autonomie

Redăm mai jos declarația lui Orban tradusă pentru o publicatie de un etnic maghiar pentru a elimina orice discuții referitoare la nuanțe. Sublinierile aparțin redacției:

”În fiecare an îmi creează ceva dureri de cap subiectul despre care ar trebui cu adevărat să vorbesc, pentru că desigur, știm de la început, că la final toți ne vom gândi la același lucru, și la cum vom ajunge acolo.

În acest an am primit un material ajutător, pentru că Ministerul de Externe românesc, care, dacă înțeleg bine, aparține mai degrabă aripii de putere a președintelui statului, s-a grăbit să vină în ajutorul meu și mi-a trimis un démarche, în care mi-au scris despre ce nu este voie a se vorbi, despre ce pot să vorbesc? Cum? Și ce trebuie să ignor.

Aceasta este un act oficial de stat. Îl fac cunoscut. Ne sfătuiesc să nu vorbim despre acele lucruri care pot să dăuna sensibilitățile române. După care, acestea le enumeră:

Simboluri naționale. Bine, din punctul meu de vedere pe acest subiect putem să cădem de acord. Despre asta nu voi vorbi, dar salut prietenii care au sosit cu steaguri maghiare și secuiești.

Să nu vorbim despre drepturile colective ale minorităților. Bine. Nu vorbesc nici despre asta, doar constat că acestea există și se cuvin maghiarilor care trăiesc aici.

Ei scriu să nu vorbim despre unități administrative teritoriale românești neexistente. M-am gândit la ce s-au referit, cred că la Ardeal și Ținutul Secuiesc. Dar noi nu am afirmat niciodată că acestea ar fi unități teritoriale române.

Ei scriu că putem vorbi despre ceva, dar fără a le prezenta într-o notă proastă. Aceste ar fi de exemplu: valorile Vestului. Dacă cineva se învârte în politica europeană, așa cum asta este munca mea, atunci, astăzi valorile Vestului înseamnă 3 lucruri: migrație, LGBTQ și război. Dragi prieteni români, acestea nu trebuie prezentate într-o notă proastă, ele apar singure într-o notă proastă.

Și la final, mai există o perlă ce trebuie ignorată. Să ignorăm abordarea revizionistă xenofobă legată de migrație.
Aceasta este deja o călătorie în timp comunistă. Îmi vin în minte glumele lui Hofi (un actor maghiar celebru de comedie), care era despre: cine poate să spună dintr-o singură resuflare următoarele: imperialist, revizionist, burghez, clerical, și șovinist, fascist.

Aproape că se cutremură omul. Deci, acestea le vom ignora.

Raportat la asta, dacă tot am primit un démarche, ce propunem noi prietenilor noștri români?

În primul rând, le propunem că, dacă președintele român vine în Ungaria și ține o prezentare, eveniment pentru care noi tot îl invităm, atunci noi nu o să-i stabilim despre ce și cât poate să vorbească.

Mai propunem fraților români să ia în considerare că cea mai mare ambiție actuală română, statutul de membru Schengen, este sprijinit în totalitate de Ungaria și le atragem atenția că, din 1 iunie 2024, în UE va fi președinție ungară și că scopul primar al programului nostru este ca România să obțină statului de stat membru Schengen.”

Zi încinsă la Băile Tușnad. Premierul Ungariei, Viktor Orban, vine, sâmbătă dimineață, pe pământ românesc, pentru a perora, din noi, de pe scena așa-zisei Universității de Vară a maghiarismului secesionist din România, patronată de extremiștii antiromâni Laszlo Tokes și Kelemen Hunor.

Premierul ungar s-a cazat încă de miercuri într-o vilă din localitate după ce ”s-a pozat cu maimuța”, cum sună expresia, la Palatul Victoria, unde s-a întâlnit formal cu Marcel Ciolacu, premierul român, ca să nu se spună că n-a salutat autoritățile țării în care se plimbă ca vodă prin lobodă. DE ASEMENEA, LA O MASĂ TRĂDĂTOARE, A OBȚINUT PRINTR-UN TROC ASIGURAREA INTERZICERII ACCESULUI ROMÂNILOR LA MANIFESTAȚIILE REVIZIONISTE MAGHIARE DE LA BĂILE TUȘNAD.

Reprezentanții mai multor organizații românești, în frunte cu Mișcarea Națională și Calea Neamului, alături de care și-au anunțat prezența Frăția Ortodoxă, Legitimă Apărare și alte asociații patriotice, au transmis că vor fi de față la discursul prim-ministrului de la Budapesta iar presa sistemului susține alarmist că „jandarmii se pregătesc pentru posibile confruntări între naționaliștii români și participanții maghiari”.

Mihai Tîrnoveanu a informat că românii se strâng la ora 9,30 în fața Bisericii Ortodoxe din Băile Tușnad: „Comportamentul nostru va trebui sa fie EXCLUSIV PAȘNIC, indiferent de eventualele provocări. Nu se huiduie, nu ne luam la ceartă cu nimeni, indiferent ce-ar fi.”, a spus el.

Peste o mie de invitați sunt așteptați la lucrările Universității de Vară declarată deschisă pentru orice participant. Cu toate acestea, organizatorii încearcă să filtreze etnic participanții pentru a elimina românii de pe propriul lor pământ. De această dată cei care vor să asiste la discurs au trebuit să se preînregistreze pe un site. Discursul lui Orban este planificat pentru ora 10.30.

Anul trecut, Mihai Tîrnoveanu și alți câțiva români au afișat în timp ce Orban susține drepturile Ungariei asupra Transilvaniei un banner cu înscris devenit celebru „Ceva este etern – Transilvania, pământ românesc”. Românii au fost huiduiți și loviți de „frații” noștri, maghiarii „pașnici”, și a fost nevoie de intervenția membrilor serviciilor speciale pentru a-i scoate teferi din mulțime.

De data aceasta, românii vor să ridice și ei Tricolorul României, după cum ungurii flutură în mulțime stagul Ungariei.

Antena 3 difuzează că „Autoritățile spun că sunt pregătite pentru ziua de mâine. De altfel, Băile Tușnad sunt înțesate de forțe de ordine, de la jandarmi care se plimbă prin campus, până la polițiști puși în fiecare intersecție din oraș, având în vedere că Viktor Orban stă într-o vilă de la intrarea din oraș, o vilă păzită foarte bine”.
Totodată, președintele Consiliului Județean Harghita, extremistul maghiar UDMR-ist Borboly Csaba, a cerut, într-o scrisoare trimisă către Ministerul de Interne, ca forțele de ordine „să intervină” „pentru a nu expune comunitatea la o nouă rușine, așa cum s-a întâmplat la Valea Uzului”.

„Dacă acei oameni care au comis infracțiuni, conform Codului Penal, în data 8 iulie, vor fi lăsați iar să facă scandal în Harghita, este un semn de slăbiciune din partea Ministerului de Interne. De aceea, am trimis o adresă către ministrul Cătălin Predoiu, în care am cerut aplicarea legii. Un scandal pentru țara asta, chiar dacă e vizat premierul Ungariei, nu folosește nimănui. Am speranța că Ministerul de Interne, prin forțele sale, va asigura ordinea”, a declarat Borboly Csaba din formațiunea exclusă de la guvernare pentru a se evita transmiterea de informații secrete din Guvernul României către Guvernul Ungariei și apoi către Rusia, aflată în război cu Ucraina, țară sprijinită de NATO.
Conducerea MAI a difuzat un comunicat în care arata că Jandarmeria și forțele de ordine se vor afla la Universitatea de Vară pentru a asigura buna desfășurare a evenimentului.

Astăzi, de la ora 14.00, 150 de cruci de lemn, ostășești, vor fi ridicate în cimitirul din Valea Uzului. Inițiativa aparține Asociației Calea Neamului, condusă de Mihai Tîrnoveanu.

Mihai Tîrnoveanu, mesaj pe FB despre acțiunea de astăzi: “Suntem în deplină legitimitate!

Voi explica pe larg toate aspectele ridicării celor 150 de Cruci, sâmbătă începând cu ora 14.00. Fiecare zi, fiecare ceas care trece, fără ca Eroii Armatei Române să aibă însemne creștine de căpătâi la Valea Uzului este o gravă ofensă adusă jertfei lor! De aceea vom ridica pe locul în care ei si-au dat viața 150 Cruci din lemn!

Sunt voci atât din tabăra maghiară, cât și din cea românească care spun că ceea ce facem noi este ilegal. Răspund: este în primul rând legitim, căci avem două certitudini documentate din punct de vedere istoric: în luptele de la Valea Uzului din 1916 au murit sute de români, iar conform documentelor din perioada interbelică și din anii 1985, 1988, în Cimitir au fost înhumați și militari ai Armatei Române, ultimele două surse, stipulând un număr de 148 eroi români înmormântați aici.

În al doilea rând, din punctul de vedere al avizelor, crucile de lemn au alt statut decât cele din piatră, beton. În al treilea rând, foarte important, intrarea în deplină legalitate a celor 150 Cruci din lemn pe care le vom ridica se poate face conform legii și după instalarea lor. De ce nu obținem mai întâi avizele și după aceea să ridicăm crucile? E simplu, pentru că acordarea acestora ar putea dura ani de zile și pentru că, din nou spun, avizele se pot acorda și ulterior în deplină legalitate.

Jertfa eroilor nu se negociază în ani de zile, nici măcar în clipe, am întârziat deja prea mult. Aici răspund celor care afirmă că și aceste Cruci din lemn vor fi demolate asa cum au fost cele din beton. Nu este deloc asa. Dacă cineva le va demola sau distruge, fără o hotărâre judecătorească, va răspunde direct din punct de vedere penal, riscă bine de tot pușcăria, căci crucile sunt in proprietatea noastră. Acest lucru nu se poate face pe ascuns, Cimitirul de la Valea Uzului fiind non stop monitorizat. Dacă va exista o hotărâre judecătorească de demolare a lor, aceasta nu se va putea pronunța decât peste câțiva ani, asta dacă se va pronunța, pentru că noi avem avocați mai buni și o mai mare determinare în comparație cu Primăria Dărmănești.

Iar dacă prin absurd, vom pierde un eventual proces (să vedem cine are curajul să ne dea în judecată) noi NU vom demola Crucile în ruptul capului. Punerea în aplicare a unei sentințe printr-un executor judecătoresc, de asemenea poate dura încă mulți ani. Există și în acest caz o cale de contestare. Dacă după foarte multi ani să zicem că vom pierde și executorul judecătoreasc (NU noi in niciun caz) totuși înlătură Crucile, a doua zi le vom pune la loc, căci executorul nu are voie să le distrugă, ci doar să le înlăture. Totul se va lua de la capăt, va fi o poveste fără sfârșit, cel puțin cât voi trăi eu și toți camarazii implicați.

Înțelegeți oameni buni, acum? Cele 600 de cruci lemn si monumente maghiare nu au niciun fel de aviz și stau în cimitir de peste 25 de ani. Dacă partea maghiară va merge în instanță împotriva crucilor noastre tot din lemn, ca și ale lor, vom merge și noi în instanță față de crucile lor ridicate fără niciun fel de aviz peste mormintele tuturor militarilor de diferite naționalități din Primul Război Mondial înhumați la Valea Uzului. Noi nu vrem demolarea niciunei cruci, de-a lungul celor 4 ani, românii au aprins lumânări și la crucile lor.
Noi vrem PACE, dar nu suportăm umilința, refuzăm în modul cel mai ferm cu putință ca memoria Eroilor noștri să fie călcată în picioare. Nu mergem la Valea Uzului să ne batem cu nimeni, impunem calm și demnitate, nu vom răspunde în niciun fel la eventualele provocări. Cine este în afara acestui regulament de ordine internă va fi tratat ca atare, ca fiind un provocator al părții inamice. Din partea Calea Neamului și Frăției Ortodoxe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe vor fi oameni care vor veghea la buna desfășurare a evenimentului, nu va fi permisă nicio abatere.
Concluzie: dincolo de toate, cea mai simplă soluție în toată acestă chestiune este ca MApN să ia act de prezența celor 150 de cruci si să oficializeze parcela românească din Cimitirul Internațional al Eroilor Valea Uzului.

S-a vehiculat în spațiul public de către asociații și un partid cu nume de sos, care se pronunță împotriva ridicării celor 150 de cruci, varianta ca Cimitirul de la Valea Uzului să fie clasat ca Monument Istoric. Ridic următoarea problemă esențială: fără însemnele creștine ale Eroilor Armatei Române, ce să se claseze ca ,,Monument Istoric”, cele 600 de cruci cu însemne maghiare si trei monumente instalate pentru militarii inamici ai armatei austro-ungare prin finanțarea venită de la ministerul apărării din Ungaria??? Pe astea le vrea sosul să devină monumente istorice în România? Clasarea Cimitirul Internațional al Eroilor Valea Uzului ca Monument Istoric se poate face doar după ziua de sâmbătă 8 iulie, după ce în cimitir vor fi și crucile eroilor noștri, cu ajutorul lui Dumnezeu.
Mergem înainte, doar cu Dumnezeu înainte, pentru Biruința Neamului Românesc!“

În cele ce urmează voi prezenta cazul celor doi lideri ai organizației maghiare “Mişcarea de Tineret 64 de Comitate”, István Beke și Zoltán Szőcs și – în premieră, voi face publică hotărârea de condamnare a acestora, pentru activități teroriste pe teritoriul României.

Beke Istvan Attila şi Zoltan Szocs au fost acuzaţi că au încercat să fabrice un dispozitiv exploziv artizanal, realizat din materiale pirotehnice provenite din petarde și artificii achiziționate din comerț, în vederea detonării de la distanță a acestuia, în timpul manifestaţiei din 2015 de Ziua Naţională a României, organizate la Târgu Secuiesc.

Aceștia fuseseră condamnați în dosarul nr. 3542/2/2016 de Curtea de Apel București la 11 luni şi, respectiv, 10 luni pentru operațiuni cu articole pirotehnice şi achitați pentru acuzațiile de tentativă şi instigare la atentat contra unei colectivități și interzicerea dreptului de a alege și de a fi aleși în funcții publice pe o durată de un an după executarea pedepsei.

Totodată, prin sentința de condamnare, instanța de fond a constatat caracterul fascist, rasist şi xenofob al organizaţiei Mişcarea de Tineret 64 de Comitate – HVIM şi a Asociaţiei ”Szent Laszlo Serege”.

Ulterior, prin decizia penală nr. 172/4.07.2018, Înalta Curte de Casație și Justiție i-a achitat pe cei doi inculpați de tentativă la infracţiunea de nerespectarea regimului materiilor explozive, condamnându-i în schimb pentru infracţiunea mult mai severă de tentativă de atentat contra unei colectivităţi la o pedeapsă de 5 ani cu executare pe fiecare dintre ei, precum și la interzicerea dreptului de a alege și de a fi aleși în funcții publice pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei cu închisoarea.

Cei doi teroriști au beneficiat pe tot parcursul procesului penal de interpreți în limba maghiară, refuzând să comunice în limba română, deși au cetățenia statului român.

Hotărârea instanței de recurs a fost dificil de găsit, întrucât nici dosarul de fond și nici cel de apel nu figurează înregistrate pe portalurile instanțelor de judecată, fiind trecute la ”secret” din motive obscure.

Astfel, pe portalul Curții de Apel București, singurul dosar înregistrat pe numele István Beke este cel privind o contestație la executarea pedepsei, nu însă și dosarul de fond.

Mai multe detalii pe blogului Avocatului Mihai Rapcea

Un nou proiect de lege va pune România pe jar. UDMR, unul dintre partidele care se află în actualul Guvern revine cu alt proiect de lege privind autonomia Ținutului Secuiesc. Amintim că în luna aprilie 2020, un proiect asemănător a fost adoptat tacit la Camera Deputaților.

Anunțul a fost făcut de Zoltan Zakarias, politician al EMSZ. Potrivit acestuia, scopul legii trebuie să fie instituţionalizarea autonomiei culturale.

Astfel, în următoarea perioadă, Uniunea Maghiară din Transilvania (EMSZ) urmează să prezinte din nou legislativului de la Bucureşti proiectul de autonomie a Ţinutului Secuiesc, a comunicat József Kulcsár-Terza, politicianul uniunii constituite din PPMT şi PCM.

În ceea ce privește noua lege, Zoltan Zakarias, politician al EMSZ, a subliniat faptul că în programul guvernului constituit în decembrie cu participarea UDMR figurează şi înaintarea proiectului de lege a minorităţilor, care va putea fi dezbătut probabil „după septembrie”.

În același timp, el mai adăugat că scopul legii trebuie să fie instituţionalizarea autonomiei culturale, iar partidele politice vor trebui să elaboreze proiectul în cursul verii, împreună cu organizaţiile civile. Statutul care prevede autonomie teritorială pentru Ţinutul Secuiesc, acesta s-a votat în Parlamentul de la Bucureşti mai întâi în 2004, iar apoi în 2012, de data aceasta fiind vorba de un proiect modificat.

În toate cazurile documentele au fost respinse fără o dezbatere şi fără un vot de susţinere din partea unui arlamentar român, informează Rador.

”Autonomia” îi enervează pe români
De menționat este faptul că, anterior, într-un interviu acordat pentru g4media.ro, liderul UDMR, Kelemen Hunor, a vorbit despre termenul de ”autonomie”, care, în opinia sa, este ”un cuvânt care îi enervează pe români”, motiv pentru care trebuie analizat unde a greșit minoritatea maghiară utilizând acest termen.

În același timp, Kelemen Hunor mai menționa atunci că el preferă să discute despre subsidiariatate și despre o reformă a statului. Întrebat dacă documentul semnat de UDMR în 2018 împreună cu PPMT și PCM (partide radicale) mai este valabil și azi, Kelemen Hunor a declarat că ”nimeni nu a retras semnătura”, adăugând însă că ”nu poți face ceva împotriva majorității”.

Amintim faptul că, în documentul semnat acum trei ani, obținerea autonomiei este declarată obiectiv politic major al celor trei partide.

Sursa: capital.ro

Monomania hungarismului criminal

Ne-am obișnuit de multă vreme cu literatura revizionistă maghiară, exact așa cum s-au obișnuit lăutarii unguri cu ceardașul lor. Tare mă tem că și melodia asta este furată din spațiul melosului românesc.

Nu aveau nomazii unguri atâta aplecare către muzică și frumos, ci mai degrabă ascultau doar sunetele tropăite de copitele cailor lor asiatici, probabil nepotcoviți, în goană după alte pământuri. Călăreau zile întregi în șa, pe cal mâncau carnea uscată depozitată sub oblânc, în șa dormeau și, probabil, în șa mureau de foame și sete. Până la creștinare, le era teamă să-și facă morminte. Nici până azi nu s-a găsit mormântului lui Atilla, strămoșul hoardelor ungurești, numit „Biciul lui Dumnezeu” de către romani.

Este dovedită de către o armată de istorici din toate neamurile, inclusiv unguri, că istoria aceasta a „Ungariei milenare” este un fals nerușinat, o făcătură, o frazeologie goală promovată în tuspatru vânturi de cei ce-și zic aristocrați maghiari, descendenții triburilor nomade, sosiți pe la noi din Asia Centrală și trecând sub ascultarea lor triburi pașnice de agricultori și păstori, așezate din timpuri imemoriale pe șesurile bogate adăpostite de Carpați.

Cea mai mare parte a teritoriului ţării (peste două treimi) este o câmpie numită Panonică, joasă, brăzdată de fluviul Dunărea, pe direcţia nord-sud, în partea centrală. Pe acest teritoriu s-au stabilit, începând cu sfârșitul secolului IX și începutul secolului X triburile fino-ugrice ale ungurilor, conduse de Arpad, cu origini asiatice de prin zona Volgăi. Triburile lor nomadice erau prea slabe pentru a se așeza într-un singur loc, așa că au întreprins raiduri pustiitoare în Europa Centrală şi Imperiul Bizantin, atrăgând în aventurile lor seminții din toate părțile Europei, amestecându-se cu aceștia în mod sistematic. În negura secolelor XI, XII și XII, așa – zisa aristocrație veche ungurească era eterogenă, în fapt moșieri așezați pe pământuri fără stăpân, alcătuită din elemente germane, poloneze, sârbe, cehe și slovace, iar băștinașii, vechii daci și alte seminții fiind, jefuiți, la greu, provocând revolte continue în acest spațiu controlat prin teroare. Să-i alăturăm printre victime și pe secui, nonunguri, cărora le-a fost furată identitatea prin maghiarizare forțată, astăzi crezându-se unguri și cerându-și zgomotos o autonomie nejustificată istoric.

Până la urmă, ungurii sunt bătuți zdravăn de de către Otto I la Lechfeld, în apropiere de Augsburg (955). Ştefan I cel Sfânt (997-1038) fiul lui Géza, creștinat la Constantinopole, ducele Principatului Ungar din Dinastia Arpadiană, a unificat triburile ungurilor, s-a creştinat, apoi primește de la papă Silvestru al II -lea coroana regală (1001), legând astfel Ungaria de spațiul creştin apusean. Regatul Maghiar, născut prin creștinare și teroare, devine o putere politică în Europa centrală și de Est, păstrându-și însemnele monarhice până în anul 1526, când, în bătălia de la Mohács (1526), regele Ludovic al II-lea (1516-1526) cade și moare sub spadele turcești.

Până la căderea Regatului are loc o teroare neîntreruptă a asupra țărănimii, adusă în stare de robie, iar introducerea inchiziției catolice pe teritoriul transilvan de către un episcop fanatic, Gheorghe Lepeș, a dat naștere marii răscoale țărănești de la 1437, încheiată cu uniunea funestă a celor trei națiuni privilegiate: maghiari, sași și secui. Românii băștinași, fiind excluși.

Teroarea maghiară continuă până când urmează o altă revoltă crâncenă, pe spațiul transilvan, și anume Războiul Țărănesc al secuiului Gh. Doja (1514), ulterior martirizat. Un fragment din Proclamația lui către poporul de jos spune totul despre starea de spirit a acelor vremuri și, mai ales, despre hungarismul criminal: „Tot ce crește pe pământul lucrat cu trudă și sudoarea voastră, tot ce arați cu vitele voastre, totul și tot cade pradă moșierilor. Pentru ei și numai pentru ei lucrați pământul, pentru ei munciți via, pentru ei creșteți turme și cirezi, iar pentru voi nu rămâne decât robie și foamete.”(Eugen Toth – Înarmarea clandestină a revizionismului maghiar – Alba Iulia 1990).

În seria terorii și asasinatelor se înscriu și alte evenimente care au înroșit cu sânge istoria românilor pe pământul Transilvaniei. Întră în scenă marile imperii așezate la hotarele celor trei Dacii: Otoman, Țarist și Habsburgic. Între aceste evenimente tragice se înscriu asasinarea la 9 august 1601 a lui Mihai Viteazul (primul vizionar politic al reunirii tuturor românilor), de către generalul austriac de origine italiană, Basta Gheorghe, conform poruncii primite de la Împăratul Rudolf al II-lea, martiriul lui Horia, Cloșca și Crișan, conducătorii ţăranilor de după răscoala şi războiul ţărănesc din 1784, apoi urmează un șir lung de samavolnicii săvârşite împotriva credinţei, tradițiilor, conştiinţei de sânge şi de neam românesc. La aceleași cazne au fost supuse toate celelalte popoare din pestrițul Imperiu Habsburgic.

În cea mai mare parte a istoriei ungurilor putem vorbi, de fapt, de o istorie a moșierimii eterogene mercenare maghiare, fără rădăcini istorice adânci pe aceste pământuri. Această așa zisă „Ungarie Milenară” devine „stat național” mult mai târziu., odată cu timpurile revoluționare din 1848. Numai că trezirea lor la naționalism aparține clicii nemeșilor maghiari și vine în contact direct cu naționalismul popoarelor din jur, în creștere, subjugate de clica nemeșească maghiară și care aveau să se elibereze nu peste mult timp.

Anul revoluționar 1848 nu aduce nimic bun pentru români, ci doar fanatismul kossutian revărsat, cu ură, contra românilor, pe care îi considera o etnie ce nu putea beneficia de privilegii ca celelalte națiuni, dorindu-se un stat național maghiar, fapt pentru care Imperiul Habsburgic și cel Țarist îi pune pe unguri sub ascultare, revoluția maghiară fiind înfrântă și 13 generali unguri, vinovați și de uciderea a zeci de mii de români, sunt executați la Arad.

În perioada 1849-1867 au loc evenimente triste și dramatice pentru românii transilvăneni ce nu pot fi şterse din memoria neamului românesc. Destinul lui Avram Iancu, mințit și de Laioș Koșșut și de Curtea de la Viena, rămâne un exemplu cutremurător prin tragismul său. La 1867 are loc oficializarea Dualismului austro-ungar, moment istoric ce a creat maghiarimii un prilej neașteptat pentru recuperarea teritoriilor stăpânite cu secole în urmă. În decurs de o jumătate de secol, Ungaria a stăpânit o suprafață de 324 851 de kilometrii pătraţi, pe care trăia o populație multietnică de circa 20 milioane de locuitori. În această jumătate de secol, armata de mercenari maghiară s-a dedat la felurite atrocități față de popoarele aflate în stăpânirea lor, fapt ce a condus la naşterea fenomenului migraţionist a peste un milion de maghiari în SUA, precum și de creare a germenilor prăbușirii „politicii milenare” maghiare, pentru totdeauna.

„Maghiarii sunt un popor plin de îngâmfare care locuind în mijlocul naţiunilor străine lor prin rasă, au pretins totdeauna şi pretind încă să le domine şi să le maghiarizeze şi asta într-un fel de care însăşi ştiinţa suferă. În recensăminte, de pildă, domneşte voinţa bine hotărâtă de a arăta maghiarii mai numeroşi decât sunt în realitate.” (Prof. Dr. Julius Jung, 1877).

De crime și maghiarizare forțată nu a scăpat nici micul popor slovac. Mulți intelectuali și activiști slovaci au fost încarcerați sau chiar condamnați la moarte în timpul revoluției maghiare din 1848. Însă unul din dintre incidentele care au șocat opinia publică europeană a fost masacrul de la Cernova din octombrie 1907 când ungurii au omorât14 slovaci, iar alţi 23 au fost răniți ( Ziarul Tribuna nr. 23o/18/31 octombrie 1907).

Același ziar ne informează că ceea ce s-a întâmplat la Cernova, „a întrecut chiar mişelia de la Pănade şi Pecica şi se poate asămăna numai cu măcelul d’acum trei ani întâmplat la Aleşd, unde jandarmii unguri au împuşcat 30 români”.

Tribuna, prin vocea deputatului Iuliu Maniu din parlamentul Ungariei, consemnează episodul dramatic din istoria satului Pănade, sat situat în comună Sâncel din județul Alba, eveniment petrecut la 26 august 1907, când soldații maghiari din batalionul 4 al regimentului 24 de honvezi de sub comanda majorului Kádár László au făcut un adevărat măcel printre țăranii din sat, ucigând circa 51 dintre ei și rănind alți 30.

Onichifor Ghibu în lucrarea „Un plan secret al guvernului unguresc din 1907 privitor la maghiarizarea românilor din Transilvania”, ne informează că guvernele ungurești din anii 1907-1908 au procedat în mod sistematic în politica lor față de români la punerea în practică a unor măsuri, pe perioada 1907-1918, astfel: Legea Apponyi pentru maghiarizarea învățământului primar; maghiarizarea grădinilor de copii, prin Legea din 1912; maghiarizarea școlilor confesionale; înființarea episcopiei greco-catolice maghiare de la Hajdu-Dorog; impunerea lui Vasile Mangra (vândut ungurilor) ca mitropolit al românilor ortodocși, primul pas către maghiarizarea bisericii ortodoxe;„zonă culturală” de la 1918 a contelui Apponyi și colonizarea Ardealului cu maghiari și transcolonizarea românilor ardeleni în regiunile maghiare.

La sfârșitul Războiului Neamurilor (1914-1918), mai precis în toamna anului

1918, s-au constituit, în Centrul, Estul și Sud-Estul Europei mai multe state independente: Finlanda, Țările Baltice, Polonia, Cehoslovacia, Iugoslavia 1929 (fostul Regat al sârbilor, croaților și slovenilor), Ungaria și Austria.

Dispariția conglomeratului de popoare și etnii, rase și limbi diferite din care era constituită monarhia austro-ungară a creat o Ungarie trianonică, adusă la granițele ei etnice firești. Numai că Trianonul (04 iunie 1920) a generat multă frustrare urmașilor lui Attila, nouă clasă politică bolnavă de hungarism exacerbat, încurajând, pe față, politica sa șovină, iredentistă și revizionistă revanșardă, deosebit de agresivă și violentă, obsedată de gândul și lozinca anacronică de refacere a „Ungariei Mari a Regelui Ștefan cel Sfânt”. Atacurile iredentei și revizionismului maghiar se îndreaptă contra României, Cehoslovaciei și Iugoslaviei, adică țări și popoare unde ungurii s-au acoperit de „gloria” crimelor lor abominabile.

După Primul Război Mondial, „imperialiştii” şi ungurii șovini au fost incapabili să accepte graniţele stabilite la Trianon. Şi atunci monomania hungaristă a fost adânc înrădăcinată în conştiinţa maghiarilor din Iugoslavia, Regatului Român și în Cehoslovacia. S-a procedat la amplificarea urii lor fără margini şi a spiritului de răzbunare, s-a permanentizat ideea de a se revizui frontierele stabilite la Trianon. Probabil, că nu întâmplător, conducătorii ungurilor şi ai Ungariei au sprijinit toate acţiunile grupărilor teroriste în direcţia subminării Iugoslaviei și României, Ungaria revizionistă și iredentistă transformându-se într-un focar al groazei din Centrul Europei.

Reputatul istoric sârb Rastislav Petrovič face dezvăluiri cutremurătoare, pe bază de documente, despre faptele de genocid săvârşite de unguri împotriva sârbilor

în anii Primului Război Mondial, la Maciva şi Jardo, precum și despre un alt genocid petrecut între anii 1941-1945, când aproape 20 de mii de sârbi au fost masacraţi numai în Bacica şi multe din cadavrele lor au fost purtate de apele Dunării până în România, unde oameni de bine români le-au scos din valuri şi le-au înmormântat.

Același istoric pomenește de genocidul ungurilor împotriva poporului român din Transilvania de Nord, unde ungurii au experimentat feluri de a ucide, de a tortura, de a masacra și cum să ascundă crimele, aruncândcadavrele în râuri îngheţate, ca la Novisad, fără a-i cruţa măcar pe nou-născuţi, pe femei ori pe bătrâni şi bolnavi.

Într-un raport oficial cuprinzând toate detaliile, trimis guvernului iugoslav în exil la Londra, ne spune istoricul sârb, după enumerarea diverselor bestialităţi ale ofiţerilor şi soldaţilor armatei ungare săvârşite împotriva sârbilor la Bacica, se spune, cu disperare, în final: „Ungurii sunt cea mai bestială şi mai sângeroasă rasă între fiinţele omeneşti. Acest popor trebuie, odată pentru totdeauna, redus la tăcere”.

Dictatul de la Viena (30 august 1940-23 august 1944) a generat condiții favorabile tuturor exceselor monomaniei hungariste, creându-se spaţiul demografic liber de sarcini şi opreliști în care să se exercite programele ideologice și politice ale ungurilor revanșarzi.

Reluându-se tezele hungariste de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, acum transformate în politica de stat, profitând de protecţia militară a Germaniei lui Hitler, Ungaria hortystă, bolnavă de sindromul răzbunării, a absolutizat crima hungarismului în zonele politicului morbid, transformându-l într-un program de asasinate sadice cutremurătoare. Vetrele de români ale spațiului de Nord-Est transilvan au cunoscut iadul cumplit al suferinţei umane, devenind un spațiu al ororii, un adevărat și uriaş abator uman în inima Europei.

Brutalitățile tribale, asasinatele şi execuţiile permanente aveau drept cauză aberantă doar faptul că nenorocitele de victime purtau vina de a se fi născut romani

Revizionismul ungar postbelic nu s-a oprit la finele celui de-Al Doilea Război Mondial, continuând să renască, în noile condiții istorice, prin repunerea în discuție a Tratatelor de Pace de la Trianon (1920) și Paris (1947), din cauza cărora provinciile regilor arpadieni sau angevivi au fost pierdute pentru totdeauna la anul 1918. Ei doresc să readucă aceste provincii la granițele Ungariei Mari, în ideea refacerii „Ungariei milenare”.

Mișcarea hungaristă, revizionismul ungar contemporan sunt pe deplin sprijinite de guvernele maghiare postbelice, iar după 1989 s-au amplificat acțiunile serviciilor de informații maghiare, sub oblăduirea actualului stat maghiar, membru NATO și al UE cu drepturi depline.

Declarația lui Orban potrivit căruia „Statul ungur și națiunea ungară au frontiere diferite”, spune totul. Și continuă domnul Orban, afirmând că „Guvernul actual consideră reunificarea națiunii maghiare, fără revizuirea granițelor, drept o parte a programului său”. (Traian Poncea și Aurel Rogojanu în „Spionajul ungar în România – București 2006).

Liniile directoare a acestui program susținut de premierul Ungariei sunt topite în direcţiile de ofensiva ale hungarismului contemporan, clamate clar în acţiunile autonomiste ale agenturii lui din România: UDMR- Calul Troian al Ungariei pe spațiul Transilvaniei și partid toxic în politica dâmbovițeană de la București.

Există suficiente informații din care rezultă că Transilvania, Voivodina, Slovacia și Ucraina subcarpatică sunt ținte permanente ale destabilizării din perspectivă etnică, pentru că se aruncă în spațiul public cu antitificii, că se vor utiliza instrumente ale normelor de drept internaţional. Însă, în realitate, ungurii așteaptă ocazia concretizării unor acțiuni secesioniste prielnice.

Este clar, că relaţiile dintre români și unguri, urmare a unei istorii comune însângerate nu pot fi aduse la nivelul unei colaborări armonioase decât în momentul când partea ungară va renunţa la monomania imperialismul de tip hungarist. Este o crimă împotriva naţiunii române, a prezentului şi a viitorului ei să i se ceară trecerea trecutului de suferinţa în uitare, adică să fie îngropat definitiv, în timp ce ungurii exacerbează trecutul lor imperialist, sperând într-un viitor al reînvierii „Ungariei milenare”.

Și acest fanatism al hungarismului înflorește în mod artificial, fără că Ungaria să aibă un drept istoric asupra Transilvaniei. Acest teritoriu vechi dacic nu a făcut parte niciodată din Regatul Ungar. A fost principat autonom şi atât.

Cei 51 de ani de stăpânire ungurească a Transilvaniei reprezintă doar un rapt criminal pentru o perioadă istorică foarte scurtă.

Spre deosebire de perioada interbelică, comunistă și postdecembristă, revizionismul și hungarismul maghiar nu mai emit pretenții explicite de anexare a Transilvaniei în temeiul unui așa-zis drept istoric. De la o vreme, revizioniștii maghiari au schimbat tactica, punând un accent deosebit pe imperativul acordării autonomiei, autodeterminării și autoguvernării, făcând trimitere la autonomia Ținutului Secuiesc, o ultimă idee tembelă scoasă din țilindru hungarist, prin grija portdrapelului hungarist numit UDMR.

În fața acestei ofensive, pe față, a revizionismului și iredentismului maghiar, oficialii de la București tac, palatele puterilor politice sunt într-o dispută comtinuă și continuată, iar la ministerul de Externe s-au tras obloanele, dincolo de care se fumează trabucuri scumpe și se ascultă, probabil, „Ode an die Freude”, pe muzica lui Ludwig van Beethoven, în regim pianissimo, adică dată foarte încet spre a nu se trezi din somn bravii noștri secretari de stat și pilele politice analfabete, ajunse diplomați de carieră. La toate sediile UDMR, din dispoziția Orbanului de la Budapesta, se audiază Imul secuiesc, cel maghiar, apoi Az a szép, în timp ce drapelelor secuiești și maghiare, înfipte sfidător în inima țării, li se fâlfâie de cel românesc, de autoritățile de cârpă și de Jandarmeria română, belicoasă doar cu oponenții puterii.

Prin satele transilvane, Veta Biriș și neamul lui Furdui ne mai trag câteva cântece de jale, de parcă trăim într-o altă țară, nu a bucuriei, ci în aceea a suferinței.

Monomania hungaristă nu a murit, s-a revigorat, fiind activă și gândind la următoarele scenarii cu crime contra românilor cuminți, atunci când se va ivi ocazia.

Mesajul lui Erdos Janos, angajat la Filarmonica “Dinu Lipatti” din Satu Mare a devenit viral pe Internet. Vineri, 15 martie, Ziua Maghiarilor de Pretutindeni acesta a postat un mesaj pe pagina personală de Facebook în care tranşează problema separării etnice, o falsă problemă pentru românii din Transilvania,

“M-am născut întîmplător maghiar, așa cum tu, cel care citești, tot întîmplător te-ai născut de o anumită nație. Nu, la naștere n-am plîns cu diacriticele alea multe ale maghiarilor. Doar primele cuvinte, alea inteligibile, le-am spus în maghiară. Și am fost crescut de niște maghiari, familia, de la care am învățat primele lucruri în viață.

Mult mai tîrziu am aflat că mai sînt și alte nații. Și ele cu tradițiile, limba proprie. Interesant cum pe mine, copil, nu m-a deranjat asta. Chiar am încercat să învăț limba lor, să mă obișnuiesc cu tradițiile lor, cu felul lor de a fi.

tîrziu am aflat că aparțin unei nații, nația maghiară. Nu m-a făcut mîndru, nu m-a decepționat; am luat la cunoștință. Așa cum am aflat că alții aparțin de altă nație. În ce m-a schimbat asta? Nimic. Doar că mă interesa mai mult nația mea, istoria ei, defectele ei ( de ce nu? ), dar fără să simt că celelalte nații m-ar deranja, ar fi mai bune sau mai rele. Am aflat că există și alte tipuri de oameni; negri, galbeni, roșii… ”Foarte frumos!”-gîndeam. Diversitatea e frumoasă.

Și am crescut. Am trecut prin școală, facultate, armată, loc de muncă. Și vedeam cum încet, încetuc, e o problemă. Degeaba am învățat o altă limbă, care a devenit ca o a doua limbă maternă, e o problemă cu mine. Nu atît cu mine ci cu nația mea. La fel, am văzut că e o problemă și cu celelalte nații. Pentru că asta conta; nația. ”Nația ta a făcut…” Păi, nene; eu sînt eu, care ”M-am născut întîmplător maghiar…” Tu asta vezi la mine? Nimic mai mult? Chiar deranjez? Ți-am făcut ceva rău? Eu personal? Atunci de ce mă urăști? De ce mă suspectezi? ”Vrei Ardealul!” Nu zău? Dar dacă aici m-am născut, aici am mormintele bunicilor, străbunicilor, oare chiar nu-i al meu? Ce să-l mai vreau? Sînt ”titular pe post”. Ai și tu mormintele străbunilor tăi aici? Foarte bine. Încap. Ce frumos că ne întîlnim la cimitir și ne salutăm! Ei sînt împăcați că se odihnesc unul lîngă altul. Așa vom sta și noi. Atunci de ce să nu ne înțelegem bine și cît trăim? Uite! Eu îți întind mîna. Hai să ne strîngem mîinile, să discutăm ca niște oameni ce

…Nu-i mai simplu? Știu; n-avem aceeași nație, dar asta contează? Omule!

Eu cam asta îmi doresc de ”Ziua tuturor maghiarilor de pretutindeni”. Să fie odată înțelegere, să fie odată pace, să fie odată consens, să construim ceva împreună, nu negînd istoria ci trăgînd învățăminte din greșelile conaționalilor noștri.
”Om să fii, că restul vine de la sine.”

Postarea sătmăreanului a atras sute de aprecieri şi comentarii de la persoane care sunt în asentimentul lui.

Preşedinţii consiliilor judeţene Covasna, Harghita şi Mureş, care alcătuiesc Ţinutul Secuiesc, şi viceguvernatorul regiunii autonome Bolzano (Tirolul de Sud) din Italia au semnat, joi, la Sfântu Gheorghe o declaraţie de intenţie privind elaborarea unui acord de colaborare, a anunțat agenția ungară de știri MTI.

Documentul arată că între regiunea preponderent maghiară din România şi în regiunea din Italia, în care populaţia germană este majoritară, există viziuni similare privind înţelegerea culturală, colaborarea dintre minoritate şi majoritate, convieţuirea dintre grupurile etnice. Declaraţia de intenţie mai stipulează că scopul relaţiilor ce urmează să fie stabilite este dezvoltarea economică a ambelor regiuni, precum şi schimburi de bune practici în domeniul educaţiei, turismului, agriculturii, a sistemului de asociere, precum şi în domeniul mărcilor înregistrate locale şi regionale.

Din partea judeţului Covasna declaraţia de intenţie a fost semnată de Sándor Tamás, din partea Harghitei de Csaba Borboly şi din partea Mureşului de Péter Ferenc, iar Tirolul de Sud a fost reprezentat de viceguvernatorul Daniel Alfreider. Potrivit documentului, semnatarii se angajează la elaborarea unui acord care, după aprobarea tuturor autorităţilor locale şi ale celor două state, să fie baza legală a atingerii scopurilor comune şi care va contribui la dezvoltarea relaţiilor de prietenie dintre popoarele Italiei şi României.

Csaba Borboly, preşedintele CJ Harghita, a apreciat exemplul multilingvismului din Tirolul de Sud. „Și în Ţinutul Secuiesc ar fi avantajos dacă şi românii ar învăţa maghiara”, a spos Borboly și a vorbit despre eforturile pe care le fac elevii maghiari să poată învăţa în mod corespunzător limba română. „Nu vom putea să ne învingem unii pe alţii. Toată lumea trebuie să înţeleagă asta” – a afirmat politicianul, adăugând că „ar trebui să se ajungă în situaţia în care şi românii din Ţinutul Secuiesc să simtă că regiunea e patria lor”.

După 1970, Tirolul de Sud a devenit provincie autonomă teritorial. Viceguvernatorul Daniel Alfreider a declarat că Tirolul de Sud şi-a obţinut autonomia teritorială după ce cauza a căpătat răsunet internaţional şi toată lumea şi-a dorit o soluţie paşnică. El a subliniat că „toate conflictele sunt o pierdere de timp, motiv pentru care trebuie să existe strădanii pentru evitarea lor”. Alfreider consideră că premisa autonomiei este descentralizarea. „Dezvoltarea regiunii devine mai ieftină, dacă despre teme locale decid comunităţile locale, afectate direct de aceste decizii”, a spus Alfreider.

Preşedintele Consiliului Judeţean (CJ) Covasna, Sándor Tamás a remarcat că Ţinutul Secuiesc este atât ca teritoriu, cât şi ca populaţie de două ori mai mare decât Tirolul de Sud, însă în cele două regiuni raportul majoritate-minoritate, viaţa de la ţară şi trecutul istoric sunt asemănătoare. „Pentru Ţinutul Secuiesc pacea etnică înfăptuită în Tirolul de Sud este exemplară, iar aceasta a avut drept rezultat şi un avânt economic”, a declarat Sándor Tamás. – Sursa: Evenimentul Zilei

Chiar cu puțin timp înainte de Ziua Națională, un înalt oficial din Ungaria a declarat la Miercurea Ciuc: ”Guvernul Ungariei nu renunţă la acest pământ.”

Implicarea guvernului Ungariei în România sporeşte constant, de la programe economice dedicate maghiarilor din România la declaraţii belicoase. Vineri, secretarul de stat Árpád János Potápi, responsabil pentru politicile naţionale ale Cancelariei premierului Viktor Orban, a declarat la Miercurea Ciuc că “Guvernul Ungariei nu renunţă la acest pământ”, nu renunţă la maghiarime, la părţile naţiunii maghiare şi la istoria maghiarilor, potrivit agenţiei maghiare de presă MTI.

Secretarul de stat ungar Árpád János Potápi a vorbit la vernisajul expoziţiei Károly Kratochvill şi Divizia Secuiască de la Muzeul Secuiesc al Ciucului. “A luat sfârşit veacul de singurătate. Cu programe de dezvoltare a economiei, ani tematici, crearea spaţiului educaţional şi economic în Bazinul Carpatic ne-am tot străduit în ultimii opt ani să venim în întâmpinarea dăinuirii dumneavoastră pe pământul dumneavoastră natal” – a afirmat secretarul de stat.

Declaraţia sa vine la doar câteva zile după ce guvernul ungar a anunţat că, după ce a primit acceptul Puterii din România, va investi 77 de milioane de euro pentru sprijinirea afaceriştilor din Ținutul Secuiesc care transmit proiecte în limba maghiară.

Vicepremierul Ungariei, Semjén Zsolt, a afirmat vineri la Băile Tuşnad, că îi roagă pe români ca atunci când sărbătoresc Centenarul să recitească Declaraţia de la Alba Iulia, el adăugând că acest document garantează dreptul la autonomie al maghiarilor din Transilvania, promisiune care nu a fost respectată.

“Deci, am eu o singură rugăminte, nimic altceva. Vă rog frumos să citiţi, să recitiţi declaraţia de la Alba Iulia, atât. La Alba Iulia s-a redactat textul şi nu s-a pus problema atunci, nici măcar nu s-a dezbătut problema, că ar trebui sau n-ar trebui să fie promisă autonomia secuilor, maghiarilor şi saşilor. Nici nu s-a pus problema asta, toată lumea, românii, toate partidele, toate grupurile, cum vreţi dumneavoastră să formulaţi, toată lumea, toţi românii au fost de acord: ‘da, într-adevăr, maghiarii din Transilvania, saşii din Transilvania au dreptul la autonomie, trebuie să fie garantată autonomia lor’, aşa scrie în declaraţia de la Alba Iulia. Aşa că asta este singura mea rugăminte: când se sărbătoreşte Centenarul, atât doar vă rog frumos să faceţi, să citiţi, să recitiţi declaraţia de la Alba Iulia. Aţi promis autonomie, aţi promis drepturi maghiarilor, saşilor, minorităţilor din România, atât trebuie să faceţi, nimic altceva. Mai ales că acum facem parte, atât dumneavoastră, România, cât şi noi, Ungaria, din comunitatea europeană şi noi, ungurii, nu cerem altceva decât ceea ce se acordă şi celorlalte minorităţi. Da? Atât. Vă rog frumos. Vorbim de lucruri importante aici şi serioase”, a declarat în cadrul lucrărilor Universităţii de Vară de la Băile Tuşnad, vicepremierul Ungariei responsabil cu politica naţională, culte şi naţionalităţi, potrivit traducerii oficiale.

Semjén Zsolt a susţinut că maghiarii respectă Centenarul şi faptul că “prietenii români” sărbătoresc în fiecare an ziua de 1 Decembrie, dar a adăugat că şi-ar dori ca pe 1 Decembrie 2018 ambasadorul Ungariei la Bucureşti, Zakonyi Botond, să nu mai fie invitat la Ministerul Afacerilor Externe.

“Nu vreau să spun ce este adevărul istoric, trebuie să fie foarte clară poziţia noastră faţă de Trianon şi cine altcineva ar putea să explice poziţia noastră decât noi. Eu un singur lucru cer de la prietenii noştri români la 1 decembrie 2018 şi nu vreau să mă complic şi să amestec, dar nu vreau ca domnul ambasador Zakonyi să fie iar chemat la Ministerul Afacerilor Externe (n. red. la recepţia de Ziua Naţională a României)”, a spus Semjén.