitului la data constituirii. Mai mult, astfel de informatii au fost intens mediatizate“.

    Unde au fost mediatizate intens aceste informații, nu știu – căci înafară de mediafax și hotnews știrea nu a explodat – la amploarea cuvenită unei astfel de bombe.

    Deci, hai să ne înțelegem românește –  CE VREA SĂ SPUNĂ CIRCULARA ? Că dacă ai pus la bancă 10.000 de euro într-un depozit pe un an de zile, cu o dobândă 1,2 % pe an, ar trebui ca la sfârșitul anului tu să îți iei înapoi cei 10.000 de euro și o dobândă de 120 de euro. Dobânda asta reprezintă bonificația ta pentru faptul că:

    –          timp de un an de zile ai lăsat banii în mâna băncii, fără să te atingi de ei (dacă ai spart depozitul, ai pierdut și dobânda !)

    –          timp de un an de zile, tu ai împrumutat banca cu acești bani, pe care banca i-a rulat în alte afaceri – profitabile pentru ea.

    –          În tot acest an, ai stat cu sufletul la gură ca nu cumva banca unde ai tu depozitul să dea faliment iar tu să rămâi fără bani – cum s-a mai întâmplat de atâtea ori ( vezi Bancorex, Bancpost, Banca Albina, Banca Dacia Felix, Bankcoop, Banca Internațională a religiilor, etc.).

    Ei, bine, și când se încheie anul te duci la bancă și ce descoperi: nu numai că nu îți dă vre-o dobândă (cei 120 de euro), dar îți mai și ia din cei 10.000 de euro ai tăi ! De ce ?! Păi, pentru că comisioane deschidere, alimentare cont, administrare cont, etc. și alte furtișaguri de contabili cu degete rapide – ca ale băieților cu alba/neagra.

    Ce le mai zice Banca Națională lacomilor prieteni a lui Mugurel Isărescu ?

    Avand in vedere cele mentionate mai sus, si riscul reputational la care poate fi expusa institutia dumneavostra de credit, in temeiul dispozitiilor art.101 alin.2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.227/2007, cu modificarile si completarile ulterioare, va solicitam sa intreprindeti masurile care se impun astfel incat sa se asigure respectarea prevederilor legale aferente unei practici bancare prudente in relatia cu clientela, acestea urmand sa fie comunicate Bancii Nationale a Romaniei pana cel tarziu la data de 28.02.2014“.

    Cu alte cuvinte, băi băieți, mai ușor cu jula prin conturile oamenilor că se prind fraierii, își retrag banii și rămâneți fără jucărele – că noi alții nu vă mai dăm.

    wall street usa crocodile bonus banker banking bankers bonuses pfen12l

    Pentru cine își mai amintește, guvizii din băncile din toată lumea (inclusiv România) au primit “ajutoare financiare” pentru relansarea creditărilor către populație sub diverse forme: fie au primit pur și simplu cadou de la Guvern bani pe care să ni-i dea nouă cu împrumut, fie au fost iertați de datorii.

    Apoi, când zeci de mii de români s-au revoltat și au încercat să se scuture de căpușele bancare – acționând în judecată băncile pentru clauzele abuzive din contractele de credit, bancherii au fugit într-un suflet la Ponta, să îi ceară ca toate procesele cu băncile să fie judecate doar la Înalta Curte de Casație și Justiție – unde au ei prieteni buni – pesemne.

    Sub presiunea opiniei publice, Ponta a trebuit să renunțe la acest proiect aberant care ar fi blocat pe 100 de ani în avans activitatea instanței supreme, dar a trebuit să le facă amicilor cu bănci o altă concesie: să instituie plafon de plăți între persoane fizice, astfel ca în orice tranzacție, cetățeanul să fie obligat să folosească serviciile băncii, să-și ruleze banii prin ele – și implicit să îi fie “ciupit” comisionul cel de toate zilele.

    Și ca să fie sigură că turma se îndreaptă în direcția potrivită și nu ține banii la saltea sau prin cutii de valori, s-au mediatizat   furturile din casetele de valori, ca să-i determine pe fraieri să bage înapoi banii în conturi – de unde se iau comisioanele grase.

    În momentul de față, în vreme ce românii cască gura la problemele Biancăi Drăgușanu sau la luptele de operetă dintre Ponta și Băsescu, lobby-ul financiar de peste ocean face presiuni enorme la Camera Deptuaților, pentru a bloca sau modifica în interesul băncilor – mult-așteptatul proiect de lege privind falimentul persoanei fizice.

    arrestthebankers

    Eu unul sunt hotărât să sugrum această caracatiță a societății noastre, acest cancer ce roade organismul sănătos al economiei naționale. Fac jurământ solemn că voi evita din toate puterile să mai folosesc serviciile băncilor. Nu am avut și nu voi avea niciodată vre-un credit la bancă, iar dacă voi avea de încasat sume mari, le voi încasa cash, în tranșe zilnice, sub plafonul prevăzut de lege, numai să nu le dau satisfacția acestor șnapani care ne tâlhăresc pe noi, cei ce prestăm servicii utile societății.

    Mihai Rapcea

  • Bancherii americani au inceput sa se sinucida

    n urmă cu trei săptămîni scriam în editorialul „Oraşele-fantomă, Putin şi Vînătorul-şef despre dedolarizarea Rusiei”. Informaţii noi vin să confirme că Moscova şi Beijingul şi-au unit forţele împotriva dominaţiei dolarului american. Nimic mai firesc!

    Am văzut cu toţii unde ne-a aruncat supremaţia unei singure monede. Dolarul şi băncile americane fiind rădăcinile crizei economice globale. Axa Beijing-Washington este acum scena unui război al declaraţiilor acuzatoare. Justin Yifu Lin, fost economist-şef al Băncii Mondiale, a declarat oficial că dolarul american stă la baza problemelor cu care se confruntă economia mondială. Să fie acesta cauza pentru care bancherii americani au început să se sinucidă? Ori au fost obligaţi să-şi pună capăt zilelor, ori, simţind în ceafă sfîrşitul acestui sistem financiar corupt, au dorit să se separe de acţiunile asasinilor economici. Acum două săptămîni, trei bancheri de origine americană au murit în condiţii misterioase. Coincidenţă sau nu, aceste aparente sinucideri conduc spre concluzii ce ţin de sintagma „adevăr sau provocare”. Bancherii care şi-au luat viaţa sărind de pe acoperişurile propriilor bănci amintesc de Marea Depresiune din 1929. O, da, veţi plăti cu toţii!, scadenţa se apropie” afirmam în serialul „Bancherii şi recuperatorii au abuzat milioane de români”.

    Trei bancheri celebri s-au sinucis sau au fost obligaţi să-şi ia viaţa

    Scadenţa a venit pentru unii dintre ei! Gabriel Magee, 39 de ani, vicepreşedintele diviziei J.P. Morgan din Europa, s-a aruncat de pe clădirea cu 33 de etaje a băncii americane din Londra. Ce l-a determinat pe tînărul bancher, cu o carieră în ascensiune, să-şi pună capăt zilelor, las domniilor voastre plăcerea de a dezlega misterul. În aceeaşi perioadă a fost „sinucis” un fost şef-executiv al Deutsche Bank. William Bill Broeksmit, 58 de ani, găsit spînzurat în casa sa din Londra. Cu toate că Poliţia metropolitană a considerat că decesul nu s-a produs în condiţii suspecte, rămîn întrebările şi speculaţiile. A urmat bancherul american, Mike Dueker, fost economist în cadrul „Federal Reserve Bank”, găsit mort lîngă Tacoma, Washington. Dueker avea 50 de ani şi era economist-şef în cadrul Russell Investments. Nu-i nicio coincidenţă faptul că aceşti trei bancheri au dispărut în acelaşi interval de timp, respectiv pe parcursul unei săptămîni. Dacă bursele s-ar fi prăbuşit, am fi zis că aceasta ar fi cauza sinuciderilor. La marea depresiune din 1929 s-au închis peste 1.600 de bănci, iar 20.000 de afaceri au falimentat. După prăbuşirea pieţei de capital şi declanşarea crizei, cînd în doar cîteva ore averile bogaţilor se risipeau ca un fum, omenirea era asaltată cu ştiri despre milionarii care se aruncau pe ferestrele zgîrie-norilor din Manhattan. Acesta fiind preludiul unei recesiuni de durată, care avea să înfometeze America şi să prăbuşească economiile ţărilor industrializate de pe glob. Statisticile arată că, în acel an s-ar fi sinucis 20 de bancheri şi peste o sută de persoane din domeniul finanţelor.

    Protestele de stradă după modelul Bosnia şi Herţegovina vor cuprinde importante state ale planetei

    Haosul financiar cu care se confruntă pieţele emergente, după ce au fost invadate cu trilioanele de dolari tipărite de Federal Reserve Bank în ultimii ani, au adus valuri de sinucideri şi în rîndul oamenilor săraci, cu datorii la bănci. După ce „F.R.D.” a decis să oprească tiparniţa, investitorii care au infuzat pieţele emergente cu bani, se retrag din aceste zone, generînd prăbuşirea masivă a monedelor respective şi creşterea ratei dobînzilor pe întreaga planetă. Argentina, Turcia, Africa de Sud, Ucraina, Chile, Indonezia, Venezuela, India, Brazilia, Taiwan, Malaezia şi România, sînt doar cîteva din pieţele emergente care au fost lovite dur, monedele acestor state cunoscînd cel mai mare declin de la criza financiară declanşată în 2008. Reiterez mai vechea mea afirmaţie: S.U.A a furnizat omenirii cele mai mari nenorociri! Dar, se pare că la orizont se prefigurează schimbări de anvergură în acest an. Bosnia şi Herţegovina au dat startul protestelor de nemulţumire faţă de nivelul de trai şi faţă de situaţia economică. La Sarajevo au fost atacate clădiri guvernamentale, au fost incendiate automobilele funcţionarilor şi sediul administraţiei locale. În urma ciocnirilor cu poliţia s-au înregistrat 50 de răniţi, iar 3 poliţişti au fost spitalizaţi.

    Dreptul de aproba copierea articolelor prezentate in revista AGERO apartine detinatorilor de copy-right (autorul/autoarea)care trebuie contactati si informati in timp util. Orice preluare de texte din revista AGERO fără aprobarea autorilor și precizarea sursei intră sub incidența legii drepturilor de autor este considerata furt intelectual și va fi pedepsită penal.

    Pentru că le-a trecut pofta de libertate, separatism, democraţie şi economie de piaţă, peste cincisprezece mii de persoane au protestat în Tuzla şi alte aproximativ cinci mii la Bihac. În România, apogeul crizei financiare se va atinge abia după alegerile din acest an, cînd iarăşi infractorii de rang înalt se vor roti între ei, adică noii miniştri vor fi vechii miniştri, cînd vor începe sau vor continua răfuielile de interese, uitînd cu totul că trebuie să formeze un Guvern de uniune naţională.

    Nu uitaţi să-i votaţi pe „tovarăşii” care trimit infractorii în arest la domiciliu

    Pînă la alegeri, poftiţi în vagoane! Peronul va fi aglomerat de infractorii goliţi de Noul Cod Penal din puşcării! Obişnuiţi-vă cu prohibiţia cheşului în România! – această limitarea a plăţilor în numerar între persoane fizice, prin care guvernul încalcă prevederile Constituţiei, cenzurînd drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţeanului, pentru a acoperi şi sprijini cămătăriile băncilor. Nu uitaţi să-i votaţi pe „tovarăşii” care trimit infractorii în arest la domiciliu! Dacă infractorii din guvern trăiesc în libertate, cu toate că au vîndut Ţara şi au jupuit perpetuu poporul român, de ce n-ar fi liberi hoţii şi panglicarii mărunţi? Păi, nu? Scapă şi guvernul de cheltuielile pentru cazare, hrană şi asistenţă medicală pentru cei de la „mitica”. Apoi, eliberarea lor e un bonus electoral, nu? Ca de altfel, miile de bilete suplimentate în staţiunile de odihnă pentru pensionari. Bieţii pensionari trăiesc pe caietul de datorii, iar Guvernul îi invită la bal, cu placheurile de la pantofi căzute. De Maria Diana Popescu – Agero

  • Basescu: Cersetorii TIGANI deranjeaza mai mult decat BANCHERII care fura miliarde

    În cadrul undei conferinţe de presă desfăşurate vineri în Berlin, Traian Băsescu a declarat că ţiganii originari din România care pleacă la cerşit “deranjează” cetăţenii occidentali, dar în acelaşi timp bancherii care fură miliarde nu deranjează pe nimeni. Şeful statului a mai precizat că România nu-i blamează pe jurnaliştii care semnalează problemele provocate de ţigani, ci faptul că nu se oferă o rezolvare.

    “Ne deranjează numai enunţarea problemei, nu şi rezolvarea problemei. România a avut o politică de integrare şi are o politică de integrare a minorităţii roma destul de puternică. Ceea ce vedeţi dumneavoastră în general în Europa este expresia părţii de eşec de integrare a populaţiei roma la noi acasă. Este o categorie socială, sunt romii nomazi care, prin valorile lor culturale, circulă”, a precizat Traian Băsescu, citat de Mediafax.

    “Nu-i suficient doar să-i identificăm şi să încercăm să diminuăm acţiunile care deranjează populaţia. Pentru că aici este problema romilor, ei sunt extrem de vizibili, deranjează şi aş spune că deranjează mult mai mult decât un bancher care face să dispară dintr-o bancă 10 miliarde de euro. Pentru că ei vin, trag de cetăţeni, cer bani, cer de mâncare, fac orice. Oamenii din bănci nu deranjează pe nimeni. Doar vin guvernele să plătească miliarde pentru ei, cum a fost în timpul crizei”, a spus Băsescu.

    Preşedintele a uitat însă să precizeze că el însuşi a fost susţinătorul mai multor acorduri cu Fondul Monetar Internaţional, România îndatorându-se pentru mai multe generaţii bancherilor globalişti.

    Traian Băsescu a mai spus în timpul conferinţei de presă de la Berlin ca ţiganii care sunt integraţi nu îşi mai recunosc originile etnice. “Foarte mulţi dintre ei sunt profesori, ingineri, medici, politicieni. Din păcate, după ce se integrează, nu-şi mai recunosct originea şi este foarte greu să-i utilizăm ca exemplu pentru cei neintegraţi încă”, a spus preşedintele.

    Deasemenea, el a subliniat că “România a intrat cu tot cu romi în UE”, fapt ştiut de “cei care ne-au primit”, o aluzie la deportările ţiganilor din unele state ale Uniunii Europene, deşi sunt cetăţeni ai unei ţări membre.

    Referitor la campania unor partide împotriva migraţiei ţigăneşti, preşedintele României a declarat că este “nedreaptă”. “Mi se pare puţin ‘unfair’ să utilizezii problema unor oameni de multe ori amărâţi ca fiind o temă de campanie”, a punctat Băsescu, adăugând că va aborda problema în cadrul unor întrevederi cu politicieni bavarezi. Sursa: FrontPress.ro

  • Bancherii şi crimele capitalismului corporatist

    Autor: Maria Diana Popescu

    Vă aşteptaÅ£i la protecÅ£ie din partea guvernului sau a preşedinÅ£iei? FiÅ£i serioşi, dragi români! Pentru ei sînteÅ£i doar plătitori de taxe, evidenÅ£e de stors bani, maşini de vot şi buzunare de întors pe dos. Atît! Cel mai înalt oficial în JustiÅ£ia americană, Procurorul General Eric Holder a afirmat public că bancherii sînt nişte criminali ce nu pot fi închişi, că băncile jefuiesc întreaga naÅ£iune şi că ceea ce fac ele este împotriva legii, dar pe de altă parte aceleaşi bănci sînt mai presus de lege, astfel încît Departamentul JustiÅ£iei din America nu va face nimic împotriva lor. La noi, preşedintele Ţării ordonă folosirea forÅ£ei împotriva românilor datornici la bănci. Citez de pe o hotărîre judecătorească de executare silită, trimisă în redacÅ£ie: „Noi Preşedintele României, dăm împuternicire şi ordonăm executorilor judecătoreşti să pună în executare titlul executoriu… şi ordonăm agenÅ£ilor forÅ£ei publice să sprijine îndeplinirea promptă şi eficientă a tuturor actelor de executare silită”. În înÅ£eles mai clar, trimite mascaÅ£ii peste românii amărîţi, pe care, tot preşedintele şi guvernul i-au lăsat fără locuri de muncă, ca acum să li se ia cu forÅ£a casa şi patul, aragazul şi masa de bucătărie, pentru o datorie de cîteva sute sau mii de lei.

    Islandezii n-au glumit cu bancherii corupţi. N-au cedat în faţa oligarhilor internaţionali. I-au arestat pe bancheri, iar acum îşi construiesc un stat de drept, unde hoția băncilor și a corporaţiilor nu-şi mai găsesc locul. La noi, criminalitatea băncilor, încurajată şi susţinută de Putere şi de Guvernator, a distrus Ţara prin regizarea inflaţiei, vînzarea bunurilor de preţ ale naţiunii şi împrumuturi pe buzunarul sărac al poporului. În numele României clasa politică se împrumută de dimineaţă pînă seara. Domnule politician, guvernator, preşedinte, domnilor bancheri, recuperatori şi executori, domnilor Mafioţi aţi lăsat Ţara fără tălpi la pantofi! Averile voastre trebuie confiscate. Averile umflate cu legile sub braţ. N-aveţi niciun interes să urgentaţi reformele în Justiţie! România are nevoie de Reforme reale în instituţiile statului şi mai ales în Justiţie. Nu de improvizaţii interpretabile în funcţie de căciulă! Nu de eludarea legilor! De aici pleacă tot haosul intern! Pentru că România să scape de sub cizma bancherilor-cămătari, toţi cei cu mînă lungă, corupţii şi toată adunătura politică trebuie să părăsească Puterea de mînă cu (in)justiţia, cu bancherii şi cu nănaşul lor de la benere.

    Mafia care conduce România are un singur scop: distrugerea României, ca stat naÅ£ional, la toate nivelele. Sindicatele ce fac? Păi, liderii de sindicat sînt şi ei vînduÅ£i „diavolilor”. SchimbaÅ£i-i! În funcÅ£iile decizionale au ajuns trădătorii născuÅ£i şi făcuÅ£i, care mint poporul cu zîmbetul de ceapist, devenit peste noapte doctor în ştiinÅ£e politice. AlungaÅ£i aceste zdrenÅ£e care ne-au vîndut şi pe noi, şi Å¢ara. N-au niciun Dumnezeu. Mamon este Zeul lor. Doamne!, ce blestem pe Å¢ara noastră, să aibă parte numai de conducători tonÅ£i, vînzători de neam şi analfabeÅ£i. În loc să redreseze economia, să facă ceva pentru dezvoltarea Ţării, se grăbesc să vîndă ce-a mai rămas în picioare, iar găurile făcute de ei în visteria Ţării, le completează, încurajînd, prin legi aberante, deposedarea prin forţă a românilor săraci, datori la bănci cu cîţiva lei. Ruşine, domnilor! De la preşedinte la guvernator pînă la ultima căpuşă a Puterii de la Bucureşti! Tîlharilor le este permis orice în scop politic. Dacă ne mai şi destramă Å¢ara, sîntem terminaÅ£i. Crocodilii internaÅ£ionali abia aşteaptă să ne facem praf şi pulbere. Şi aşa România are cea mai mare sărăcie din U.E.. SpuneÅ£i-mi, vă rog: are românul de toate şi doar regionalizarea îi mai lipseşte? Are românul de toate şi trebuie să Å£ină în spinare miile de bancheri prin clauze abuzive, miile de trîntori şi funcÅ£ionari guvernamentali? Mai rămîne românul cu ceva, dacă astfel de legi antisociale ticluite de bănci, cu dus şi întors, îl lasă fără casă, fără masă şi fără orătăniile din curte? Am citit anunÅ£ de vînzare a obiectelor confiscate prin executare silită: „De vînzare: fotoliu, aragaz, televizor, pat, şifonier, calculator, fier de călcat, centrală electrică, poartă din fier”…

    Nu mi-a trecut prin cap niciodată că românilor li se vor pune la cale astfel de nenorociri şi că în loc să se emită legi cu caracter social, statul vrea, cu prioritate, bone profesioniste. Adică, chiar au întocmit un proiect de lege care obligă dădacele să aibă pregătire profesională. Au de toate românii, aşa că, doar bonele profesioniste le lipseau. Că să nu zică poporul că nu sînt activi, demnitarii statului se ocupă cu tot felul de matrapazlîcuri, cu maidanezi şi bone, şi deloc de starea jalnică în care au adus poporul. Femeiul ăsta contabilizează totul pînă la ultimul cent, dar e orb cu salariile şi pensiile umilitoare ale românilor, care abia îi mai ţin în viaţă. Şi de ce, domnilor guvernanţi sunteţi solidari doar în materie de confiscări, executări, taxe, impozite, tăieri, ajustări şi nu în materie umană, în privinţa securităţii individului? România este singurul stat din U.E. unde nu există o lege a falimentului personal. Românul nu beneficiază de nicio formă de protecţie în faţa bancherilor care au abuzat milioane de români. Cine i-a lăsat fără locuri de muncă, aducîndu-i în situaţia de a nu-şi mai putea onora ratele, ca acum să li se confişte pînă şi poarta de la intrarea casei? Guvernele democrate. Cine a condus finanţele spre dezastru? Industria bancară de pe teritoriul Ţării şi lăcomia paranoică a bancherii-cămătari. Dar legea, fiind făcută pentru poftele lor, nu-i arde la seif. Comisioanele interbancare din România sînt cele mai mari din Europa. Dobînzi extrem de mari, dobînzi frauduloase la dobînzi, comisioane de întîrziere, comisioane la comisioanele de întîrziere sau comisioane la plăţi anticipate! O datorie de 500 de euro a ajuns de 5.000 de euro. Doar 10% din datoria creată artificial reprezintă împrumutul. Guvernul şi guvernatorul nu-şi falimentează acoliţii sau firmele în cîrdăşie. Ba mai mult, acestora le şterge datoriile şi bagă poporul în faliment. Deşi Executivul le-a oferit ca argumente doar presupuneri, deputaţii au aprobat ştergerea datoriilor Rompetrol. Şi nu e prima sau ultima mare companie.

    Lasă că se duc amărîţii de români, lună de lună, ei cei mai mici şi loviÅ£i din toate părÅ£ile, şi se înghesuie la ghişee să-şi plătească dările. Chiar dacă rămîn fără bani de utilităţi, hrană sau medicamente. Că altfel, naiba îi ia! Vin executorii şi le iau perna de sub cap. Această clasă a împuiat în democraÅ£ie şi s-a îngrăşat cu trîntori care îşi papă biberonul de la bănci. Bine că se şterg datoriile companiilor mari! Tot ale lor, ale cumetrilor şi mătuşilor sînt. Să plătească mulÅ£imea datoriile lor! De ce nu veniÅ£i să ştergeÅ£i datoriile amărîţilor pe care i-aÅ£i dat afară şi le-aÅ£i vîndut întreprinderile, iar acum nu mai au cu ce supravieÅ£ui, dar să mai şi plătească ratele frauduloase ale băncilor. Ar trebui construită o fabrică de Å£epe, iar din mulÅ£ime să se ridice un alt Å¢epeş! În această eră a ticăloşiei, toate partidele politice au preocupări infracÅ£ionale. Atunci, ce soluÅ£ii sau legi cu caracter naÅ£ional să emită acestea? De un sfert de secol, cei din fruntea bucatelor naÅ£ionale, gunoaiele din politică, fură de la stat, fură unii de la alÅ£ii, se iartă unui pe alÅ£ii şi îşi şterg datoriile între ei. Sper că va veni ziua cînd vor răspunde la întrebări în faÅ£a poporului. Prea mic, prea neîncăpător e „Zidul de la Târgovişte” pentru cît de mulÅ£i la număr sînt trădătorii şi vînzătorii Ţării! De ce Angela şi Barosso nu se cramponează de încălcarea drepturilor constituÅ£ionale ale românilor, care plătesc taxe europene din salarii de lumea a treia? Europenii au între 1.500 şi 3.000 euro lunar, românii, 200 sau 300 de euro lunar. Din toate aceste pricini avem o economie imaginară, datorii uriaşe cum n-a avut niciodată România, viitorul poporului amanetat, aparatul administraÅ£iei de stat înÅ£esat de trîntori, hoÅ£i şi reÅ£ele de prostituÅ£ie.

    CorupÅ£ia, şantajul şi gunoaiele de prestigiu au ajuns endemice, iar benere este condusă de acelaşi om, tot de aproape atîţia ani cît a condus România preşedintele Ceauşescu. Care, oricum, a fost un mare patriot. Dumnezeu să-l ierte! Tot ce a construit Nicolae Ceauşescu au vîndut democraÅ£ii şi s-au îmbogăţiti între ei, la vîrf. Oare Å£ara noastră nu mai are nici un expert în finanÅ£e, nici un bancher onest şi priceput? Care să îl înlocuiască pe veşnicul, cu o singură calitate, dobîndită la prima vizită în S.U.A.: posedă un anumit anumit telefon la care răspunde cu o singură replică: Yes. Naivi sînt cei care cred că el conduce B.N.R. şi face strategii bancare naÅ£ionale cu capul din dotare. Vă amintiÅ£i de perioada hiperinflaÅ£iei? Atunci benere tipărea bani cu toptanul şi, cînd a primit telefon de la unchiuleÅ£ul Sam să Å£ină inflaÅ£ia în frîu, a stopat subit maşinia de tipărit. În rest, ambiguitatea strategică (ne ascundem de „spioni”, vorba aia), guvernatorul ne ameninţă ca va fi „volatil” – şi cam asta i se livrează românului rebegit de frigul ignoranÅ£ei de stat. Oricîtă „căldură” ar promite acest „volatil”, bancherii îşi fac de cap în cîrdăşie cu recuperatorii şi executorii, abuzînd mii de români, în baza aberantelor legi, parafate de Puterea care chefuieşte pe malurile DîmboviÅ£ei.

    Sursa: Art-Emis.ro

Back to top button