antisemitism

Celebrul rapper Kanye West a fost prezent la Alex Jones într-un interviu incendiar în care a lansat câteva declarații curajoase. Vedeta susține că îl admiră pe Hitler și că acesta are multe lucruri bune, menționând construcția primelor autostrăzi.

Hitler a mai revoluționat Germania vremurilor prin:

-Primele legi anti-fumat

-Primele legi pentru protecția animalelor

Personalitatea lui Adolf Hitler a fost mânjită și murdărită de decenii de minciuni, iar acum se pare că începe să fie reabilitată…de un om negru!

Ce vremuri interesante trăim!

Alex Jones: “You’re not Hitler. You’re not a Nazi.”

Ye: “Well, I see good things about Hitler, also. Every human being has value that they brought to the table, especially Hitler.” pic.twitter.com/xZtjq18dm6

— Greg Price (@greg_price11) December 1, 2022

via Incorect Politic

Pe planul ideilor, lucrul care îi deranjează cel mai mult este că unele direcții de gândire și personalități consacrate (Zărnescu, mai ales) nu vorbesc despre presupușii caii verzi de pe pereții de acum patru sau cinci mii de ani, cazul așa numiților Evrei, Hebreux sau oricum le-am spune.

Dacă într-adevăr au existat, ceea ce se afirmă des, dar nu se demonstrează niciodată, acești ”Evrei” nu au participat la împărțirea Țării Promise, proaspăt cucerite. Curios lucru, care ar trebui să ne dea de gândit. Pe vremea lui Moise și a urmașului său, Iosua, semințiile ce-și iau partea lor de pământ (din țara mai curând cucerită, nu promisă) sunt numite triburi, în vreme ce ”evreii” sunt numiți ”popor”.

Trib sau popor nu este chiar tot una.

Pornind de la nivelul ”trib”, de exemplu Iuda, combinându-se cu alt trib (Benjamin), celor două triburi le-au trebuit multe secole (probabil șase s-au șapte) pentru a deveni un ”popor”. Cam la jumătatea intervalului dintre împărțirea Țării Promise (între cele 12 triburi) a intervenit cucerirea Iudeii de către Babilon. Formarea poporului Iudeu a fost deci întreruptă de cucerirea babiloniană și a continuat după cei aproximativ 60 de ani de exil, prin legile și reformele Ezra-Neemia. Aceștia au rescris Biblia de la ZERO sau aproape, pe tema asta existând diverse legende.

În același timp, lucru pe care aproape nimeni nu-l știe la noi, cele zece triburi, în frunte cu tribul Israel, deveniseră mai repede un popor (poporul Israel), care ”dispare” din istorie în 632, prin cucerirea asiriană și deportarea multor israelieni (israelieni, nu-i putem numi altfel, dar proveniți din cele zece triburi.)

Așadar poporul mai închegat, al lui Israel, dispare în condițiile cuceririi asiriene, poporul nu foarte închegat al Iudeilor și Benjaminilor dispare, temporar prin cucerirea babiloniană și reapare prin bunăvoință persană, consolidându-se, apoi, ca urmare a reformelor Ezra-Neemia – reforme de purificare rasială dar și de purificare ideologică, a Thorei (Legii sau Bibliei).

Lucrurile astea trebuie amintite celor ce reproșează cui-necui că vorbesc de ”Jidani”, nu de ”Evrei”, ba nici măcar de ”Iudei”.

Bineînțeles, întâlnim destul de des cuvântul ”Evrei”, dar asta este vina traducătorilor ”cuminți sau slugoi”, plătiți să mintă, sau care o fac gratis, din superficialitate și lene intelectuală, ca unii și alții. Cu istoria în mână, putem afirma că poporul Iudeu s-a format abia în contextul luptei de eliberare de sub jugul roman, adică în jur de 60-70 de ani înainte de Golgota și aproape un secol după.

Toate acestea conduc la fireasca întrebare: în ce credeau Iudeii ultimilor 150-170 de ani, înainte de expulzarea finală din anii 131-132. Pe această temă există cartea Controversa Sionului, a lui Douglas Reed, care, cam pe trei sferturi se găsește și în limba română.

via Incorect Politic

Sterie Ciumetti: Domnule profesor universitar Corvin Lupu, la propunerea unei cititoare, doamna Caroline Gunderode, vă adresăm o întrebare. În spațiul public din România au apărut unele păreri, este adevărat că exprimate timid și fără prea multe argumentații înafara câtorva poze, că președintele Rusiei, Vladimir Putin, ar fi un globalist, omul globaliștilor și al jidănimii din SUA, cei care sunt mai marii Lumii Occidentale, lume de care am fost și noi agățați, după Acordul din Malta și lovitura de stat din decembrie 1989.

Cum comentați aceste păreri?

Corvin Lupu: Am auzit și eu la anumite persoane această părere. Formularea acestei păreri se justifică prin prisma unor pași pe care Vladimir Putin i-a făcut în perioada ascensiunii sale profesionale și politice și în prima parte a carierei lui, în timpul secretarului general al PCUS, Mihail Gorbaciov și al președintelui Federației Ruse, Boris Elțîn. Acești doi conducători s-au confruntat cu dificultăți politice, sociale și economice, datorită cărora au cedat mult din suveranitatea Uniunii Sovietice/Federației Ruse și au promovat o politică de apropiere exagerată față de Occident, care a permis acestuia să penetreze viața economică și apoi și pe cea politică din Rusia și să erodeze puterea acestei țări din interior. Mihail Gorbaciov a făcut o serie de experiențe social-economice falimentare, încercând să introducă în societatea sovietică modele de tip vest-european care nu sunt deloc potrivite mentalităților slavilor și nici popoarelor asiatice din componența fostei Uniuni Sovietice. Interzicerea consumului de alcool (care se dovedise total ineficientă și în SUA), glaznost și perestroica, precum și alte măsuri au agravat criza social-economică a țării.

În acest timp, al anilor 1985-1999, Rusia s-a globalizat într-o măsură destul de mare. Corupția a explodat și au apărut oligarhii economiei rusești, care s-au înmulțit ca ciupercile după ploaie. Interesant este că, precum și în alte părți ale lumii, majoritatea lor zdrobitoare erau kazaro-evrei, sau persoane din anturajul acestora. Oligarhii au ajuns foarte influenți, încât au ajuns să controleze nu numai cea mai mare parte din economia Rusiei, ci și viața politică și administrația.

Președintele alcoolic Boris Elțîn a ajuns prizonierul din Kremlin al acestor oligarhi. Rusia a fost îndatorată cu sume uriașe și plătea dobânzi grele bancherilor kazaro-evrei din SUA. Cu cât îi era Uniunii Sovietice/Rusiei mai rău, cu atât era ea mai lăudată în mass-media din Occident, lăudați fiind mai ales cei doi conducători amintiți, pe care Vladimir Putin avea să-i numească, în anul 2014, ca fiind „doi trădători”.

În acest context social-politic, după revenirea din misiunea în Germania, în 1989, și-a început Vladimir Putin marea ascensiune în carieră: viceprimar al orașului-colos Sankt-Petersburg, șef al Serviciului Federal de Securitate al Rusiei, prim-ministru al Federației Ruse și apoi președinte al țării. Această ascensiune fulminantă a trebuit să se deruleze în condițiile concrete de atunci din Rusia. El a avut nevoie de sprijinul unui mare număr de oameni foarte influenți din conducerea politică a țării, din administrația centrală, din rândul marilor oligarhi kazaro-evrei, din armată și, mai ales, de la vârful serviciilor secrete ale Rusiei. Putin a trebuit să se facă „frate cu mulți draci”, până a ajuns la vârful conducerii Rusiei.

Ca urmare, Vladimir Putin a trebuit să obțină sprijinul la care m-am referit, acționând ca parte a sistemului oligarhic de model kazaro-evreesc occidental. Cu sprijinul unor colaboratori și naționaliști ruși din FSB, el a fost ajutat să obțină sprijinul la care ne referim, culminând cu influențarea inclusiv a fostului președinte Boris Elțîn de a-l sprijini. Pentru această perioadă de timp, se justifică afirmația că Putin a fost „omul oligarhiei globaliste evreiești”.

Imediat după ajungerea la putere, în paralel cu promovarea unei echipe proprii, Putin a început un lung drum de refacere a suveranității naționale și a autorității conducerii centrale a Federație Ruse, grav afectată în timpul lui Mihail Gorbaciov și a lui Boris Elțân. Occidentul și oligarhia kazaro-evreiască au simțit repede că Vladimir Putin este un adversar al supunerii Rusiei față de Occident, fapt pe care președintele Bill Clinton i l-a spus drept în față lui Boris Elțân, sub formă de reproș, încă din anul 2000, când președintele american a vizitat Rusia, în ultimul său an de mandat prezidențial.

Unii analiști foarte atenți la ceea ce s-a întâmplat, au considerat că nu a fost întâmplătoare nici escaladarea celui de al doilea război al cecenilor împotriva Rusiei, din primii ani în care Putin a condus Rusia. Cecenii au fost susținuți de state musulmane, inclusiv de Arabia Saudită, care pe atunci era un aliat al SUA. Cât timp Vladimir Putin a avut mari probleme cu cecenii, proiectele sale suveraniste, antiglobaliste și împotriva oligarhilor au avansat încet. În Cecenia, președintele Rusiei a acționat foarte dur pe front și, în paralel, cu multă diplomație și persuasiune, a reușit să-și apropie familia Kadîrov (tatăl și fiul), cea mai influentă familie din Cecenia, a pacificat Caucazul de Nord, a încheiat războiul, a dat drepturi cecenilor, a finanțat refacerea Ceceniei și a făcut din Cecenia și din Kadîrov fiul, actualul conducător al cecenilor, niște aliați fideli.

De 23 de ani, neîntrerupt, cu multă abilitate, președintele Vladimir Putin și colectivul de conducere colectivă al Rusiei, format din etnici ruși, a dus un război surd, dar dur, împotriva oligarhilor kazaro-evrei. El a început acest război și l-a continuat multă vreme dând impresia că el nu este împotriva sistemului oligarhic, pe care l-ar agrea de fapt, ci că el are niște dispute și conflicte personale cu unii oligarhi, care au ajuns în pușcării, „s-au sinucis”, au fugit din Rusia etc. Înlăturarea oligarhilor s-a făcut indifvidual, unul câte unul.

Multă vreme Vladimir Putin a jucat dublu, în drumul său perseverent pentru a deglobaliza Rusia și a o elibera de sub controlul economic și social-politic al oligarhilor kazaro-evrei.

Declanșarea operațiunilor militare ruse din Ucraina, în 24 februarie 2022, despre care Vladimir Putin a spus că sunt doar o etapă din cadrul unui proiect mult mai vast, a însemnat atacul final al statului rus asupra oligarhilor. Am mai arătat acest lucru. În prima săptămână de război, când valoarea rublei s-a înjumătățit, când bursa din Moscova s-a prăbușit și când valoarea acțiunilor companiilor oligarhilor ruși, listate la bursa din Moscova și la burse din întreaga lume, s-au prăbușit de asemenea, guvernul Rusiei, care a anticipat/premeditat/ conștientizat ceea ce se va întâmpla, s-a mișcat imediat și a cumpărat toate acțiunile prăbușite, deposedând oligarhii de o foarte mare parte din companiile lor, în ansamblu, sau parțial, din acțiunile companiilor lor.

În paralel, a fost declanșată o operațiune împotriva acestor oligarhi. Președintele Putin a ținut în luna martie 2022 un discurs foarte dur împotriva lor, de data aceasta împotriva tuturor oligarhilor și împotriva sistemului oligarhic în ansamblu. Concomitent, în Occident, unele guverne au profitat de situația grea a oligarhilor și le-au blocat/confiscat conturi, le-au confiscat iahturi, vile și alte proprietăți.

O serie de oligarhi, într-un mod greu de înțeles, „s-au îmbolnăvit de deces”. Dintre numeroșii oligarhi care au murit după începerea războiului din Ucraina, eu am reținut câteva cazuri, foarte suspecte, prezentate și de presa din România. Iată opt dintre ele.

• Președintele Lukoil, Ravil Maganov, a murit la începutul lunii septembrie 2022, după ce a căzut pe fereastra unui spital din Moscova, potrivit agenției de știri de stat ruse TASS.
• Un alt oligarh, manager de top Lukoil, Alexander Subbotin, a fost găsit mort în luna mai în pivnița casei unui șaman din Mîtişci, regiunea Moscovei. Proprietarul locuinței a declarat anchetatorilor că omul de afaceri a ajuns la el într-o stare severă de intoxicație cu alcool și droguri. Cadavrul fostului director al Lukoil a fost găsit într-o cameră folosită pentru ritualuri voodoo jamaicane.
• În primul dintre decesele raportate anul acesta, un director executiv de la Gazprom, Leonid Shulman, a fost găsit mort în cabana sa din satul Leninsky, lângă Sankt-Petersburg, pe 30 ianuarie 2022, potrivit publicației de stat ruse RIA Novosti.
• Alexander Tyulakov, director în cadrul Gazprom, a fost descoperit mort în garajul său pe 25 februarie, potrivit Novaya Gazeta, un ziar independent rus, care menționa că el s-ar fi sinucis.
• Vladislav Avayev, fostul vicepreședinte al Gazprombank, a fost găsit mort împreună cu soția și fiica sa în apartamentul său din Moscova pe 18 aprilie 2022, potrivit TASS.
• Doar o zi mai târziu, pe 19 aprilie, Serghei Protosenia, un fost director la producătorul de gaze Novatek, care este parțial deținut de Gazprom, a fost găsit mort la locuința sa din Lloret de Mar, o stațiune mediteraneană de lângă Barcelona. Cadavrele soției și ale fiicei sale, care prezentau semne că au suferit violențe, au fost găsite în locuința de lux a familiei, în timp ce cadavrul lui Protosenia a fost găsit spânzurat în grădină.
• Mihail Watford, un miliardar rus de petrol și gaze născut în Ucraina, a fost găsit mort în casa sa din Surrey, Anglia, pe 28 februarie 2022.
• Un alt om de afaceri rus, Vasily Melnikov, a fost găsit mort, alături de familia sa, la Nijni Novgorod, potrivit ziarului rus Kommersant. Melnikov deținea MedStom, o companie de consumabile medicale. Ei au fost găsiți înjunghiați mortal pe 23 martie.

În ultima vreme și cu deosebire după declanșarea operațiunilor militare, discursul lui Vladimir Putin este unul naționalist-suveranist, nedisimulat, iar Rusia a rupt-o cu globalismul, pe care nu mai vrea să-l accepte sub nici o formă. Acest pas uriaș nu putea fi făcut de la începutul domniei sale, din 1999. A fost nevoie de un drum lung și anevoios. Globaliștii au țesut o pânză de păianjen întinsă care a cuprins și Rusia. Războiul este acum unul cald, după care ne așteptăm la un război rece mai dur decât cel din perioada 1946-1989.

După cum este bine cunoscut, o parte a datoriei acumulată de Ucraina, în cea mai mare oparte după anul 2014, în timpul președinților kazaro-evrei Poroșenko și Zelensky, a fost preluată de Grupul de Investiții Financiare „Franklin Templeton”, care aparține familiei Rothschild, cea mai bogată și mai influentă familie kazaro-evreiască de pe Glob. În schimbul preluării acestei părți din datoria Ucrainei, familia Rotschild a primit TOATE activele statului ucrainean: fabrici, uzine, șantiere navale, companii de toate felurile, terenuri agricole foarte mănoase etc. Artileria rusă a bombardat o mare din ele și, se pare, continuă să distrugă active ale familiei Rothschild. Astfel, președintele Vladimir Putin este fără îndoială cel mai mare inamic al kazaro-evreimii din SUA. În aceste condiții, a-l suspecta pe Vladimir Putin de a fi „unealta” kazaro-evreimii globaliste este, fără îndoială, o eroare de fond.

Pe de altă parte, Putin este un om cerebral, care nu gândește cu sufletul, ci cu mintea. Indiferent de situație, de adversitatea lui cu globaliștii, de războiul actual per care îl poartă contra a 40 de țări, Rusia și Putin, iar după Putin următorul președinte de la Kremlin, trebuie să coopereze cu SUA și Marea Britanie, cu puterile învingătoare din al doilea război mondial, alături de care s-au semnat toate tratatele care sunt astăzi în vigoare și care stabilesc organizarea lumii de astăzi: tratatul de pace, tratatele secrete, sferele de influență, ONU, Consiliul de Securitate, Actul Final al OSCE din 1975, care le revalida pe precedentele.

Dacă aceste tratate nu mai sunt recunoscute de marile puteri, așa cum SUA și NATO nu au mai vrut să recunoască unele angajamente pe care și le-au luat față de Rusia, atunci toată arhitectura clădită după al doilea război mondial se năruiește și omenirea intră într-o mare anarhie, iar războiul actual, pe care Papa de la Roma l-a numit „Al Treilea Război Mondial”, se va extinde peste tot.

În acești 23 de ani de conducere a Rusiei, încet, încet, Vladimir Putin s-a înconjurat cu tot mai mulți etnici ruși, cărora le-a dat tot mai multă influență, în dauna influenței oligarhilor. Astăzi, conducerea colectivă a Rusiei, Siloviki („cei puternici”) cum este ea numită, cuprinde etnici ruși foarte influenți. Cei mai importanți sunt Vladimir Putin, Dmitri Medvedev, Nikolai Patrușev, Serghei Narîșkin, Iuri Borisov, Serghei Shoigu, Dmitri Rogozin, Vitali Gherasimov, Alexander Borotnikov, Viaceslav Volodin, Mihail Vladimirovici Mișuștin, Serghei Lavrov. Deci, fără kazaro-evrei.

Desigur că au o influență importantă și alții, cum ar fi Patriarhul Chiril sau liderul Ceceniei, Ramzan Ahmatovici Kadîrov, sau guvernatori importanți ai provinciilor bogate. În guvern, administrația prezidențială și în Duma de stat mai sunt și alte persoane cu oarecare influență, de alte etnii, inclusiv evrei, dar decizia majoră este luată de etnicii ruși, în frunte cu Siloviki.

Astăzi, regimul politic din Federația Rusă este un regim politic naționalist-suveranist. Din această cauză, globaliștii kazaro-evrei de pe Wall Street luptă cu atâta înverșunare împotriva Rusiei, mobilizând în această direcție nu mai puțin de 40 de țări, toate implicate într-un fel sau altul în acest război, în ciuda faptului că au fost obligate să impună Rusiei o serie de sancțiuni, care s-au întors toate împotriva lor înșile.

Fiindcă am răspuns pe scurt la această întrebare, domnule Sterie Ciumetti, v-aș spune și o constatare și uimire în același timp, a mea personală. Am întâlnit oameni care sunt patrioți români, naționaliști, susținători ai modelului politic suveranist, chiar adversari ai politicii anti-naționale practicată de regimul euro-atlantic și de birocrații de la Bruxelles și slugile lor din România, în frunte cu președintele Johannis, care, legat de războiul din Ucraina, susțin tabăra kazaro-evreiască, sunt adversari ai naționaliștilor ruși, confundă Rusia naționalistă de astăzi cu Uniunea Sovietică judeo-bolșevică și și-ar dori ca Rusia să fie înfrântă. Acesta este semnul că încă o parte a opiniei publice românești nu a înțeles foarte bine evoluțiile politice internaționale și faptul că războiul actual între suveranism și globalism este unul real și „pe viață și pe moarte”.

În ceea ce mă privește, ca cercetător al istoriei, nu pot să fiu un susținător al kazaro-evreimii internaționale, cea care a făcut și face și astăzi poporului român foarte mult RĂU. Sufletește, nu pot să-i susțin pe kazaro-evrei în nici o situație. În ceea ce privește analiza, aceasta o fac la rece, fără să țin cont nici măcar de propriile mele sentimente personale, care nu au legătură cu știința politică, cu studiile de securitate sau cu relațiile internaționale.

Sterie Ciumetti: Vă mulțumesc și sper că aveți dreptate. Informațiile pe care le-ați oferit ne dau de gândit, în special seria de “accidente” pe care le-au suferit alogenii oligarhi din Rusia. Vă așteptăm la următoarea întrebare a zilei, Doamne ajută!

via Incorect Politic

În ultimele săptămîni aproape toate mass media din România au fost acaparate de „un vis“ emanat de creierul supercalificat al ministrului Apărării, Vasile Dîncu[1], referitor la iminenta achiziție a „domului de fier“ – pe numele său prețios Iron Dome.

În cartea mea HOLOCAUSTUL – GOGORIȚA DIABOLICĂ. Extorcarea de „bani de holocaust“, lansată în aprilie 2016 – și pentru care escrocul vamal cu dosare penale mușamalizate de Parchet[2], Maximilian Marco Katz – mi-a făcut plîngere penală la Parchetul General de pe lîngă Î.C.C.J. –, scriam următoarele referitor la „domul de fier“:

De altfel, Hillary Clinton este mai explicită. Iată geneza și aplicarea acestui sistem antirachetă americano-jidănesc: «De asemenea, doream să asigur din nou Israelul că Administrația Obama era pe deplin angajată în ceea ce priveşte securitatea Israelului şi viitorul acestuia ca stat evreu. „Nici o națiune nu trebuie să stea cu mâinile în sân şi să permită rachetelor să îi atace oamenii şi teritoriile“, am spus eu. Ani de zile, sub administrații atât democrate, cât şi republicane, Statele Unite ajutaseră Israelul să mențină un „avantaj militar calitativ“ față de toți ceilalţi concurenți din regiune. Preşedintele Obama şi cu mine doream să îl ducem la un alt nivel. Imediat am încercat să extindem cooperarea pentru Securitate şi să investim în proiecte comune de apărare, cum ar fi Domul de Fier, un sistem de apărare antirachetă cu rază scurtă de acțiune, pentru a ajuta la protejarea oraşelor şi caselor izraeliene împotriva rachetelor» (…). «I-am cerut lui Andrew Shapiro, mult timp consilierul meu senatorial, şi acum secretar de stat adjunct însărcinat cu Afaceri politico-militare, să ne ajute să ne asigurăm că Israelul era echipat cu sisteme de armament foarte avansate, precum avionul de luptă F-35 Joint Strike Fighter. Am lucrat împreună cu izraelienii pentru a dezvolta şi a construi o rețea de apărare aeriană pe mai multe niveluri, care includea versiuni îmbunătățite ale rachetelor Patriot folosite inițial în Războiul din Golf din 1991, radare noi şi avansate pentru avertizare timpurie, baterii antirachetă denumite „Domul de Fier“ şi alte sisteme pentru protecție împotriva rachetelor balistice, denumite „Praştia lui David“ şi „Interceptorul Arrow-3“. În timpul conflictului cu Hamas din Gaza la sfârşitul lui 2012, Domul de Fier şi-a dovedit eficiența în protejarea caselor şi comunităților israeliene». „Singura veste bună era că sistemul de apărare aeriană Domul de Fier, la a cărui construcție contribuisem, care proteja Israelul de rachete, funcționa chiar peste aşteptări. Armata izraeliană a raportat că Domul de Fier avea o rată de succes de peste 80 la sută pentru toate rachetele pe care le țintea.

Chiar dacă era o estimare generoasă, rata de succes era uimitoare. Totuşi, chiar şi o rachetă din Gaza care îşi atingea ținta era prea mult, iar izraelienii erau hotărați să atace depozitele şi locurile de lansare din Gaza“[3].

Așadar, textul meu este de acum 7 (șapte) ani și Vasile Dîncu a avut timp să îl citească. Dar, chiar dacă nu agreează literatura revizionistă și nu a citit cartea mea, cartea Hilarei Clinton a apărut tot în 2015 – dar sociologul prof. univ. dr. Vasile Sebastian Dîncu este mega-filo-american și, fără îndoială, că a citit-o, căci tot ce este american are prioritate în pregătirea ideologică a pupăncuriștilor.

Această aserțiune se aplică și generalului (r.) cu patru stele pe fiecare umăr și actual premier Nicolae-Ionel Ciucă, insistent acuzat că și-a plagiat lucrarea de doctorat. Ba, lui, cu atît mai mult, căci, ca filo-american cu studii de specialitate în S.U.A. și ca militar de carieră, i s-a impus la școala de ofițeri să cunoască îndeaproape doctrina inamicului pentru a îi decela acțiunile posibile și imprevizibile. Dacă și-ar pune pe piept toate decorațiile atribuite, ar arăta ca mareșalul Semion Budionîi[4]. Desigur, punerea pozei mareșalului Budionîi alături de a generalului (r.) Nicolae Ciucă – chiar cu decorațiile pe piept – l-ar situa pe acesta într-o poziție net inferioară, din cauza feței lui buhăite și a privirii sale fără strălucire.

Firește, grijile pentru mersul bun al țării, în aceste vremuri de restriște, se întipăresc pe fețele lor și își pierd din seninătate și hotărîre. Deci trebuie să ne axăm, în caracterizarea lor, pe studiile trecute în CV-ul lor. Și acestea sunt, ca și decorațiile, multe. De aceea, chiar dacă, de la mama lor, ar fi niște tîmpiți, studiile și diplomele acoperitoare, precum și posturile de mare răspundere pe care le ocupă îi califică drept supra-competenți.

Ca atare, nu au nici o scuză pentru gafele și greșelile majore pe care le fac în guvernarea țării. Gafele comise de ministrul Apărării Vasile Dîncu i-au adus, recent, spectrul demiterii din funcție. De fapt, greșeala gravă anterioară era a celor care l-au proțăpit în scaunul de ministru al Apărării! Fiindcă, în pofida multelor sale studii, nu avea nici o pregătire militară. Referitor la premierul Nicolae Ciucă, se poate spune invers: în contrast cu mulțimea studiilor militare, acuza de plagiat îi scoate în evidență precaritatea pregătirii sale militare și, adesea, în presă a apărut alegația că promovarea în cariera militară este o făcătură!

Oricum, însă, atitudinea lui Vasile Dîncu și Nicolae Ciucă față de intenția de achiziționare a sistemului Iron Dome îi pune în postura de trădători de țară.

Am relevat, la început, pledoaria Hilarei Clinton pentru sprijinirea masivă de către S.U.A. a Israelului în construirea acestui sistem de apărare – dar asta se întîmpla acum opt ani! Între timp, încă din 2018, s-au pertractat proiecte între Ministerul Apărării și firme din Israel, de exemplu cu firma Rafael[5], pentru pregătirea achiziționării acestui sistem.

Dar situația este mult mai clar și mai exact expusă decît o făcuse Hillary Clinton și este în defavoarea Israelului în acest fragment: „Sistemul Iron Dome a fost dezvoltat de Israel împreună cu SUA, israelienii au investit aproximativ 232 de milioane de dolari, în timp ce americanii au pus o sumă de patru ori mai mare (s.n. – V.I.Z. ). Prin urmare, vânzarea sistemului poate fi făcută doar cu aprobare de la Washington D.C., potrivit ziarului Haaretz“[6]. Această frază demască șmecheria jidănească și, totodată, ipocrizia S.U.A., aflate, de fapt, la heremul Israelului – deoarece toată politica externă a S.U.A.[7] este dictată de lobby-ul ashkenazilor.

Și astfel descoperim urma „copitei despicate“! Într-adevăr, de ce să cumpărăm noi, românii, sistemul Iron dome de la Israel, de vreme ce, în proporție de 4/5, sub aspect financiar, iar sub aspect material și al know-how-ului aparține, de fapt, în totalitate, S.U.A.?! Iar fără aprobarea lor, a S.U.A., nu putem cumpăra șmecheria?! Dar cine sunt S.U.A.?! Păi S.U.A. nu sunt marele nostru „partener strategic“, care ne-a construit și sistemul de apărare defensiv contra rachetelor Iranului de la Deveselu?! Iar sistemul american de la Deveselu este la fel ca Iron dome, pe care l-au construit tot americanii, în Israel: tot cu rachete americane Patriot, pe care Israelul vrea să ni le vîndă nouă, la „mîna a doua“, fiindcă românii sunt fraieri și le cumpără fără licitație, ca și avioanele F-16, luate la „mîna a treia“ de la portughezi!

Mai corect zis, românii nu sunt fraieri că iau armament de la „mîna doua“, impus de vînzători, ci sunt fraieri fiindcă se lasă conduși, încă, de niște trădători de țară! Fiindcă, vedeți!, sociologul Vasile Sebastian Dîncu – un ageamiu în probleme militare, de strategie și de politică, dar promovat pe cale partinică – și premierul Nicolae-Ionel Ciucă – o făcătură carieristă promovat de sistemul „toxic“ (Băsescu dixit!) – au ajuns să dispună de destinul României! Iar acum, în ultima oră, pe lîngă trădarea generală și acută de sprijinire a Ucrainei – dușmanul nr. unu al României – mai trădează prin achiziționarea făcăturii „izraeliene“ Iron dome, făcute de S.U.A., deși S.U.A. ar trebui să ni-l dea gratis, la fel ca sistemul similar defensiv de la Deveselu: doar România este apărătoarea strategică a graniței N.A.T.O. la Est și la Marea Neagră!

Quod erat demonstrandum!

09.10.2022, Duminica a 20-a după Rusalii

Colonel (rtg.) Vasile I. ZĂRNESCU

Evreii și-au băgat nasul coroiat și în Închisoarea Tăcerii de la Râmnicu Sărat și doresc să exploateze locația în interes propriu (de parcă nu tot dânșii au adus comunismul în țară).

Redau mai jos articolul complet apărut în ziarul local “Șansa Buzoiană“:

Astăzi a fost deschisă linia de finanțare din Planul Național de Redresare și Reziliență adresată culturii și creșterii ofertei culturale. Premierul Nicolae Ciucă a participat la semnarea contractelor pentru două proiecte importante– Muzeul Național de Istorie a Evreilor și al Holocaustului din România și Memorialul „Închisoarea Tăcerii” Râmnicu Sărat.

”Demersul nostru reprezintă acțiuni concrete de asumare a istoriei traumatice a secolului trecut și de onorare a memoriei victimelor totalitarismelor. Rolul lor este esențial în educarea tinerei generații în sprijinul adevărului și al valorilor democratice. Astfel de proiecte se înscriu în efortul european de a crea o cultură a comemorării și rememorării, România dovedind că își respectă angajamentele internaționale. Mai mult decât atât, prin înființarea celor două muzee, care ar fi trebuit create încă din anii 90, statul român îndeplinește o datorie esențială față de victimele Holocaustului și de cele ale regimului comunist, care vor avea astfel o mărturie oficială. Prin evenimentul de astăzi, Guvernul României reafirmă angajamentul profund pentru promovarea politicilor memoriei, ca parte a consolidării unei societăți incluzive, tolerante, care are în centrul său respectul față de libertate și drepturile omului. Un viitor democratic și prosper nu se poate clădi în absența condamnării ororilor petrecute în România secolului XX, interiorizării lecțiilor trecutului și apărării fundamentelor statului de drept”, a declarat prim-ministrul liberal Nicolae Ciucă.

Premierul a subliniat că ambele proiecte sunt fundamentate pe dimensiunea educațională, iar tinerele generații vor putea înțelege lecțiile trecutului. În plus, specialiștii vor fi sprijiniți în cercetarea Holocaustului și crimelor comunismului.

”Muzeul Național de Istorie a Evreilor și al Holocaustului din România va reflecta contribuția comunității evreiești la dezvoltarea și modernizarea statului român, va pune în valoare cultura și tradițiile evreiești și va vorbi publicului larg despre atrocitățile petrecute în timpul Holocaustului, una dintre cele mai mari tragedii din istoria umanității. Va fi, așadar, un spațiu al rememorării permanente, al educației civice și al cercetării, un spațiu care va onora diversitatea, dar și un pilon al luptei împotriva antisemitismului, xenofobiei, radicalizării și discursului instigator la ură.

Într-un demers similar de asumare a istoriei recente a României se află și restaurarea închisorii de la Râmnicu Sărat, prin crearea memorialului și a Centrului educațional privind Comunismului în România. Închisoarea tăcerii de la Râmnicu Sărat a fost unul dintre locurile centrale ale represiunii comuniste din România, iar atrocitățile și crimele care au avut loc acolo, dar și în celelalte închisori și lagăre de muncă trebuie condamnate fără încetare și cunoscute de publicul larg”, a mai spus premierul Ciucă.

„Radu Gyr, Mircea Vulcănescu și Nichifor Crainic sunt criminali de război! Iar legionarismul în România înflorește!” Nu, nu e vorba de o nouă ieșire publică a Institutului Național pentru Studiul Holocaustului în România, cum ați putea crede. Ci de un document produs de Ministerul Afacerilor Externe de la Moscova!

După 15 ani de luptă “antifascistă” (sic!), în care nu a precupețit nici un efort pentru a acredita isteric ideea că România ar fi teatrul recrudescenței legionarismului, Institutul Wiesel găsește ecourile propagandei sale la Kremlin. Delirul ideologic cu care ne-a obișnuit grupul de interese oploșit la conducerea INSHR-EW este reprodus, cuvânt cu cuvânt, de un document oficial al diplomației ruse, care ar putea justifica vreodată inclusiv o eventuală agresiune la adresa țării noastre.

Ambasada Rusiei la București a publicat raportul „Privind situația cu glorificarea nazismului, răspândirea neo-nazismului și a altor practici care contribuie la escaladarea formelor moderne de rasism, discriminare rasială, xenofobie și intoleranță asociată”. Tradus parțial în limba română, documentul mixează informații deformate cu unele reale. MAE de la Moscova încearcă să demonstreze că legionarismul, nazismul, neonazismul constituie în România mișcări continue și de profunzime, politica statului român fiind practic subordonată, la cel mai înalt nivel, acestui curent ideologic. România este prezentată ca o țară nazificată, în care ultranaționalismul și rusofobia sunt la ordinea zilei, și care țintește să-și retraseze granițele până spre Odesa.

“Din ce în ce mai mult se încearcă să se treacă sub tăcere caracterul criminal al acțiunilor săvârșite de complici români ai Germaniei naziste, cu accent pe „celelalte realizări” ale acestora în domeniul culturii și științei”, se afirmă în postarea MAE rus, fiind dat ca exemplu poetul Radu Gyr, despre care se spune „că a fost recunoscut drept criminal de război”. De asemenea „există încercări de a-l albi pe Mircea Vulcănescu ca „filosof remarcabil”„.

Este uluitor, cum documentul MAE rus utilizează toate narațiunile Institutului Wiesel, Centrului pentru Monitorizarea și Combaterea Antisemitismului în România (MCA – un ONG condus de Maximilian Katz și supervizat de Liga Antidefăimare), dar și ale Federației Comunităților Evreiești sau penibila isterie a actriței Maia Morgenstern.

“În repetate rânduri, încercările de schimbare a denumirii străzii din Cluj-Napoca, care poartă numele comandantului uneia dintre unitățile mișcării legionare, Radu Gyr, eșuează”, se lamentează ministerul de externe rus. „Memoria ministrului propagandei al guvernului, I. Antonescu, Nichifor Crainic, se păstrează în numele uneia dintre străzile din Pitești. Numele lui Mircea Vulcănescu, subsecretar de stat în Ministerul de Finanțe al guvernului lui I. Antonescu îl poartă străzi din București și Aiud, precum și un liceu tehnologic din capitala României. Rezolvarea problemei demontării bustului lui M.Vulcănescu din una din piețele sectorului 2 București se tergiversează”, continua diplomația rusă, deplângând eșecul tuturor inițiativelor distructive ale Institutului Wiesel.

Iar după ce incriminează mișcarea unionistă din România, prezentând-o ca pe o sursă de rusofobie, Ambasada Rusiei afirmă că „există portrete ale lui Ion Antonescu în picturile murale ale unor biserici din București, în special în Biserica Sfinții Împărați Constantin și Elena, unde complicele Führerului este înfățișat într-o imagine pozitivă a ctitorului. Imaginea lui se află și în biserica Mănăstirii Mihai Vodă, printre cei mai venerați regi și ierarhi bisericești ai României.”

Raportul Moscovei mai menționează și “partidul înregistrat Noua Dreaptă și Legiunea Arhanghelului Mihail, care nu are statut juridic, care funcționează și sub numele de Mișcarea Legionarilor și Garda de Fier”, fiind îngrijorat că „încercările de sancționare a Mișcării în ansamblu au eșuat. În ciuda faptului că membrii săi au folosit simboluri legionare, uniforme, saluturi naziste, și au organizat evenimente dedicate memoriei fondatorului Gărzii de Fier, C. Codreanu, procurorii de la Curtea de Apel București au recunoscut-o doar ca „un mic grup de oameni cu înclinații și vederi nostalgice”.

Dincolo de această stranie suprapunere a preocupărilor “antifasciste” ale oficialilor de la Kremlin și ale gheșeftarilor Holocaustului de pe malurile Dâmboviței, este interesant că, la aproape o lună de la publicarea de către Ambasada Rusiei a acestui raport, nici un oficial român nu a reacționat. Se tace mâlc și la MAE românesc, și la Președenție. Și în ultimă instanță, nici nu știu ce ar putea răspunde domnul Klaus Iohannis, a cărui administrație, consiliată de funestul cuplu al fraților Muraru, nu a făcut decât să furnizeze argumente, iată, inamicului NATO și al SUA. În prostia lor, prin întreținerea isteriei antilegionare, locatarii Palatului Cotroceni au vulnerabilizat propria lor țară și poziția principalului aliat strategic al SUA în regiune, pivot al flancului sudic al alianței nord-atlantice. După toate manualele de strategie militară, așa ceva poartă un singur nume: Trădare!

Cel mai ușor ar fi ca raportul oficialilor ruși să fie respins ca o adunătură de aberații. Dar ce te faci când însuși Președintele României și consilierii săi, precum și Guvernul României, printr-un institut subordonat premierului, au promovat aceste aberații, ani la rând, doar pentru a-și face preț în ochii unor influente cercuri internaționale de lobby, dominate de o anumită finanță? Ca să nu mai vorbim că, pe baza exagerărilor din rapoartele lor și ale unor ploșnițe bolșevice, precum Radu Ioanid ori Mihael Shafir, oploșite peste Atlantic, pe la Muzeul Holocaustului, însuși Departamentul de Stat al SUA a publicat deseori rapoarte anuale referitoare la România, conținând același gen de relatări.

Practic, atunci când identifică România ca teatru al recrudescenței “nazismului” și “antisemitismului”, și deci ca potențială țintă, conform doctrine sale militare, Rusia nu se bazează decât pe narațiunile imbecililor din establishmentul de la București, care ani la rând a servit – oare inconștient? – material de propagandă criptosovieticilor de la Kremlin.

Peste tăcerea de mormânt administrației de la București, a murarilor, florienilor și katz-ilor, penibilul situației în care a fost pusă România strigă asurzitor.

Nu ne facem iluzii că va plăti cineva pentru acest dezastru al politicii externe românești. Dar trebuie să reamintim că, de ani de zile noi am atras atenția că este vorba de o politică ostilă intereselor României, promovată de cercuri care nu doar că generează tensiuni în societate și chiar antisemitism, dar vulnerabilizează însăși statutul României de pivot al stabilității și predictibilității flancului sudic al NATO, la Marea Neagră.

În fine, poate că a venit momentul să înțelegem de ce, de la începutul războiului din Ucraina, tovarășul Alexandru Florian și întregul său institut tac mâlc. Nici o reacție publică împotriva “legionarilor” și “fasciștilor”, așa cum obișnuia în anii trecuți.

Se pare că invazia rusă în Ucraina a pus în evidență o realitate pentru unii greu de digerat. În rezistența ucraineană împotriva invadatorului, un rol deosebit de important l-a jucat stimularea, ani la rând, a sentimentelor naționaliste. Nu numai că, oficial, establishmentul kievean a promovat acest curentul naționalist, tolerând și uneori încurajând chiar pe adepții mișcării interbelice a lui Stepan Bandera, un fel de Horia Sima al ucrainenilor. Aceștia au constituit, după 1944, rezistența armată antisovietică, iar în ultimile luni, tot ei au constituit unele din cele mai dârze regimente care au rezistat rușilor și tot ei sunt cei numiți insistent și în mod impropriu, de propaganda rusă, drept “naziști”.

Realitatea din teren readuce în actualitate teoria politică lansată de Horia Sima după 1949, expusă în lucrarea Destinee du Nationalisme (Paris, 1951), conform căreia, în fața pericolului expansionismului sovietic, democrația de tip occidental, lipsită de un spirit militant, combativ, are nevoie de o alianță cu naționalismul, singura doctrină având forța necesară mobilizării civice pentru a se opune agresiunii de la Răsărit. Teoria fusese de altfel îmbrățișată fără rezerve și de ramura papanacistă a mișcării legionare din exil. Este interesant cum evoluțiile ultimei jumătăți de an, din Estul Europei, au făcut mai actuală ca oricând în ultimile zeci de ani această teorie a lui Horia Sima, despre care documentele CIA declasificate afirmau, în 1951, că ar fi făcut o bună impresie în cercurile establishmentului politic francez.

Spre deosebire de Ucraina, în România autoritățile, în colaborare cu holocaustologii de la Institutul Elie Wiesel, și, din pacate sub privirile încurajatoare ale administrațiilor de peste Ocean, au dezlănțuit o adevărată persecuție împotriva însăși memoriei Mișcării Legionare. O legislație represivă, menită să șteargă și amintirea luptei anticomuniste a militanților Gărzii de Fier, coroborată cu un terorism cultural, materializat în presiuni ale autorităților la adresa instituțiilor publice, de drept privat și a persoanelor fizice, a generat o inhibare a naționalismului și o emasculare a tineretului, lăsat pradă ideologiilor stângiste dizolvante.

În aceste condiții, raportul oficialilor de la Moscova a sunat, de astă dată, ca un mesaj către omologii lor de la București: “Zdrazvuite, tavarișci! Ați lucrat minunat! Felicitări, idioților utili!”

Autor: Florin Dobrescu

Cine ştie cât de departe suntem de-a urî pe evrei – şi aceasta o poate pricepe orice om cu privirea clară – acela va vedea că în toate măsurile noastre restrictive numai dreapta judecată şi instinctul de conservare au jucat singure rolul principal […].

Pericolul nu este în împrejurarea că evreii ar acapara toată proprietatea, ci într-aceea că ei nu sunt – nu pot fi români, precum în genere nu sunt nici pot fi germani, englezi , franţuji, italiani. De ce să ne înşelăm de bună voie, arătând că înlăuntrul altor naţii ei a ajuns la cutare sau cutare grad de cultură? Nu vedem azi că simţământul de rasă e mai puternic în ei decât patriotismul, decât iubirea pentru naţia în mijlocul căria trăiesc?

Nu-i vedem formând prin ,,alianţa izraelită” o internaţională curat ebraică, după a noastră părere mai periculoasă, pentru că mai mincinoasă, decât cea a lucrătorilor sau aceea a iezuiţilor? […].

Dar ce reprezintă ,,alianţa izraelită” cu filiale [le] ei din America, Anglia, Austro-Ungaria, Franţa, Italia, România? Se pretinde că, fiind evreii pretutindene oprimaţi, această alianţă are de scop să-i scape de opresiune […].

Punând o dată mâna pe presa europeană, care în genere nu mai are de ţintă luminarea, ci escitarea urelor între clase şi popoare, uşor li-e să spună orice minciună patentă. Publicul cafenelelor, blazat de ipercultura europeană şi setos de noutăţi de senzaţie, găseşte plăcere în citirea monstruozităţilor ce se vor fi petrecând în România. Evreii fac din jurnalistica europeană ceea ce au făcut din băuturile spirtoase la noi – otravă […]. Evreul care redigează „Pester-Lloyd” şi sumuţă pe maghiari contra germanilor şi a celorlalte naţionalităţi este acelaş care prin „Neue freie Presse” sumuţă pe germani contra maghiarilor. În toate ţările ţin cu cel tare, niciodată cu cel apăsat, şi se unesc cu acela întru traficarea şi esploatarea puterilor pozitive ale poporului […].

Să vedem ce grozav de oprimaţi sunt la noi.
Comerţ şi capitalii în mânile lor, proprietatea fonciară urbană în cea mai mare parte în mâinile lor, arenzile de moşii în Moldova item, pe sub mână tot debitul tutunului şi a băuturilor spirtoase, negoţ de import şi export, c-un cuvânt toate arteriile vieţii economice cari se bazează pe speculă. În ce consistă grozava opresiune de care se plâng? Şi, dacă se plâng , de ce nu aleg alte terenuri decât România, alte ţări unde sunt egali în toate cu cetăţenii statului? De ce nu Austria, Franţa, Germania ş.a.? De ce? Pentru că nu există opresiune, pentru că nu există persecuţie, iar drepturile cîte nu le au, nici nu le merită.
Ei singuri, cu totul deosebiţi şi având tendenţe deosebite de popor, vorbind în familii limba germană, abonaţi la ziare duşmane nouă şi hrănind împotriva noastră un spirit duşmănesc şi cuceritor, ei singuri nu compensează întru nimic munca poporului care-i susţine. Apoi sunt totdeauna o armă a străinilor în contra noastră. Până şi ungarii – care numa-n gropi nu dau de cuminţi – îşi închipuiau într-un rând o stăpânire a Moldovei prin evrei şi ceangăi, pentru că ştiau că evreul s-ar asocia cu orişicine împrotiva poporului românesc.

Şi astăzi, când poate existenţa noastră e în joc, când ni se dispută drepturi seculare, emanate din capitulaţiile luminaţilor Domni ai acestor ţări, tot ei şi prin uneltirea „alianţilor” ni îngreuiază poziţia, trecând peste capetele noastre, cerând drepturi de la străini, de la duşmanii noştri chiar.
Ştiu d-nealor ce i-ar aştepta în Germania pentr-o asemenea faptă, pentru gravura din ,,Monde illustré” , pentru articolul mincinos din ,,Pesther-Lloyd”, pentru apelările la străini în trebile interne ale ţării? Munca silnică sau închisoarea […].

Ni pare rău de acei puţini evrei cari, prin valoarea lor personală, merită a forma o escepţie, dar restul…? Prin ce muncă sau sacrificii şi-a câştigat dreptul de a aspira la egalitate cu cetăţenii statului român? Ei au luptat cu turcii, tatarii, polonii şi ungurii? Lor li-au pus turcii, când au înfrânt tractatele vechi, capul în poale? Prin munca lor s-a ridicat vaza acestei ţări, s-au dizgropat din învăluirile trecutului această limbă? Prin unul din ei şi-au câştigat neamul românesc un loc la soare? […].

Restricţiuni juridice au existat pentru ei totdeauna, dar nu din cauza religiei. Ştefan-Vodă cel Mare întăreşte câtorva evrei, veniţi din Polonia, libertatea confesiei, dreptul de a-şi clădi sinagoge, un drept pe care turcii, aşa-numiţii noştri suverani, cari de pe la 1560 au început să ne calce tractatele, nu l-au avut niciodată, deşi confesia mozaică e pentru spiritul ascetic şi îngăduitor al religiei creştine tot atât de străină ca şi cea mahometană. Afară de aceea aveau dreptul liberei negustorii cu manufacturi străine – dar aicea se mărginea totul şi aşa ar fi trebuit să rămâie. Meseriaşi şi proprietari nu puteau fi, căci proprietatea emana de la domnie şi era strâns legată cu contribuţia de sânge, la care nimeni nu i-a poftit, nimene, nicicând, şi de la care, chiar când îi pofteşti, ştiu a se sustrage, făcându-se sudiţi austrieceşti, deşi sânt născuţi în România din supuşi ruseşti şi n-au văzut Austria cu ochii.

C-un cuvânt, evreul nu merită drepturi nicăiri în Europa, pentru că nu munceşte; iar traficul şi scumpirea artificială a mijloacelor de trai nu este muncă, şi aproape numai într-aceasta conzistă a evreului […]. El reprezintă concurenţa nesănătoasă a muncii rele, superficiale, cu munca dreaptă şi temeinică.

Adăogim din nou că ni pare rău de acei relativ puţini, chiar dacă s-ar compune din 2-3.000, cari s-au identificat cu această ţară […], dar fiecare poate pricepe că, într-o armie străină care se apropie de noi, nimeni nu va căuta să deosebească pe puţinii amici, ce i-ar putea avea în acea armie. Şi evreii sunt o armie economică, o rasă de asociaţi naturali contra a tot ce nu e evreu.

Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 117

Israël SHAHAK (1933-2001) a fost un evreu israelian născut la Varșovia, în Polonia. În 1943 a fost internat în lagărele de concentrare de la Poniatowo și Bergen-Belsen, iar după eliberare, în 1945, a plecat în Palestina, stabilindu-se definitiv în Israel.

A fost profesor de chimie organică la Universitatea ebraică din Ierusalim, „unul din oamenii cei mai demni de luat în seamă din Orientul Mijlociu”, cum îl recomanda palestinianulEdward W. Said, reputat academician și profesor universitar de literatură comparată la Columbia University. Shahak a fost toată viața un militant pentru drepturile omului – pentru drepturile tuturor oamenilor! În anul 1970 a fost ales Președinte al Ligii Israeliene pentru Apărarea Drepturilor Civile ale Omului, fiind reales de mai multe ori, până în anii ’90.

Este autorul a numeroase studii asupra iudaismului, publicate atât în engleză cât și în ebraică.

Prima ediție a cărții „Povara a trei milenii de istorie și de religie iudaică“, din care vom publica aici câteva extrase, a apărut la Londra, în 1994, în limba engleză. „Shahak a rămas mereu un umanist, un adversar ireductibil al imperialismului, fie că acesta ar fi impus în numele Dumnezeului lui Abraham sau de George Bush” – scrie Gore Vidal în prefața volumului. „El atacă, de asemenea, cu mult umor și erudiție, rădăcinile totalitare ale iudaismului. Ca un Thomas Paine de o înaltă cultură, Shahak ilustrează în același timp perspectiva care ni se deschide ca și îndelungatul nostru trecut. Între aceste două perspective, an după an, el își urmează raționamentul. Cei care îl ascultă devin prin aceasta în mod sigur mai avizați și – voi îndrăzni oare s-o spun? – mai buni. Shahak este ultimul mare profet al lui Israel”.

Versiunea românească este o traducere din franceză, realizată de Domnica Ciucă și apărută la Editura Fronde, Alba Iuia-Paris, în 1997.

Această carte („Povara a trei milenii de istorie și de religie iudaică” n.r.), deși scrisă în engleză și adresată unor oameni din afara statului Israel, este, într-un anume sens, o continuare a activităților mele politice de evreu israelian. Acestea au început în 1965-66 printr-un protest care, în vremea aceea, a generat un mare scandal: văzusem cu ochii mei, la Ierusalim, un evreu ultra-religios refuzând utilizarea telefonului său, într-o zi de sabat, pentru a chema o ambulanță în ajutorul unui vecin, neevreu, căzut la pământ în urma unui infarct. În loc să public în presă faptul ca atare, am cerut o întrevedere cu tribunalul rabinic din Ierusalim – format din rabini numiți de statul Israel. I-am întrebat dacă acest mod de a acționa era în acord cu interpretarea pe care ei o dădeau religiei iudaice. Mi-au răspuns că evreul în cauză a avut o comportare corectă, ba chiar pioasă și m-au trimis la Definiția statului evreurimis, la un pasaj anume dintr-un compendiu de legi talmudice, compilat în secolul nostru. Am semnalat faptul principalului cotidian evreiesc Haaretz, care s-a făcut ecoul glasului meu, ajungându-se la un scandal de presă ale cărui consecințe, în ce mă privește, au fost mai degrabă negative.

Nici autoritățile rabinice israeliene, nici cele din diaspora nu au revenit asupra acestei interdicții: un evreu nu poate încălca Sabatul pentru a salva viața unui „gentil“ (goyim) adică, a unui neevreu. […]

După părerea mea, Israelul, ca stat evreu, constituie un pericol nu numai pentru el însuși și pentru locuitorii săi, ci și pentru toate celelalte popoare și state din Orientul Mijlociu și de aiurea […].

Israelul nu este o democrație, de vreme ce el aplică o ideologie evreiască împotriva neevreilor, ca și împotriva tuturor evreilor care se opun acestei ideologii.

Pericolul pe care îl reprezintă această ideologie dominantă nu se limitează doar la afacerile interne, ea influențează și politica externă a Israelului. Acest pericol este în creștere, atâta timp cât vor continua să acționeze două tipuri de factori care operează în același sens: caracterul evreiesc al Israelului, pe de-o parte, și dezvoltarea puterii sale, îndeosebi a celei nucleare, pe de altă parte.

La aceasta se adaugă un alt factor neliniștitor: creșterea influenței israeliene asupra cercurilor conducătoare din Statele Unite.

Așadar, astăzi nu este doar important, ci chiar vital, din punct de vedere politic, să fie furnizate informații exacte și precise asupra iudaismului și, în mod special, asupra felului în care neevreii sunt tratați de statul Israel.

Voi începe cu definiția israeliană oficială a termenului „evreu“, care pune în lumină deosebirea hotărâtoare între Israel ca „stat evreu“ și cea mai mare parte a celorlalte state. Israelul, în fapt, „aparține“ (acesta este termenul oficial) persoanelor definite ca „evrei“ de către autoritățile israeliene, și numai lor, și aceasta oriunde ar fi locul lor de reședință. Și invers, Israelul „nu aparține“ locuitorilor săi neevrei, al căror statut este considerat, chiar din punct de vedere oficial, ca fiind inferior.

În practică, aceasta înseamnă că, dacă membri unui trib peruvian se convertesc la iudaism și sunt, deci, considerați evrei, ei au și dreptul de a deveni cetățeni israelieni și de a participa la exploatarea a aproape 70% din pământurile Cisiordaniei (și a 92% din domeniul Israelului propriu zis), destinate în mod oficial uzului exclusiv al evreilor. În schimb, oricărui neevreu (și nu numai tuturor palestinienilor) îi este interzis să profite de aceste pământuri. (Interdicție care se aplică deopotrivă și arabilor israelieni care au servit în armata israeliană, chiar și celor care au obținut un grad superior).

Oare evreii din Statele Unite și din Marea Britanie n-ar începe să strige despre antisemitism, dacă s-ar propune decretarea acestor țări drept „state creștine“, „aparținând“ numai cetățenilor recunoscuți în mod oficial ca fiind creștini?

Așadar se poate înțelege, în contextul politicii israeliene, că semnificația termenului „evreu“ și a cuvintelor înrudite (îndeosebi „iudaism“), este la fel de importantă ca și semnificația (cuvântului) „islamic“ pentru statul iranian, sau cea de „comunist“, când acest termen era folosit de autoritățile fostei URSS. Or, sensul cuvântului „evreu“, în utilizarea sa curentă, nu este precis nici în limba ebraică, nici în alte limbi; de aceea, a fost nevoie să i se dea o definiție oficială […].

Efectiv, statul Israel îi privilegiază în mod oficial pe evrei față de neevrei în numeroasele aspecte ale existenței: dreptul de rezidență, dreptul la muncă și dreptul la egalitate în fața legii.

Măsurile discriminatorii privitoare la rezidență se întemeiază pe faptul că aproape 92% din teritoriul Israelului este proprietate de stat, administrată de Domeniul israelian (Israel Land Authority), conform reglementărilor fixate de Fondul Național Evreiersc (FNJ – Jewish National Found), filială a Organizației Sioniste Mondiale.

Aceste reglementări refuză oricărui neevreu dreptul la rezidență, cel de a porni o activitate comercială și, uneori, și cel de a munci, numai pentru faptul că nu este evreu; în schimb, nimic nu le interzice evreilor să se stabilească sau să pună bazele unor intreprinderi oriunde în Israel.

Aplicate într-un alt stat împotriva evreilor, astfel de practici ar fi imediat și pe drept cuvânt taxate ca antisemitism și ar stârni o indignare generală.

Aplicate de Israel, în numele „iudaismului“, ele sunt în general ignorate cu grijă – sau scuzate, în rarele cazuri în care sunt luate în seamă.

Israël Shahak, „Povara a trei milenii de istorie și de religie iudaică”, Editura Fronde, Alba Iuia-Paris, 1997 (fragmente).

Revista Certitudinea

Romania este condusă de evrei. Videoclipul de mai jos explică tot:

Dezvăluirea făcută de domnul Nicu Cohen privind una din încercările de constituire a unui stat evreiesc este și mai surprinzătoare, mai neașteptată. Cel puțin pentru mine, care sunt și nu prea sunt informat în multe chestiuni de istorie. Știam și eu despre crimele petrecute în anii 30 în U.R.S.S., numite „Holodomor”, nume pe cale de a deveni la fel de sinistru ca și „Holocaust”. N-am înțeles niciodată minima rațiune/explicație a cumplitei suferințe prin care a trecut țărănimea din Ucraina, supusă efectiv unui regim de exterminare prin arma cea mai inumană: înfometarea. Știam că organizatorii hecatombei au fost mai cu seamă bolșevici evrei, și mă minunam cât de puternică fusese ura de clasă a acestora, împotriva chiaburimii satelor. Putea lupta de clasă să degenereze într-un asemenea genocid?

Și vine domnul Nicu Cohen cu explicația, mai simplă și mai cumplită: evreii sovietici, care au organizat moartea prin înfometare a milioane de țărani ucraineni/slavi de pe teritoriul Republicii Socialiste Sovietice Ucrainene, urmăreau un rezultat demografic: scăderea ponderei ucrainene pe teritoriul republicii, în vederea constituirii la momentul oportun a unui stat evreiesc, a unei republici sovietice evreiești! Deja în Ucraina sovietică trăiau majoritatea evreilor din U.R.S.S. și se simțeau în largul lor, că într-un veritabil Israel. Ei făceau legea în U.R.S.S., dar mai ales în Ucraina. Prin exterminarea ucrainenilor, evreii își sporeau procentul demografic și puterea asupra republicii!… iar detaliul cel mai important: în speranța că rezolvă problemele ridicate de populația evreiască din Rusia, țarina Ekaterina (1762-17960), bine manipulată de sfetnici iudeo-fili, a dat un ucaz prin care evreii erau obligați să trăiască pe un anumit teritoriu din vasta Rusie, numit Zonă de Rezidență, teritoriu destul de vast, cam pe teritoriul ulterior numit Ucraina.

Evreii s-au simțit foarte bine în această Zonă de rezidență care a devenit foarte repede un soi de stat în stat al evreilor din Rusia. Că să nu mă mai complic cu interpretarea mea dată teoriei domnului Nicu Cohen, iată textele sale pe acest subiect, așa cum le-am găzduit pe site în urmă cu câteva luni. E liber fiecare cititor să le dea interpretarea care crede că se potrivește:

„Hmm ! Vasile pune căruța înaintea boilor, că întotdeauna. Deoarece nu cunoaște mentalitatea evreilor și nu a priceput procedurile de control și guvernare instrumentate de liderii comunităților evreiești, că la biliard. De exemplu ghettourile evului mediu. Se zice că evreii erau ținuți în ghetouri că în niște închisori de către Biserica și Stat. Realitatea era că evreii înșiși manipulaseră crearea ghetourile, influentind autoritățile Creștine să scoață tot felul de decrete care să le « limiteze » locuirea în ghetouri, dar în realitatea, se creau niste enclave evreiești autonome unde evreii se bucurau de anumite imunități…

Liderii evreilor aveau nevoie că Statul să emită acele Decrete, chipurile contra lor , dar în realitate pentru beneficiul lor. Evreii, care se văicăreau că nu puteau poseda pămint, de parca s-ar fi înghesuit evreii să meargă la arat și semănat, aveau privilegiul, interzis Creștinilor, să împrumute bani cu dobindă. Deci prin aceste manevre de culise, ghetourile erau Stat în Stat.

La Marginea de vest a Imperiului Rus, s-a aplicat aceeași strategie. Țarina Caterina a dat un Decret, la influente oculte evreiești, prin care evreii ar fi fost obligați să nu părăsească acel teritoriu, ci să trăiască și să se înmulțească și să facă comerț și să domine politic acel teritoriu. Asta nu a priceput Vasile, evreii controlau comerțul și politica în Zona de Rezidență. Deci prin limitarea de deplasare în interiorul Zonei de Rezidență, practic țarina a creat un Stat Ashkenaz care își ziceau că sunt evrei, dar nu erau, erau Ashkenazi, care este altă naționalitate, o naționalitate de origine turkomana care au adoptat Mozaismul și în timp s-au amestecat cu evreii autentici.

Înainte de asta ei aveau legile și riturile lor Șamanice ale Asiei Centrale, care încă au supraviețuit în interiorul cultului ashkenazimii, de aceea au apărut dispute culturale cu evreii sefardici din Orientul Mijlociu. A minți înseamnă a expune o informație frauduloasă, fiind în cunoștiință exactă de informația reală. Nu am trăit în acele timpuri și nu am fost martorul evenimentelor, nu am văzut documentele, decretele, ucazurile etc. Tot ce fac este să citez din ce citesc și să coroborez cu mentalitatea și strategia de supraviețuire socio politică a evreilor, strategia de control a maselor evreiești de către liderii scolastici, adică Rabinii, învățătorii legii mozaice și talmudice.

După Revoluția din Octombrie, Lenin nu a mai continuat politica, niciodată impusă real, de « ghetou » din Zona de Rezidență deoarece Lenin știa că planul evreilor era să constitue un Stat în Zona de Rezidență și probabil se temea de puterea unui asemenea Stat Evreiesc. Sunt prezumțiile mele, nu am vorbit cu Lenin și nu am citit documente ale liderilor bolșevici ca să știu ce motivație au avut când au anulat privilegiul evreilor de a se deplasa strict în zona aceea cât Germania în suprafață, nu prea clar demarcată, și a creat Statul evreiesc Ukraina. Numai evreii sunt la Putere în Ukraina. Pâna atunci Ukraina nu a existat în istorie decât ca o vagă denumire «U Kraina » adică « Regatul de la Marginea Imperiului».

O să apelez la prieteni evrei ruși să mă ajute să găsesc documente din arhivele rusești și voi reveni asupra temei referitoare la Zona de Rezidență.

O să zic pe șleau: Lenin, iudeo francmason șiret, a metamorfozat Zona de Rezidență în U Kraina, Yud Kraina, adică Regatul Yehudimilor, Regatul Evreilor. « U » este o abreviere a termenului Yehud/Yud/Yu. D-asta mulți pronunță Iukraina. Sens lexico-juridic încriptat. Deci, corectez prezumția de desființare a Statului Evreiesc numit Zona de Rezidență și consider metamarfozarea apelațiunii în UKraina, stat condus de la creare numai de lideri evrei, deci UKraina este Israel în Europa sau macar unul dintre Israel-urile europene. Or mai fi și altele.

« The English term Jew originates în the Biblical Hebrew word Yehudi, meaning from the Kingdom of Judah ». See Jastrow Dictionary and the source he used: Megilla 13a:2 (Talmud). It passed into Greek aș Ioudaios and Latin aș Iudaeus, which evolved into the Old French giu after the letter „d” was dropped. A variety of related « Deci genocidul Holod-omorului a avut că scop micșorarea numărului rușilor în Statul Evreiesc U Kraina ».

Mai revin cu un comentariu pentru a clarifica de ce a avut loc exterminarea țăranilor ruși în genocidul numit Holodomor. Nu vi se pare suspect că în Holodomor nu au fost exterminați evrei, cel puțin nu i-am auzit să se văicărească că ce au pățit în timpul Holodomorului? De ce nu se spune în gura mare că coordonatorii politici ai Holodomorului au fost evrei? Nu vi se pare curios că evreii nu strigă în gura mare că li s-ar fi făcut vre-un rău în timpul perpetuării atrocităților Holodomor, omorul în masa etc. etc. etc. Deci genocidul Holod-omorului a avut că scop micșorarea numărului rușilor în Statul Evreiesc U Kraina” (Nicu Cohen, vara lui 2021).

Notă – Acestea sunt intervențiile celor doi evrei, Benjamin H Freedman și Nicu Cohen, a căror onestitate este absolut exemplară. Nu sunt singurii evrei care, cu toate riscurile bine cunoscute lor, s-au înscris în oastea adevărului. Acolo unde încercăm să ne găsim și noi un loc!

Despre Holodomor – Dacă lucrurile stau așa cum le-a prezentat evreul Nicu Cohen, atunci crimele săvârșite de evreii bolșevici în Ucraina anilor 1930 sunt de departe cele mai abjecte din istoria abjectă a umanității, depășind nivelul de in-umanitate și de cruzime infamă din toate poveștile despre holocaustul nazist. Multe din aceste povești fiind suspecte de a fi fost inventate de evrei exaltați. Mi-e greu să-mi imaginez ceva mai inuman decât tragedia înfometării a milioane de bieți oameni. Moartea prin inaniție!…
Evreii se pot lăuda cu acest titlu: sunt cei mai odioși criminali din istoria umanității. Crimele din anii Holodomorului din Ucraina îi pun la stâlpul infamiei, al decăderii maxime din condiția de om!

În privința evreilor care au făcut târgul nelegiuit cu englezii, stau și mă minunez de lipsa de scrupule cu care au gândit toată afacerea. Chiar nu le-a păsat că războiul se prelungește cu o creștere numerică substanțială a victimelor printre tinerii ne-evrei din Europa și America?! Tineri în floarea vârstei trimiși la moarte pentru o cauză care le era nu numai complet străină, dar le era și ascunsă!

I-au trimis la moarte sub lozinci demagogice, mincinoase! Bun! Evreii ca evreii! Dar ce conducători au avut America și Marea Britanie în momentul acela?! Ce guverne? Ce rege?! Ce președinte?!

Notă – Sper să greșesc, dar se pare că noi, românii, am fost beneficiarii nevinovați și ne-planificați ai ticăloșiilor iudeo-britanice! Dacă S.U.A. și-ar fi păstrat neutralitatea până la capăt, iar războiul s-ar fi încheiat cu victoria Germaniei și a aliaților ei, noi, românii, am fi avut de suportat consecințele tratatului dezastruos încheiat la Buftea. Sperie gândul când ia în calcul asemenea ipoteză!

Intrarea în război a S.U.A. a făcut posibilă re-intrarea României în război și, în cele din urmă, a făcut posibilă apariția pe harta lumii a României Mari! Nu-i de colo! Să nu uităm!

Unde dai și unde crapă!

Sau, în termeni mai exacți, mâna lui Dumnezeu! Repet: mâna lui Dumnezeu! Evident, strategii sioniști nu ne-au avut în vedere! Am fost „beneficiari colaterali”, ne-pre-meditați! Deci cui să le fim cu ceva datori pentru această minune?! Desigur, numai tinerilor care au murit având în minte gânduri înălțătoare despre libertate și democrație! Despre excelența ființei umane!

Nu contează că erau mințiți! Tineri ne-evrei de pe tot întinsul planetei noastre! Și-au dat viața și pentru dreptatea ce ni s-a făcut în 1918 nouă, românilor. Recunoștință veșnică!
Dumnezeu să-i odihnească!

VIDEO | George Simion despre declarațiile lui Călin Georgescu: A făcut o gafă. Eu nu am simpatii legionare și nu vreau să fiu asociat cu atitudini antisemite

George Simion, co-președinte AUR, a spus că declarațiile lui Călin Georgescu despre Corneliu Zelea Codreanu și Ion Antonescu reprezintă o gafă și nu dorește să fie asociat cu mișcări fasciste sau comuniste.

„Domnul Georgescu a făcut o gafă. Eu nu le am (simpatiile legionare ale lui Călin Georgescu) și nu vreau să fiu asociat cu atitudini antisemite de la nimeni.

Eu nu vreau să mă asociez cu comunicate de genul celor cu holocaustul o temă minoră. Asta-i o aberație. Nu vreau să fiu asociat cu așa ceva. Vreau să construim o mișcare românească fără rădăcini în mișcări totalitare, fasciste sau comuniste”, a spus George Simion la Antena 3.

Simion se referă la faptul că într-un comunicat al AUR despre educație, s-a folosit un exemplu în care despre holocaust se spune că putea fi învățat în cadrul orei de istorie.

Tot în cadrul emisiunii, răspunzând unei întrebări a lui Mihai Gâdea despre membrii și simpatizanții cu vederi legionare, Simion a spus că „dacă nu-și revizuiesc atitudinea, n-au ce căuta aici”.

Co-președintele AUR a regretat public și incidentul cu ministrul energiei, Virgil Popescu, despre care a spus că a fost „o răbufnire”.

George Simion a mai taxat prestația lui Călin Georgescu și a pus sub semnul întrebării alegerea sa în funcția de președinte de onoare a AUR.

Vezi si – Trădătorii din AUR, Claudiu Târziu si George Simion, îl dau afară pe Călin Georgescu pentru simpatii legionare

Portretul teroristului din 2021

Dragi conaționali față de care nu am niciun interes ascuns,

Instigarea la nevaccinare este un pericol pentru democrație.

Ce alte pericole pentru democrație mai sunt? Iată o listă:

• Idei antisemite exprimate online
• Instigare la discriminare prin glume rasiste postate pe internet
• Refuzul acceptării imigranților non-europeni
• Protestele împotriva certificatului verde
• Referendumul pentru familie
• Opoziția la implementarea educației sexuale în școli
• Critici la adresa comunității lgbt
• Euro-scepticismul și apropierea față de Rusia
• Naționalismul șovin și xenofob
• “Suveranismul”, alt cuvânt pentru naționalism șovin xenofob
• Refuzul de a plăti taxa pentru televiziune
• Marșul Vieții și alte atacuri asupra dreptului femeilor de a face avort
• Preoții care vorbesc împotriva vaccinării

Lista este incompletă, dar ați înțeles ideea.

Un pericol mai mare decât toate cele de mai sus este societatea secretă G.R.R.

Portretul teroristului din 2021

Dragi conaționali față de care nu am niciun interes ascuns,

Instigarea la nevaccinare este un pericol pentru democrație.

Ce alte pericole pentru democrație mai sunt? Iată o listă:

• Idei antisemite exprimate online
• Instigare la discriminare prin glume rasiste postate pe internet
• Refuzul acceptării imigranților non-europeni
• Protestele împotriva certificatului verde
• Referendumul pentru familie
• Opoziția la implementarea educației sexuale în școli
• Critici la adresa comunității lgbt
• Euro-scepticismul și apropierea față de Rusia
• Naționalismul șovin și xenofob
• “Suveranismul”, alt cuvânt pentru naționalism șovin xenofob
• Refuzul de a plăti taxa pentru televiziune
• Marșul Vieții și alte atacuri asupra dreptului femeilor de a face avort
• Preoții care vorbesc împotriva vaccinării

Lista este incompletă, dar ați înțeles ideea.

Un pericol mai mare decât toate cele de mai sus este societatea secretă G.R.R.

Viena, steagul României flutură triumfător deasupra maselor de răsculați, semn că gruparea revoluționară este bine înfiptă.

Gruparea Românească Revoluționară activează și în S.U.A. unde au participat la lovitura de stat dată de suporterii lui Trump pe 6 ianuarie când au pătruns abuziv în clădirea capitoliului, punând în pericol democrația americană.

Acești oameni sunt peste tot, nu doar în organizațiile de protest, ci în sistem, în poliție, în politică, în magistratură, în sănătate (medici antivacciniști influențați de G.R.R.) , în sindicate (sindicatul poliției din România este complet controlat de G.R.R.), în showbiz (Puya face parte și el, lucru evident din piesa lui lansată de 1 decembrie în care îndeamnă la revoltă) și…cel mai rău, în serviciile secrete. Caracatița influenței lor străbate lumea din Asia până în America, acaparând inclusiv Australia (unde G.R.R. a determinat proteste violente împotriva măsurilor de bun simț adoptate de guvernul australian).

Acești oameni sunt periculoși și plănuiesc o lovitură de palat care să fie scânteia ce răspândește focurile revoluției fasciste. Nu știm în ce țară va avea loc lovitura de palat, dar va declanșa o furtună.

Structura acestei societăți secrete transnaționale revoluționare este descentralizată, după modelul cuiburilor legionare, însă cu toții răspund în fața unui lider, un păpușar influent care dirijează mersul lucrurilor.

Cine este acest păpușar?

Nimeni altul decât masonazistul Călin Georgescu.

Masonazistul Călin Georgescu, urmaș secret de-al lui Ion Antonescu

Având poziții publice favorabile față de Mișcarea Legionară, față de întemeietorul ei, Corneliu Zelea Codreanu, dar și față de mareșalul Ion Antonescu, vinovat de holocaustul din România, Călin Georgescu își dezvălui simpatiile naziste și în același timp folosește influența acumulată în Clubul de la Roma pentru a submina democrația occidentală.

Călin Georgescu a pus mâna pe economie și pe o parte din servicii, urmând a organiza o ședință cu cele mai importante think-tankuri conservatoare, la care va prezenta un plan de reformă globală bazat pe modelul unei societăți naționaliste ortodoxe românești.

Acești oameni își doresc o dictatură național-socialistă care să fie rezultatul unei revoluții internaționale de sorginte fascistă.

Dacă planurile G.R.R. vor reuși, va avea loc un nou holocaust.

Contribuie la protejarea democrației

În condițiile actuale, cu amenințarea după colț, fiecare dintre noi poate ajuta la consolidarea democrației. Iată o listă cu ce puteți face:

• Respingeți discriminarea și rasismul, fiți toleranți.
• Amintiți-vă de holocaust.
• Primiți imigranți non-europeni și spargeți prejudecățile din jurul relațiilor inter-rasiale.
• Acceptați educația sexuală în școli.
• Votați candidați evrei.
• Renegați istoria antisemită a României.
• Uitați-vă mai des la televizor.
• Găsiți un preot de la o biserică unde se propagă valorile iudeo-creștinismului.
• Promovați Uniunea Europeană și N.A.T.O.
• Fiți cosmopoliți civilizați, nu naționaliști barbari.
• Puneți preț pe modernitate, abandonați tradiția.
• Turnați-vă prietenii care dau semne de radicalizare.
• Mâncați mai puțină carne și mai multă soia.
• Nu mai conduceți mașini non-electrice.
• Digitalizați-vă, reunțați la banii lichizi.
• În loc să fiți proprietar, închiriați cât mai multe bunuri.

Și această listă poate continua, dar este un început bun.

Doar împreună putem opri G.R.R.

Pe data viitoare!

Sterian David Bruckman SHEKELSTEINBERG

La noi, comunitatea germană este cea mai fidelă colaboratoare a evreilor şi bagă cel mai mult pe gât românilor mizeria de acuză de Holocaust, după ce Germania, din motive politice, obligată din SUA, nu de dragul adevărului (unul impus ei), şi-a recunoscut vina de a fi omorât evreii în al doilea război mondial. Germania de Vest (RFG) a primit imens de mulți bani din partea SUA pentru gestul ei, în anii ’50, prin „planul Marshall“ mai ales, şi alte ajutoare logistice importante, prin Fundația Ford (care nu mai era/este controlată de familia Ford) în primul rând. (România nu a primit nici un ajutor şi a fost secătuită de plăți/datorii de război, şi nici Germania nu şi-a mai plătit imensele datorii către România contracte înainte de 1945, românii ajungând slugi ale Occidentului azi.)

Această colaborare de azi germano-evreiască asupra României se vede şi din faptulul că alături de evreul Silviu Vexler, inițiativa legislativă din octombrie 2021 de introducere cu forța a materiei Holocaust elevilor români este semnată, alături de Vexler, doar de Ovidiu Victor Ganț (http://www.cdep.ro/proiecte/2021/400/60/1/in461.pdf), reprezentantul Forumului Democrat al Germanilor din România (organizația de bază a lui Iohannis), Ganț intrând în parlament ca şi Vexler, fără a fi aleşi, ci desemnați.

Ganț este cel mai bun prieten al lui Vexler, îşi dau like-uri pe Facebook la prostiile pe care le debitează (la adresa românilor, de multe ori), şi este tot timpul prezent la evenimentele de la sinagoga centrală (Templul Coral), împreună cu Iohannis de multe ori.

Este un fapt aproape notoriu deja că Forumul Democrat al Germanilor din România (FDGR) este „continuatorul“ de drept al Grupului Etnic German, organizație nazistă  căreia FDGR-ul lui Iohannis i-a preluat prin instanțele române marele patrimoniu imobiliar (mai ales de la Sibiu), chiar dacă există indicii că unele clădiri fuseseră luate de germani după deposedarea forțată de ele a unor evrei (care au obținut mai târziu despăgubiri de la statul român). Grupului Etnic German fusese declarat în 1944 organizație nazistă și toate bunurile sale au fost confiscate și trecute în proprietatea statului, dar le-a „recuperat“ la FDGR Iohannis când era primar al Sibiului.

Iar Cornel Nistorescu arată că această întovărăşirea a lui Iohannis cu evreii în acuzarea orchestrată a românilor de „anti-semitism“ (prin care se fac dosare penale românilor ce au o gândire critică pe teme istorice sau actuale legat de faptele evreieşti) îşi găseşte explicația cea mai plauzibilă prin faptul că „Există o înțelegere scrisă sau nescrisă între Klaus Iohannis și evrei (sau Israel) privitoare la preluarea de către FDGR a bunurilor confiscate de statul român de la Deutsche Volksgruppe in Romanien (Grupul Etnic German)“, ca evreii să tacă şi să nu reclame nimic, căci Tribunalul de la  Nürnberg a stabilit ca organizație fascistă Grupul Etnic German, transformat azi în FDGR-ul lui Iohannis şi Ganț (Cornel Nistorescu, „Liderul combaterii antisemitismului conduce România“, 17 octombrie 2021)

Dl. profesor Corvin Lupu a subliniat un alt aspect lămuritor privind această prietenie între comunitatea evreilor (FCER Vexler) şi cea germană în (FDGR Iohannis-Ganț)  din România: beneficiază împreună de pensiile de discrimianre/persecutare din partea statului român, prin legi promulgate chiar de preşedintele Iohannis. O prietenie de gheşeft! („De vorbă cu profesorul Corvin Lupu despre antiromanism şi evrei – un interviu incorect-politic“)

Au inventat „ghetourile deschise“ în România.

Silviu Vexler şi Ovidiu Granț (omul lui Iohannis de la grupul etnic german) au presat Germania să declare o serie de oraşe din România drept „ghetouri deschise“ în timpul războiului, tocmai pentru ca nu erau ghetouri (nu mai mult decât Manhattanul, Broklynul sau alte cartiere newyorkeze suprasaturate de evrei), astfel că evreii din aceste oraşe, ajunşi în Israel, să primească nişte „despăgubiri“ din partea bogatei  Germania, dar şi săracei România i-a revenit astfel datoria de a le da o indemnizație lunară de „persecuție“ evreilor („pensie de Holocaust“, acordată de România şi urmaşilor acestor evrei, cu începere din 2022, prin lege promulgată de Iohannis în 2021).

Vexler şi Ganț şi-au tras şi salarii de la stat pentru „neclericalii“ cultelor, care lucrează şi la eliberarea de acte pentru pensiile de „persecuție“

„Preşedintele Klaus Iohannis a promulgat legea pe care a iniţiat-o deputatul Foru­mului Democratic al Germanilor în Parlamentul României, Victor Ovidiu Ganţ, împreună cu Silviu Vexler – deputat al Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România, prin care 15 posturi neclericale ale Bisericii Evanghelice de Confesiune Augustană vor fi cofinanţate de stat.“

Este vorba de o lege promulgată de Iohannis în iulie 2021 de „modificarea Anexei nr.1 la Legea cadru nr.153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fondurile pu­bli­ce“. Deşi se referă strict la biserica lui Iohannis şi Ganț, biserica Evanghelică, presa crede că ar putea beneficia şi neclericalii de la alte culte de acest favor legal şi prezi­den­țial (cum ar fi chiar Silviu Vexler sau apropiații acestuia).

*

Pe site-ul grupului german (FDGR), în 9 iunie 2021 apărea indicația ca germanii care vor să primească indemnizația lunară de persecuție din partea statului român, ca urmaşi ai germanilor „persecutați“, pot obține o confirmare / adevererință de la „Casa Friedrich Teutsch“ din Sibiu, o casă de cultură privată a Bisericii Evanghelice, a lui  Iohannis, hârtie de care statul român trebuie să țină seama şi să dea banii.

https://www.fdgr.ro/ro/despagubiri-pentru-urmasii-persoanelor-persecutate/

„Perse­cuția“ germanilor a constat mai ales din faptul că mulți germani, cei care au făcut parte din orga­nizația nazistă continuată azi de FDGR, şi apropiații lor, au fost stră­mutați sau au avut domiciliu obligatoriu, ori au fugit / strămutat singure, când, din şi după 1944, România s-a aflat ani buni sub ocupația militară sovie­tică. Dar nu România a intrat în această horă a nebuniei războiului şi a urmărilor lui, ci Germania a dat Dictatul de la Viena (1940), prin care românilor li s-a smuls Transilvania de Nord, apoi s-a înțeles cu sovieticii şi prin Pactul Ribbentrop-Molotov (1939) a smuls României în 1940 pământul Basarabiei şi Bucovinei pentru a le da Uniunii Sovietice. Din 1944, ocupantul sovietic i-a persecutat pe germani, de facto (nici regele, care era statul, nu s-a mai putut apăra pe sine), dar ei acum, şi prin urmaşii lor, vor, cer şi primesc pentru asta bani de la români, ca şi evreii.

Iar aceste expulzări (strămutări) în masă ale minoritarilor germani au fost hotărâte în timpul Conferinței de la Potsdam din 1945, de către reprezentanții Uniunii Sovietice, Angliei și Statelor Unite ale Americii, Stalin, Churchill și Truman, nu de către România, iar de executarea lor s-a îngrijit ocupantul sovietic în România.

În ceea ce priveşte Biserica Evanghelică din România, aceasta raporta la Berlin în anii ’40, că rugăciunile sale publice către Dumnezeu sunt pentru victoria armatei nați­onal-socialiste ger­mane, dar nimeni nu o acuză azi, la noi, că era „fascistă“, aşa cum Vexler şi Ganț îi acuză pe foştii patrioți români şi pe urmaşii lor, luându-le orice drept.

 Doar românii patrioți, persecutați sub ocupația militară şi iedologică sovie­tică nu mai au drepturi, căci aşa au cerut evreii şi germanii, prin FCER (Vexler) şi FDGR (Iohannis-Ganț) 

Sorin Lavric, senator AUR: „În legislatura trecută [2020], Silviu Vexler, deputat al Federației Comunităților Evreiești, secondat de Ovidiu Ganț (Forul Democrat German) și de Adnagi Slavoliub (Uni­unea Sîrbilor), a introdus în Parlament un amendament la decretul-lege 118 din 1990. Decretul de acum 30 de ani se referea la despăgubirile pe care deținuții politici din România le meritau după anii de închisoare pe care îi înduraseră. În lege se prevedea ca urmașii deținuților să se bucure la rîndul lor de compensații bănești. Știm prea bine la ce represalii au fost supuși copiii opozanților, și numai o minte ranchinuoasă s-ar fi împo­trivit atunci, în anii 1990, unei asemenea despăgubiri.

Dar astăzi, după 30 de ani, Silviu Vexler nu se împiedică în scrupule morale pri­vind dreptul ca odraslele celor persecutați de comuniști să primească despăgubiri. Drept care anul trecut a introdus în ultima clipă un amendament la legea cu pricina, care nici măcar nu a fost dezbătut în comisiile de specialitate, amendament potrivit căruia toți urma­șii deținuților politici meritau o compensație, doar cu o mică excepție: legionarii.“

Iar articolul 13 a fost modificat în sensul că „decretul-lege nu se aplică persoa­ne­lor condamnate pentru infracțiuni contra umanității sau celor în cazul cărora s-a dovedit că au desfășurat o activitate fascistă și/sau legionară în cadrul unei organizații sau mișcări de acest fel, precum și copiilor acestora“.

„Întrebat de ce sunt eliminați din lege cei mai sus menționați, Ovidiu Ganț a afir­mat că «toate cele se moștenesc».

În timp ce austriacul Kurt Waldheim, fost membru al organizației naziste, a ajuns Secretar General al Națiunilor Unite, în România se propune pedepsirea nu numai a legi­o­narilor, dar și a urmașilor acestora. Nemaivorbind de faptul că parte a celor condamnați ca legionari de către comuniști nu au făcut parte din Mișcarea Legionară. Vorba lui Țuțea, oricine era creștin și anticomunist putea fi acuzat de legionarism.

În astfel de situații s-au aflat Părintele Arsenie Boca, membrii grupului Rugul Aprins (printre care Părintele Dumitru Stăniloae, Părintele Daniil Sandu Tudor, poetul Vasile Voiculescu etc.), poetul Nichifor Crainic sau teologul Teodor M. Popescu și mulți alții…

Printre ei se află, spre exemplu, urmașii luptătorilor anticomuniști din Munții Făgărașului – marea majoritatea a acestora afiliați Frățiilor de Cruce și Mișcării Legionare -, precum și ai celor considerați de popor ca sfinți ai închisorilor, dintre care îi amintim pe Traian Trifan, Radu Gyr, Mircea Vulcănescu, Virgil Maxim, Virgil Mateiaș, Ioan Ianolide, Părinții Ilie Lăcătușu și Crăciun Opre și mulți, mulți alții.“ (activenews.ro-Pedepsirea-urmasilor-Rezistentei-Armate-din-Munti-pentru-anticomunismul-parintilor-si-bunicilor-lor)

În România ocupată de sovietici, românii au luptat împotriva ocupantului până şi în munți, dar acum mai vechii ocupanți şi-au dat din nou mâna, iar majoritatea parla­men­tului este fie ignorantă, fie chiar antinațională.

Pensii de la statul român doar pentru copiii celorlalte nații

Când parlamentul României a dat prin lege anul acesta (2021) „sprijin financiar pentru copiii supravieţuitorilor Holocaustului“, adică pensie lunară urmaşilor evreilor care au trăit sau au murit în România şi în Ungaria (Transilvania de Nord) în vremea răz­boiului, reprezentantul grupului etnic german spunea, Ovidiu Ganţ, îşi aroga merite: „A fost o deosebită bucurie şi onoare să fiu co-semnatarul acestei inițiative care reprezintă, atât o reparație morală, cât şi un gest de asumare a istoriei“. Nu spunea atunci că şi copiii germanilor care au trăit în România în anii ’40 urmau să primească, prin aceeaşi lege această pensie specială de la statul român, fără vreo contributivitate, nu doar copiii evreilor (ajunşi în Israel sau aiurea prin lume).

Poetul Român Antisionist Marius Ianuș este în vizorul institutului terorist Elie Wiesel după ultimele cărți publicate

Acesta a trimis o scrisoare publicației Incorect Politic solicitând sprijin

Am fost contactat pe adresa redacției de către scriitorul Marius Ianuș , un poet român neoclasic, considerat, până în 2010, liderul Generației 2000. În anul 2010 a renegat toate scrierile sale de până atunci, pe motive de credință, asumându-și o nouă direcție literară, creștin-naționalistă și a devenit frate de mănăstire.

Acesta a scris recent o carte intitulată Sonata lui Madoff, o carte incorectă din punct de vedere politic, care provoacă cititorul la gândire critică și atrage atenția jidanilor care se ocupă de combaterea românismului.

În luna Septembrie din anul 2021, institutul terorist Elie Wiesel a semnalat apariția Sonatei lui Madoff.

Fragment de pe blogul lui Marius Ianuș

Daniel Cristea-Enache, cronicarul de la “Realitatea Evreiască” și U.U.S.R. îl atacă pe Marius în postările de pe pagina sa de facebook. Autorul sonatei i-a spus tot ce a avut de spus în articolul său, Scrisoare deschisă unui cronicar-tonomat.

Adevărat trăitor în spiritul Adevărului, Marius Ianuș a pus la dispoziție controversata lucrare pe canalul său de YouTube, în format de audiobook:

Cartea se poate cumpăra, cât se mai găsește, de la Libris – http://libris.ro/sonata-lui-madoff-marius-ianus-GFI978-973-23-188-33–p26956517.html

Prețul cărții în fomat fizic este 5 lei. Eu am luat mai multe, să dau și la prieteni. Marius a făcut un lucru impresionant punând toată istoria înșelătoriei lui Elie Wiesel în versuri, este un cadou ideal pentru un camarad.

Marius Ianuș are o sumedenie de versuri antisioniste în format audio pe canalul său de YouTube, vă încurajez să le salvați până se mai pot accesa. Blogul său poate fi accesat aici.

Iată și textul primit pe email:

Doamne ajută, fraților!

S-ar putea să fiu atacat de sioniști pentru o carte, cum o fost și Domnul Vasile Zărnescu.

Aveți mai jos o mică discuție de pe Facebook (cu poze) și o alta aici – https://yanush.wordpress.com/2021/10/04/institutul-elie-wiesel-protesteaza-impotriva-sonatei-lui-madoff/

Cum am văzut că l-ați susținut și pe el, mă bazez pe dumneavoastră în semnalarea cazului, dacă va fi un caz.

Cartea din pricina căreia or început să mârâie poate fi ascultată și/sau citită, integral, aici : https://youtube.com/playlist?list=PLeed-f-hvkB_ov9mw0Gsit7YsTS6og6PA

Se poate cumpăra, cât se mai găsește, de la Libris – http://libris.ro/sonata-lui-madoff-marius-ianus-GFI978-973-23-188-33–p26956517.html

sau de la Librăria Sophia din București (trebuie întrebat de ea, că nu e ascunsă).

Sunt acuzat că aș fi antisemit, dar eu sunt antisionist.

Vă mulțumesc!

Apără, Doamne, Neamul nostru Românesc!

Marius Ianuș, te salut frățește și te asigur că ai sprijinul meu mediatic în lupta contra hidrei sioniste, percep că în inima ta arde aceeași flacără vie, cu același dor de Adevăr și Biruință.

 „Căci acolo unde sînt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sînt şi Eu în mijlocul lor.”

Incorect Politic

Puneți clipul într-o seară la cabană, concurs de băut, de fiecare dată când Iohannis zice “holocost”, trageți o dușcă. 

Klaus Iohannis: “Tentativele de negare și distorsionare a holocostului devin mai periculoase și mai subtile”

Vorbeste de muzeul holocostului, de reeducarea profesorilor și reevaluarea curiculei scolare pentru a conține mai multe lecții despre holocoaste.

A vorbit și de strategia națională de combatere a antiromânismului adoptată în Mai 2021 și despre un “plan de acțiune” în 36 de părți. 36= trei de șase = 666.

Se laudă că în Ianuarie 2021 a fost numit un reprezentant special al guvernului pentru combaterea românismului (Alexandru Muraru). Oare va rezista până în 2023?

Iohannis face același joc pentru stăpânii lui.

Incorect Politic

There has been such a resounding death of evidence to corroborate the “Nazi” massacre of 30,000 Jews at Babi Yari in the Ukraine that apparently it’s taken “experts” 80 years to fabricate new, never-seen-before “evidence” to finally “prove” that this mythical atrocity actually happened:

Between September 29 and 30, 1941, Nazis and their collaborators murdered tens of thousands of Jews at the Babi Yar ravine just outside of Kyiv. Despite it being one of the largest single massacres of the Holocaust, the site and the event went largely ignored for decades and were overshadowed by the atrocities in the concentration camps, which were often better documented. Throughout the remaining years of World War II, more than 100,000 people were ultimately killed at the ravine.

The Babi Yar Holocaust Memorial Center set out to identify those who participated in the massacre, and estimated that hundreds of German soldiers, policemen, and SS personnel were complicit in the massacre. The findings released on Wednesday listed the names of 159 Nazis who participated in the killings. They had testified at trial but were found not guilty, and the majority returned to lead normal lives after the war, the memorial center said.

“It is possible that on this day I shot between around 150 and 250 Jews. The whole shooting went off without incident. The Jews were resigned to their fate like lambs,” Czech-born Viktor Trill testified. “After we got out, first we were issued with alcohol. It was grog or rum. I then saw a gigantic ditch [ravine] that looked like a dried out river bed. In it were lying several layers of corpses. The execution began first by a few members of our Kommando going down into the ravine. At the same time about 20 Jews were brought along from a connecting path. The Jews had to lay down on the corpses and were then shot in the back of the neck. More Jews were continually brought to be shot,” the testimony continued.

Trill was an electrician and later became a commercial truck driver, the research said. In 1939, his hometown was occupied by the Nazi Wehrmacht and soon after began working for the Gestapo. In 1941, after arriving in Kyiv amid the Nazi invasion of the Soviet Union, he was instructed to participate in the second day of the Babi Yar massacre. Trill was tried over the mass killings in 1967, but was acquitted over lack of “base motive” for his participation, the memorial center said.

SS commander August Hefner described his unit’s participation in the executions in a 1967 court hearing. “The SS troops had a section of approximately 30 meters in length. [Bernhard] Grafhorst told me that the Jews should lie down close to each other. About 4-6 Jews lay down next to each other. So, they lay down until the entire bottom was filled. Then the same thing started again. Others had to lie on top of the already dead Jews. Within two days, 6-7 layers could have formed,” Hefner testified.

Grafhorst, also identified by the memorial center, was a senior SS commander.

On Wednesday, the Ukrainian government will hold a commemorative ceremony and event at Babi Yar, attended by Ukrainian President Volodymyr Zelensky, who is Jewish, along with his Israeli counterpart, Isaac Herzog, and the president of Germany, Frank-Walter Steinmeier. The BYHMC has been conducting research into the massacre for several years. So far, 20,000 previously unknown names of victims have been recovered and verified.

This article refers to a “1967 court hearing” on the massacre, but any reference to that hearing outside this article is next to impossible to find and corroborate — strange for such an important event in world Jewry.

It’s rather odd to say the least that the Soviets would not have milked this massacre as a public relations triumph against the “Nazis” and the West — but they didn’t mention it.

The Soviets, of course, blamed the real massacre at the Katyn Forest in Poland on the “Nazis” — but that massacre was later proven to have been perpetrated by the Soviets themselves.

Jews would have us believe that the Soviets didn’t mention it because of “antisemitism” — that they hated Jews so much that they wouldn’t use this massacre to discredit the West — a patent absurdity.

The Soviet Union was founded by Jews — and the Comintern was overwhelmingly dominated by Jews — as were the governments of many of the eastern European Soviet Bloc countries, including the Ukraine.

Yet the patron saint of the “Holocaust” — Elie Wiesel — made the preposterous claim that Jewish corpses at Babi Yar “spurted geysers of blood from their graves for months after they were buried.”

Wiesel made the same colorful claim about Jewish corpses at Auschwitz — proof that Jews can make any outlandish accusations they want about their “Holocaust” because they know no one will ever challenge them — which only encourages them to lie even more about it.

Even the Vatican doubted many Jewish claims of such “massacres” — because the Jews had a well-deserved reputation for exaggeration.

Some of the “evidence” for the massacre is based on Einsatzgruppen reports — allegedly retrieved by the Soviets — but the originals have “disappeared” and only “copies” now exist — which often “show clear signs of postwar additions, inaccurate and inflated figures, and rare signatures which appear on non-incriminating pages.”

This article refers to key eyewitnesses, Viktor Trill and August Hefner — yet no reference whatsoever of these two important “Nazis” can be found in the exhaustive Holocaust archives of both the U.S. Holocaust Memorial Museum and the Yad Vashem Museum in Israel.

But long before the war ended the Jews anticipated that there would be no physical evidence — such as millions of corpses — to proof their wild allegations of a “Nazi genocide” — so they ran disinformation cover stories before the war ended explaining why there would be no evidence to support their claims.

In reality, there is no evidence to support the claim that 30,000 — let alone 100,000 — Jews were “murdered” at Babi Yar — no piles of corpses, no ashes — but Jewish logic insists that the lack of any evidence is proof that the “Nazis” must have gotten rid of the evidence.

But the Jews have never let this consistent lack of physical evidence stand in their way of erecting countless memorials in remembrance of events that never happened, whether in Szczecin, London, Jedwabne, Lublin, or Stanov.

Redăm o conversație care a avut loc la comentarii la ultimul articol semnat Vasilică Militaru

Cat timp va exista termenul de “holocaust al evreilor din România”, partida se incheie cu un “2”, pierdem pe teren propriu

Alexandru Balcu: Chiar dacă informația oferită de către președintele Israelului nu e de neglijat, eu cred că discutăm despre o falsă problemă: cea a holocaustului.

Cât timp vom încerca doar să ne apărăm, spunând că “nu domle’, nu au pierit în holocaust (!) x+1 evrei, ci doar “x” evrei, facem jocul lor.

Ideea e de a pune în discuție noțiunea de holocaust și de a demonstra că nu a fost nici un holocaust. Dacă nu aducem în dezbatere ideea de cauză-efect, n-am făcut nimic. Și dacă am demonstra să zicem, cu acte și indubitabil că doar un singur evreu a fost ucis în România (să zicem că unui soldat român i s-a descărcat arma din greșeală), dar ne împăcăm cu afirmația “în România a fost un holocaust al evreilor, soldat cu uciderea unui evreu”, tot n-am făcut nimic.

Dacă la nivel oficial Elie Wiesel e considerat în continuare un martir/erou/luptător, etc, deși s-a dovedit clar că nu a fost decât un impostor, credeți că “haustologii” se vor împiedica de un număr? Nu-i interesează pe ei numărul, nu dau oricum doi bani pe viețile celor care au pierit atunci, indiferent de naționalitate sau etnie, pe ei îi interesează ca termenul și ideea de holocaust al evreilor să se perpetueze la nesfârșit, pentru a extorca de bani și a pune permanent o presiune psihologică asupra națiunilor pe care ei le acuză de “holocaust”. Așa și cu țara noastră – că se va numi muzeul holocaustului evreilor sau muzeul holocaustului evreului, tot va fi un scuipat pe obrazul nostru. Cât timp va exista termenul de “holocaust al evreilor din România”, partida se încheie cu un “2”, pierdem pe teren propriu.

Ucrainienii își justifică atrocitățile comise asupra unor oameni vinovați (comisarii evrei) sau nevinovați prin ideea de răzbunare pentru Holodomor. Nu ar trebui să aducem în discuție nici o fapta după 21 iunie 1941 fără să vorbim și despre ce se întâmplă în Basarbia din vara anului 1940 până atunci. Adevărul, dacă nu iese complet la iveală, sfârșește prin a fi înghițit de Minciuna oficială. Nadajudiesc că pe domnul Vasile Militaru, pe care altfel îl prețuiesc pentru lupta pentru Adevăr pe care o duce alături de alți camarazi, să nu îl supere comentariul meu. Așa văd eu lucrurile, aceasta este părerea mea. Doamne-ajută!

Vasilica Militaru:  Domnule Alexandru Balcu, vă respect opinia. Nu mă supăr. Am început să studiez aceste evenimente abia din luna februarie a anului 2021. Am citit pentru prima dată Raportul Final privind Holocaustul din România. Pentru că fac referire la niște evenimente definite deja “holocaustul din România”, folosesc acest termen pentru a fi înțeles. Nu mă interesează părerea celorlalți despre studiul meu, indiferent de tabăra care mă critică.

M-a intrigat contradicția dintre verdictul definitiv de “Raport Final” și datele victimelor, aproximate cu peste 35%, de comisia denumită pompos “internațională”. Așa am purces la documentare. Vom vedea rezultatul. Acestea sunt doar date preliminare. Pe de altă parte, nu am nici un interes să apăr imaginea lui Ion Antonescu, un român care a vărsat sânge românesc nevinovat. Peste 9.000 de legionari, inclusiv elevi de liceu, au fost arestați și condamnați de regimul antonescian. Am descoperit în arhive documente care atestă faptul că la Tg. Jiu, alături de evrei erau încarcerați și legionarii vânați de Antonescu. Omul era obsedat de anihilarea oricărei forme de rezistență. Cred numai în ceea ce studiez eu, pentru că am văzut multă minciună și falsificare în datele publicate. Este demersul meu și voi merge cu el până unde se poate. Public ceea ce descopăr pentru a rămâne în memoria internetului. Într-o zi, cineva poate va folosi toate aceste informații puse cap la cap.
Nu sunt judecătorul și nici apărătorul nimănui. Cu respect.

Alexandru Balcu: Mulțumesc pentru informații. Respect demersul dvs, așa cum v-am mai spus. Referitor la prigoana antonesciana împotriva legionarilor, e iarăși un punct în care se poticnesc falșii naționaliști: adică aceia care au un cult idolatru pentru Ion Antonescu, ignorând, fără să aibă habar sau chiar elogiind crimele regimului Antonescu împotriva legionarilor. M-a încântat să aud în predica părintelui Emanuel Ganciu la Sfânta Liturghie din ziua comemorării Sfinților Români evocarea acelei perioade, vorbind despre cruzimea regimului Antonescu față de legionari și de Sfinții care nu sunt oficial recunoscuți din cauză că au suferit și pătimit pentru Hristos ca membri ai Mișcării Legionare. Nu știu dacă la ora aceasta în România mai sunt preoți care le vorbesc enoriașilor, la Slujbele uzuale, despre martirii Mișcării legionare.

Sterie Ciumetti: Împreună cu colegii mei de redacție subscriem la punctul de vedere al lui Alexandru Balcu, respingem variantele de compromis, însă recunoaștem utilitatea demersurilor domnului Militaru, documente ce pot fi folosite de avocați, compilații de date care pot fi date mai departe, etc., de aceea îi publicăm textele. (Pentru domnul aiurel și alții care se întreabă, îi asigur că suntem pe aceeași lungime de undă, avem aceeași frustrare când îi vedem pe unii că urlă împotriva “regimului fascisto-sanitar”). Atunci când primim un articol pe care îl considerăm prea subversiv pentru cauza noastră, nu îl publicăm. Înțeleg că există, inclusiv în cazul acestei publicații, reflexul să ne întrebăm dacă X este vîndut/corupt/agent/infiltrat/SRI în situația în care discursul său nu este 100% bazat și roșu pastilat, dar publicăm textele în ideea în care se poate învața ceva din ele, pot folosi cuiva, au o oarecare utilitate pentru cauza pe care o susținem. Când Incorect Politic vă va cere nume și prenume, când vom condamna neironic gazarea jidanilor în camere de dușuri și ne vom cere scuze pentru toată activitatea “antisemită” din ultimii patru ani, atunci puteți intra la  bănuieli cum că am fi compromiși. Până atunci rămân rapoartele comisiei Elie Wiesel care confirm că deranjăm. Nu plănuiesc să mă opresc din activitate prea curând, după patru ani încă nu am obosit, ba din contră, m-am energizat. Apreciez viața și urmez conștient misiunea pe care o am, nu sunt deprimat, nu plănuiesc să mă sinucid. În caz că nu mai vedeți articole noi pe site, intrați cu o fereastră nouă privată (new incognito tab).

Sursa: Incorect Politic

Domnule ambasador David Șaranga, te somez!

Picioruș de dropie începe să se apropie

Picioruș de dropie începe să se apropie… Această vorbă este folosită în popor în comentariul gestului făcut de cineva care, după ce a mințit sau înșelat, încearcă să o dreagă, să spună adevărul, măcar parțial!

Așa a făcut deunăzi domnul ambasador David Șaranga. Ambasada Israelului în România a postat pe pagina oficială de facebook „Discursul Dlui Ambasador David Saranga de la mitingul «Solidari cu Statul Israel»“. În primul minut al postării video, Excelența Sa a afirmat:

„Sunt aici împreună cu 9 milioane de israelieni care vor să vă mulțumească pentru faptul că sunteți aici, împreună cu noi. Dintre care 400.000 (de israelieni-n.n.) sunt evrei de origine română. Mulți dintre ei au pașaport român, sunt cetățeni români.“

Așadar, mulți evrei din Israel sunt cetățeni români!… Acest subiect l-am discutat eu prima dată, pe la începutul anilor 2000, când am dezvăluit o informație primită de la Vasile Gherasim, fost secretar de stat la Ministerul de Interne. Informația suna cam așa: „500.000 de evrei din Israel au primit peste noapte cetățenie română.” Am publicat-o pe internet. Informația a fost respinsă de Liviu Ornea, ironic, pe ideea că evreii din Israel nu ar avea niciun motiv să-și dorească să fie cetățeni ai României! Ce ar avea de câștigat?! Cine ar da raiul de la Tel Aviv pentru mizeria de la București?!… Alt evreu, Dorel Dorian, a făcut alt comentariu: nu e nimic de mirare, evreii plecați din România înainte de 1990 nu și-au pierdut cetățenia română și pot reveni oricând acasă, în România lor!
Ceea ce era o minciună nerușinată. Chiar zilele trecute, într-un reportaj cu evreii plecați din România, mai mulți evrei au povestit cum au fost obligați la plecare să renunțe la cetățenia română. Era o regulă pentru toți cei care părăseau România pentru a se stabili în altă țară, pe care o considerau adevărata lor patrie! Cazul tuturor evreilor care au depus cerere de plecare în Israel înainte de 1990!
Iată, au trecut 20 de ani de când am semnalat acest ciudat abuz al autorităților române, abuz făcut în cârdășie cu petenții israelieni, abuz de care nu se putea să nu știe și guvernanții evrei, inclusiv ambasadorii Israelului, și iată că abia acum, en passant, actualul ambasador ne dă informația, oficială de acum, cum că sute de mii de evrei din Israel sunt concetățenii noștri, sunt cetățeni români cu toate drepturile respective! Tovarășul ambasador aruncă această vorbă, această informație, într-o doară, că veni vorba, ca și când ar fi lipsită de vreo importanță deosebită! O spune și trece mai departe, subiectul nu prezintă vreo importanță deosebită pentru domnia sa!
Ci nu!, domnule ambasador! Vă somez să fiți mai explicit și să dezvoltați subiectul! Sunteți obligat, pentru că ați deschis vorba, să fiți mai transparent, transparent până la capăt, și să ne dați detaliile pe care până acum le-ați ascuns! Le-ați ascuns dumneavoastră, le-au ascuns autoritățile românești, precum și cele din Israel.
Să le luăm pe rând, măcar câteva deocamdată:

1. Ați spus că sunt „mulți” acești evrei care „au pașaport român, sunt cetățeni români”! Vă somez să ne precizați cât de mulți sunt acești evrei care au primit cetățenie română după 1990. Eu am avansat la început suma de 500.000 de evrei care primiseră cetățenie până la momentul când Vasile Gherasim a funcționat ca secretar de stat înainte de 2000. De la Traian Băsescu, indirect, am primit informația că în final vor fi un milion de evrei din Israel care vor primi cetățenia română, fie în România unii, alții în Republica Moldova!
   Imperios vă cer să ne spuneți care este numărul acelor „mulți evrei” din Israel care sunt de câțiva ani și cetățeni români!

2. În mod firesc vine întrebarea: de ce acest proces ilegal de încetățenire a sute mii de evrei s-a făcut în secret, constituind un subiect care este abia acum adus în discuție de o persoană oficială: ambasadorul Israelului! Acesta nu este un semn că ceea ce se întâmplă este un proces nociv pentru noi, românii? Că avem numai de pierdut în urma acestei invazii sui-generis, unică în istoria planetei noastre prin perfidia și cinismul ei?

3. Care este scopul urmărit de guvernanții din Israel care au organizat acest inedit exod? Care a fost înțelegerea convenită între cele două guverne, ce acte, ce înțelegeri stau la baza acestui proces demografic fără precedent în analele diplomației, ale vieții internaționale? Cum am putea desecretiza acordul în baza căruia s-a produs acest abuz nerușinat?! Cine sunt semnatarii români ai acestor acorduri care pun în pericol existența statului român, suveranitatea noastră națională?

4. Cu ce se ocupă evreii, sute de mii, care au devenit după 1990, pe blat, cetățeni români? La ce le-a folosit această calitate? Și mai ales la ce le poate fi de folos în viitor? Ce intenții au strategii evreimii mondiale cu acești „români” ilegali și ilegitimi?

Și întrebările nu se opresc aici, dar deocamdată vreau să fac niște comentarii, subiectul este teribil de vast, nu poate fi epuizat în câteva pagini, cele de față.

Aș pomeni mai întâi informația căpătată de la un procuror: din câte anchete a făcut ale unor afaceri ilegale care au adus mari prejudicii statului român, aproape toate aveau ca beneficiari propriu zis unul sau mai mulți evrei, majoritatea cetățeni israelieni. O parte dintre acești jecmănitori ai averii României au scăpat de rigorile legii părăsind România și refugiindu-se în Israel, stat care refuză să extrădeze infractorii evrei condamnați în alte țări pe bună dreptate. Statul Israel, care și-a acceptat statutul de gazdă pentru criminali, pentru marii corupți evrei.
Cunoaștem cu toții cazul acelui evreu care a devalizat finanțele Republicii Moldova și care refuză să apară în fața instanțelor de judecată, bucurându-se de potecția complice a statului Israel în care s-a refugiat. Evident, aceeași protecție va funcționa pentru fiecare evreu din România. Ce încredere putem avea în noii noștri concetățeni, care beneficiază de privilegii care le asigură un statut aparte, un rang superior din start?!

Din informații neoficiale știm că se oferă stimulente financiare substanțiale pentru fiecare evreu care se decide să devină cetățean român! Bunăoară evreii din Canada sunt invitați prin mica publicitate să facă acest pas, subvenționat de Cahal cu sute de mii de dolari pentru fiecare doritor! Ce scop urmărește structura de conducere a evreimii mondiale prin instalarea în România a unui contingent numeros de evrei?
În lipsa unor explicații pe care nu le avem, dar le așteptăm, domnule ambasador, semnalez pericolul cel mai mare: cu sute de mii de evrei încetățeniți pe ascuns, hoțește, ne trezim în România cu o comunitate etnică nouă, numeroasă și extrem de disciplinată, capabilă să reacționeze solidar la orice instrucțiune primită de la organele de conducere ale evreimii mondiale! Evreii devin astfel principala forță politică din România în momentul când vor decide să se folosească de dreptul lor la vot! Evreii, prin votul lor disciplinat, unanim, vor fi principala forță politică din România și Moldova! Vor pune mâna pe guvernarea României prin alegeri libere, perfect democratice!

O întrebare: câți dintre evreii cu cetățenie română au mers la vot la alegerile ținute până acum? Probabil că nu mulți, ca să nu bată la ochi! Dar pe viitor nimic nu-i poate împiedica pe acești falși concetățeni să apară pe listele de alegători și să aibă un cuvînt decisiv de spus în evoluția socială și politică a României!

Și o ultimă întrebare în acest prim comentariu pe care îl stârnește dezvăluirea făcută de ambasadorul David Șaranga: e limpede că această manevră ingenioasă și atât de periculoasă pentru România face parte dintr-un proiect mai vast, greu de înțeles pentru mintea unor oameni normali. Proiectul acela urmărește oare un fel de palestinizare a României? O transformare a țării noastre într-un nou Israel? Un Israel european, un Israel de rezervă, în care minoritatea evreiască se va afla în postura de clasă privilegiată, suprapusă populației românești?!

Așteptăm din partea autorităților evreiești și românești explicații, răspunsuri la întrebările de mai sus și alte întrebări cu care vom reveni cât de curând. Așteptăm și întrebările cititorilor noștri, comentarile domniilor lor. Cred că societatea românească și clasa politică nu poate trece cu vederea subiectul acesta: agresiunea evreiască la adresa ființei noastre naționale! Căci despre asta este vorba: o agresiune, o invazie de o formă nemaivăzută în istorie, pe cât de ingenioasă și de eficientă, pe atât de nerușinată, de perfidă!

Nu putem sta cu mâinile în sân, nu putem rămâne spectatori la această sinucidere națională care ni se pregătește! În care suntem împinși fără știința și voia noastră!

Cât veți mai profita de cumsecădenia noastră, creaturi infernale ale întunericului?!

Ion Coja

În 1922, a înființat, împreună cu Alexandru C. Cuza, Uniunea Națională Creștină, primul partid din Europa care a adoptat zvastica drept simbolul său oficial. Mai târziu, cei doi au pus bazele Ligii Apărării Naționale Creștine și au păstrat zvastica neagră în mijlocul tricolorului românesc ca însemn al noului partid.

Steagul Ligii Apărării Naționale Creștine

Paulescu a fost vicepreședintele Ligii și șeful filialei Ilfov, la a cărei inaugurare declara:

„România Mare e ca un fruct splendid de o frumusețe uimitoare. Dar ea poartă în sânul ei un parazit de curând pripășit care-i suge toată vlaga.

Acest vierme neadormit e Jidanul, care îi otrăvește fiii în cârciumi nenumărate, care îi răpește fecioarele și le face să devină sterpe, care prin tot felul de speculații fură pâinea de la gura bieților Români și care, în sfârșit, prin Francmasonerie, prin Socialism, prin Bolșevism, încearcă să aducă pe acești jefuiți în starea urgisită de robi ai lui Iuda”— N.C. Paulescu, Apărarea Națională, 22 noiembrie 1925

Influența lui Paulescu asupra lui Corneliu Zelea Codreanu, fondatorul Legiunii Arhanghelul Mihail, a fost asumată deschis de acesta din urmă:

„Articolele profesorilor Cuza și Paulescu erau citite cu religiozitate de tot tineretul… erau adevărate transporturi de muniții prin care noi învingeam argumentările presei jidănești”. — Corneliu Zelea Codreanu, Pentru Legionari, 1936 .

Ca mentor al lui Zelea Codreanu, Paulescu a fost martorul principal al apărării în procesul acestuia din 23 martie 1924.

CU ACEASTĂ OCAZIE DECLARA:

Cauza ajunsă înaintea domniilor-voastre este conspirația Forțelor Oculte mondiale de a ni se lua dreptul la suveranitate și de a fonda aici în spatiul carpato-ponto-dunărean Israelul european.

Israelul european: stat bi-național cu evreii clasa conducatoare și exploatatoare în calitate de națiune învingătoare și cu noi, românii, clasa subordonată și exploatată în calitate de națiune învinsă” — citat de Șerban Milcoveanu în „Pentru ce a fost asasinat Corneliu Zelea Codreanu”, 2007

FIUL NEGUSTORULUI DIN MAHALAUA RĂZVAN

Medicul Nicolae C. Paulescu s-a născut la 8 noiembrie 1869, la Bucureşti, în mahalaua Răzvan pe Calea Moșilor nr. 69, părinții fiind Costache Paulescu, de profesie negustor și Maria Paulescu, născută Dancovici.

A făcut studiile liceale la Bucureşti şi medicale (1888-1897), de chimie biologică (1897) şi de fiziologie generală (1898) la Facultatea de Ştiinţe din Paris, unde a obţinut trei doctorate: în medicină, cu teza Recherches sur la structure de la rate (1897), în ştiinţe, cu teza „Cercetări experimentale asupra modificărilor ritmului mişcărilor respiratorii şi cardiace sub influenţa diverselor atitudini ale corpului; Cauzele determinante şi mecanismul morţii rapide consecutivă trecerii de la poziţia orizontală la atitudinea vertical” (1899) şi în chimie biologică, cu teza Etude comparative de l’action des chlorures alcalines sur la matiere vivante” (1901).

Timp de câţiva ani, a fost medic secundar la Hopital Notre-Dame-du-Pérpetual-Secours din Paris (1897-1901), perioadă în care a fost şi secretar de redacţie la Journal de Médecine Interne şi a publicat, împreună cu dr. Etienne Lancereaux, Traite de medecine (4 vol., 1903-1930).

Reîntors în ţară, Nicolae C. Paulescu a fost numit profesor la Catedra de Fiziologie a Facultăţii de Medicină din Bucureşti, pe care a condus-o timp de 30 de ani, din 1900 până în 1931.

INSULINA

Cercetările sale acoperă o arie vastă a fiziologiei: mecanismele producerii febrei şi combaterea ei, coagularea sângelui hepatic, structura splinei, moartea subită, fiziologia glandei hipofize.

În 1906, a imaginat o metodă originală de extirpare a hipofizei la câine, aplicată ulterior cu succes şi în chirurgia hipofizei la om.

Şi-a legat numele, pentru totdeauna, de descoperirea, în urma unor investigaţii sistematice asupra metabolismului glicogenului, a tratamentului de bază a diabetului.

În 1921, a reuşit să obţină un extract apos de pancreas, hormon denumit de el „pancreină”, cu câteva luni înainte de descoperirea, de către Fr.G. Banting şi Ch.H. Best, a insulinei, pentru care cei doi cercetători canadieni au primit, în 1923, Premiul Nobel.

A inventat şi primul procedeu de obţinere a hormonului antidiabetic din pancreas (1922).

Rezultatele cercetărilor sale le-a publicat în Archives Internationales de Physiologie (Recherches sur le role du pancreas dans l’assimilation nutritive, 1921), precum şi într-o serie de lucrări, între care: Divers procedes pour introduire l’extrait pancreatique dans l’organisme d’un animal diabetique (1923); Traitement du diabete (1924).

Invenţia sa a fost înregistrată, la 10 aprilie 1922, la Oficiul Român de Brevete, sub titlul „Pancreina şi procedeul fabricaţiei ei” (brevetul nr. 8322).

O TRADUCERE GREȘITĂ CÂT UN NOBEL

Aceste publicații au precedat cu 8-10 luni anunțarea de către Frederick Banting și Ch. Herbert Best din Canada a descoperirii insulinei.

Bazându-se pe o traducere incorectă a textului articolelor publicate de paulescu, Banting și Best neagă influența rezultatelor la care ajunsese profesorul Paulescu și afirmă că deși Paulescu a demonstrat eficacitatea extrasului pancreatic în a reduce cantitatea zahărului sau a ureei din sânge a animalelor diabetice, el ar fi declarat că injecțiile nu ar avea efect.

Comitetul de acordare a Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină din anul 1923 îi recompensează pe Frederick G. Banting și John Macleod pentru demonstrarea primului tratament eficace pentru diabet la om.

În ce-i privește pe Banting și Best, Ian Murray îi considera drept niște cercetători care au confirmat descoperirile lui Paulescu.

Răspunzând campaniei internaționale inițiată de fiziologul scoțian Ian Murray, profesorul A.W.K. Tiselius, vicepreședinte al Fundației Nobel, recunoaște în 1969 meritele lui Nicolae Paulescu în descoperirea tratamentului antidiabetic, exprimându-și speranța că „opera de pionerat” a lui Paulescu va fi elogiată cum se cuvine de forurile științifice internaționale.

În cartea The Priority of N.C. Paulescu in the Discovery of Insulin,[25] publicată în 1976 profesorul Ioan Pavel a prezentat documente incontestabile care atestă meritele lui Nicolae Paulescu.

MARELE SAVANT ROMÂN A MURIT LA 19 IULIE 1931, LA BUCUREŞTI.

A fost ales membru titular post-mortem al Academiei Române (13 nov. 1990).

La 11 martie 1993, Institutul Naţional de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice „Prof. Dr. N. Paulescu”, aşa cum se numeşte astăzi, a fost creat prin Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 273.

În anul 2005, după studierea scrierilor antisemite ale lui Nicolae Paulescu, organizația International Diabetes Federation a decis să renunțe la orice asociere cu Nicolae Paulescu și să nu accepte decernarea de premii în numele lui Paulescu la congresele organizației.

*

Românii continuă să-l aprecieze pe marele savant, scrierile sale sunt redescoperite, republicate, cunoscând o tot mai mare apreciere,  în ciuda brâului de cenzură strîns de institute antiromânești care studiază un holocaust imaginar. – Incorect Politic

Israel și organizațiile jidănești din lume pun accent pe internet, angajând întregi armate de postaci care să manipuleze discursul în favoarea narativelor globaliste și filosemite.

În următoarea imagine vedem cum studenții din Israel sunt incorporați în brigăzile de trolli care lucrează pentru cenzurarea internetului:

În tabelul de mai jos vedem tarifele și cât costă să angajezi postaci pe internet:

Incorect Politic