Tag Archives: baia sprie

Singurul lac din lume care îşi schimbă culoarea se află în România

Singurul lac din lume care îşi schimbă culoarea în funcţie de lumină se află la doar 45 de minute de oraşul Baia Sprie, în apropiere de Baia Mare. Datorită solubilizării compuşilor sulfuroşi, apa are culoarea verde, uneori cu reflexe de smarald, mai multe nuanţe de albastru sau turcoaz. Lacul măsoară aproximativ 50 de metri de pe un mal pe celălalt, doar 4 metri adâncime şi s-a format prin prăbușirea unor vechi lucrări miniere de exploatare de pe Filonul Domnișoara, în ani 1919 – 1920. De atunci apa a rămas plină de sulfuri care îi schimbă culoarea în nuanţe de la verde până la albastru. Mai exact, combinaţia chimică din lac a facut ca aici să fie prezent şi acidul sulfuric liber, în concentraţie de 7,8 miligrame la litru, iar ph-ul apei să ajungă la 4. Lacul Albastru este situat pe teritoriul administrativ al oraşului Baia Sprie, într-o pădure tânără de gorun, pe versantul sudic al Dealului Minei, la altitudinea de 530 m şi are o suprafată de 0,5 ha. Accesul în aria protejată se face din centrul oraşului Baia Sprie, se urcă prin spatele bisericii catolice. Strada conduce în direcţia nordică până la liziera pădurii, iar de aici se urcă în serpentine pe o poteca până la Lacul Albastru. Timpul de mers este aproximativ 45 de minute – 1 oră. Monumentul Naturii Lacul Albastru a fost declarat rezervaţie naturală prin H.C.L. nr 204/16.03.1977 si este in custodia Administratiei Parcului Natural Muntii Maramuresului care, in parteneriat cu organizaţii neguvernamentale, are drept scop conservarea peisajului în scop științific si educativ. Oamenii locului spun poveşti minunate despre lac, cum că el ar comunica cu Marea Neagră prin vechile galerii subterane prăbuşite, care sunt foarte adânci. VEZI SI: Legenda IZVORULUI CU APA VIE din MUNTII APUSENI! Legendele locului spun că mina prăbuşită este foarte adâncă, …

Citeste tot articolul

Recidiva in stil ovreiesc

Pe 22 august a. c., Consiliul local al Primăriei din Baia Sprie (Maramureş) i-a acordat post-mortem părintelui arhimandrit Iustin Pârvu (1919-2013), deja legendarul ctitor şi duhovnic al Mănăstirii Petru Vodă din Neamţ, titlul de cetăţean de onoare al oraşului. În minele de la Baia Sprie monahul Iustin şi-a efectuat o parte din anii de condamnare la muncă silnică din vremea comunismului, aşa cum a fost şi cazul lui Valeriu Gafencu la Tg. Ocna (în contextul dat, “cazul Iustin Pârvu” urmează imediat precedentului creat de “cazul Valeriu Gafencu”). Iată că, la nici două săptămîni de la acordarea titlului, Institutul “Elie Wiesel” îşi exprimă din nou “profunda indignare” şi solicită imperativ retragerea cetăţeniei de onoare şi, în subsidiar, embargo-ul public pe memoria şi cinstirea părintelui, acuzat de legionarism şi antisemitism. Că părintele a avut – în tinereţe şi nu numai – simpatii legionare şi atitudini antievreieşti, aceasta este adevărat, cu precizarea că ele se explică prin ataşamentul său faţă de creştinism şi prin opoziţia sa faţă de comunism. Părintele şi mulţi alţii din generaţia sa, inclusiv o parte considerabilă din elita vremii, au reacţionat firesc la nişte provocări şi abuzuri notorii, anticreştine şi antinaţionale, şi nu a lor este vina că tocmai evreii (nu toţi, dar într-o majoritate semnificativă) au ales să sprijine comunismul şi să întreţină politicianismul clientelar, să sfideze deschis tradiţiile şi valorile creştine, să se pună aproape sistematic în răspărul intereselor şi specificului ţării, sub paravanul demagogic al unor ideologii dizolvante, la aplicarea practică a cărora au contribuit apoi din plin şi fără scrupule, plătind pretinsul “holocaust” antievreiesc din România (care, în paranteză fie spus, chiar de va fi existat ca atare, nu are decît prea puţină legătură cu legionarismul, scos de pe scena istoriei de generalul Antonescu în ianuarie 1941) cu un genocid antiromânesc binecuvîntat de la Kremlin şi, indirect, …

Citeste tot articolul