Otânără din SUA, Tasha Kann, în vârstă de 30 de ani, care a lucrat ca asistentă într-un centru de îngrijiri paliative, era însărcinată în săptămâna 20, cu al doilea copil, când a fost diagnosticată cu o formă rară și agresivă de cancer la creier. În ciuda sfatului medicului ei de a întrerupe sarcina pentru a putea începe tratamentul de chimioterapie și radiații, Kann a refuzat, iar medicii i-au spus că mai are opt luni de trăit. Ea a născut o fetiță sănătoasă. Astăzi, deși i s-a spus că mai are doar câteva săptămâni de trăit, se bucură că a luat decizia de a da naștere copilului, potrivit Daily Mail.
Când era însărcinată în 20 de săptămâni, Tasha a fost diagnosticată cu o formă rară și agresivă de cancer la creier, numită astrocitom anaplazic de gradul III.
În ciuda sfatului medicului ei de a întrerupe sarcina pentru a putea începe tratamentul de chimioterapie și radiații, Tasha a refuzat.
„Le-am spus categoric că nu accept”, a declarat Tasha la Fox News Digital. „Am fost puțin speriată, dar nu mi-am pierdut niciodată speranța”, a spus Kann despre diagnosticul ei. „Știam că trebuie să fiu puternică pentru copilul meu”.
Astăzi, deși mai are doar câteva săptămâni de trăit, ea își menține decizia, prețuind fiecare clipă alături de cei doi copii ai săi.
Tasha a născut în octombrie 2022 o fetiță sănătoasă pe nume Gracey, care s-a alăturat fiului ei de 2 ani, Deklan.
Doctorul a prezis că mai are doar opt luni de trăit după nașterea copilului ei, dar, în mod miraculos, Tasha este încă în viață la aproape un an de atunci.
„În fiecare zi mă uit la copilul meu frumos și mă gândesc cât de ușor a fost pentru ei să-mi spună să avortez – ca și cum ea nu însemna nimic”, a spus Tasha.
„Dacă aș fi ascultat – așa cum fac majoritatea pacienților, pentru că au încredere în medicii lor și nu fac propriile cercetări – copilul meu nu ar fi aici”, a spus ea, adăugând: „Este o minune de la Dumnezeu că suntem amândouă aici!”
Tasha a primit vara aceasta vestea devastatoare că forma de cancer de care suferă s-a răspândit și că acum sunt disponibile opțiuni limitate de tratament.
Diagnosticul ei este denumit Gliomatosis Cerebri, o tumoare extrem de agresivă care afectează sistemul nervos central și lobii creierului.
Medicii estimează că acum ar mai putea avea doar câteva săptămâni de trăit.
Dar Tasha continuă să își mențină decizia ei de a refuza tratamentul cu radiații și chimioterapie și, în schimb, urmează un tratament de imunoterapie alternativă la Clinica Burzynski din Houston, Texas.
Ea a rămas mândră de decizia de a se opune recomandării medicului și consideră că credința ei în Domnul Iisus Hristos îi dă cea mai mare putere.
Încă își amintește că a fost „dezgustată” de medicii despre care ea pretinde că „au sfidat voia lui Dumnezeu”.
„Avortarea copilului meu nu a fost niciodată o opțiune pentru mine, deoarece este împotriva voinței lui Dumnezeu. Știam că dacă am încredere în Domnul și în promisiunile Lui, El îmi va menține copilul în siguranță. Dacă era atât de grav cancerul, cum au spus ei, oricum uciderea copilului meu nu m-ar fi salvat”, a spus ea.
Tasha a lucrat ca asistentă într-un centru de îngrijiri paliative și a asistat la impactul pe care chimioterapia și radiațiile l-au avut asupra multor pacienți, a declarat ea, afirmând: „Nu funcționează întotdeauna”.
Singura speranță a lui Kann este să rămână în viață pentru a fi alături de cei doi copii ai ei mici. Familia ei este motivul pentru care continuă să lupte.
„Singurul lucru pe care mi l-am dorit în viață a fost să fiu mamă. Soțul meu este principalul meu sprijin. Este un om minunat și nu m-aș putea vindeca fără el. Iar zâmbetele și râsetele copiilor mei mă ajută să mă mențin puternică și să merg mai departe”, a spus ea.
Avertisment: Textul conține limbaj licențios, ideile dintr-ânsul putând fii interpretate de cei care nu citesc cu atenție ca fiind pur misoginism, ură nealterată, viscerală si totală împotriva femeilor, însă această interpretare este foarte departe de adevăr.
Textul reprezintă un manifest împotriva avortului, dar și împotriva femeilor cu caracter îndoielnic, care cu cea mai lipsită stimă de sine se fac de rușine și fac de rușine sexul feminin de pretutindeni. Textul reflectă situația din occident, care este totuși diferită față de situația din România, unde încă avem mame eroine și femei responsabile, chiar femei curajoase care luptă împotriva tiraniei guvernamentale, dar si aici au apărut germenii feminismului ucigaș.
Mamele-Luptătoare care se implică în viața cetății, unele dintre ele cititoare ale acestui site, să fie asigurate că articolul NU este țintit asupra lor, ci asupra meduzelor feministe ca una ce scrie pe Libertatea, știe ea care e.
Pentru a avorta, mai întâi femeia trebuie să fie însărcinată, stare la care nu poate fi promovată sau înălțată decât de bărbat. Acesta însă trebuie drogat, îmbătat, corupt, îmbrobodit, păcălit pentru a pierde uzul rațiunii și a risipi sămânța vieții în vaginul meduzei în călduri. Contrar cerințelor biologice, sociale, religioase și de bun simț elementar, feministele, sirene patentate, meduze călare peste mări și țări, cer și obțin cursuri de clasă înaltă, curvie joasă, educație sanitară josnică, satul, școala, țara, lumea ajungând bordelul în care trăim o viață tot mai puțin omenească.
Ministerele zise ale educației, învământului, tineretului, sportului sau altfel sunt finanțate, împuternicite, controlate de Statul Mafiot, ce ne dușmănește, urmărește, ne voiește pieirea, având tupeul să se intituleze SOCIETATE DE DREPT. În realitate, prin activiștii curviei, destrăbălării și răspândirii drogurilor, prin școlile, facultățile și ONG-urile soroșiste, de la 8, 10 sau 12 ani, fetele sunt instruite să pipăie băieții între picioare, să deschidă șlițul multora dintre ei, flăcăi, bărbați adulți, bătrâni, drăgălind, pupând, provocând erecția, subtilizând sămânța în turbinca bucală sau vaginală. Dacă tot îi scoală, curvele-s notate, ca la școală, note maxime primind cele ce reușesc graviditatea cu nesfântul duh al tertipurilor, altfel nu-s meduze, nici sirene adevărate.
De consecințele întovărășirilor sexuale furate cu sau fără complicitatea masculilor, instruiți și ei, drogați consacrați la 15-16 ani, fete de 12, 13 sau 14 ani rămân gravide, intrând pe mâna poliției complice, a medicinii ucigașe, a ONG-urilor ce promovează și șoroșesc sirenele-educatoare ce se împulează cu alți și alți copii, răpiți, masturbați, adrenochromizați.
Așa se preconizează aranjarea lucrurilor, a programelor de învățământ și regulamentelor caselor și căminelor de copii abandonați, grădinițe, școli gimnaziale, profesionale, licee, facultăți, spoiala post-universitară, etc…
Lăsând la o parte educația sexului, pervertirea, coruperea organică și devierea ADN-ului bebelușilor abia ieșiți din burta mamelor, ne limităm la câteva cuvinte pentru cei de peste 18 ani. Femeia ce corupe bărbați, cu sau fără oarecare prezervatizare, poate să rămână gravidă. Grație feminismului militant, prezervativele și anticoncepționalele au împânzit Europa și lumea întreagă.
După medicii familiilor sortite să piară, ședințele de educație sexuală, masturbația intelectuală, onania universitară, laba academică, guvernamentală, umbreluțele, maidanul kievean sunt motivul pentru care Federația Rusă vrea scufundarea Bordelului englezesc, în care Shakespeare, Bacon, Byron și alți oameni adevărați nu-și mai găsesc locul, riscând schimbarea sexului, transumanizarea, schimbarea nu la față ci la sex!
De la plantațiile Hevea Braziliensis, umbreluța a-ntins zgârciul la Circea lui Odiseus, Indonezia, Malaiezia, sex-non-stop, cu sau fără probleme, da gravide pentru farmacie, fetus pentru adrenochrom, produse cosmeticale. De la 13 la 45 de ani, dată Dracului, fomeii îi pute ceapa, se fute ca iapa, suge regimente de masculi, evadați neterminați din umbreluțele americano-staliniste, praștiile davido-balistice, aripioarele Satan II-intercontinentale, fără șansa de a deveni mamă, dacă dorește, de la o vreme. Paradoxal, cu cât muiero-curvulițele albe se culcă cu bârnacii, colorații, ciorile la orice oră, cu atât îs mai fanatice în democrăcie. Dacă-s gravide, nu-i vina lor ci vinul masculului, ce și-a deratizat invers umbreluța. Gravidizate cu greșeală, umbreluță, dorință sau fără, vina sau vinul oricui, nu-i bai, avortu-i bașca, ca în istorie, scriptura Obelisc citire. Că d-aia obelim de mii de ani.
Infancicidul de confort al puputelor
Din punct de vedere tehnic, avortul este ciopârțirea de viu, în zeci de bucăți, a bebelușului nenăscut, acolo unde naivii cred că acesta se află în cel mai protejat loc din întreaga lui viață.
Proaspăt belit și măcelărit, bebelușul este vândut industriei farmaceutico-satanice și vrăjitorești, ucigașa lui fătătoare ratată putând păcăli alți neisprăviți masculi ce și-au ratat bărbăția.
Pentru a-și masca vinovăția și decăderea din omenire, femeile ce-și zdrobesc copiii de vii, în chiar burta lor, vorbesc de clusters of cells. Ce-are sula cu prefectura? Asta-i scuza pruncucigașilor ce vând cadavrele copiilor ce n-au văzut încă lumina zilei.
Ucigașii de bebeluși îi numesc pe aceștia grupare de celule, ca toți marxisto-ucigașii, autorii sloganului omul e 80 de kilograme de materie gânditoare. Sloganul acesta nu-i doar ipocrit ci înșelătorie deliberată. Nici măcar un cartof nu este o grămadă de materie.
Materia vie nu este doar materie. Esența materiei vii este viața, nu materia. Indiferent de vârsta pe care o avem, nu suntem și nu putem fi o grămadă de celule. După trei luni de gestație, inima bebelușului nenăscut începe să bată. De unde-i vine impulsul? Aceasta este problema fundamentală a întregii omeniri.
Viața pruncilor ce bat la poarta vieții nu poate fi lăsată pe seama și la bunul plac al muierilor curvite. Mai curând ele, muierile îndrăcite și decăzute din condiția omenească, mai curând ele merită să fie pedepsite așa cum, absolut în mod criminal, ele însele ucid viața ce înmugurește în pântecul lor.
În mințile descreierate ale femeilor albe de azi, grupul de celule, din pântecul lor, nu devine ființă omenească decât la data stabilită prin votul unor deputați neisprăviți. Nimeni nu poate să conceapă că votul unui grup de parlamentari determină intrarea cuiva în rândul omenirii.
Buni sau răi, de stânga, dreapta sau de centru, parlamentarii nu au această putere asupra rasei omenești. Imoralitatea femeilor, perversiunea din ele, pofta de pulă le-a transformat pe multe în curve criminale. Având în vedere cele știute despre contracepție, ținând cont că femeile știu ce înseamnă primul ciclu menstrual al vieții, este puțin probabil ca o femeie responsabilă să rămână însărcinată împotriva voinței ei – mai ales că există și așa-numita pilulă de a doua zi. În aceste condiții, extinderea contracepției prin pruncucidere este o crimă oribilă.
Pe scurt, femeia incapabilă să-si asume răspunderea de viitoare mamă nu trebuie lăsată să profite de sămânța bărbatului pentru a ucide un viitor copil. Propaganda pro-avort este apologia pruncuciderii. Faptul de a face o astfel de propagandă trebuie pedepsit ca incitare la crima de pruncucidre. Propaganda pe tema ”Corpul meu, alegerea mea” trebuie combătută și interzisă prin lege. „Pro-choice”.
Corpul ”nostru” nu este cu adevărat al ”nostru”, în sensul în care al nostru este creionul cu care scriem sau mărunțișul din buzunar.
Pentru curvele și muierile bune de biciuit în piețele publice, pruncuciderea este dreptul sacru ce le permite să confiște, să-și însușească cât mai multă sămânță omenească, epuizând energia bărbaților, de care popoarele și omenirea are atâta nevoie.
Curvelor criminale de care vorbim nu le pasă de drepturile copiilor ce se încarnează, după ele, doar pentru a fi ucise. Ele nu pot avea dreptul de a dispune de viața și de corpul copiilor ce cresc în corpul lor. În Texas, fără să suprime pruncuciderea cu totul, statul l-a încetinit, impunând o limită de 6 săptămâni. Adică o lună și jumătate.
Șase săptămâni nu înseamnă șase ore, nici șase zile. Femeia albă de azi nu vrea să se decidă în șase săptămâni, ea vrea să profite de energia sublimă declanșată de apariția unei vieți noi în corpul ei – până la un anumit punct.
Dacă ar putea, crezându-se îndreptățite să profite de viața bărbaților, femeile i-ar obliga să plătească pentru nemerniciile lor, ceea ce le reușește adesea. Când, în cele din urmă, bărbații, societatea, încadrează infamia pruncuciderii în Codul Penal, limitând pofta și posibilitatea femeilor curvite de a cufunda societatea în haos, prin refuzul de a-și asuma fructul consecință a iubirii mincinoase, prin uciderea propriilor copii, isteria lor deșănțată care murdărește lumea lui Dumnezeu, atunci ne vom vindeca.
Ipocrizia femeilor curvite este un spectacol la fel de îngrozitor ca acela al hoardelor LGBT. Urmăream un schimb de replici pe Twitter, între o femeie albă contemporană tipică și un bărbat rațional care preia punctele de bază ale celor spuse mai sus despre contracepția pe care toată lumea o învață la școală (la cererea feministelor).
Cățeaua abandonează foarte repede domeniul tehnicii contraceptive pentru cel al crizei emoționale și al falsei indignări morale – cele mai imorale ființe își exagerează mereu pretențiile morale. Ei bine, protejează-te:
Darky Cage (@DarkyCage) 1 septembrie 2021: Protecția nu previne sarcina 100%
ael (@Positivagisme) 1 septembrie 2021: Ai protectie 99% cu prezervativ, cu pilula 99% și cu DIU 99%
Darky Cage (@DarkyCage) 1 septembrie 2021: Prezervativele sunt la 99,8% in teorie dar la 85% in practica 😬 si nu, poate aluneca, crapa, se pierde in vagin 😉 —
ael (@Positivagisme) 1 septembrie 2021: Dacă se intampla, prin pilula de a doua zi și a doua zi poti preveni sarcina.
Darky Cage (@DarkyCage) 1 septembrie 2021: Ești atât de critic, încât e o nebunie. Mie personal nu mi s-a intamplat niciodata dar este frecvent si chiar daca punem toata voia buna din lume se poate intampla domnule profesionist al contraceptiei
În niciun moment tipul ăsta nu invocă registrul moral, se mulțumește să spună că din punct de vedere științific este imposibil să rămâi însărcinată cu folosirea pilulei și a prezervativului, pe lângă pilula de a doua zi.
Nimeni nu poate spune serios că din cele peste 200.000 de avorturi anuale din Franța, principalul lucru este faptul că pastilele și prezervativele sunt o prostie. Reacția acestei femei este doar aceea a unei curve care simte că nu își poate încurca lumea până la ușa de ieșire prefăcându-se că nu are nimic de-a face cu propriile ei alegeri.
Ea, prin trecerea la registrul moral de la sine, este cea care își mărturisește teama reală: să fie identificată pentru curva imorală care este de către bărbați și să fie ostracizată social de potențialii parteneri de sex masculin. Ea ripostează preventiv pe singurul motiv de care se teme, spunând că acest motiv nu are valabilitate. Găsiți ceva mai imoral decât asta.
Din acest motiv, bărbații caută în mod natural femei tinere. Pe lângă frumusețea plastică specifică tinereții lor, nu au avut timp să aibă mulți parteneri sexuali. Este un mecanism biologic elementar prin care bărbatul caută să aibă cea mai proaspătă femeie posibilă pentru viitorii săi copii. În schimbul plăcerii sexuale și al urmașilor de calitate pe care o femeie tânără și drăguță îi oferă unui bărbat, acesta din urmă acceptă să o protejeze pe tot parcursul vieții prin instituția protectoare a căsătoriei.
Este un contract câștig/câștig protejat în mod normal de lege. Dar nu vor un contract în care toată lumea să câștige aducând ceva la masă. Ele vor 100% din beneficiile contractului: să fie curve și să fie întreținută de parcă le-ai datora totul pentru merite pe care ele nu vor să le aibă. Căsătoria nu este o invenție creștină sau religioasă. Femeia este programată biologic să trăiască cu un bărbat toată viața. De îndată ce se culcă cu doi bărbați diferiți, starea ei emoțională se prăbușește ireversibil și devine incapabilă să construiască ceva durabil cu un bărbat.
O femeie care se căsătorește cu singurul bărbat cu care s-a culcat vreodată are o rată a divorțurilor de 5% la 5 ani. Dar această rată crește imediat la 20% dacă s-a culcat cu doi bărbați și la 30% cu trei bărbați.
Societățile nu au stabilit căsătoria din motive religioase, ci pentru că așa trebuie, atât pentru ordinea divină, cât pentru cea socială. Religiile s-au mulțumit să inventeze o justificare supranaturală pentru ceva natural. Nu întâmplător liberalizarea pieței sexuale prin contracepție și avort a fost însoțită de explozia divorțurilor: materialul feminin, deci cel omenesc, este murdărit, înjosit.
În prezent, Occidentul iudeo-feminist se revoltă contra îndelungatei evoluții a vieții, susținând tragica idioțenie că asta înseamnă progresul omenirii. Afară de sporirea divorțurilor și viața precară a familiilor afectate, asistăm la reducerea autorității taților, adesea lipsiți de posibilitatea de a-și crește, educa și forma copiii, care sunt și ai lor.
Oare asta se datorează numai legalizării curviei femeilor albe, sub steagul feminismului masonic, satanic, LGBT? Absurda, iresponsabila legalizare provine din deturnarea sexualității procreative a femeilor, în sexualitate de bordel, recreativă, cu consecința colapsului demografic, pustiirea țărilor europene și invadarea acestora de către popoarele prolifice, de alte rase, din alte continente, în cadrul actualei mari migrații a popoarelor, cea mai mare din întreaga istorie..
Feminismul, curvia deșănțată este cauza principală a previzibilei dispariții a popoarelor de rasă albă, sub presiunea criminală a anarhismului sexual și moral occidental, tip LGBT, contra căruia se apără astăzi popoarele Federației Ruse. Nu întâmplător mass-media occidentală, iudeo-khazară, Vaticanul jidovit și protestantismul urmăresc deturnarea și reprogramarea femeilor pentru a face din ele curvele patentate ce murdăresc ecranele tuturor televizoarelor, spurcă lumea lui Dumnezeu și compromit viitorul Omenirii.
Ce poate fi mai catastrofal decât legalizarea și sacralizarea pruncuciderii de către femeile curvite?
Când femeile pustiite se confruntă cu monstruozitatea lor nihilistă criminală, ele nu dezarmează: negociază. Aici vezi toată cruzimea de care sunt capabile femeile. De obicei, se procedează pe bandă. Dintr-o dată, pentru ca pruncuciderea să pară o scrisoare prin poștă, toate femeile însărcinate sunt femei violate sau purtătoare de boli genetice.
Marie 💋 (@marienakamoura) 1 septembrie 2021: Deci, dacă copilul are o boală genetică, nu mai putem avorta. Sper că familiile pot primi ajutor….
Precizez ca sunt pentru avort în caz de boală genetică. Este crud să provoci o viață de suferință cuiva care este iremediabil afectat de defecte grave, ca să nu mai vorbim de povara asupra societății pe care o reprezintă. Dar dacă acestor curve le-ar păsa de viitorii lor copii, nu ar vorbi ipocrit despre boli genetice și ar face exact ceea ce le spune evoluția: să se căsătorească cu primul lor partener pentru a le oferi copiilor o familie solidă care să-i protejeze. Sau, mai exact, să condiționeze relațiile sexuale cu un partener de o căsătorie adecvată, astfel încât copiii lor să se nască în cele mai bune condiții.
Cunosc un număr enorm de bărbați care ar fi dispuși să aștepte doi ani în schimbul unei astfel de căsătorii. Căsătoria este instituția care oficializează ceea ce comandă evoluția. Aceasta este ceea ce avem de milenii și la asta aspiră atât bărbații, cât și femeile, atunci când societatea este reglementată corespunzător.
Dereglementarea pieței sexului a dus doar la marginalizarea unui număr covârșitor dintre aceștia în favoarea celor 20% de nenorociți compulsivi care deteriorează materialul feminin deschizând pachetele de biscuiți din magazin pentru a mânca unul sau doi înainte de a pune pachetul înapoi pe raft.
Doar că odată cu deschiderea pachetului, expiră. Acest dezechilibru nu este viabil din motivele demografice menționate mai sus. Consecința culturală imediată este atitudinea femeilor.
În Franța, o femeie de nota 4/10 se comportă ca și cum tocmai ar fi câștigat concursul Miss Univers. Este convinsă că are dreptul la un 8/10 de 1,80 metri care câștigă cel puțin 4.000 de euro pe lună și nici la acest nivel, acest 8/10 nu va fi imun la cel mai rău comportament al unei curve imaginabile.
O prostituată adevărată este mai respectabilă decât jumătate din curve, care nu se afirmă ca toate femeile monstruoase pro-avort. O prostituată are cel puțin decența să nu se prefacă a fi un model de virtute, spre deosebire de curvele care vor și untul și banii de unt: se culcă cu oricine când le convine în timp ce se prezintă drept femei morale a căror valoare este incontestabilă.
Și din moment ce ești un 8/10 sau un 9/10, spune-i clar unui 7/10 care te urmărește că ai prefera un 4/10 pro-patriarhat și anti-avort decât oricare dintre cele 7/10 feministe, pentru că statutul de mamă durează o viață în timp ce frumusețea durează în cel mai bun caz o jumătate de viață. Scopul final este restaurarea patriarhatului roman pur și nimic mai puțin. Asta trebuie să știi și să-i convingi pe bărbați și numai pe ei: femeile vor urma când vor vedea că repausul s-a terminat. O societate este la scară largă doar ceea ce este familia la scară mică. Dacă vrei o societate a ordinii, ai nevoie de o ierarhie și de familii construite pe principii naturale, organice, unii spun “fasciste”. Adică pe principiile evoluției fixate de natură.
Valoarea unei cățele pro-avort este exact zero pe scara vieții pentru că ea însăsi este anti-viață. A opta plagă a Egiptului. Dacă nu forțăm aceste curve să stea la locul lor în societate, alți bărbați o vor face, iar acei bărbați vor fi maro, musulmani, negri, peste câteva decenii hinezi. Natura detestă vidul și dacă aceste descreierate nu sunt readuse în rolul firesc în societate, de a face și crește copii, mahomedanii o vor face cu bice și pietre.
Asta începe cu oprirea validării curvelor ce pretind că sunt credincioase, virtuoase, generând astfel haosul sexual, rasial, cultural, demografic. Datoria celor conștienți, bărbați sau femei, este demascarea curviei feministe care este aspectul cel mai condamnabil și mai respingător al societății muribunde europene.
Perspectiva LGBT-izării României, a arabizării, musulmanizării, țiganizării, între altele din cauza preacurviei feminine și a degringoladei sexuale ar putea avea un impact sufletesc real asupra multor femei curate și cinstite, poate chiar a curvelor, pe care le-am putea trimite la Centrul de reeducare sexuală penitenciară, de la Tărșor (Prahova), unde ar putea să vadă ce s-a ales de Vampa tovarășului securist Băsescu.
Spre deosebire de bărbați, femeile sunt sunt mai sensibile la cuvinte, la ce se spune despre ele. De aceea am și pus olecuță de sare pe rana curviei feminine a societății actuale, fără să o contest pe cea masculină, care există și ea, inclusiv în Sfântul Sinod al Bisericii Creștine Ortodoxe. Despre asta însă cu altă ocazie.
Ceea ce trebuie să căutăm la femeie este în primul rând profilul genetico-rasial excelent. Apoi, femeia trebuie să înțeleagă funcția fundamentală de mamă drept bucuria ei supremă.
Abia în al doilea sau al treilea rând, femeia trebuie să fie și prietena sau sora amabilă ce se ocupă de cuibul familial, ajutând bărbatul să înfrunte mai ușor viața și misiunea de șef, părinte și preot al familiei. În schimb, bărbatul trebuie să își protejeze femeia și familia în orice situație.
Datoria bărbatului este să găsească o femeie demnă de acest nume, să aibă cu ea patru sau cinci copii, care vor fi nu numai bucuria lui și a femeii sale, ci și șansa, speranța de viață a poporului și rasei din care face parte. Pe cât posibil, căsătoriile inter-rasiale trebuiesc evitate, mai ales de cei lipsiți de orice educație și cultură rasială. Aspectul rasial al problemei ne arată că nimeni nu este stăpân pe propriul său corp.
Dacă sufletul sau suflarea noastră de viață vine de la Dumnezeu și aparține lui Dumnezeu, corpul, trupul fiecăruia provine de la un șir nesfîrșit de moși-strămoși, pe care avem datoria să-l ducem cât mai departe posibil, în cele mai bune condiții.
De vreme ce crescătorii de animale nu le împerechează pe acestea oricum, e limpede că nici noi nu trebuie să ne împerechem la întâmplare.
Bineînțeles, a pune problema familiei, a societății și a viitorului omenirii, din punct de vedere rasial, revine la a comite gestul suprem de INCORECTITUDINE POLITICĂ. Câți dintre Incorecții Politic, care citesc pe Ciumetii, Șerban, Voicu, Lupu și ceilalți, care-și asumă greaua misiune a conducerii luptei actuale de supraviețuire rasială, culturală, demografică, națională, sunt cu adevărat conștienți de aspectul rasial fundamental al vieții oricărui om adevărat?
Fără rasă suntem ca picați din cer, precum câinii maidanezi ai căror strămoși nu-i cunoaște nimeni.
Alegerile anticipate din Spania au fost prezentate de presa de mainstream ca un test pentru democrația europeană, un moment de răscruce în care se va decide dacă Europa va aluneca spre extrema-dreapta. Cum sondajele dădeau șanse mari pentru un guvern al conservatorilor spanioli (Partidul Popular) împreună cu extrema-dreapta (Vox), amintita presă părea în doliu înaintea alegerilor.
S-a dovedit însă că pariul premierului socialist Pedro Sanchez (convocarea anticipatelor în plină președinție spaniolă a Consiliului UE, după rezultate proaste ale puterii la alegerile regionale) a fost unul câștigător. Partidul Popular a câștigat alegerile, departe însă de o majoritate, dar VOX a pierdut masiv (19 din cele 52 de mandate deținute până acum în Congresul Deputaților). Cum popularii nu au alți aliați importanți, vor fi, cel mai probabil, în imposibilitatea de a forma un guvern, chiar dacă regele Felipe al VI-lea îi va încredința această sarcină liderului PP, Alberto Nunez Feijoo. De altfel, acesta din urma a fost fluierat în momentul anunțării rezultatelor parțiale și i s-a cerut să renunțe la conducerea partidului.
Nu avem însă nici o victorie a Partidului Socialist (PSOE) al premierului Sanchez, ci doar posibilitatea de a forma un guvern și mai pestriț decât cel actual, împreună cu partidele naționaliste din regiuni și cu extrema stângă (care la rândul ei trece printr-o multitudine de certuri interne și scindări). Este motivul pentru care multe publicații europene consideră că pe 23 august am avut primul episod electoral din acest an, urmând ca, probabil în decembrie (data la care ar fi urmat alegerile la termen), să fie organizate noi alegeri anticipate.
Campania electorală din Spania a fost prezentată de presa internațională ca un spectacol al extremelor, cu liderii VOX și Sumar (stanga radicala) ca protagoniști, un spectacol în care extrema stângă spaniolă a fost în mod vădit favorizată.
Sumar este umbrela sub care Yolanda Diaz a adunat circa 15 mici partide de stânga și ecologiste, funcționând ca un succesor al Podemos, partidul anti-sistem de stânga înființat la apogeul crizei datoriilor suverane, la începutul anilor 2010, sub conducerea lui Pablo Iglesias. Diaz, ministru al Muncii în guvernul socialistului Pedro Sanchez, era, înainte de alegeri, politicianul spaniol cel mai apreciat în sondaje, iar colegii săi o considerau chiar favorită la funcția de premier.
Cum au sunat mesajele Yolandei Diaz, considerată salvatoarea democrației spaniole? ”Când vine vorba de ”-isme”, urăsc etichetările. Nu veți vedea asta la mine. Sunt o femeie progresistă, fiica unui activist anti-Franco care a fost membru al Partidului Comunist Spaniol”, a spus Diaz. Ea le-a promis tinerilor spanioli câte 20.000 de euro, pentru a crește mobilitatea socială. Propunerea a stârnit un val de proteste din partea rivalilor politici, pentru că ar putea costa nu mai puțin de 10 miliarde de euro de la bugetul statului. ”Este ca (liderul stângii radicale franceze) Jean-Luc Melenchon, doar că se îmbracă de la Christian Dior”, spune despre Yolanda Diaz socialistul Alfonso Guerra, care a criticat alianța dintre socialiștii premierului Pedro Sanchez și stânga radicală din Spania.
„Femeile nu aparțin nimănui. Și nici eu, ca femeie, nu aparțin nimănui. Eu sunt Sumar, o forță feministă. Cred că este necesar să proclamăm acest lucru. Ne-am săturat de tutelă, de a fi ignorate”, a mai spus ”Melenchon îmbrăcată de Dior”. Ea a făcut apel la recunoașterea drepturilor persoanelor LGBTQ, la rolul culturii și a evocat o țară cu progrese feministe, „fără violență sexistă, cu avort liber și gratuit”.
De cealaltă parte, Vox a fost prezentat constant în Europa ca partidul cel mai toxic și periculos din Spania, de-a dreptul fascist, pentru că este anti-migrație, anti-LGBT, eurosceptic. Un rezultat bun si venirea sa la guvernare ar fi confirmat o tendință generală europeană, după accederea la guvernare a Partidului Finlandezilor (de dreapta), după cooptarea indirectă la putere a Democraților Suedezi, după ce extrema dreaptă italiana (Fratelli d’Italia) a ajuns chiar la conducerea guvernului. Asta în timp ce Partidul Libertății din Austria conduce in sondaje, Alternativa pentru Germania începe să câștige primele scrutine municipale, iar Mișcarea Fermieri-Cetățeni (anti-ecologistă, de dreapta și eurosceptică) din Olanda conduce în sondaje, după ce premierul Mark Rutte a demisionat și anticipatele sunt programate în luna noiembrie. În Franța, sondajele de după recentele proteste violente arată că Marine Le Pen ar câștiga un tur decisive al prezidențialelor în fața președintelui Emanuel Macron.
Însă alegerile din Spania nu au adus această victorie a extremei-drepte de care se temeau birocrații de la Bruxelles și marile publicații. Ambele extreme ale spectrului politic au pierdut (Sumar a pierdut 3 mandate, iar Vox nu mai puțin de 19), ajungând aproape la egalitate în noul parlament. De performat au performat partidele sistemului și partidele naționaliste din regiuni. Alegerile din Spania nu au avut un rezultat clar, dar pot oferi suficiente date pentru a trage niște concluzii despre partidele socotite extremiste.
Da, pare inevitabil ca partidele anti-sistem de dreapta să obțină rezultate bune și să ajungă la guvernare în tot ai multe state vest-europene. Însă la ce ar trebui să ne așteptăm de la aceste partide? Sunt partide aflate la polul opus progresismului liberal, sunt partide care vor să apere religia, tradițiile, care se opun eurocrației de la Bruxelles, imigrației, ideologiei de gen, ecologismului fanatic. Într-un moment în care Europa pare să devina un front al războiului cultural început în SUA și se înmulțesc valurile migratorii, o parte considerabilă a electoratului va fi tentată să voteze astfel. Dar în ce privește programul lor economic, aceste partide sunt cât se poate de ancorate într-un neoliberalism la fel de ortodox ca și viziunile lor conservatoare; cu puține excepții (Adunarea Națională a Marinei Le Pen, spre exemplu), sunt partide pro-austeritate, în favoarea privatizărilor masive, împotriva sindicatelor și a beneficiilor sociale. Vox din Spania este un partid anti-migrație și anti-LGBT și este pentru favorizarea marilor corporații și a privatizărilor. Naționaliștii din Partidul Finlandezilor au tăiat în carne vie și au redus cheltuielile sociale, facilitând și concedierile masive decise de marile companii. Partidul Libertății din Austria susține aceleași mari corporații, ca și Fratelli d’Italia.
La polul opus, partidele anti-sistem de stânga atrag voturi într-o Europa care luptă cu inflația, cu salariile reale care scad, cu lipsa siguranței economice. Dar aceste partide aduc cu ele germenii războiului cultural amintit și un ecologism radical care distruge o tradiție economică (în Olanda) și generează o criză energetică.
Comisia Europeană și Banca Centrală Europeana par să-i ”ajute” pe cetățenii europeni să scape de această dilemă a alegerii între ”extreme”. Asta pentru că mai nimic din toate promisiunile electorale ale stângii radicale nu se poate pune în practică în țările UE, în special în cele din zona euro. Corsetul deficitului bugetar, al datoriei publice, al ajutoarelor de stat pentru companii face imposibilă guvernarea pe asemenea linii. Nici o victorie ipotetică a stângii radicale la alegerile europene nu ar schimba această realitate, pentru că Parlamentul European este un parlament doar cu numele (lipsit de inițiativă legislativă și cu puteri limitate de a se opune legislației gândite de Comisia Europeană). Iar controlul guvernelor naționale asupra Băncii Centrale Europene, care are drept de viață și de moarte asupra executivelor din zona euro, este cu atât mai redus.
De partea cealaltă, a partidelor considerate de extremă-dreapta, lucrurile stau la fel. Li se permite o retorică naționalistă goală, o retorică anti-migrație și cu tente anti-LGBT la fel de goală, iar asta în schimbul adoptării liniei Bruxellesului atunci când vine vorba despre decizii majore. Cazul Italiei este cel mai elocvent: premierul Giorgia Meloni poartă niște războaie mici și foarte vocale cu vecinii francezi în ce privește migrația, însă susține politica SUA și a Bruxellesului în ce privește Ucraina și Rusia mai abitir decât a făcut-o precedentul guvern condus de un om al sistemului, Mario Draghi, fostul președinte al Băncii Centrale Europene. În plus, mai toate partidele de extremă dreapta din Europa au semnat, în iulie 2021, un document prin care se angajează să evolueze strict în cadrul delimitat de UE, în special la nivel economic. Cam atât despre ”suveranismul” din statele vest-europene, care pare să se reducă doar la o retorică despre cultură și tradițiile europene.
Războiul din Ucraina a accentuat și mai mult fricțiunile inerente dintre partidele naționalist-populiste din UE. Vox, din Spania, și Fratelli d’Italia favorizează legături tot mai puternice cu NATO, în timp ce Marine le Pe sau Partidul Libertății din Austria se opun războiului prin procura cu Rusia și vor normalizarea relațiilor cu Moscova. În Germania avem de-a face cu o sciziune pe această temă chiar în interiorul Alternativei pentru Germania, la fel și la popul opus, în Partidul de Stânga (actuala conducere duce partidul către o linie pro-migrație și anti-rusă, în timp ce un lider important, Sahra Wagenknecht, adoptă o linie pro-rusă și anti-migrație și poate înființa un nouă formațiune care sa canibalizeze Partidul de Stânga). Aceste viziuni foarte diferite se datorează inexistenței unei politici de securitate a partidelor anti-sistem și nedefinirii intereselor geopolitice, ca și cum aceste partide nu ar lua în calcul posibilitatea că vor ajunge la guvernare.
Rezumând, transferul de suveranitate către Bruxelles (deseori și către Statele Unite ale Americii) începe să transforme exercițiul electoral al europenilor în ceea ce Noam Chomsky asemăna cu ”alegerea între două tuburi de pastă de dinți într-un supermarket”, cu referire la democrația americană. Etichetele sunt foarte diferite (stridente în cazul partidelor antisistem și mai pale în cazul celor tradiționale), însă conținutul și efectele sunt aproape identice.
Situația este însă diferită în Europa Centrală și de Est, unde politica anti-migrație sau criticile aduse ideologiei LGBT nu vin la pachet cu austeritate și neoliberalism pe pâine, dimpotrivă. Așa se face că partide considerate extremiste au guvernat în Slovacia (social-democrații lui Robert Fico), Slovenia (democrații lui Janez Jansa) și guvernează în Polonia și Ungaria. Nici rețeta scindării aplicată de Bruxelles, nici scindarea produsă de războiul din Ucraina nu au dat rezultate în această parte a Europei, iar acesta este unul dintre motivele pentru care lupta se mută din zona spectacolului mediatic în tușe groase specific bătăliilor politice din Vest, într-o zonă de război pentru justiție și control economico-financiar, inclusive cu întreruperea accesului la fondurile UE, prin contorsionarea tratatelor europene.
Libertatea religioasă se termină acolo unde încep drepturile LGBT. Aceasta este concluzia unui nou raport al Organizației Națiunilor Unite privind dreptul la libertatea de religie și credință. ONU face apel la infiltrarea religiilor din interior pentru a promova agenda homosexualilor și a transsexualilor.
(C-Fam/InfoCatolic) Raportul invită guvernele să amenințe și să pedepsească liderii religioși și organizațiile care nu se conformează doctrinei LGBT și, într-un mod inedit și fără precedent, invită guvernele să destabilizeze religiile din interior prin sprijinirea facțiunilor pro-LGBT din cadrul diferitelor confesiuni religioase.
Expertul independent al ONU privind orientarea sexuală și identitatea de gen, Victor Madrigal Borloz (*), autorul nominal al raportului, nu-și ascunde intenția de a crea un „nou spațiu normativ” în care guvernele să impună standarde LGBT acceptabile pentru religii.
„Limitele stabilite în însăși concepția libertății de religie și de credință, inclusiv drepturile și libertățile fundamentale ale persoanelor LGBT, sunt cheia compatibilității depline a libertății de religie și de credință cu toate acțiunile necesare pentru a combate violența și discriminarea împotriva lor”, conchide el la finalul raportului său, așa cum a fost relatat de C-Fam.
Potrivit lui Stefano Gennarini de la C-Fam, clerul și alți angajați religioși ar trebui să fie amenințați să se conformeze regulilor prietenoase cu LGBT sau să suporte consecințele, conform concluziilor raportului. Guvernele ar trebui să încurajeze instituțiile religioase să stabilească modul în care reprezentanții acestor instituții ar trebui să fie trași la răspundere pentru promovarea discriminării împotriva persoanelor LGBT sau a persoanelor cu „diversitate de gen”.
Spunând că este un păcat se încalcă drepturile omului
Potrivit raportului, dacă religiile propovăduiesc că comportamentul homosexual este un păcat sau că sexul este o realitate biologică imuabilă, acestea încalcă legislația privind drepturile omului.
„Există unele zone întunecate în care persoanele LGBT sunt considerate păcătoși și cetățeni de mâna a doua, care trebuie disprețuiți și abuzați”, se arată în raport.
Sunt susținuți și cei pro-avort
Madrigal-Borloz a făcut apel la statele membre ale ONU pentru a se adresa liderilor religioși și instituțiilor care sunt de acord cu ideologia homosexuală și transsexuală. În acest sens, a susținut în mod expres mai multe grupuri religioase disidente, cum ar fi Catholics for Choice, care promovează avortul, și Muslims for Progressive Values, care promovează problemele homosexualilor și ale transsexualilor. De asemenea, a lăudat viziunea umaniștilor nereligioși despre sex ca fiind un „atribut evolutiv, fără semnificație intrinsecă”.
Madrigal-Borloz susține că persoanele care se identifică drept homosexuali sau lesbiene au „dreptul de a avea acces la spiritualitate în condiții de egalitate cu toți ceilalți”. El concluzionează, prin urmare, că, dacă toate religiile nu susțin ideile pro-LGBT, persoanele care se identifică astfel vor fi marginalizate și excluse, ceea ce le va cauza durere, probleme psihice și poate duce la sinucidere, încălcându-le în cele din urmă drepturile omului.
„Pentru mulți indivizi, religia lor face parte din fundamentul sentimentului lor de identitate, sursa adevărului”, explică el.
În centrul raportului se află opinia conform căreia sexualitatea și identitatea de gen sunt drepturi fundamentale la același nivel, dacă nu chiar mai înalt, decât libertatea religioasă.
„Toți credincioșii, inclusiv liderii de religii și culte, au o orientare sexuală și o identitate de gen, iar toate persoanele LGBT au convingeri”, se arată în raport.
În plus, raportul face declarații privind interpretarea scripturală și teologia. Acesta denunță drept „dogmatice” sau invenții moderne „homocolonialiste” interpretările scripturilor iudeo-creștine care condamnă homosexualitatea și afirmă că moralitatea homosexualității este o „chestiune de dezbatere teologică”.
Raportul contestă faptul că lucrătorii din domeniul sănătății se pot opune, din motive religioase, acordării de avorturi sau de tratamente și intervenții chirurgicale de „afirmare” – de exemplu, amputări – chiar și copiilor. De asemenea, acesta neagă faptul că furnizorii de bunuri și servicii, cum ar fi cofetarii sau florarii, pot refuza să ofere servicii unor persoane sau sărbătoriți pe motiv de obiecție de conștiință. Acesta susține că școlile parohiale nu pot concedia profesori pe baza orientării lor sexuale sau a identității de gen.
În cele din urmă, Madrigal-Borloz promovează căsătoria homosexuală ca fiind un drept al omului mai important decât libertatea religioasă. El insinuează chiar că clericii ar trebui să fie obligați să oficieze „căsătorii” homosexuale cu prețul pierderii privilegiului de a oficia căsătorii recunoscute legal.
„O abordare bazată pe drepturile omului se opune direct concepțiilor despre familie care exclud persoanele LGBT”, explică el.
Atacul pe multiple planuri al raportului împotriva libertății religioase va fi prezentat marți după-amiază Consiliului pentru Drepturile Omului de la Geneva.
(*) Victor Madrigal-Borloz este un avocat din Costa Rica. De la 1 ianuarie 2018, este expert independent al Organizației Națiunilor Unite în materie de orientare sexuală și identitate de gen.
În timpul unei conferințe de presă, Joe Biden a fost surprins întrebând alte persoane din încăpere dacă ar trebui să semneze sau nu un ordin executiv privind avortul, provocând astfel un val de reacții în rândul celor care speculează cu privire la problemele sale de sănătate, argumentând că ar fi “inapt din punct de vedere psihic”.
Președintele Joe Biden a semnat un ordin executiv pentru a proteja femeile care doresc să se deplaseze în alte state pentru a face avort, după ce Curtea Supremă a anulat hotărârea Roe vs. Wade.
Papa Francisc, liderul Bisericii Romano-Catolice, a declarat recent, fără echivoc, că avortul este o crimă.
El a spus că din punct de vedere științific, în pântecele mamei este o viață umană, iar această viață trebuie respectată. Papa Francisc a spus că dacă Biserica ar accepta avortul, ar trebui să accepte și crima cotidiană.
„A doua problemă, avortul: este mai mult decât o problemă, este o omucidere, cine face un avort ucide, fără alte cuvinte… Luați orice manual de embriologie pentru studenții de medicină: în a treia săptămână de la concepere, toate organele sunt deja acolo, toate, chiar și ADN-ul. Este o viață umană, iar această viață umană trebuie respectată: acest principiu este atât de clar!
Celui care nu poate să înțeleagă, i-aș pune această întrebare: e just a ucide o viață umană pentru a rezolva o problemă? E just a angaja un executant pentru a ucide o viață umană? Din punct de vedere științific este o viață umană. E just a o elimina pentru a rezolva o problemă? Acesta este motivul pentru care Biserica este atât de dură pe această temă, pentru că dacă ar accepta, ar fi ca și cum ar accepta omuciderea cotidiană.
Îmi spune un șef de stat că scăderea demografică a început pentru că în acei ani a fost o lege despre avort atât de amplă încât s-au făcut șase milioane de avorturi, iar acest fapt a lăsat o scădere a nașterilor în societatea acelei țări.”, a spus Papa Francisc.
Liderul romano-catolic dezamăgește, încă o dată, pe cei care sperau ca sub conducerea sa, Biserica să renunțe la învățăturile sale pe tema avortului sau a căsătoriei. Recent, el a comentat în termeni negativi rezoluția PE prin care se cerea tuturor statelor UE să recunoască mariajele între persoane de același sex.
Un oficial din domeniul sănătății a invitat femeile poloneze în Suedia pentru a-și avorta bebelușii nenăscuți, după ce Curtea Supremă a Poloniei a decis să protejeze bebelușii nenăscuți cu dizabilități de avorturi discriminatorii, transmite LifeNews.
Ministrul suedez pentru egalitatea de gen, Åsa Lindhagen, a sugerat, de asemenea, ca avorturile efectuate aici de femeile poloneze să fie plătite de contribuabilii suedezi.
„Permiteți femeilor poloneze să avorteze în Suedia!“ a postat Lindhagen pe Instagram. „Este timpul ca Suedia să ajute femeile poloneze în același fel în care Polonia ne-a ajutat pe noi mai demult!”
În anii 1960, când avortul a fost interzis în Suedia, mii de femei suedeze au mers în Polonia, unde avortul era legal. La acea vreme, Polonia se afla sub dominație comunistă.
Acum, Polonia, o țară în mare parte catolică, protejează bebelușii nenăscuți de avorturi în aproape toate circumstanțele.
Pe 22 octombrie, curtea sa constituțională a anulat una dintre puținele excepții permise în legea avortului din 1993 – avortul bebelușilor nenăscuți cu dizabilități. Judecătorii au decis că excepția încalcă constituția deoarece discriminează ființele umane cu dizabilități.
Decizia ar putea salva viețile a mii de bebeluși. Oficialii polonezi din domeniul sănătății au raportat 1.100 de avorturi în 2019. Polonia permite în continuare avorturile în cazurile de viol, incest sau amenințări la adresa vieții mamei.
Activiștii pentru avort au pornit revolte în Polonia de când a fost anunțată hotărârea, vandalizând clădirile și întrerupând serviciile bisericești. Aproape 100 de persoane au fost arestate, potrivit unui recent raport AP.
Suedia permite ca bebelușii nenăscuți să fie avortați din orice motiv până la 18 săptămâni și forțează moașele să participe la avorturi împotriva conștiinței lor.
De asemenea, s-a implicat în promovarea avortului în întreaga lume. În luna mai, liderii politici suedezi au fost criticați pentru cheltuirea a 2 milioane de dolari cu promovarea avorturilor în țările africane în curs de dezvoltare care, la vremea respectivă, aveau mare nevoie de materiale sanitare pentru a combate COVID-19.
Toate curentele ideologice care macină civilizația occidentală urmăresc distrugerea fi zică sau psihică a oamenilor: anticreștinismul, accesul discreționar la avort, mișcarea LGBT, destructurarea familiei, incluziunea, multiculturalismul, eutanasia (inclusiv la copii). Însă apogeul acestei ofensive concertate împotriva umanității este atins de antinatalism. Niciodată, propovăduirea iubirii de oameni nu a fost mai criminală.
Gwynn Mackellen este consultantă în reciclare. Avea 26 de ani când s-a sterilizat: „Din motive de protecție a mediului am știut dintotdeauna că nu vreau să am copii”.
Cercetătorii suedezi de la Universitatea din Lund au ajuns în 2017 la o concluzie halucinantă: cea mai eficientă măsură anti-poluare este să ai mai puțini copii. Potrivit unui studiu din iulie 2017 publicat în Environmental Research Letters, orice copil nenăscut ar echivala cu o reducere a poluării de 58,6 tone de bioxid de carbon pe an. Aiuritoarea cifră este rezultatul unui calcul complicat, în care se face o estimare a emisiilor poluante pe care un individ le produce într-o viață la care se adaugă cele ale tuturor descendenților săi, suma fiind ponderată cu gradul de rudenie și cu durata medie de viață.
Potrivit savanților de la Lund, în comparație cu catastrofa ecologică de care se face vinovat un copil, poluarea unui automobil este floare la ureche: doar 2,4 tone de CO2 anual.
„Fie să trăim mult și apoi să dispărem!”
Studiul universitarilor suedezi i-a adus la frenezie pe toți ecologiștii, disperați că mersul lor pe bicicletă nu salvează planeta. Așa a apărut antinatalismul: o mișcare filosofică bazată pe principiul că este o cruzime să aduci pe lume ființe umane, doar pentru a le condamna să sufere și să provoace suferință altora, întro lume din ce în ce mai puțin propice vieții.
Gwyin Mackelen (foto) este o anti-natalistă convinsă: „Lucrez în industria deșeurilor, iar deșeurile sunt un efect al populației”, explică Mackelen, care observă că poluarea este făcută adesea cu intenții bune.
„Copacii sunt tăiați în beneficiul nostru. Deșeurile de plastic sunt deversate și mineralele sunt extrase nu din cauza oamenilor răi, ci a oamenilor pur și simplu. Dacă noi am fi mai puțini, ar exista mai puține astfel de efecte.”
Citeste tot articolul in Evenimentul Zilei. Click aici.
Ramona Popescu, unul dintre susținătorii importanți ai USR, consideră că avortul ar trebui să fie „mandatoriu și obligatoriu” pentru familiile care nu au un venit mediu.
„Și mai mult decat atât, avortul trebuie să fie mandatoriu și obligatoriu pentru familiile care nu au un venit mediu, pentru familiile care nu pot asigura creșterea sau hrănirea corespunzătoare a copilului, pentru familiile în care nici unul dintre cei doi parteneri în creșterea și educația copilului nu are loc de muncă”, a scris Ramona Popescu pe Facebook, potrivit stiripentruviata.ro.
Sursa citată notează că, în 2018, un comunicat al Institutului Național de Statistică arăta că circa 92% dintre români au salariul mai mic decât salariul mediu pe economie.
Senatorul PSD Radu Preda s-a arătat indignat de discursurile și măsurile pe care USR – PLUS le ia și se întreabă cum este posibil ca aceștia să ceară ca oamenii mai nefericiți din punct de vedere financiar să nu aibă dreptul la copii.
„Discursul și măsurile USR-PLUS devin din ce în ce mai radicale și mai aberante, după aruncarea în închisoare prin OUG, după ce am aflat că mâncatul de fasole și flatulența distrug clima globală, azi aflăm că dacă ești mai puțin fericit de soartă și ești sărac ar trebui să-ți fie interzis să ai copii.
Conform doctrinei USR copiii sunt doar pentru bogați! Ideile cred că le pot descrie doar ca fiind…BOLNAVE! Citiți și vă cruciți!”, a declarat senatorul PSD Radu Preda.
A pierdut un plod „S-a întâmplat când aveam 18 ani si era facut cu un tigan apoi am mers la alt tigan, la Stefan Banica”
În urmă cu mai mulți ani, Mihaela Rădulescu a povestit despre cea mai mare pierdere din viața sa. Mihaela Rădulescu a pierdut un copil, nevoită fiind să facă avort la vârsta de 18 ani. Panarama a mărturisit asta după ce a văzut filmul „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile”.
„Pentru mine filmul a fost răscolitor. Uitasem de povestea aia, s-a întâmplat când aveam 18 ani”, spunea Mihaela Rădulescu la vremea respectivă, potrivit Spy News.
